Argus, ianuarie 1930 (Anul 21, nr. 5017-5039)
1930-01-01 / nr. 5017
i v3Anul Economic și Financiar 1929 de VIATOR Consideraţiuni generale Cu multă circonspecte, cu precauţiuni cari exasperează pe amicii convinşi ai păcei, Europa păşeşte spre o consolidare a înţelegerei între popoare■ Dacă anul 1928 a purtat pecetea pactului Kellog — care pune războiul în afară de lege — anul 1929 este caracterizat prin conferinţa dinhaga care, prin comercializarea remissiunilor datorite de Germania, contribue, într’o largă măsură, la aruncarea unui pod între învingători şi învinşi. Dar şi aici, lucrurile merg foarte încet. Caracterul faimoasei Bănci a Regulărilor internaţionale n’a fost încă bine determinat până acum- Formaţiunea aceasta nouă va dovedi, prin funcţionarea ei, dacă va răspunde chemărei de a administra imensele sume ce le va achita Germania şi de a juca totdeodată rolul de Bancă, băncilor Centrale. Din punct de vedere politic apropierea între popoare urmează un ritm foarte încet. In schimb, pe terenul economic, lozinca este lupta tuturor contra tuturor, în ciuda recomandatiunilor insistente date de Conferinţa din Geneva, in ciuda frumoaselor declamatiuni ce le-am auzit cu prilejul discutiunilor în jurul ideler unui armistiţiu vamal — un fel de balon de încercare. Toate popoarele se străduesc, din răsputeri, să vândă produsele lor peste hotar, dar fac cele mai mari sforţări pentru a reduce importul din afară■ Orice import, cu excepţia materiilor prime ce se găsesc in tară, este considerat ca dăunător. In unele ţări chiar furniturile făcute în contul reparaţiunilor sunt văzute cu ochi răi. Sistemul acesta practicat aproape în toate Statele de a acoperi nevoile consumului intern prin produse naţionale, chiar atunci când aceste produse sunt foarte scumpe şi impun sacrificii enorme consumatorilor, nu poate avea alt rezultat deci sărăcirea generală■ O industrie naţională treime să fie încurajată dintro mulţime de puncte de vedere- Dar o selecţiune se impune■ Dacă ea se va reduce exclusiv la fabricaţiunile cari, pe deo parte pot acoperi nevoile Consumului intern, într'o proporţie însemnată, fără a cere o protecţie exagerată, atunci nimeni nu se va ridica împotriva incurajărei In România sau comis greşeli mari în această privinţă■ In loc să se acorde întâietate agriculturei cu produsul căreia putem plăti in străinătate datoriile noastre, s’a favorizat exclusiv industria care nu poate lucra pentru export şi cu greu va putea concura vreodată cu industria din Apus. Tocmai acest desechilibru a dat naştere partidului naţional-ţărănist cuht din adâncimea instinctului de consumnare al poporului român. Anul 1929 îşi va conserva o fisionomie specială în istoria ţarei romăneşti, prin faptul că e caracterizat printr'o revizuire a rutinei, a tradiţionalismului anchilosat, printr’o primenire care îmbrăţişează toate ramurile de activitate, dându-le o îndrumare nouă, în concordanţă cu cerinţele vremii S’a imputat cârmuitorilor actuali de către un», un radicalism excesiv în concepţiunile şi realizările lor. Reproşul este nemeritat pentru că atunci când se introduc inovaţiuni atât în aşezământul Statului cât şi în diferitele sale isvoare producătoare de venituri, trebuie rupt cu formule învechite. Tot aşa de puţin fundată este imputarea că formulele noui nu au dat încă roade. Păcatele comise timp de 10 ani nu pot fi răscumpărate într’un singur an. Dealtfel este nedrept să se judece activitatea guvernamentală numai prin prisma urcărilor de impozit la care diriguitorii au fost constrânşi, în urma deficitelor din anii trecuţi, şi în special în urma deficitului de miliarde pe anul 