Argus, februarie 1930 (Anul 21, nr. 5040-5063)

1930-02-01 / nr. 5040

Anul XXI No. 5040 0 PAGINI £ DEORI u m IN TOATE ZIARELE •­V:; PRIN ■ 50CICTATEA GJHERAlA de PUBUCITATE LAROL SIHULDER sI S.DERLER , STR. KAR^GEORGEVICI 3 TELMVSJ ABONAMENTE* IN STRĂINĂTATE UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1.300 . 3 LUNI 800 „ 3 LEI IN TARA, 5 LEI IN STREINATATE IN TARA UN AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 „ 3 LUNI 300 „ ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: & PAUKER şi H. F. VALENTIN INDUSTRIEI şi FINANŢE! C Sâmbătă 1 Februarie 1930 mm DE ORI­CC FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIfTÂÎifl GCMEIRAIApe publicitate «ROL SCHULDER ţi S.BLRLER 5TR. KARAGEORGEVICI 9 TEL: 11/84­. PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder A S. Berger Str. Eugen Carada (fost Karagheorghevicî) . Telefon 311/84 BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et L — TELEFON: 306|93 și 323|69 Uniunea Vamală Puterea economică a tarilor care compun continentul nostru întrece cu m­ult nevoile de viaţă ale popu­laţii lui. Posibilităţile, sau puterea de a crea noui *bogăţii în viitor, e nesfârşită în Europa. Sărăcia europeană, este un non sens un anahronism. In China sau in Indii, sără­cia e un fenomen natural. Ea e produsul repartiţiunei bogăţii măr­ginite de nişte mijloace de pro­ducţie rudimentare, la o populaţie prea deasă. In Europa populaţia e prea rară pentru a consuma tot peia ce se produce şi mai ales ce se poate produce. Europa suferă de o comprimare a producţie şi nici de­cum de incapacitatea de a produce. Consideraţiile acestea sânt astăzi lucruri comune în doctrina econo­­­mică. Din ele răsar toate propune­rile şi planurile de organizare a „Statelor Unite ale Europei“. Fără îndoială că timpul şi nevoia împing popoarele Europei către a­­propiere. Tot ce se face la Liga Na­ţiunilor şi în diferitele conferinţe internaţionale adaugă piatră peste piatră la fundamentul pe care vor fi construite odată „Statele Unite ale Europei“. Europa de astăzi e produsul unui proces istoric vechi de mii de ani. Trecutul istoric împedică unificarea Europei. Amintirile din trecut sunt mai puternice decât nevoile prezen­tului. Trebue să treacă timpul necesar, la evenimentele care au produs Li­ga Naţiunilor să dispară în trecutul îndepărtat şi indiferent pentru ca Europa să se poată uni. Până a­ i ţurci însă, nevoia de a trăi în Euro­pa şi de a ţine pasul cu civilizaţia vii şi cu standardul ei de viaţă, va obligă pe fiecare stat să caute mij­loace de existenţă noui apropiate de trecutul istoric al fiecăruia, dar şi de ideia de unire europeană către care mergem. Ceia ce ne împedică astăzi să al­cătuim în Europa o viaţă economi­că unitară pe o viaţă politică îm­părţită în felurite forme, este naţio­nalizarea capitalului. Capitalul este prin natura lui in­ternaţional, fără patrie şi fără pa­triotism. El caută plasament sigur şi el este atras de beneficiu ca de o putere naturală, cum e atrasă pili­tura de fier, de către magnet. Nimeni nu poate pune la îndoială patriotismul francezilor de pildă. Dar dacă nici un francez n'a fu­git dela obligaţia de a-şi sacrifica viaţa pentru ţara lui, marea mul­ţime a francezilor posesori de ca­pitaluri, a căutat plasament sigur in aur şi în devize străine, când francul francez a început să scadă. Anul trecut, când dobânda de speculă la bursele americane ajun­sese 12 şi chiar 20 