Argus, februarie 1930 (Anul 21, nr. 5040-5063)
1930-02-01 / nr. 5040
Anul XXI No. 5040 0 PAGINI £ DEORI u m IN TOATE ZIARELE •V:; PRIN ■ 50CICTATEA GJHERAlA de PUBUCITATE LAROL SIHULDER sI S.DERLER , STR. KAR^GEORGEVICI 3 TELMVSJ ABONAMENTE* IN STRĂINĂTATE UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1.300 . 3 LUNI 800 „ 3 LEI IN TARA, 5 LEI IN STREINATATE IN TARA UN AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 „ 3 LUNI 300 „ ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: & PAUKER şi H. F. VALENTIN INDUSTRIEI şi FINANŢE! C Sâmbătă 1 Februarie 1930 mm DE ORICC FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIfTÂÎifl GCMEIRAIApe publicitate «ROL SCHULDER ţi S.BLRLER 5TR. KARAGEORGEVICI 9 TEL: 11/84. PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder A S. Berger Str. Eugen Carada (fost Karagheorghevicî) . Telefon 311/84 BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et L — TELEFON: 306|93 și 323|69 Uniunea Vamală Puterea economică a tarilor care compun continentul nostru întrece cu mult nevoile de viaţă ale populaţii lui. Posibilităţile, sau puterea de a crea noui *bogăţii în viitor, e nesfârşită în Europa. Sărăcia europeană, este un non sens un anahronism. In China sau in Indii, sărăcia e un fenomen natural. Ea e produsul repartiţiunei bogăţii mărginite de nişte mijloace de producţie rudimentare, la o populaţie prea deasă. In Europa populaţia e prea rară pentru a consuma tot peia ce se produce şi mai ales ce se poate produce. Europa suferă de o comprimare a producţie şi nici decum de incapacitatea de a produce. Consideraţiile acestea sânt astăzi lucruri comune în doctrina economică. Din ele răsar toate propunerile şi planurile de organizare a „Statelor Unite ale Europei“. Fără îndoială că timpul şi nevoia împing popoarele Europei către apropiere. Tot ce se face la Liga Naţiunilor şi în diferitele conferinţe internaţionale adaugă piatră peste piatră la fundamentul pe care vor fi construite odată „Statele Unite ale Europei“. Europa de astăzi e produsul unui proces istoric vechi de mii de ani. Trecutul istoric împedică unificarea Europei. Amintirile din trecut sunt mai puternice decât nevoile prezentului. Trebue să treacă timpul necesar, la evenimentele care au produs Liga Naţiunilor să dispară în trecutul îndepărtat şi indiferent pentru ca Europa să se poată uni. Până a i ţurci însă, nevoia de a trăi în Europa şi de a ţine pasul cu civilizaţia vii şi cu standardul ei de viaţă, va obligă pe fiecare stat să caute mijloace de existenţă noui apropiate de trecutul istoric al fiecăruia, dar şi de ideia de unire europeană către care mergem. Ceia ce ne împedică astăzi să alcătuim în Europa o viaţă economică unitară pe o viaţă politică împărţită în felurite forme, este naţionalizarea capitalului. Capitalul este prin natura lui internaţional, fără patrie şi fără patriotism. El caută plasament sigur şi el este atras de beneficiu ca de o putere naturală, cum e atrasă pilitura de fier, de către magnet. Nimeni nu poate pune la îndoială patriotismul francezilor de pildă. Dar dacă nici un francez n'a fugit dela obligaţia de a-şi sacrifica viaţa pentru ţara lui, marea mulţime a francezilor posesori de capitaluri, a căutat plasament sigur in aur şi în devize străine, când francul francez a început să scadă. Anul trecut, când dobânda de speculă la bursele americane ajunsese 12 şi chiar 20 la sută pe an, în Europa nu se mai putea găsi bani cu împrumut pentru afaceri, oricât de patriotice şi de sigure Acum când specula din America a încetat, capitalul european s’a întors acasă, dar el nu găseşte în Europa condiţiile care îi punesc pentru a deveni util şi productiv. ]. Rist într’un interview, apărutde curând în presa franceză, semnalează primejdia acumulării de capitaluri neproductive în Franţa. Congestia de capital, întocmai ca congestia de sânge, produce suferinţă. Un desechilibru cu urmări în orice caz rele, dacă nu totdeauna