Argus, ianuarie 1930 (Anul 21, nr. 5017-5039)
1930-01-01 / nr. 5017
Anul XXI No. 5017 ANUNCIURI DC ORICE FEL ÎN TOATE ZIARELE prin jOUETATEA GENERAIA de PUBLICITATE CAROL SCHULDER T S VERUER STR.KARA&CORGEVIC13 TEL. rh»3-ABONAMENTE: IN STRĂINĂTATE UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1.300 M 3 LUNI 800 „ 3 LEI IN TARA, 5 LEI IN STRAINATATE IN TARA UN AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 „ 3 LUNI 300 -ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER si H F. VALENTIN 5 te INDUSTRIEI si FINANTEI € Mercul 1 iaimuarie 1930 DECHI DE ftL IN TOATE ZIARELE PRIN . A,-® f ii lOOETATfAGEHERfli of PUBLICITATE CAROL SCHULDER *i VDEROLK 5TR. KARAüEORGÉVICI 3 ________Tel: ;iyşa PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Sta Eugen Carada (fost Karagheorghevici) Telefon 311/84 BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et L — TELEFON: 306|93 și 323|69 Drumul spre geniu Să ascultăm, in aceste zile de sărbători, sfătui poetului, zgomotul trăncănelii şi al cârcotii să nu ne mai împuie urechile. Departe de noi hărţuelile. Să nu ne spunem, azi, când e începutul lunei şi începutul anului, decât vorbe bune. Şi de ce numai vorbe bune? O lămureşte zeul Janus lui Ovidiu: „In orice început e prezicere. E întâia vorbă la care iţi apleci urechia. E cea dintâi pasare ce-ţi ese în cale. Ia aceste zile, bisericile sunt deschise, ca şi urechile zeilor. Omul cucernic nu se roagă în zadar. Toate cuvintele lui găsesc ascultare“. Romanii, însă, nu petreceau sărbătorile în rugăciuni numai. Mese erau întinse, în pieţele publice, pe cheltuiala statului. Petreceau oamenii şi în casele lor. Cu „protocol“. Nimic mai desfătător, spune Aulu Gellu, în satirele Menippee ale lui Varran, decât cartea „Nu ştii ce aduce seara“. Varran vorbeşte acolo de rânduiala unui ospăţ, de numărul oaspeţilor ce trebue chemaţi. Acest număr să înceapă cu al Graţiilor şi să sfârşească cu al Muzelor, adică să înceapă cu trei şi să se oprească la noua. Să nu fie mulţi la masă. Mulţimea e, de obicei, sgomotoasă. Ospăţul e desăvârşit dacă întruneşte patru însuşiri: dacă oaspeţii sunt oameni drăguţi, dacă locul e potrivit, dacă timpul e bine ales şi dacă mâncările au fost gătite cu îngrijire. Să-ţi alegi oaspeţii nici guralivi, nici muţi. Elocinţa stă bine la Forum şi la Senat, ‘bsr î' ţă mic.,, li locui ei, ititr’un cabinet de lucru, e nepotrivită într’o sală de ospăţ. Gazda nu e nevoie sa cheltuiască mult. E destul să nu fie învinuită de sgârcenie. 9. Şi totuşi erau oameni bogaţi, cari cheltuiau o avere pentru o singură masă. Iată ce povesteşte, de o pildă, Plutarh despre ospeţele ce dădea Luculus, învingătorul lui Mithridate. Cicerone şi Pompei întâlnind, în piaţa publică, pe Luculus, şi cum nu era altă vorbă, la Roma, decât de mesele de pomină ale acestuia, după ce îi dădură bună ziua, Cicerone îl întrebă dacă voeşte să îl cheme la masă. — Cu toată plăcerea, răspunse Luculus. N’aveți decât să vă alegeți ziua. — Chiar astă seară, zise Cicerone. Dar voim să nu ne dai nimic alt decât ce s’a pregătit pentru tine. ’Luculus, foarte încurcat, îi rugă v"'It să amâne pentru a doua zi. Ei nu primiră și nici nu îi au îngăduit să vorbească sclavilor săi, de teamă să nu dea poruncă să se adauge şi alte mâncări la cele prenaiate pentru el. Atunci, Luculus le ceru voie să îl lase să spuie, în