1929. Nu se ţine îndeajuns seamă de efectele stabilizării monetare, care a liberat întreaga activitate productivă a ţării de nenorocitele fluctuatiuni valutare cari au cauzat atâtea dezastre, cari constitue obârşia a atâtor prăbuşri, a atâtor falimente. Nesiguranţa valutară este adevărată obârşie a crizei economice care a atins apogeul în cursul acestui an. Sub imperiul fluctuaţiunilor leului, nici un indstriaş, niciun negustor, niciun bancher, nici un agricultor nu era în stare să calculeze dacă o operaţie înjghebată cu cât de multă prevedere, nu se va solda cu o pierdere. Astăzi păşim cu siguranţă, pe terenul valutar, fiecare producător poate să-şi întocmească socotelile sale fără a se expune la desamăgiri pe care nici o prevedere omenească nu le-a putut preîntâmpina până acum. In al doilea rând, realizarea împrumutului extern de 102 milioane dolari la care au participat mai toate băncile centrale din Europa, plus o serie de mari așezămnte financiare străine, europene şi americane, pe lângă că marchează renaşterea creditului României în lume, a procurat tărei o parte din mijloacele pentru diferite investiţiuni noui, în primul rând, pentru reintrarea Băncii Naţionale în adevăratul ei rol, pentru refacerea căilor ferate, pentru remedierea a atâtor lipsuri în organizaţia noastră economică. In al treilea rând, vom nota marea revoluţie provocată, în gospodăria financiară a Statului, prin întronarea contabilităţii duble în administraţia diferitelor servicii publice, o revoluţie care, din pricina timpului scurt, n’a putut da încă toate roadele aşteptate, dar care va avea, în scurtă vreme, un efect binefăcător şi moralizator în mânuirea banului public. Pe lângă aceste reforme organice cari constituie o etapă hotărâtoare în evoluţia României pe calea progresului, nu trebuiesc uitate sforţările cârmuitorilor actuali de a urca rentabilitatea diverselor bunuri deţinute de Stat, întâi prin marea operă a comercializării cu diferitele ei subdiviziuni şi apoi prin modificarea legei minelor. Punerea pe picior egal a capitalurilor străine doritoare de a conlucra cu noi la valorificarea bogăţiilor naturale ale acestei ţări, cu capitalurile indigene, ne-a liberat de ostracismul finantei internationale care ne considera cu neîncredere. Intr’o epocă când România avea cea mai mare nevoie de sprijinul finanţei străine pentru reclădirea ei, politica de şovăire şi de izolare urmată timp de un deceniu, a pricinuit economiei ţarei pierderi imense cari abia acum ies la iveală şi cer sacrificii dureroase pentru expiatiune. Este o dovadă strălucită de cuminţenie din partea poporului că face aceste jertfe, fără entuziasm de sigur, însă cu convingerea că gratie lor, tara va ajunge, în curând la liman și că povara sarcinelor ce apasă pe umerii ei va putea fi. In curân, ușurată, Data de 7 Februarie 1929, va conta în analele financiare ale României ca o etapă hotărîtoare în liberarea ei dîn efectele inflaţiunei şi ale fluctuaţiilor monetare. Nu numai economia particulară dar şi Statul, mare cumpărător de devize pentru plăţile sale externe, în absenţa unei baze sigure de a calcula cifra obligaţiunilor sale, trebuia să prevadă sume speciale pentru riscul valutar. Acest risc a dispiut definitiv cu începere de la 1 februarie 1929, deci o dovadă că stabilizarea a fost concepută şi executată după un plan bine chibzuit în alcătuirea căruia Banca Naţională, împreună cu distinşii ei consilieri francezi, pot revendica o bună parte din merit. împrumutul de stabilizare, în sumă de 102 milioane dolari — din cori 30 milioane preluate de casa suedeză Kreuger şi Toll, căreia s’a concesionat monopolul