Argus, martie 1930 (Anul 21, nr. 5064-5090)

1930-03-01 / nr. 5064

Anul XXI No. 5064 'ANUNCIURI' DE ORI­CE IEI IN TOATE ZIARELE PRIN 100ETATFB GtNEfifltfl cf PN­BUtlTAII ABONAMENTE­ IN TARA UN AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 „ 3 LUNI 300 . IN STRĂINĂTATE UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1.300 *. 3 LUNI 800 2 3 LEI IN TARA, 5 LEI IN STRAINATATE mmm BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et. L — TELEFON:­­306|93 și 323 1 69 r--—*----------lHTîrifli imT~'iiM»iiim«i»«iiim­ IIHIIII■I■IH^III1^IIT iinm - n - ..* — t ............. ......- -“f*'*1**1*“ — ------------------------------~ ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER ti H. I. VALENTIN I PAGINI INDUSTRIEI și FINANŢEI Sâmbătă 1 Martie 1930 urui:wi* Di ORI­CE rtL IN TOATE ZIARELE 11ROI UHUlDfP vVDLRLlk 5TR. KARAGEORCEVICI9 • 5' PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada (fost Karagheorghevich Telefon 311/84 Conferinţa de la Geneva ,le Victor D. Virgil Madgearu şi armistiţiul vamal D. Virgil Madgearu a plecat la Geneva pentru a apăra interesele româneşti. Modul cum a vorbit, l-a transformat în şampionul tu­turor ţărilor agricole din Europa.­­Toate au gândit la fel, cu mi­nistrul de industrie al Româ­niei, dar nici una nu şi-a exprimat năzuinţa cu limpezimea şi cu ho­­tărîrea convingătoare, pe care le-a pus în apărarea unei cauze drepte, ministrul de finanţe al României- Nu era admisibil ca, reuniunea de la Geneva, convocată pentru înfăptuirea dezarmărei va­male, să devină, în fapt, o cap­cană în care o ţară agricolă odată atrasă, s’ar fi pauperizat, devenind rolul statelor industriale. D. Mad­gearu a exprimat ideia în cuvinte cu miez: „Pentru economia Eu­ropei, sforţările statelor indus­triale de a-şi extinde debuşeu­rile, silindu-se în acelaşi timp să des­­volte prin mijloace protecţioniste producţia agricolă, înseamnă un pericol din cele mai mari”. Capcana de care vorbim mai sus, consistă în faptul că în vede­rea conferinţei din Geneva, unde a fost vorba de proclamarea unui armistiţiu, tocmai protecţionism, agrar şi industrial, a luat în ulti­mul timp, o extensiune pe care nu a avut-o în nici o perioadă din trecut- In loc de dezarmare, cons­tatăm că nu există nici un stat independent, care să nu fi proce­dat la urcări tarifare. In cursul anului 1929, Franţa şi Italia au urcat vama pentru pro­dusele agricole. Italia a sporit în acelaşi timp şi o serie de taxe pentru produse textile. Franţa a sporit vama pe automobile ca să lupte împotriva importului ameri­can. In Iunie şi Decembrie 1929, Germania a sporit taxele pentru diverse cereale. Partidele agra­­riene din Cehoslovacia cer un pro­gram vamal pentru ocrotirea agri­culturei şi Prager Presse tălmă­ceşte această cerere declarând că ţinta politicei economice a guver­nului ceh, trebue să fie: „urcarea preţului de vânzare, în interior, al produselor agricole într’o astfel de măsură, încât să ajungă la o proporţie echitabilă faţă cu preţul celorlalte mărfuri’’. Vom adăuga, din partea noastră că, deoarece pentru atingerea acestui scop, preţul actual al produselor agri­cole, ar trebui dublat, se vede cât de colo la ce nivel s’ar urca taxele de import în Cehoslovacia. In Aus­tria, un nou spor al drepturilor vamale pe produse agricole e imi­nent- Ungaria şi Iugoslavia se pregătesc în acelaş sens. Consi­liul legislativ din Finlanda a adop­tat, înaintea sfârşitului 1929, o lege vamală prin care se urcă taxele pentru o serie de articole agricole. Egiptul