dezastroase. Şi totuşi capitalul întocmai ca sângele nu e el de vină că se congestionează într’un loc sau în anumite locuri cu riscul de a se strica, în loc să circule liber, aşa cum e natura lui şi să întreţie în bună stare şi în creştere organismul pe care îl serveşte. Diferitele ţări, împiedică circulaţia capitalului, prin diversitatea regimului la care îl supun. Nesiguranţa plasamentului şi a beneficiului, rezultând din diversitatea şi instabilitatea regimului legal în materie economică, obligă capitalul să îşi caute adăpost în anumite locuri, cu riscul de a se corupe prin trândăvie şi abundenţă. Acesta e fenomenul anormal pe care l-am numit „naţionalizarea capitalului“. Capitalul european, până la organizarea „Statelor Unite ale Europei“ ar avea nevoe de un regim legal internaţional, pentru a produce roade peste tot şi a pune bazele atmosferii pacifice din care să apară odată Unitatea Europeană. Prosperitatea Europei, cere, ca o condiţie prealabilă, sustragerea de sub controlul statului naţional, a regimului capitalului Supunând procesul de producţie şi circulaţie a bunurilor, unui regim unitar european, capitalul ar circula liber şi ar înceta de a mai fi naţional şi de a produce congesti şi anemii. Demersuri în acest sens se fac prin încercarea de a stabili o uniune vamală europeană. Dar uniunea vamală fără un regim european al capitalului, fără o egală îndreptăţire a tuturor statelor la beneficiile producţiei şi al schimbului întrun ritm uniform, şi la un nivel continuu, ar fi o despiere a celor lipsiţi de capital, în folosul celor ce deţin capitalul. Uniunea vamală în situaţia de azi, ar duce la exproprierea statelor sărace în capital, dar bogate în avuţii naturale. A. CORTEANU Creditul Agricol ACORDUL ESTE PRINCIPIAL ÎNCHEIAT Tratativele pentru înființarea Creditului Agricol au intrat în faza definitivă. Acordul cu financiarii străini este principial stabilit. Negocierile urmează acum, între grupurle financiare interesate, asupra participării respective. La operaţiunea de finanţare vor participa consorţii franceze, engleze, olandeze şi americane. De îndată ce bancherii străini vor fi caut de acord asupra parti-, cipării şi asupra modalităţilor lansării obligaţiunilor, d. Lugoşianu, subsecretar de Stat la Presidentia Consiliului, care a condus tot timpul tratativele pentru crearea Creditului Agricol, va pleca la Paris, în vederea încheerei definitive. Se crede că d. Lugosianu va pleca între 15 și 20 Februarie. întocmirea tarifului unitar Lucrurile în ce priveşte întocmirea tarifului unitar sunt actve. Comisia a terminat partea I-a a tarifului uniar, ajungând până la articolul 370. Mâine începe să se buereze la partea produselor animale. Fabricanţii de mătase au înaintat un memoriu ministerului de finanțe, în care cer să plătească taxele de lux și pe cifra de afaceri după firul de mătase, nu după ce el a fost prelucrat. D. V. Madgearu studiază propunerea. Citiţi în pag. II l-a Bilanţul conferinţei de la Haga ! Declaraţiile d-lui ministru Mironescu Banca Poloniei a dus scontul re- VAJlsmiA, 30 (Undor) — Banca Poloniei, a redus cu începere de mâine 31 Ianuarie, taxa scontului dela 8 jumătate la sută, la 8 la sută, iar lombardul dela 6 jumătate la 9. Amenajarea portului liber din Pireu ATENA 30 (Danub). — Lucrările pentru amenajarea portului liber din Pireu au fost terminate. Parlamentul se va ocupa de aceste lucrări în unele din şedinţe viitoare şi îndată ce vor fi aprobate de Cameră, ministerul Comunicaţiilor va preda portul liber traficului. II DOMNIŢA ILEANA Vestea despre logodna A. S. R. principesa ileana e oficial confirmată. Poporul românesc, plin de dragoste pentru Dinastie, împărtăşeşte bucuria familiei regale. Domniţa Ileana, născută şi crescută in mijlocul nostru, e întruparea vie a idealului popular despre frumuseţe şi tinereţe. Numele Ei, legendar în basmele noastre, face şi mai iubită pe Ileana Cosinzeana din zilele noastre, fiica