chibriturilor — a fost întrebuinţat în modul următor: 15 milioane dolari s’au întrebuinţat pentru răscumpărarea portofoliului lichid al Băncii Naţionale; 11 milioane de dolari au fost constituite ca fond de rulment al Tezaurului, mai ales în vederea platei datoriilor Statului către particulari; Fondul de rulment al Căilor ferate a primit opt milioane de dolari din împrumutul de stabilizare şi, 36 milioane mărci din creanţa germană, deci, în total, 2933 milioane lei, sumă ce a fost aproape în întregime consumată Pentru întâia oară, după război, putem indica o cifră în lei a totalului datoriei publice a României la 31 Decembrie 1989- Până ocupi, un asemenea total nu a putut fixat, deoarece leul nefiind stabilizat, datoriile în lire sterline, franci aur, lire italiene, etc., nu puteau fi transformae în Id, nici chiar la un cursaproximativ. De astă dată, știm că totalul datoriei publice este de 6.251 milioane lei, din care 5 230 milioane e datoria plătibilă în monedă străină• Datoria flotantă se aucă la 880 milioane. Datoria publică este unul din posturile cele mai importante ale bugetului, întrucât reprezintă circa Î0 la sută din totalul cheltuelilor. Totuşi, proporţia aceasta de 18 la sută este una din cele mai favorabile din Europa, deoarece sunt ţări cari afectează cuponului datorii publice, jumătate şi peste Cifrele definitive pe anul 1928, arată la Import 32445 milioane la Export 26.919 milioane Pe anul 1929, nouă luni ne dau cifrele următoare: Import 21.810 milioane Export 18.376 milioane Reese din cifrele de mai sus că pe întreg anul 1928 şi pe primele 9 luni din 1929, balanţa comercială, este pasivă. Abia în lunile Octombrie şi Noembrie ale anului prin plata creanţelor vechi ale căilor ferate. Trebue spus că sumele, din împrumutul extern, destinate platei datoriilor către particulari, au mers aproape toate la plata datoriilor din afară ale particularilor şi băncilor, astfel că plata nu s-a resimţit înviorată. Dimpotrivă, la un moment dat stocul de devize al Băncii Naţionale a fost greu afectat. Acestei împrejurări se datoreşte deziluzia marelui public care a aşteptat dela stabilizare o renaştere economică şi s’a pomenit cu o intensificare a crizei. Am citat mai sus, diferitele indicii ale unei ameliorări serioase a situatiei generale economice. Sunt prezumtiuni că primăvara 1930, cu exportul,iu mare al porumbului, va aduce destinderea așteptată Ceeace putem constata este ca începând dela 7 Februarie, leul a rămas astfel statornicit încât la nici un moment cursul n’a atins goldpointul de eșire: lira sterlină n’a mai întrecut o singură dată limita maximală de 817 lei. Târgul valutar e calm, o dovadă că Banca Naţională exercită un control riguros asupra cursului leului pe pieţele străine. Prin stabilizare, România a adoptat Gold Exchange Standard. Banca Naţională este obligată să aibă o acoperire de 35 la sută aur sau devize aur și din această cifră 25 la sută în aur. Cu alte cuvinte Banca e ținută să schimbe biletele ei fie în monedă aur, fie în lingouri aur sau în devize aur. Celebrul plafou care pusese economia tării în chingi a dispărut. Din punctul de vedere valutar, tara a reintrat în normal, în cursul anului 1929, jumătate din încasările fiscului. Serviciul datoriei publice a figurat în buget în cursul ultimelor nouă ani, cu cifrele următoare: anul 1922 figura anul 1923 figura anul 1924 figura anul 1925 figura anul 1926 figura anul 1927 figura anul 1928 figura anul 1929 figura cu 827 milioane cu 827 milioane cu 3345 milioane cu 3654 milioane cu 4454 milioane cu 5756 milioane cu 5815 milioane cu 6403 milioane Deşi proporţia de 18 la sută de care