la sută pe an, în Europa nu se mai putea găsi bani cu împrumut pentru afaceri, oricât de patriotice şi de sigure Acum când specula din America a încetat, capitalul european s’a în­tors acasă, dar el nu găseşte în Eu­ropa condiţiile care îi punesc pen­tru a deveni util şi productiv. ]­. Rist într’un interview, apărut­­de curând în presa franceză, sem­nalează primejdia acumulării de capitaluri neproductive în Franţa. Congestia de capital, întocmai ca congestia de sânge, produce su­ferinţă. Un desechilibru cu urmări în orice caz rele, dacă nu totdea­una dezastroase. Şi totuşi capitalul întocmai ca sângele nu e el de vină că se con­gestionează într’un loc sau în anu­mite locuri cu riscul de a se strica, în loc să circule liber, aşa cum e natura lui şi să întreţie în bună stare şi în creştere organismul pe care îl serveşte. Diferitele ţări, îm­piedică circulaţia capitalului, prin diversitatea regimului la care îl supun. Nesiguranţa plasamentului şi a beneficiului, rezultând din diversi­tatea şi instabilitatea regimului le­gal în materie economică, obligă capitalul să îşi caute adăpost în a­­numite locuri, cu riscul de a se corupe prin trândăvie şi abun­denţă. Acesta e fenomenul anormal pe care l-am numit „naţionalizarea capitalului“. Capitalul european, până la or­ganizarea „Statelor Unite ale Eu­ropei“ ar avea nevoe de un regim legal internaţional, pentru a pro­duce roade peste tot şi a pune ba­zele atm­osferii pacifice din care să apară odată Unitatea Europeană. Prosperitatea Europei, cere, ca o condiţie prealabilă, sustragerea de sub controlul statului naţional, a regimului capitalului Supunând procesul de producţie şi circulaţie a bunurilor, unui re­gim unitar european, capitalul ar circula liber şi ar înceta de a mai fi naţional şi de a produce con­­gesti şi anemii. Demersuri în acest sens se fac prin încercarea de a stabili o u­­niune vamală europeană. Dar uniunea vamală fără un re­gim european al capitalului, fără o egală îndreptăţire a tuturor state­lor la beneficiile producţiei şi al schimbului întrun ritm uniform, şi la un nivel continuu, ar fi o des­­piere a celor lipsiţi de capital, în folosul celor ce deţin capitalul. U­­niunea vamală în situaţia de azi, ar duce la exproprierea statelor sărace în capital, dar bogate în a­­vuţii naturale. A. CORTEANU Creditul Agricol ACORDUL ESTE PRINCIPIAL ÎNCHEIAT Tratativele pentru înființarea Creditului Agricol au intrat în faza definitivă. Acordul cu finan­ciarii străini este principial stabi­lit. Negocierile urmează acum, între grupurle financiare intere­sate, asupra participării respec­tive. La operaţiunea de finanţare vor participa consorţii franceze, en­gleze, olandeze şi americane. De îndată ce bancherii străini vor fi caut de acord asupra parti-, cipării şi asupra modalităţilor lan­sării obligaţiunilor, d. Lugoşianu, subsecretar de Stat la Presidentia Consiliului, care a condus tot tim­pul tratativele pentru crearea Creditului Agricol, va pleca la Paris, în vederea încheerei defi­nitive. Se crede că d. Lugosianu va pleca între 15 și 20 Februarie. întocmirea tarifului unitar Lucrurile în ce priveşte întocmi­rea tarifului unitar sunt actve. Comisia a terminat partea I-a a tarifului uniar, ajungând până la articolul 370. Mâine începe să se buereze la par­tea produselor animale. Fabricanţii de mătase au înain­tat un memoriu ministerului de finanțe, în care cer să plătească taxele de lux și pe cifra