a urcat vama, la fel Turcia, China, Australia. Nu vorbim de Anglia, care a păstrat oarecum principiul de Free Trade, găurindu-l totuşi în unele privinţă îa­să al cărei interes evident este o» stăvilire măcar vremelnică, a spiritului protecţionist- Scrie Eco­nomist din Londra că exportul britanic de produse industriale se urcă la peste 13 lire sterline pe fie­care cap de locuitor, deci de pa­tru ori mai mult ca proporţia pe cap de locuitor din Statele­ Unite. Păstrându-se aceiaşi proporţie, România ar trebui să exporte 180­ 000 milioane pe an. E foarte firesc ca propunerea unui armis­tiţiu vamal să fie pornit din An­glia. Ceea ce nu exclude ca şi în această ţară să existe ultra-pro­­tecţionişti, de pildă ungaro-fi­ul lord Rothermere, care citează în­­tr’una pilda Statelor­ Unite. Nobi­lul lord uită că în Statele Unite, pământul arabil are o întindere de 19­9 jughere de cap de locuitor, pe când în Anglia, întinderea aceasta e de 1­29 jughere de cap de locuitor. Cităm acest fapt ca o­­dovadă că, în materie tarifară, până și persoane de înaltă cultură pot comite greșeli fundamentale. Or, precum a arătat-o cu o ar­gumentare impresionantă d. Mad­gearu, această creştere a protec­­ţionismului, este în opoziţie dia­metrală cu ideile preconizate de conferinţa din Geneva- "S-a expli­cat de mult că întărirea spiritului protecţionist e datorat faptului că în urma războiului, din lipsa de concurenţă, o mulţime de ramun «pui de producţiune sau desvol­­­at la ţări» până atunci aproape jafifti la isâuAtrifi.­ Jaf­ssrisuî*, tura a devenit protecţionistă, aproape în lumea întreagă, pentru că preţul produselor ei a scăzut pretutindeni. Insă pe când indus­tria tot are o scăpare, prin crea­rea cartelurilor internaţionale, cari anihilează aproape efectul taxelor vamale, agricultura n’are la înde­mână o asemenea scăpare. Cu­vântarea d-lui Virgil Madgearu e preţuită la Geneva tocmai pentru că d-sa nu s’a mulţumit să cons-.­tate răul, dar a dat şi soluţia creă­­rei unităţilor economice europene, pentru apărarea interesului co­mun. In faţa falangei statelor in­dustriale, se va ridica falanga sta­telor agricole, hotărâte să apere interesele lor legitime, şi atunci Europa va pricepe că trebue cău­tată o eşire din sistemul care constă în dorința tuturor popoa­relor de a vinde fără a cumpăra. Măsuri financiare în Turcia ANKARA, 27. (Rador). — Guver­nul a publicat azi un decret prin care interzice speculaţiunile de bursă şi reglementează cumpăra­rea şi vânzarea de devize străine şi de cupoane, acţiuni şi obligaţii turceşti, supunând toate operaţia nice unei prealabile autorizaţii a ministerului finanţelor. Departamentele şi instituţiunile de Stat sunt obligate să îşi încre­dinţeze depunerile de bani numai la băncile care au capital în mo­­netă turcească. PĂDURILE S'a zis mereu şi ne-am obişnuit să credem că suntem o ţară bo­gată in păduri■ In realitate, între ţările europene, România este a zecea, ca întindere a pădurilor, în comparaţie cu suprafaţa totală. Pădurile acoperă, în ţara noastră şease milioane şi jumătate de hec­tare. Dar nici această cifră nu e bine stabilită. Iar procentul pădu­rilor e în scădere, an de an. Nu avem o statistică a păduri­lor■ Nu avem o hartă a pădurilor. Nu avem un program de activi­tate nu există nici un studiu al pu­tinţelor de exploatare şi ele ex­port. Pădurile au fost administrate până acum, la fel cu celelalte bo­găţii naturale. Adică rău adminis­trate. Fără program, fără con­trol, fără grija reîmpăduririlor. S'au