vorbim mai sus nu e îngrijitoare, ascensiunea cifrei cuponului ar trebui să ne prevestească că contractarea de împrumuturi noui nu trebue făcută cu inima ușoară- In special, trebue evitată când e vorba de acoperirea unui deficit bugetar- Deficitele trebuesc acoperite prin economii fie ele cât de aspre, cât de dureroase-1.929 balanța a redevenit activă în urma recoltei mulţumitoare. Odată mai mult se dovedeşte ca adevărata avuţie a României este agricultura şi că numai ea poate, prin afluxul aurului de peste hotar, să răspândească buna stare în toate categoriile sociale. De la anul 3922 până azi am avut cinci ani cu o balanţă activă cu 14.246 milioane şi trei ani cu o balanţă pasivă în suma totală de 9446 milioane. Valuta şi împrumutul Datoria publică Exportat şi importat Finanţele publice o rază de lumină străbate gospodăria bugetară pe anii 1929. Deficitul probabil care fusese evaluat după primele două trimestre la vreo cinci miliarde, a putut fi scăzut la un miliard, pe de o parte in urma recoltei mai bune decât a fost scontată, dar şi in urma impozitelor noui ce fură înfiinţate da două ori în cursul anului. Este foarte uşor să se impute guvernanţilor că au urcat birurile cu toate promisiunile lor contrarii. Mai toate capitolele bugetare dădeau minusuri, un efect al scăderei puterei de cumpărare al masselor. Or, acest efect care s’a manifestat într’un mod atât de pronunţat, în anul 1928, nu poate fi imputat administraţiei guvernului Maniu. El e datorit unor cauze preexistente şi nu putea fi combătut altfel decât prin sacrificii noui, ce se cereau naţiunei. Este destul să arătăm că la vămi, încasările pe zece luni în 1928 au fost de 5808 milioane contra 4627 milioane în zece luni pe 1929. Veniturile de la spirt s’au ameliorat, în sensul că in urma modificării legislaţiei înfăptuită în 1929, randamentul încasărilor a sporit proportional mai mult decât sporul cotelor respective. Din punctul de vedere higienic, n'avem insă să ne felicităm de acest spor. Creșterea veniturilor la cifra de afaceri — 1382 milioane în zece luni din 1929 contra 1213 milioane în zece luni pe 1929, este datorită iarăși urcărei impozitului Monopolurile cari, în urma imprumutului de stabilizare sunt acum exploatate de Gassa autonomă, au dat în zece luni din 1929, suma de 5579 milioane contra 5658 miioane în perioada corespunzătoare din 1928. Situația puţin măngăitoare a finanţelor publice a luat o altă îmfăţişare în urma recoltei satisfăcătoare. Incasările Statului încep să crească și să atingă recorduri în ultimul trimestru. Balanţa comercială redevine activă, astfel încât sunt speranţe bine întemeiate că, la data de 30 Iunie 1930, bugetul pe 18 luni pe 1929 să acuze un deficit maximum de un miliard. Totalul veniturilor Statului a fost, in afară de veniturile căilor ferate : In 1926 31244 milioane. In 1827 36007 milioane. In 1928 32767 milioane. In nouă luni din 1929, încasările a au fost de 22.980 milioane. Afară de împrumutul de stabilizare, realizat în cursul anului, trebuie reţinut aranjamentul cu Gemania în virtutea căruia toate litigiile financiare pendinte între ambele ţări au fost aplanate. România a renunţat la clauzele tratatului din Versailles cu privire la sechestrarea bunurilor germane, a renunţat la revendicările referitoare la biletele Băncii Generale și să obligat să reia serviciul cupoanelor nestampilate ale Împrumuturilor dinainte de război, contractate in Germania. In schimb, această ţară, s’a angajat să remită României suma de 75 jam. milioane mărci In modul acesta au fost înlăturate divergentele ce au împiedecat desvoltarea reiaburilor economice între ambele ţări