de afaceri după firul de mătase, nu după ce el a fost prelucrat. D. V. Madgearu studiază propu­nerea. Citiţi în pag. II l-a Bilanţul conferinţei de la Haga ! Declaraţiile d-lui ministru Mironescu Banca Poloniei a dus scontul re- VAJlsmiA, 30 (Undor) — Banca Poloniei, a redus cu începere de mâine 31 Ianuarie, taxa scontului dela 8 jumătate la sută, la 8 la sută, iar lombardul dela 6 jumătate la 9. Amenajarea portului liber din Pireu ATENA 30 (Danub). — Lucră­rile pentru amenajarea portului li­ber din Pireu au fost terminate. Parlamentul se va ocupa de aces­te lucrări în unele din şedinţe vii­toare şi îndată ce vor fi aprobate de Cameră, ministerul Comunica­ţiilor va preda portul liber trafi­cului. II DOMNIŢA ILEANA Vestea despre logodna A. S. R. principesa ileana e oficial confir­mată. Poporul românesc, plin de dra­goste pentru Dinastie, împărtă­şeşte bucuria familiei regale. Domniţa Ileana, născută şi cres­cută in mijlocul nostru, e întrupa­rea vie a idealului popular despre frumuseţe şi tinereţe. Numele Ei, legendar în basmele noastre, face şi mai iubită pe Ileana Cosin­­zeana din zilele noastre, fiica Rege­lui biruitor împotriva a Şapte îm­păraţi şi a Reginei, căreia I se în­chină o lume întreagă. Chipul Ei îngeresc, graiul Ei, neaoş românesc, plin de înţelep­ciune, dragostea Ei pentru popo­rul românesc, toate fac, din sărbă­toarea logodnei Ei, o sărbătoare naţională. Marele Rege Ferdinand îşi iu­bea toţi copii, cu multă patimă. Dar pe mezina, pe Domniţa Ilea­na, o adora. Bucuria de a fi martor, la lo­godna fiicei Lui, celei mai mici şi celei mai dragi, nu­ i-a fost hără­zită de Cel de Sus. Poporul românesc în întregul lui, ca un singur om, ia asupra lui acest rol de părinte iuvitor, măr­turisind tinerei Domniţe, cu acest prilej, tot devotamentul şi toată dragostea lui. Vorbind odată funcţionarilor co­merciali, intro conferinţă despre „Fericire”, Domniţa zicea: „Feri­cirea stă la îndemâna oricui. Nu ocoleşte nici pe cei cu starea cât de modestă. Origina fericirei e în simţământul datoriei împlinite’’­Păşind acum în viaţă Domniţa îşi îndeplineşte o datorie scrisă vn­irea omenească, şi împlinind această datorie Ea e fericită* „ARGUS’’ Zonă liberă elveţiană la Bordeaux PARIS 30 (Rador). — Din Bor­deaux se anunţă că ministrul Lu­crărilor Publice a informat Ca­mera de Comerţ din localitate că a instituit o comisiune care ur­mează să studieze problema în­fiinţării unei zone libere în Bor­deaux, pentru mărfurile de pro­venienţă elveţiană Creditor Ipotecar O PRECIZARE A D-LUI M. A. GEORGESCU In legătură cu conferinţa ţinută Luni seară la Ministerul de finanţe între d. V. Madgearu, ministru de finanţe şi reprezentanţii marelor bănci, cu privire la scăderea do­bânzilor şi a înfiinţării „Institutului pentru lichidarea creanţelor ipote­care“, ne-am adresat d-lui M. A. Georgescu directorul general al Băncii Generale a Ţării româneşti, rugându-l să ne expună punctul d-sale de vedere, cu privire la cele discutate în conferinţa de mai sus, întrucât dările de seama din ziare, nu le-au redat exact. Iată ce ne-a declarat d. M. A. Georgescu: După cum am declarat şi în con­ferinţa ţinută la Ministerul de fi­nanţe, sunt şi eu de părere că ar trebui înfiinţat institutul pentru li­chidarea creanţelor ipotecare, pre­conizat de d. ministru de finanţe V. Madgearu. Acest institut ar urma să înlesnească atât pe debitorii ur­măriţi, cât şi pe creditorii, cărora li se vor