încercat îndreptări. Până acum, ele nau isbutit. Bilanţul Casei Pădurilor, în douăzeci ani de existenţă, e din cele mai triste. Continuarea acestei situaţii, ne-ar ameninţa să pierdem, cu timpul, şi pădurile ce le avem, necum să sporim această bogăţie. Proectul de lege al d-lui I. Mi­­halache, adus în cercetarea Sena­tului, umple astf­el o mare lipsă. Administrarea pădurilor Statului trece în grija unei regii publice, pe baze comerciale■ Noul sistem va ocroti pădurile, va suprave­ghea exploatarea, va îngriji ca tăierile să nu însemne nimicirea pădurii, va îndemna şi controla împăduririle şi reîmpădeerir­e. Intre atâtea legi, de mai mult sau mai puţin folos, opera d-lui Mih­alache răspunde unei nevoi imediate şi din cele mai însem­nate. R. Consiliul de miniştri de ori Demisia d-lui Gr. Iuman.—Proecte de legi discutate şi aprobate dri după amiază a avut loc un consiliu de miniştri sub preşedin­ţia d-lui Iuliu Maniu. DEMISIA D-LUI GR. IUNIAN D. prim-ministru Iuliu Maniu a adus la cunoştinţa consiliului că d. Gr. Iunian, ministrul justiţiei, i-a adresat în ziua de 26 ort., o scri­soare de demisie. Consiliul în unanimitate a decis să roage pe d. ministru de justiţie să nu persiste în hotărârea sa. CONSTRUCŢIILE POPULARE Consiliul a discutat apoi proectul de lege al minis­terului muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale pen­tru înfiinţarea unei Casse autonome a construcţiilor populare. REORGANIZAREA CASEI MUNCII C. F. R. Consiliul a, examinat, a­­poi şi a admis, cu diferite ameliorări, proectul de leiste pentru organizarea Casei Muncii C. F. R­. REGULAMENTUL DIRECTORA­TELOR MINISTERIALE In fine consiliu! a discutat și a­­probat regulamentul directoratelor ministeriale. Consiliul a luat sfârșit la orele 10 seara. ie­r}■ Ministrul de externe al Belgiei vorbeşte Argusului despre Importanţa armistiţiului vamal Primejdia unui războiu economic corespondentul nostru special D. Hymans, ministrul de Externe al Belgiei, autorul proectului armisti­ţiului vamal care prezidează delega­­ţiunea belgiană la conferinţa armisti­ţiului vamal, reclamat de multiplele ocupaţiuni importante ale funcţiunei sale, a fost nevoit să se întoarcă la Bruxelles, înainte de a părăsi Geneva, d. Hymans a binevoit să expună co­respondentului nostru special la Ge­neva vederile sale asupra armistiţiului vamal. Ideea care a determinat convoca­rea acestei conferinţe“, a început d. Hymans, nu este nici nouă, nici o improvizaţiune. Ea a fost formulată şi aprobată succesiv de Conferinţa E­­conomică din 1927, de Consiliul şi de Adunarea Ligei din acelaş an ; ea a fost reluată şi aprobată de Adunarea din 1929, şi cea mai mare parte a Statelor, cari au fost consultate, au arătat adeziunea lor. Terenul este deci bine pregătit, cum am mai spus-o în faţa Conferinţei, şi asupra princi­piului armistiţiului vamal nu pare a fi nici o divergenţă. OBIECŢIUNILE ADUSE S-au formulat totuşi unele obiec­­ţiuni; ele privesc prerogativele suve­ranităţii, imperfecţiunile ce prezintă tarifele actuale şi inconvenientele sta­bilizării lor, sporirile taxelor vamale la care au procedat recent unele State. Prima obiecţiune, continuă d. Hy­mans, îmi pare neglijabilă, căci orice acord internaţional, fie el bilateral sau­­plurilateral, a dire­c­tomitare a suveranităţii. Orice tratat de comerţ cu o anexă de tarif reduce autono­mia tarifară. Această critică este ne­ga­tiu­nea însăşi a spiritului de solida­ritate şi de acţiune colectivă, care stă la baza Societăţii Naţiunilor. In