Prevederile bugetare pe anul 1929 au fost de 38 miliarde 300 milioane, o cifră ce a fost redusă, în ultimul, moment, în faţa Camerei cu 600 milioane, astfel încât bugetul a rămas cifrat definitiv la 37 miliarde 700 milioane, faţă de 39 miliarde 350 milioane lei, prevederi în 1928. La cifra de mai sus, se cuvine a se adăuga bugetele caselor autonome şi anume: C. F. R. cu 13 miliarde, poşta cu 1 miliard 880 milioane şi Cassa pensiilor cu 3 miliarde 415 milioane, sau total 18 miliarde 895 milioane. Bugetul total al Statului pe 1929 a atins deci 56 miliarde 595 milioane fată de 53 miliarde 729 milioane în 1928. Precum arătam mai sus, fată de încasările pe ultimul trimestru plus suplimentul pe 6 luni din 1930, bugetul pe 1929 se va solda cu un deficit de un miliard și cel al căilor ferate, probabil cu 500 miioane. Fără a mai intra în alte amănunte, cifrele globale de mai joi sunt instructive . Prevederile bugetare pe anul 1929 au fost de 37.700 milioane, încasările pe zece luni se urcă : Impozite directe, 6419 milioane în 1929 contra 5625 milioane în 1928. Impunerile indirecte, 1457 milioane în 1929 contra 8990 milioane la luni din 1928. Vămile singure acasă în zece luni din 1929 o scădere de un miliard faţă de 1928. Taxele pe consumaţie, 1674 milioane în 1929 contra 1249 milioane în 1926. Lux şi cifra de afaceri, 1362 milioane în 1929 contra 1213 milioane în 1928. Venitul Monopolurilor Statului nu mai figurează in bugetul general, deoaece a fost concedat Casseî Autonoma a Monopolurilor. încasările Monopolurilor au fost în primele zece luni din 1928 de 5579 milioane contra 5658 milioane în aceia? perioadă in 1928. Căile ferate Regia autonomă a Căilor ferate ar merita acest nume dacă administraţia feroviară ar fi în situaţie să găsească ea singură mijloacele băneşti pentru acoperirea unui deficit eventual Cât timp acesta nu e cazul, cât timp tot Statul este chemat să acopere insuficienţele bugetare ale Căilor ferate, Regia susmenţionată rămâne un eufemism. Cu toate acestea, depinde mult de o conducere competentă şi de un spirit de economie bine aplicat, pentru a reduce in metro parte deficitul cronic de care suferă administraţia reţelei noastre. Veniturile Căilor ferate au fost: In 1927 114 miliarde in 1928 109 miliarde In opt luni din 1929, au fost de 6.7 miliarde contra 7 7 miiarde prevăzute Căile ferate au primit, din împrumutul de stabilizare odată o sumă de 2932 milioane iei și apoi un supliment de 500 mii lei, astfel că au fost în stare să achite complect datoriile mai mici de un milion şi să distribue pentru rest un acont de 40 la sută Chestia gratuităţilor, care a format un element însemnat în deficitele administraţiei Căilor ferate a fost regulată zilele acestea în ceea ce priveşte transportul funcţionarilor. Mai rămâne ca şi diferitele servicii ale Statului să renunţe la transporturile gratuite in conformitate cu programul de stabilizarecontabilitatea statului şi controlul preventiv Nici o măsură pentru a curma abuzurile cari s’au înmulţit într’o măsură îngrijitoare după război, nu răspunde mai bine menirei ei decât introducerea contabilităţei duble în serviciile Statului plus obligativitatea unui inventar al întregului patrimoniu al Statului. Cunoaşterea exactă a avutului public va contribui la sporirea creditului ţărei şi va împiedica risipirea acelui patrimoniu — cum s’a întâmplat de pildă cu terenurile petrolifere pe care unii fraudatori au pus mâna. Prin noua lege a contabilităţei Statului s’a introdus anul bugetar care începe dela 1 Ianuarie şi se termină la 31. Decembrie. Nu vom mai avea bugete pe 18 luni cari se închidea la 30 iunie din exerciţiul următor. Un alt capitol important din legea de mai sus, este controlul dublul ce s-a introdus în administraţia financiară: Controlul represiv şi altul preventiv. Controlul represiv constată numai fapte consumate ce nu mai pot fi împiedicate. Controlul preventiv împiedică orice angajare de cheltueli fără viza consilierului controlor care cercetează dacă există creditele respective. Sistemul adoptat pune administraţia financiară a Statului, pe baze noui şi constitue un obstacol la săvârşirea fraudelor. 