faţa lor, unuia dintre sclavi, că va cina în Apollon, ceea ce îi îngâduiră. Era numele sălei celei mai frumoase din casă. Şi, astfel, îi înşelă fără ca ei să bănuiască. Pentru fiecare sală Luculus cheltuia o sumă dinainte hotărâtă şi avea mobilele şi serviciul ei aparte. Sclavilor le era destul să li se spună in ce sală voia el să cineze, ca ei să ştie ce cheltuială să facă, ce mobilă şi ce servicii să întrebuinţeze. Un ospăţ în sala Apollon costa 50 mii de drahme. Luculus cheltui, dar, in seara aceea 50 mii de drahme — aproape 50 mii iei aur — şi Pompei rămase uimit de luxul şi bogăţia mesii şi de iuţeala cu care fusese pregătită. Nu tuturor oamenilor bogaţi şi puternici le a plăcut, însă, mâncare multă şi aleasă. Walter Scott, în romanul său „Richard Inimă de Leu‘‘, chip de o întâlnire între viteazul rege al Angliei şi Saladin, sultanul, ca din poveşti, al Egiptului, al Siriei şi al Mesopotamiei Cavalerul creştin şi sarasinul s’au găsit, fără să se cunoască şi din întâmplare, faţă a faţă şi singuri, în Paleswid, intro câmpie arsă de soare. Se luptară voiniceşte, cu lancea, cu secara. Nebiruind, nici imul, făcură pace şi s’au dus la un isvor apropiat, să-şi răcorească buzele, să mănânce, să se odihnească.Scoase fiecare merindele ce avea. Richard, o bucată de porc sărat și o ploscă plină cu vin. Mânca lacom și bea vârtos. Saladin scoase o bucată de pâine de orz hoț și o mână de curmale. De băut, bău apă din isvor. Saladin urmări câteva minute, în tăcere, marea poftă a cavalerului creștin, apoi îi vorbi astfel: — Viteazule nazarinean, se cuvine oare aceluia care se bate ca un om, să mănânce ca un animal? Cumpătarea o propovaduesc, afară de medici, şi unii mari literaţi-Théophile Gautier spune ce sfaturi dădea Balzac, prietenilor săi scriitori: „Dându-se pe el drept pildă, ne predica o ciudată higienă literară- Trebuia să stăm departe de lume, doi sau trei ani» să bem apă» să mâncăm, ca Protogene, iepure de casă muiat în apă, să ne culcăm la şase seara, să ne sculăm la miezul nopţii şi să lucrăm până la ziuă- Să trăim, mai cu seamă, în cea mai desăvârşită castitate. El stăruia foarte mult asupra acestui din urmă sfat„Şi să nu credeţi că Balzac glumea îndemnându-ne să ducem această viaţă pe care călugării chiar ar fi găsit-o prea aspră. El era foarte încredinţat şi vorbia cu atâta elocinţă că de multe ori încercarăm, conştiincios, această metodă ca să avem geniu”, „ Scriitorii noştri, cărora, nu le dă mâna să ducă viaia. lui Luculus, să urmeze, cu voie bună, sfatul lui Balzac. Că, vrând-nevrând, tot vor trăi căşti şi despărţiţi de lume, când va lua fiinţă noua „lege pentru apărarea onoarei”E o lege năsdrăvană, care îi va îmbrânci cu deasila spre geniu. T. PISANI LÍÍS «•ViV «*•••••• «•»••• LA •••••«•» »•«•«•«* «««••• ANUL NOU Obiceiul darurilor de Anul Nou e vechi. La Romani, darurii erau aeât felul: făină, mazăre, tămâie, carnali, vin, ceapă, stridii, brânză. Smochinele, curmalele și mierea albă, în vas alb, însemnau urarea ca întâmplările din tot anul să aibă aroma acestor fructe şi să fie dulci ca mierea- Se dădeau şi bani- Că banii sunt şi mai dulci ca mierea. Tibul dăruia poeziile lui. Marţial, un borcânaş de miere, trei măsline şi Şapte scobitori. Adesea, numai o drăgălaşe epigramă, iată una: „In această zi, care vede umblând de colo până colo şi în toate