înlesni încasarea crean­ţelor lor ipotecare. Crearea aces­tui institut este foarte necesară şi va fi un excelent mijloc de armo­nizare a intereselor debitorilor ipo­tecari, cari urmăriţi fiind, se rui­nează ,precum şi a intereselor cre­ditorilor, cari caută cu orice preţ să-şi demobilizeze creanţele lor ipotecare. Am adăugat însă că In­stitutul pentru lichidarea creanţelor ipotecare nu se poate face cu capi­tal românesc, căci foloasele lui se bazează nu pe capital, ci pe obli­gaţiile ce le-ar emite în locul ipo­tecilor actuale. Or aceste obligaţiuni nu se vor putea plasa pe plaţa internă, inca­pabilă să susţină azi măcar valoa­rea scrisurilor funciare rurale şi urbane, ci numai pe pieţe streine şi de către finanţa streină. De altfel, dacă s’ar încerca să se creeze Institutul pentru lichidarea creanțelor ipotecare cu capital ro­mânesc, cred că numai cu destulă greutate s-ar putea găsi sumele ne­cesare. Crearea Institutului pentru lichi­darea creanțelor ipotecare este de o foarte mare însemnătate şi ur­gentă, căci ar descongestiona băn­cile de ipotecile urbane şi rurale care imobilizează azi importante capitaluri şi ar da în acelaşi timp putinţă acelor bănci, să vacă adevă­rat operaţiuni comerciale uşor li­­chidabile, cu un portofoliu lichid şi putând oricând fi reescontat la Ban­ca Naţională. M. BUCUR noul regim al societăţilor comerciale Apărarea intereselor acţionarilor Dispoziţiile ante­ proectului Codului de Comerţ Pentru apărarea intereselor ac­ţionarilor şi în special al micilor acţionari, noul anteproeet de leg­e întocmit de Consiliul Legislativ, prevede: Că orice acţionar are dreptul să denunţe cenzorilor faptele de le-ar crede dăunătoare societăţii, iar aceştia, sunt obligaţi să le a­­ducă la cunoştinţa adunări gene­rale. Iar când­ denunţarea este fă­cută de un număr de acţionari, re­prezentând cel puţin a 30-a parte din capitalul social, cenzorii sunt obligaţi să convoace de îndată a­­dunarea generală. Când sunt bonnce fundate că administratorii sau­ cenzorii au comis nereguli în îndeplinirea în­datoririlor lor, acţionarii­­reprezen­tând a 20-a parte din capitalul so­cial pot denunţa faptele tribuna­lului. Până la întrunirea adunărei ge­nerale, tribunalul ascultând in Ca­mera de Consiliu pe administra­tori şi cenzori poate lua măsuri urgente, dispunând cercetarea re­gistrelor societăţei şi numind în acest scop unul sau mai mulţi ex­perţi. Acţiunea în contra administra­torilor se decide cu votul acţiona­­r*lor reprezentând $o pătrime din capitalul speiaL S’a cântat de asemenea să se ga­ranteze pe cât posibil sinceritatea voturilor ce le exprimă adunarea. Pentru aceasta, dacă s’a păstrat proporţia de voturi după numărul acţiunilor, prevăzutele, vechiul cod, s’a dispus însă de acţionarii cari posedau acţiuni la purtători, să aibă drept de vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin statute, cu cel puţin 5 zile de adu­nare, cu care ocazie vor trebui să depună şi actele justificative a proprietăţii lor. Deciziunile adunării generale contrarii actului constitutiv sau statutiv pot fi atacate în justiţie de orice acţionar în termen de 15 zile de la data adunărei depunând la grefa instanţei cel j°tln o ac­ţiune. Judecata va putea lasă să-l o­­blge când acUU nelegal nu rezul­tă în mod învederat din deciziu­nea adunărei, la darea unei cau­ţiuni pentru garantarea daunelor eventuale ce le-ar putea pricinui societăţei prin acţiunea sa. Această