3 Agricultura Anul agricol 1928 Hind unul din cei mai răi pe care i-am înregistrat vreodată, efectele sale s-au resirănt asupra anului 1929, în sensul că exportul cerealelor și derivatelor pe primele 5 luni din 1929, a fost extrem de redus Abia în Septembrie a început să ia o desvoltare în urma recoltei abundente, recolta porumbului în special a fost din cele mai mulțumitoare. . O mare grijă cuprinsese pe agricultori în primăvara acestui an, in urma gerurilor tardive cari amenințau să distrugă Plantele, cu atât mai mult cu cât întinderi mari de pământ nu erau acoperite cu mantaua de zăpadă, fiind expuse complect crivatului ce batea din câmpia rusească. Se spunea că grâul nostru e capabil să suporte un ger până la 16 grade dar nu va rezista la temperaturile de minus 30 ce fură înregistrate în mai multe regiuni ale ţarei. Profeţiile aceste pesimiste au fost desmințite de realitate. Grâul a resistat în cea mai mare parte. Producția principalelor cereale pe anul 1929, comparată cu cea din 1928 a fost următoare, in milioane de chintale de 100 kile.*rame* Precum reese din cifrele de mai sus, numai producția grâului a fost in 1929, cu puţin inferioară celei din 1928 Unele ogoare semănate cu grâu au trebuit să fie întoarse din cauza gerului tardiv. In schimb, toate celelalte cereale dau plusuri însemnate pe 1929. Mai ales porumbul, al cărui rod este aproape de trei ori superior celui din 1928. Exportul, în nouă luni ale anului 1929, a fost extrem de slab, din cauzele expuse mai sus. S’a exportat in acest interval. Deci, pentru abia patru miliarde s’au exportat în 9 luni din 1929, o ilustrafie vorbitoare a recoltei deficitare din anul precedent dar și a enormei scăderi a Preturilor Grosul recoltei din 1929, porumbul Prod in Prod. în 1928 1929 Grâu 31-4 274 Secara 2.9 3-3 Orz 154 27 3 Ovăz 9-8 135 Porumb 27.5 61.7 Grâu Porumb Orz Ovăz Secară Mei Târâte haină de grâu Fasole 44 milioane lei 494 milioane lei 4450 milioane lei 39 milioane lei 18 milioane lei 21 milioane lei 124 milioane lei 64 milioane lei 236 milioane lei în special, va fi exportat, în primăvara 1930 In urma recoltei slabe din 1928 guvernul a fost nevoit să afecteze sume însemnate pentru a veni in ajutorul ţăranilor înfometaţi din Basarabia. Greutăţi destul de mari a întâmpinat finanţarea recoltei din 1929• Chestia înfiinţărei unui Credit Agricol cu participaţia capitalului internaţional a fost un subiect de polemică violentă în presă- Cu toată opoziţia partidului liberal, guvernul Maniu menţine planul înfiinţărei unei astfel de instituţiuni menită să procure bani eutini agricultorilor- Nu vom trece cu vedere activitatea desfăşurată de dl Mihalache pentu îndrumarea sătenilor spre o cultură raţională, precum şi legea îndiguirilor chemată să transforme mlaştinele din regiunea dunăreană in pământ agricol Tot aşa străduinţele d-lui Răducanu pentru desvoltarea mişcării cooperative. Banca Matiovala In urrua stabilizărei monetare Banca Naţională a reintrat în rolul ei de regulatoare a creditului şi de păzitoare vigilentă a cursului leului. Ea şi-a împlinit cu succes aceasta sarcină cu începere dela 7 