Regelui biruitor împotriva a Şapte împăraţi şi a Reginei, căreia I se închină o lume întreagă. Chipul Ei îngeresc, graiul Ei, neaoş românesc, plin de înţelepciune, dragostea Ei pentru poporul românesc, toate fac, din sărbătoarea logodnei Ei, o sărbătoare naţională. Marele Rege Ferdinand îşi iubea toţi copii, cu multă patimă. Dar pe mezina, pe Domniţa Ileana, o adora. Bucuria de a fi martor, la logodna fiicei Lui, celei mai mici şi celei mai dragi, nu i-a fost hărăzită de Cel de Sus. Poporul românesc în întregul lui, ca un singur om, ia asupra lui acest rol de părinte iuvitor, mărturisind tinerei Domniţe, cu acest prilej, tot devotamentul şi toată dragostea lui. Vorbind odată funcţionarilor comerciali, intro conferinţă despre „Fericire”, Domniţa zicea: „Fericirea stă la îndemâna oricui. Nu ocoleşte nici pe cei cu starea cât de modestă. Origina fericirei e în simţământul datoriei împlinite’’Păşind acum în viaţă Domniţa îşi îndeplineşte o datorie scrisă vnirea omenească, şi împlinind această datorie Ea e fericită* „ARGUS’’ Zonă liberă elveţiană la Bordeaux PARIS 30 (Rador). — Din Bordeaux se anunţă că ministrul Lucrărilor Publice a informat Camera de Comerţ din localitate că a instituit o comisiune care urmează să studieze problema înfiinţării unei zone libere în Bordeaux, pentru mărfurile de provenienţă elveţiană Creditor Ipotecar O PRECIZARE A D-LUI M. A. GEORGESCU In legătură cu conferinţa ţinută Luni seară la Ministerul de finanţe între d. V. Madgearu, ministru de finanţe şi reprezentanţii marelor bănci, cu privire la scăderea dobânzilor şi a înfiinţării „Institutului pentru lichidarea creanţelor ipotecare“, ne-am adresat d-lui M. A. Georgescu directorul general al Băncii Generale a Ţării româneşti, rugându-l să ne expună punctul d-sale de vedere, cu privire la cele discutate în conferinţa de mai sus, întrucât dările de seama din ziare, nu le-au redat exact. Iată ce ne-a declarat d. M. A. Georgescu: După cum am declarat şi în conferinţa ţinută la Ministerul de finanţe, sunt şi eu de părere că ar trebui înfiinţat institutul pentru lichidarea creanţelor ipotecare, preconizat de d. ministru de finanţe V. Madgearu. Acest institut ar urma să înlesnească atât pe debitorii urmăriţi, cât şi pe creditorii, cărora li se vor înlesni încasarea creanţelor lor ipotecare. Crearea acestui institut este foarte necesară şi va fi un excelent mijloc de armonizare a intereselor debitorilor ipotecari, cari urmăriţi fiind, se ruinează ,precum şi a intereselor creditorilor, cari caută cu orice preţ să-şi demobilizeze creanţele lor ipotecare. Am adăugat însă că Institutul pentru lichidarea creanţelor ipotecare nu se poate face cu capital românesc, căci foloasele lui se bazează nu pe capital, ci pe obligaţiile ce le-ar emite în locul ipotecilor actuale. Or aceste obligaţiuni nu se vor putea plasa pe plaţa internă, incapabilă să susţină azi măcar valoarea scrisurilor funciare rurale şi urbane, ci numai pe pieţe streine şi de către finanţa streină. De altfel, dacă s’ar încerca să se creeze Institutul pentru lichidarea creanțelor ipotecare cu capital românesc, cred că numai cu destulă greutate s-ar putea găsi sumele necesare. Crearea Institutului pentru lichidarea creanțelor ipotecare este de o foarte mare însemnătate şi urgentă, căci ar descongestiona băncile de ipotecile urbane şi rurale care imobilizează azi importante capitaluri şi ar da în acelaşi timp putinţă acelor bănci, să vacă adevărat operaţiuni comerciale uşor lichidabile, cu un portofoliu lichid şi putând oricând fi reescontat la Banca Naţională. M. BUCUR noul regim al societăţilor comerciale Apărarea intereselor acţionarilor Dispoziţiile ante proectului Codului de Comerţ Pentru apărarea intereselor acţionarilor şi în special al micilor acţionari, noul anteproeet de lege întocmit de Consiliul Legislativ, prevede: Că orice acţionar are dreptul să denunţe cenzorilor faptele de le-ar crede dăunătoare societăţii, iar