acţiune va fi stinsă, dacă acţiunea nu este depusă în termenul fixat de instanţă. VERIFICAREA sincerităţii BILANŢULUI De asemenea acţionarii reprezen­­tând a 20­-a parte din capitalul social, vor putea provoca, prin cerere moti­vată adresată tribunalului o cerceta­re pentru verificarea sincerităţii bi­­lanţului. , Acţionarii mai au dreptul ca ori­când în cursul exerciţiului social, dacă s-au comis nereguli, să ceară tribunalului o verificare a operaţiu­­nilor sociale. Asupra, beneficiilor nete ale socie­tăţei se vor prelua în fiecare an cel puţin a 20-a parte pentru formarea unui fond de rezervă până ce el va atinge o cincime din capitalul social. Iar societăţile mari primesc depu­neri spre fructificare vor trebui să verse fondului de rezervă cel puţin a 10-a parte din beneficiile nete pâ­nă la ajungerea unei treimi din su­­mele depuse. SPRE UN DIVIDEND UNI­FORM S-a căutat să asigurăm pe cât este cu Putinţă, repartizarea unui dividend uniform, dividend ce nu poate fi fixat decât după ce s’a for­mat fondurile de rezervă legale și s’au dedus cotele de amortizare. In ce privește participările si beneficiile atribuite administratori­lor si directorilor socetâtii, ele vor fi preluate numai asupra be­neficiilor nete, după deducerea mai întâi a cotelor de amortizare şi de rezervă, a unui prim divi­dend de 5 la sută pentru acţionari după ultimul bilanţ aprobat, şi a participaţiunilor la beneficiu al fondatorilor. Participările atribuite tuturor administratorilor nu pot însă de­păşi a 10-a parte din beneficiul net. ROLUL CENZORILOR S-a reglementat în sfârşit rolul cenzorilor, limitându-le numărul la cel mult 3, din care unul trebue neapărat să fie contabil, înscris pe lista experţilor alcătuită în acest scop de Camera de comerţ. Cenzorii vor fi obligaţi să de­pună jumătate din garanţia cerută administratorilor. Acel care a fost cenzor într’o societate nu poate fi ales admini­strator la aceeaşi societate, timp de 4 ani de la eşirea sa din func­ţiune; de asemenea, nimeni nu poate fi cenzor la mai mult de 3 societăţi. Cenzorii sunt datori să revadă bilanţul societăţei, şi să facă adu­nărei generale un raport amănun­ţit asupra situaţiunei patrimonia­le şi a tuturor operaţiunilor socie­­tăţei, putând cere în fiecare lună de la administrator o situaţiune despre mersul operaţiunilor so­ciale. In ce priveşte emisiunea de o­­bligaţiuni, s’a prevăzut că societă­ţile d de acţiuni pot emite obliga­ţiuni cu condiţiunea să nu depă­şească capitalul vărsat şi existent după ultimul bilanţ, decât numai în cazul când surplusul este garan­tat prin titluri de Stat, judeţ sau comună sau prin constituiri de i­­poteci asupra imobilelor societăţii. ADUNREA GENERALA A O­­BLIGATARILOR S’a creat in sfârşit posesorilor de obligaţiuni, un organ nou, neprevă­zut­ în vechiul cod care să vegheze şi să apere interesele lor fată de­ so­cietate.­­Acest organ este aduna­rea gene­rală a obligatorilor, care numeşte un reprezentant al posesorilor de obliga­ţiuni cu dreptul de a-i reprezenta fa­ţă de societate şi la nevoe în justiţie. In ce priveşte societăţile de asigu­rare s’a reglementat complect dispo­­ziţiunile privitoare la înfiinţarea şi fiincfiertarea acestor societăţi cât şi dispoziţiunile referitoare la contrac­tul de asigurare nepermiţănd acest comerţ, decât societăţilor pe acţiuni. S’a suprimat forma întârziată a societăţilor de asigurare mutuală, ca­­re nu mai corespunde astăzi