Februarie 1929. Dela această dată, cursul leului n’a mai fluctuat decât în limitele gold-pointului şi în ultimele zile ale anului s’a putut constata o întărire a leului faţă de lira sterlină. Premii au constatat-o şi consilierii technici ai Băncei, d-nii Charles Rist şi Roger Auboin, reuşita stabilizărei pare definitivă. Cu ocazia stabilizărei, capitalul Băncei Naţionale a fost urcat de la 100 milioane la 660 milioane. In fapt, o urcare de capital nu reprezintă o mare importanţă în funcţionarea unei Bănci Centrale. Măsura a fost luată mai mult în interesul unei răspândiri mai mari a acestei hârtii devenită prea grea in urma urcărei cotei din Bursă. In urma stabilizărei, vestitul plafon al emisiune! a dispărut Banca fiind ţinută să emită lei în măsura devizelor sau aurului ce i se oferă. Dacă totuşi circulaţia n’a sporit m mult peste fostul plafon, împrejurarea aceasta este datorită crizei economice care dăinueşte încă, cu toate semnele premergătoare unei destinderi. In cursul anului 1928, a’au prezentat la scont poliţe în valoare de 30 miliarde din care 6.5 miliarde au fost respinse, admiţându-se poliţe în valoare de 23.1 miliarde. In zece luni din 1929, s’au prezentat la scont poliţe în valoare de 21.2 miliarde, din cari au fost respinse 5 miliarde, admiţându-se poliţe în valoare de 16 miliarde. Cifrele de mai sus dovedesc că proporţia poliţelor respinse nu este atât de mare cât s’a afirmat, în unele cercuri. Scontul a fost urcat în toamnă dela 6 la 9% la sută . Este firesc ca portofoliul Băncei să se fi restrâns într’o măsură perc euro. La finele 1927 a fost de 9028 milioane; la finele 1928 de 9300 milioane; la 14 Decembrie 1929 s’a cifrat la 8854 milioane, încă un aspect al crizei care bantui piata românească. In târgul devizelor s’a produs o schimbare semnificativă cu începere dela August, in sensul că în urma recoltei mulțumitoare ofertele de devize au început să aflueze. In urma acestui fapt raportul încassului total la angajamente a trecut de 50 la sută, iar raportul stoicului de aur la angajamente s’a menţinut în cursul întregului an între 27,30 şi 28 la sută. Acţiunea de ajutorare a agriculturei de Banca Naţională a continuat să se manifesteze intro măsură chiar mai mare decât prescripţiunile planului de stabilizare şi statutelor Băncii. Aceste statute prescrie o proporţie de maximum 25 la sută din întreg portofoliu pentru poliţe cu scadenţe mai depărtată decât trei luni — poliţe agricole. In realitate proporţia aceasta este, după raportul d-lui Ristoi Auboin, de 34 la sută. Comerţul şi Industrie Anul 1929 n’a fost prielnic nici pentru comerţ nici pentru Industrie, In comerţ, numărul [alimentelor a mers crescând iar Introducerea concordatului preventiv, în felul cum funcţionează, a dat o lovitură creditului atât in ţară cât şi in străinătate. In anul 1927, s’au înregistrat 1469 de cereri de declarare in stare de faliment, în 1928 2111 cereri şi in zece luni 1929, s’au înregistrat 2235. Falimente declarate au fost 317 în 1927 336 în 1928 şi 371 in primele zece lunii 1929. Valoarea poliţelor protestate a fost de 1937 milioane in 1928 şi de 2(00 milioane în primele zece luni 1929. Această ascensiune a numărului insolvenților denotă criza în toată gravitatea eî. Cauzele sunt cunoscute. Taxele vamale cari, în nule cazuri, întrec valoarea mărfei, impozitele grele, oficie plus dările neoficiale asupra naturei Cărora nu ne vom întinde, chiriile mari, plus scăderea puterei de cumpărare a masselor. lată un complex de împrejurări cari eu dat naştere situaţiei de azi. Ea se complică, precum o arătăm mai sus, prin concordatul preventiv care, aşa cum a fost