aceştia, sunt obligaţi să le aducă la cunoştinţa adunări generale. Iar când denunţarea este făcută de un număr de acţionari, reprezentând cel puţin a 30-a parte din capitalul social, cenzorii sunt obligaţi să convoace de îndată adunarea generală. Când sunt bonnce fundate că administratorii sau cenzorii au comis nereguli în îndeplinirea îndatoririlor lor, acţionariireprezentând a 20-a parte din capitalul social pot denunţa faptele tribunalului. Până la întrunirea adunărei generale, tribunalul ascultând in Camera de Consiliu pe administratori şi cenzori poate lua măsuri urgente, dispunând cercetarea registrelor societăţei şi numind în acest scop unul sau mai mulţi experţi. Acţiunea în contra administratorilor se decide cu votul acţionar*lor reprezentând $o pătrime din capitalul speiaL S’a cântat de asemenea să se garanteze pe cât posibil sinceritatea voturilor ce le exprimă adunarea. Pentru aceasta, dacă s’a păstrat proporţia de voturi după numărul acţiunilor, prevăzutele, vechiul cod, s’a dispus însă de acţionarii cari posedau acţiuni la purtători, să aibă drept de vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin statute, cu cel puţin 5 zile de adunare, cu care ocazie vor trebui să depună şi actele justificative a proprietăţii lor. Deciziunile adunării generale contrarii actului constitutiv sau statutiv pot fi atacate în justiţie de orice acţionar în termen de 15 zile de la data adunărei depunând la grefa instanţei cel j°tln o acţiune. Judecata va putea lasă să-l oblge când acUU nelegal nu rezultă în mod învederat din deciziunea adunărei, la darea unei cauţiuni pentru garantarea daunelor eventuale ce le-ar putea pricinui societăţei prin acţiunea sa. Această acţiune va fi stinsă, dacă acţiunea nu este depusă în termenul fixat de instanţă. VERIFICAREA sincerităţii BILANŢULUI De asemenea acţionarii reprezentând a 20-a parte din capitalul social, vor putea provoca, prin cerere motivată adresată tribunalului o cercetare pentru verificarea sincerităţii bilanţului. , Acţionarii mai au dreptul ca oricând în cursul exerciţiului social, dacă s-au comis nereguli, să ceară tribunalului o verificare a operaţiunilor sociale. Asupra, beneficiilor nete ale societăţei se vor prelua în fiecare an cel puţin a 20-a parte pentru formarea unui fond de rezervă până ce el va atinge o cincime din capitalul social. Iar societăţile mari primesc depuneri spre fructificare vor trebui să verse fondului de rezervă cel puţin a 10-a parte din beneficiile nete până la ajungerea unei treimi din sumele depuse. SPRE UN DIVIDEND UNIFORM S-a căutat să asigurăm pe cât este cu Putinţă, repartizarea unui dividend uniform, dividend ce nu poate fi fixat decât după ce s’a format fondurile de rezervă legale și s’au dedus cotele de amortizare. In ce privește participările si beneficiile atribuite administratorilor si directorilor socetâtii, ele vor fi preluate numai asupra beneficiilor nete, după deducerea mai întâi a cotelor de amortizare şi de rezervă, a unui prim dividend de 5 la sută pentru acţionari după ultimul bilanţ aprobat, şi a participaţiunilor la beneficiu al fondatorilor. Participările atribuite tuturor administratorilor nu pot însă depăşi a 10-a parte din beneficiul net. ROLUL CENZORILOR S-a reglementat în sfârşit rolul cenzorilor, limitându-le numărul la cel mult 3, din care unul trebue neapărat să fie contabil, înscris pe lista experţilor alcătuită în acest scop de Camera de comerţ. Cenzorii vor fi obligaţi să depună jumătate din garanţia cerută administratorilor. Acel care a fost cenzor într’o societate nu poate fi ales administrator la aceeaşi societate, timp de 4 ani de la eşirea sa din funcţiune; de asemenea, nimeni nu poate fi cenzor la mai mult de 3 societăţi. Cenzorii sunt datori să revadă bilanţul societăţei, şi să facă adunărei generale un raport amănunţit asupra situaţiunei patrimoniale şi a tuturor operaţiunilor societăţei, putând cere în fiecare lună de la