scopului lor. AL PETROVICI Cerealele româneşti in Germania Importanţa debuşeului german pentru producţia noastră agricolă Chestiunea convenţiei comerciale cu Germania este pe cât de actuală pe atât de importantă. Din toate problemele, ce va avea de rezolvat această convenţiune, cea mai arzătoare pentru noi este aceea, a regimului de import al Germaniei, pentru produsele noastre agricole. De­­legaţia română, care se găseşte sistăzi la Berlin,­­are o misiune cu atât mai grea, cu cât abia s’au legi­ferat în Germania — după desbaicii de aproape trei­ luni —noile ferţe va­male de import, iar pentru noi unica Ne propunem să analizăm aceste probleme pe baza datelor statistice. Ia­ta mai întâi cifrele comerţului exterior de cereale al Germaniei pentru luna Examinând aceste cifre, constatăm mai întâi, că diferenţa între totalul importului în Decembrie 1929 şi De­cembrie 1928, este tmnimală. Mai mult încă, cerealele panificabile ră­mânând aproape constante şi celelal­te articole prezentând variaţiuni mici Tot atât de evidentă este,, însă, tendinţa generală de restr­ângere a im­portului, care reiese din comparaţia totalurilor pentru cei doi ani, căci scăderea atinge respectabila cifră de 1.564.300 tone sau 20,19 la sută. To­soluţie este desfiinţarea acestor taxe, sau­ cel puţin, reducerea lor la cota anterioară. . E bine să nu ascundem acest ade­­văr elementar, după cum iarăşi e bi­ne să ne acomodăm cu cele două pre­mise : 1) Germania, este cel mai ma­­re debuşeu natural și efectiv al ce­realelor noastre, 2) Germania nu este ,,țara industrială", in sensul strict al cuvântului, cum se spune la, noi în ultimul timp — chiar din forurile cele mai­ autorizate Decembrie 1929 și pentru întregul an­­1929, comparate cu acele ale anului 1928 (în tone), cerealele furajere arată urcări consi­derabile: pentru porumb nu mai pu­ţin de 23.100 tone sau 51.33 la sută şi chiar pentru orz de 27.200 tone sau 14.62 la sută. Aceasta se expli­că prin forţarea temporară a importu­lui în ajunul expirării vechiului re­gim vamal. tuşi, cu cele 6.187.000 tone importa­te, Germania , îşi menţine rangul pri­mului stat importator de produse a­­gricole din lume. La export observăm, de asemenea, fenomenul curios al scăderii în De­­cembrie 1929 faţă de Decembrie 1928 (33.700 tone sau 14,82 la sută), cu toată puternica încurajare din partea statului. Totalunkc anilor res­pectivi arată însă un spor de 246.640 tone sau 12.22 la sută, iar cantitatea totală de 2.265.540 tone exportate în cursul anului trecut fac, odată mai mult­ dovada peremptorie, că Germa­nia este departe de a fi numai o ţară industrială“. Cu un asemenea excedent exportabil, Germania îşi menţine şi rangul unei ţări agricole, de primul rang, în Europa. IMPORTUL DE CEREALE DIN ROMANIA Să examinăm acum cifrele, referi­toare la importul diferitelor produse agricole din România. In tabloul de mai jos, dăm datele statistice pentru lunile Noembrie 1929 şi 1928, cari nu sunt încă sub influenţa regimului vamal 1930, ca cele din Decembrie, după cum am văzut mai sus.. Coloa­na 2 şi 4 indică locul, pe care îl o­­cupă importul din România faţă de cel din alte ţări de origină. (Citit­ continuarea în pag. IV-a). Comerţul de cereale al Germaniei Tendinţa de restrângere a importului 1929 1928 ( îl CONFERINŢA NAVALA Cea mai importantă conferinţă după aceea de pace din 1919, cum a fost clasificată conferinţa na­vală, care se ţine acum la Londra, merge