înjghebat, apără pe debitorul, chiar ctunci când e lipsit de bună credinţă şi ruinează pe creditor. , Industria nu se află nici ea într’o situaţie mai bună, din cauza analoagă. Noul tarif vamal, adoptat în cursul anului, deşi unele taxe au fost reduse, nu îngreuiază în mod simţitor interesele industriei, prezintă cel puţin avantajul că producţia industrială trăeşte de acum înainte sub un regim stabil, ne mai fiind supusă nenumăratelor modificări de taxe şi de nomenclatură ce s-au succedat în ultimii zece ani. Tariful actual este o combinaţie a două sisteme pe de o parte tarif convenţional şi de cealaltă, tarif maximal-minimal. La încheerea de convenţiunii comerciale cu ţările străine, iscusinţa negociatorilor noştri va consista în a obţine cât mai bune condiţiuni pentru plasamentul produselor noastre agricole, fără a vătăma interesele industriei naţionale. Statistica interns creeză numărul următor de Societăţi comerciale: 1927 1928 1929 Societăţi comerciale 414 415 467 Diverse (inclusiv Soc. de asigurare) 58 69 64 Capitalul Societăţilor comerciale şi Diverse a fost, în 1928, 3 miliarde contrei 3-4 miliarde în 1929. Societăţile industriale se prezintă cum urmează: 1927 1928 1929 Soc. industriale 1168 1123 1144 Capitalul Societăţilor industriale a fost în Urcări la capital naţional la Societăţile industriale cotate in Bursa Bucureşti nu s’au produs in 1929, afară de Letea care i’a sporit dela 120 le, 240 milioane şi Clădirea Românească care Vu sporit de la 60 milioane la 120 milioane. Statistica oficială a producţiei industriale (fără mine şi petrol) se opreşte la anul 1927 şi acuză o valoare totală e de 59 miliarde. Petrolul Industria petroliferă a făcut mari progrese, in cursul anului 1929 din punctul de vedere al producţiei; situaţia ei materială însă nu sa îmbunătăţit din pricina preţurilor scăzute în târgul internaţional. Sforţări mari s’au făcut în direcţia reducerei preţului de cost pe de o parte prin economii drastice introduse în administraţie şi, pe de alta parte, adoptarea metodelor noi de foraje, mai rapide şi mai puţin costisitoare decât cele vechi. Cu toate acestea, procesul de raţionalizare în industria petrolului n’a putut să compenseze efectele scăderei preţurilor întrucât acestea sunt independente de voinţă noastră, fiind un rezultat al supraproducţiunei în Statele Unite. Sunt speranţe întemeiate că restrângerea producţiei în America se va mai intensifica în cursul anului 1930, cea ce va permite o ameliorare oarecare a preţurilor. Ea nu poate fi prea pronunţată pentru că, în asemenea cas, forajele ar reîncepe pe o scară mare. Oricum, preţurile au mai sporit în a doua jumătate a anului 1929, în special la benzină şi la lampant. O cauză de mari perderi pentru industria petrolului a fost denunţarea acordului între producători. Perderea aceasta este evaluată la peste 1100 milioane. După lungi negocieri s-a ajuns în fine la reînoirea acordului, cea ce a şi avut o influenţă în sensul urcărei preţurilor în interior. Totuşi, urcarea la benzină nu atinge nivelul preţului dinainte, pentru că în lipsa acordului, guvernul a socotit oportun să mai sporească taxa asupra benzinei. Una din condiţiunile esenţiale pentru a garanta prosperitatea industriei ar fi o urcare însemnată a consumului interior. Condiţia aceasta este în strânsă legătură cu construcţia, de şosele şi drumuri bune pentru transportul derivatelor. Astăzi însă, din lipsa de drumuri carosabile, sunt unele regiuni ale țărei unde se vinde lampantul cu 20 lei litrul. Legea minelor modificată de guvernul actual, a netezit calea (Continuare în pag. IV-a) 1927 27.8 miliarde 1928 29.9 1929 31.6 ».