administrator o situaţiune despre mersul operaţiunilor sociale. In ce priveşte emisiunea de obligaţiuni, s’a prevăzut că societăţile d de acţiuni pot emite obligaţiuni cu condiţiunea să nu depăşească capitalul vărsat şi existent după ultimul bilanţ, decât numai în cazul când surplusul este garantat prin titluri de Stat, judeţ sau comună sau prin constituiri de ipoteci asupra imobilelor societăţii. ADUNREA GENERALA A OBLIGATARILOR S’a creat in sfârşit posesorilor de obligaţiuni, un organ nou, neprevăzut în vechiul cod care să vegheze şi să apere interesele lor fată de societate.Acest organ este adunarea generală a obligatorilor, care numeşte un reprezentant al posesorilor de obligaţiuni cu dreptul de a-i reprezenta faţă de societate şi la nevoe în justiţie. In ce priveşte societăţile de asigurare s’a reglementat complect dispoziţiunile privitoare la înfiinţarea şi fiincfiertarea acestor societăţi cât şi dispoziţiunile referitoare la contractul de asigurare nepermiţănd acest comerţ, decât societăţilor pe acţiuni. S’a suprimat forma întârziată a societăţilor de asigurare mutuală, care nu mai corespunde astăzi scopului lor. AL PETROVICI Cerealele româneşti in Germania Importanţa debuşeului german pentru producţia noastră agricolă Chestiunea convenţiei comerciale cu Germania este pe cât de actuală pe atât de importantă. Din toate problemele, ce va avea de rezolvat această convenţiune, cea mai arzătoare pentru noi este aceea, a regimului de import al Germaniei, pentru produsele noastre agricole. Delegaţia română, care se găseşte sistăzi la Berlin,are o misiune cu atât mai grea, cu cât abia s’au legiferat în Germania — după desbaicii de aproape trei luni —noile ferţe vamale de import, iar pentru noi unica Ne propunem să analizăm aceste probleme pe baza datelor statistice. Iata mai întâi cifrele comerţului exterior de cereale al Germaniei pentru luna Examinând aceste cifre, constatăm mai întâi, că diferenţa între totalul importului în Decembrie 1929 şi Decembrie 1928, este tmnimală. Mai mult încă, cerealele panificabile rămânând aproape constante şi celelalte articole prezentând variaţiuni mici Tot atât de evidentă este,, însă, tendinţa generală de restrângere a importului, care reiese din comparaţia totalurilor pentru cei doi ani, căci scăderea atinge respectabila cifră de 1.564.300 tone sau 20,19 la sută. Tosoluţie este desfiinţarea acestor taxe, sau cel puţin, reducerea lor la cota anterioară. . E bine să nu ascundem acest adevăr elementar, după cum iarăşi e bine să ne acomodăm cu cele două premise : 1) Germania, este cel mai mare debuşeu natural și efectiv al cerealelor noastre, 2) Germania nu este ,,țara industrială", in sensul strict al cuvântului, cum se spune la, noi în ultimul timp — chiar din forurile cele mai autorizate Decembrie 1929 și pentru întregul an1929, comparate cu acele ale anului 1928 (în tone), cerealele furajere arată urcări considerabile: pentru porumb nu mai puţin de 23.100 tone sau 51.33 la sută şi chiar pentru orz de 27.200 tone sau 14.62 la sută. Aceasta se explică prin forţarea temporară a importului în ajunul expirării vechiului regim vamal. tuşi, cu cele 6.187.000 tone importate, Germania , îşi menţine rangul primului stat importator de produse agricole din lume. La export observăm, de asemenea, fenomenul curios al scăderii în Decembrie 1929 faţă de Decembrie 1928 (33.700 tone sau 14,82 la sută), cu toată puternica încurajare din partea statului. Totalunkc anilor respectivi arată însă un spor de 246.640 tone sau 12.22 la sută, iar cantitatea totală de 2.265.540 tone exportate în cursul anului trecut fac, odată mai mult dovada peremptorie, că Germania este departe de a fi numai o ţară industrială“. Cu un asemenea excedent exportabil, Germania îşi menţine şi rangul unei ţări agricole, de primul rang, în Europa. IMPORTUL DE CEREALE DIN ROMANIA Să examinăm acum cifrele, referitoare la importul diferitelor produse agricole din România. In