părţile, covoare, brâuri, lumânări, vase colţurate pline cu prune uscate de Damasc, să nu-ţi trimit nimic decât cărţuliile mele, sclave născute la stăpânii lor, ar fi să trec, în ochii tăi, de mare sgârcit sau de mojic. Dar urăsc şiretenia şi tertipurile darurilor. Ele seamănă cu cârligul unei undiţe: peştele lacom nu se lasă, oare, prins de momeala unei muşte ? Să nu dai nimic unui om bogat, iată Quintianus, adevărata dărnicie a săracului”. Romanii nu socoteau, ihm, ziua de Anul Nou, zi de odihnă. Ei şi munceau Fiecare îşi xvra de lucru, cu mai multă vrednicie chiar- Era zi închiriată muncii- Ronanii, in credinţa lor că orice început e, o prevestire, se temeau să înceapă cu odihna ca să nu tragă alene tot anul- 1 -Această credinţă a romanilor lămureşte, poate, şi plângerea multora că la noi, nu se munceşte azi, cum se muncea altădată. Am luat de bune ideile d-lor Albert Thomas, Trattcu-Iaşi & G. Stroe şi am făcut din ziua întâi a anului şi de ,repaos duminical Începem anul fără să muncim. Şi o ducem, până la sfârşit, cum am început TR: Ştiinţa economică nu a ajuns încă, utilizând datele statistice, care-i stau la îndemână, să prevadă mersul fenomenelor viitoare. Examinând totuşi evenimentele trecute, ea poate distinge de obicei cauzele, care le-a produs şi obţine astfel preţioase îndrumări pentru politica economică. Nici în străinătate, unde s-au alcătuit laboratorii speciale de cercetări economice, nici acolo unde s’a căutat să se obţină indicaţiuni probabile despre evoluţia viitoare a fenomenelor statistice, după principii asemănătoare celor din meteorologie, rezultatele n’au ajuns să depăşească, deocamdată, interesul pur teoretic. Să nu ne mirăm prin urmare că deşi am înfiinţat anul acesta două oficii de studii, unul la Ministerul de finanţe şi altul la Banca Naţională, nu suntem mai bine pregătiţi să cercetăm viitorul. Multiplele tablouri statistice şi diagrame, publicate de aceste instituţii — abstracţie făcând de greşeli, pe care ne place să le considerăm ca inerente începutului — nu reprezintă deocamdată, decât o acumulare imitativă de înregistrări statistice. Lipseşte — fatal — ideia, care să le grupeze şi să le însufleţească. Revenind la procedeele noastre, voit simplificatoare, noi nu avem pretenţia, prezentând diagrama de mai sus, decât să aruncăm o privire fugitivă asupra evenimentelor anului stabilizării: anul 1929. Am alăturat şi datele anului 1928, fiindcă sunt unele fenomene sezoniere, care ne-ar fi scăpat, dacă n’am fi avut putinţa imediată a unei comparaţii. E limpede că nu o sumară diag-CZ2Z3 C2Z23 CZ22D O CZ22P CZZZ3"Ji In acest număr: Anul economic de Viator (pag. III şi IV) Liga Naţiunilor de N. GSSCOVlCl (pag. V) Europa în 1929 de fileu, Hurtig (pag. V) Anul juridic de fî, Hamangiu şi H. iznauorian (pg. vii) Finanţele publice de M. ÎUCUP (pag. VIII) Valorile la Bucureşti (pag. vii) Comerţul interior de ar. Trancu-Iaşi şi 8. St Ci (pag. IX) Anul agricol de T. Standru (pag. xi) Bogăţia României saras de H. Strate (pag. XII) muncii (pag. XII) j) Comerţul de ce-i realer de s. fi. feeşeneanu (pag. XIII) Anul feroviar de 8. mantia (pag. xiii) I Statistici, studii, I monografii HCe ne arata diagrama noastră? Că, începând cam din momentul stabilizării, Februarie 1929, s'a produs o separare vădită între curba încasărilor bugetare, care a mers suind aproape