atât de încet, din pricina grelelor probleme ce are să rezol­ve, încât însuşi d. MacDonald, primul ministru englez, prezidând a treia şedinţă plenară, a finut să sublinieze acest fapt. „Cei în necunoştiinţa de cauza, — a spus d-sa — poate că găsesc rezultatele obţinute până azi ca neînsemnate, iar mersul conferin­ţei prea lent, încât acei cari înţe­leg dificultăţile întâlnite,­­ consi­deră mersul tratativelor m­ai mult decât mulţumitor”. Şi totuşi , dificultăţile pot fi foarte uşor înţelese­ Cele cinci mari puteri întrunite la Londra, cu scopul limitării înarmărilor na­vale, au interese atât de bine defi­nite, şi în multe privinţe diferite, încât pentru armonizarea lor, se cer compromisuri importante. La un acord nu se poate ajunge de­cât printr-o sforţare reală şi din dorinţa hotărâtă de­ a se servi in­teresele păcii. In Şedinţa de ori a conferinţei Franţa, Anglia şi Italia şi-au for­mulat propunerile. Iată-le: „Franţa doreşte adoptarea sis­temului tonajului global și preciza­rea clasificării ce urmează să se adopte; în fine dorește adoptarea principiului transferului tonajului de la o categorie de vase la alta. Anglia propune sistemul finit­ , ţării pe categorii de vase. Italia dorește mai întâi determi­narea proporționalității tonajului potrivit necesităţilor, apoi fixarea tonajului general al ţârilor intere­sate. Delegaţia italiană a declarat categoric că ea se va putea angaja până când nu vor fi soluţionate cele două chestiuni fundamentale: determinarea proporţiilor şi fixa­rea maximului tonajului global al fiecărei ţări. Ceea ce iu alte cuvinte înseamnă fixarea însăşi a principiilor gene­rale ale conferinţei şi a criteriilor pentru dezarmare, înţelegerea între Anglia şi Statele Unite, sa făcut, principial cu prile­jul călătoriei d-lui MacDonald la Washington unde a conferit cu preşedintele Hoover. Teza An­gliei nu diferă de aceea a Japo­niei. Rămâne a se desăvârşi în prealabil înţelegerea celor trei puteri europene: Anglia, Franţa şi Italia. D. Tardieu, în ultima cu­vântare ţinută a scos în evidenţă, posibilitatea găsirei unei metode pentru concilierea diverselor teze- Speranța, exprimată de d. Tar­dieu că se va ajunge la o înțele­gere,­este speranța tuturor ace­lora ce urmăresc realizarea păcii între popoare. Instalarea Băncei Internaţionale GENEVA 30 (Rador). — Mem­brii comitetului pentru instalarea Băncii Internaţionale, au sosit în localitate. OPERAŢIILE VOR ÎNCEPE LA 1 APRILIE PARIS 30 (Rador). — Din New- York se anunţă că în ziarul »New- York Herald’’ a apărut o informa­ţie prin care se arată că Banca Internaţională va începe opera­ţiile la 1 Aprilie 1930, când trebuie să efectueze primul împrumut in­ternaţional, ce se va da spre sub­scriere în cursul lunei Mai. Acest împrumut va fi de 300 milioane dolari, sumă din care o treime ar­ urma să f­ie subscrisă de Statele­ Unite. mm ♦ Relaţiile comerciale franco-greceşti ATENA 30 (Rador). — Ziareh, anunţă că Ministerul Finanţelor, studiază regimul ce trebuie să re­glementeze raporturile comer­ciale cu Franţa, în cazul când a­­­ceasta nu va modifica legea vo­tată în ultimul timp de parlament, şi care face quasi imposibilă im­portarea vinurilor naţionale elena în Franţa. Ziarele adaugă că guvernul , se gândeşte să ia anumite măsuri susceptibile să restrângă exportul francez în Grecia. Numărul șomerilor germani BERLIN 30 (Rador). — Numă­rul șome­rilor se ridică la două milioane 140.000.

Next