tabloul de mai jos, dăm datele statistice pentru lunile Noembrie 1929 şi 1928, cari nu sunt încă sub influenţa regimului vamal 1930, ca cele din Decembrie, după cum am văzut mai sus.. Coloana 2 şi 4 indică locul, pe care îl ocupă importul din România faţă de cel din alte ţări de origină. (Citit continuarea în pag. IV-a). Comerţul de cereale al Germaniei Tendinţa de restrângere a importului 1929 1928 ( îl CONFERINŢA NAVALA Cea mai importantă conferinţă după aceea de pace din 1919, cum a fost clasificată conferinţa navală, care se ţine acum la Londra, merge atât de încet, din pricina grelelor probleme ce are să rezolve, încât însuşi d. MacDonald, primul ministru englez, prezidând a treia şedinţă plenară, a finut să sublinieze acest fapt. „Cei în necunoştiinţa de cauza, — a spus d-sa — poate că găsesc rezultatele obţinute până azi ca neînsemnate, iar mersul conferinţei prea lent, încât acei cari înţeleg dificultăţile întâlnite, consideră mersul tratativelor mai mult decât mulţumitor”. Şi totuşi , dificultăţile pot fi foarte uşor înţelese Cele cinci mari puteri întrunite la Londra, cu scopul limitării înarmărilor navale, au interese atât de bine definite, şi în multe privinţe diferite, încât pentru armonizarea lor, se cer compromisuri importante. La un acord nu se poate ajunge decât printr-o sforţare reală şi din dorinţa hotărâtă de a se servi interesele păcii. In Şedinţa de ori a conferinţei Franţa, Anglia şi Italia şi-au formulat propunerile. Iată-le: „Franţa doreşte adoptarea sistemului tonajului global și precizarea clasificării ce urmează să se adopte; în fine dorește adoptarea principiului transferului tonajului de la o categorie de vase la alta. Anglia propune sistemul finit , ţării pe categorii de vase. Italia dorește mai întâi determinarea proporționalității tonajului potrivit necesităţilor, apoi fixarea tonajului general al ţârilor interesate. Delegaţia italiană a declarat categoric că ea se va putea angaja până când nu vor fi soluţionate cele două chestiuni fundamentale: determinarea proporţiilor şi fixarea maximului tonajului global al fiecărei ţări. Ceea ce iu alte cuvinte înseamnă fixarea însăşi a principiilor generale ale conferinţei şi a criteriilor pentru dezarmare, înţelegerea între Anglia şi Statele Unite, sa făcut, principial cu prilejul călătoriei d-lui MacDonald la Washington unde a conferit cu preşedintele Hoover. Teza Angliei nu diferă de aceea a Japoniei. Rămâne a se desăvârşi în prealabil înţelegerea celor trei puteri europene: Anglia, Franţa şi Italia. D. Tardieu, în ultima cuvântare ţinută a scos în evidenţă, posibilitatea găsirei unei metode pentru concilierea diverselor teze- Speranța, exprimată de d. Tardieu că se va ajunge la o înțelegere,este speranța tuturor acelora ce urmăresc realizarea păcii între popoare. Instalarea Băncei Internaţionale GENEVA 30 (Rador). — Membrii comitetului pentru instalarea Băncii Internaţionale, au sosit în localitate. OPERAŢIILE VOR ÎNCEPE LA 1 APRILIE PARIS 30 (Rador). — Din New- York se anunţă că în ziarul »New- York Herald’’ a apărut o informaţie prin care se arată că Banca Internaţională va începe operaţiile la 1 Aprilie 1930, când trebuie să efectueze primul împrumut internaţional, ce se va da spre subscriere în cursul lunei Mai. Acest împrumut va fi de 300 milioane dolari, sumă din care o treime ar urma să fie subscrisă de Statele Unite. mm ♦ Relaţiile comerciale franco-greceşti ATENA 30 (Rador). — Ziareh, anunţă că Ministerul Finanţelor, studiază regimul ce trebuie să reglementeze raporturile comerciale cu Franţa, în cazul când aceasta nu va modifica legea votată în ultimul timp de parlament, şi care face quasi imposibilă importarea vinurilor naţionale elena în Franţa. Ziarele adaugă că guvernul , se gândeşte să ia anumite măsuri susceptibile să restrângă exportul francez în Grecia. Numărul șomerilor germani BERLIN 30 (Rador). — Numărul șomerilor se ridică la două milioane 140.000.