necontenit şi curba tranzacţiilor încheiate în bursa noastră de valori, care a coborât dimpotrivă neîncetat. In acelaş timp, circulaţia fiduciară suferă variaţiuni de un ordin incomparabil mai mic, scăzând până în toamnă şi eres. Să nu ne grăbim la concluzii greşite. Urcarea curbei încasărilor bugetare, este un fenomen, în parte, periodic. E în legătură cu ritmul anual al activităţii fiscale, dar şi cu pulsaţia sezonieră —* invizibilă pe diagramă — a comerţului nostru exterior. Dacă momentul stabilizării ar fi fost situat în Octombrie 1928, de pildă, am fi avut in primele luni, impresia contrarie, încasările bugetare ar fi scăzut, în urma stabilizării. Rămâne totuşi o constatăre dominantă: înainte de stabilizare, curba tranzacţiilor din bursă, înscrie momentul de speculaţie intensă din Mai 1925. După stabilizare, depresiunea activităţii bursiere apare continuă şi aproape fără răgaz Prin urmare, în timp ce curba circulaţiei fiduciare se resimte timid şi tardiv de efectele stabilizării, urcând greu şi moderat o pantă lină, activitatea economică e totuşi vizibil în suferinţă■ Bursa trădează inactivitatea Aşa fiind, faptul că maximul curbei încasărilor bugetare din 1929, depăşeşte maximul din 1925 şi constatarea rezistenţei aceleiaş curbe la influenţa depresiiunei manifestate de curba tranzacţiilor, nu sunt totuşi lipsite de semnificaţie. Prosperitatea bugetară, în contrast cu moderaţia ameliorării circulaţiei fiduciare şi mai ales cu accentuarea represiunei economice sunt constatări, care se impun. Urmările fericite ale stabilizării le vom înregistra însă numai atunci, când cele trei curbe reprezentate în diagrama noastră — şi multe alte curbe ale activităţii noastre financiare şi economice, care le sunt paralele — vor lua simultan o alură crescătoare- Acesta e poate învăţământul cel mai caracteristic de înregistrat, la încheierea anului stabilizării• KGB/ frffcv yZfn\(cţ^ m A nul ar. bîllzarn de Ing. AL. FHOHA »•*«<* gramă, cum este aceia pe care o când apoi peste cifra iniţială, prezentăm, ne va îngădui să descoperim fapte neaşteptate şi pline de interes, rămase încă neobservate. Dar virtutea ei principală trebue să fie de-a ne îngădui să verificăm şi să facem vizibile unele fapte. Din multiplele date economice, care ne stau azi la dispoziţie, am ales trei caracteristice, potrivite — credem — evoluţiei recente a finanţelor publice, economiei private şi regimului monetar. Alegere arbitrară desigur, dar impusă de nevoia de a simplifica. O diagramă, conţinând 20 de curbe e fără îndoială mai complectă, dar are defectul de a nu mai fi intuitivă și în consecință nu reprezintă nici măcar atât, cât o colecție de tablouri de cifre, pe care e greu să le interpretezi. : * reas C372S o cssss si Citiţi „ARGUS“ Ediţia franceză 9 Singurul organ economic din România în limba franceză Studii, articole şi statistici „ARGUS“ doreşte cititorilor săi. Ani mulţi şi norocoşi I tel Ideea ca ţara să fie reprezentată în Parlament prin factorii economici a apărut în Italia. Statul corporativ, înfăptuit de noua Constituţie fascistă, pleacă de la ideea de a se încredinţa puterea legiuitoare unui Consiliu economic, ales de diferitele ra uniri economice, de corporaţiile alcătuite pe categorii naturale, ieşite din producţia şi schimbul bunurilor. Nu se ştie ce rezultat va avea încercarea italiană. Reprezentanţii vieţii economice văd, de obicei, totul numai, prin prisma intereselor lor profesionale. Trebuie un arbitru, care sa armonizeze aceste interese. Armonizarea asta o face, aeuffi, ducele Mussolini. Când va lipsi el, și nu va mai fi în fruntea Statului o personalitate de puterea lui, e primejdie, că diferitele categorii economice se vor lupta între ele ca să stăpânească Statul, mai rău decât partideie politice. De aceea, credem că e mai practică ideea americană, ieşită la iveală, acum, după dezastrul de ra bursă. Prezidentul Hoover a convocat pe toţi reprezentanţii de frunte ai vieţii economice la o conferinţa, in care să se discute situaţia ţării şi măsurile de luat. Guvernul se angajează să îndeplinească, prin organele voief ţionale în fiinţă, măsurile o vor propune. Conferinţa tinde să fie alt organ permanent de îndrumare economică a ţării. Fără să se alenece în politică însă, şi fără să twbure mersul Măreţilor Dorimi.' şi reci, p:- -ir,* jiuiA «*arrS: vine, ai vedem infăpretinda ac • şi io România un consiliu economic, compus din adevăraţi« 'reprezentanţi ai producţiei şi ai schimbului, fără caracter politic, dar cu autoritate nediscutită şi recunoscită de guvern. Ţara ar câştiga un organ jje viaţă sănătoasă, iar luptele , politice ar fi scoase din domeniul economic. A. I« leavecroec*«»«»eooei» ••••*••* •ov*oe*eoae«oeet. îl £ 99. 13 «*» NĂDEJDI DE ANUL NOU Trei conferinţe, purtu.... in intenţii, cele mai generoase făgăduinţi, încep anul ce vine- La Baga, conferinţa reparaţiilor, la Geneva, consiliul Ligii Naţiunilor, la Londra, conferinţa navală- Toate sunt hotărîtoare pentru desvoltarea lumei, multă vreme în viitor. La Baga, se urmăreşte deslegarea definitivă a unei probleme, la care atâtea soluţii sau încercat zadarnic- Am avut, de zece ani, planul dela Londra, planul dela Spaa, planul Dawes, iară a vorbi de atâtea ce n’au putut rezista nici măcar unui început de aplicare. Toate au fost covârşite fie de neputinţa de plată a Germaniei, fie de jocul condiţiilor financiare pe pieţele internaţionale. Nici chiar planul Dawes, întocmit de experţi, n’a putut fi multă vreme aplicat. Planul Young, transformând sarcina politică a reparaţiilor de război, intri o datorie comercială, îngăduind mobilizarea creanţelor, stabilind prin mijlocia Bancii Internaţionale o legătură între reparaţii şi datorii de războia, înlăturând toate nesiguranţele de ordin politic pentru a întocmi garanţii precise de ordin economic şi financiar, va fi poate ultima dibuire în complicata problemă a lichidării sarcinilor financiare ale războiului, iar rezolvarea aralelă a tuturor celorlalte reparaţiuni, odată cu reparaţiile germane, dă conferinţei din Băga caacterul unei adevărate opere de pacificare internaţională-La Geneva, consiliul Ligei Naţiunilor, urmând de aproape conferinţei din Baga, va examina în special probleme de caracter economic ,r/`Tz',r'Tt Schlffde ■'-cum vor tebui să complecteze opera din Haga, în spiritul colaborării internaţionale. La Londra, către sfârşitul lunei ianuarie, se întruneşte conferinţa navală, a marilor puteri- De re'’■uitatele acestei conferinţe restrânse, depinde în măsură hotărîtoare viitorul dezarmării, atingerea unui ideal de pace-Fie ca anul, al cării început e caracterizat prin aceste eroice încercări, să îndeplinească urările cari îi salută ivirea. A, Hg*