cea ce priveşte a doua obiec­­ţiiune, care semnalează inconvenien­tele cristalizarei tarifelor vamale şi starea lor actuală de imperfecţiune, este adevărat că situaţiunea economi­că a unei ţări este esenţial mobilă, că prin urmare, un tarif vamal, îndată ce datează de câţiva ani, nu mai este perfect adaptat. Nu este, însă, mai puţin adevărat că armistiţiul vamal ar împiedica realizarea viitoare a re­vizuirilor vamale, proectate de nu­meroase state, prilejuind o întărire a protecţionismului. Principalele state care sunt chemate a participa la ar­mistiţiul vamal s’ar găsi, în această privinţă, în ace­a­ situaţiune. Germa­nia, Franţa, Elveţia, Uniunea Eco­nomică belgo-luxemburgeză,, au de mult învederate sau proectate, revi­zuiri vamale, mai mult sau mai puţin întinse. In Anglia însăşi, o puternică mişcare tinde a modifica profund o­­rien­tarea politicei comerciale tradi­ţionale. Faptul că toate aceste state ar fi puse prin armistiţiul vamal în acea­ situaţiune în această privinţă, nu per­mite oare de a conchide că nici unul din aceste state n’ar fi pus în con­­dipiune de inferioritate? Trebue acordată tuturor acestor state facultatea de a opera revizui­rile lor vamale, adică de a majora tarifele, înainte de a întreprinde ac­ţiunea concertată în vederea redu­­cerei piedicelor la comerţ? Aceasta ar însemna să mergem în contra re­­comandaţiunilor conferinţei economi­ce Internaţionale şi, prin urmare, în contra scopului urmărit. Ce se speră dealtminteri din a­­ceste sporiri? Două lucruri pe cât se pare. Mai întăiu, o poziţiune so­lidă a negocierilor. S'a văzut insă acum că armistiţiul, în această pri­vinţă, pune toată lumea pe acelaş picior. Se poate dori aceste sporuri şi din motive absolut vitale, şi în cazuri speciale. Dar armistiţiul nu exclude de loc posibilitatea pentru toate statele cari participă de a salv­garda interesele lor esenţiale. În sfârşit, armistiţiul nu trebue să realizeze o cristalizare definitivă a tarifelor. El nu este decât un act pre­liminar. Negocierile cari vor urma, vor aduce tarifelor modificările ne­cesare. Dar aceste revizuiri, cari ar fi fondate pe nomenclatura unificată ce pregăteşte comitetul de experţi a Ligei, va trebui să fie realizate în­tr’o acţiune colectivă. SPORIREA TARIFELOR Despre a treia obiecţiune — spori­rile tarifelor vamale, la care anumite­­State au procedat recent, __ vă pot spune că guvernul belgian a primit a­­ceste sporirii cu un sentimemt de re­gret, pentru că sunt de natură să a­­runce nelinişte în spirite, şi să facă mi­siunea Conferinţei şi mai grea. Nu cred, însă, că ele constitue un obsta­col la realizarea armistiţiului vamal. Printre majoraţiunile intervenite multe nu au raporturi directe cu armistiţiul vamal. In alte cazuri, ele sunt compensate prin reduceri, şi ar fi o eroare de a crede că anumite State se prezintă aci după ce s’au înarmat până în dinţi, şi că acei cari nu au luat această pre­­cauţiune vor fi păcăliţii unui armis­tiţiu încheiat în aceste condiţiuni. Unele obiecţiuni se aduc însăşi prin­­cipiului armistiţiului, ca şi cum acesta ar constitui o inovaţiune primejdioasă. Or, proectul de convenţiune nu face decât să confirme şi să extindă o po­litică, pe care cele mai multe State au practicat-o. In anii din urmă, mai ales, Statele continentale şi-au înstrăinat, printr’o reţea de convenţiuni com­er­ciale, într’o largă măsură, libertatea lor tarifară. Aceste convenţiuni au fost încheiate pentru termene asemă­nătoare­ acelora cari s’au putut înve­dera pentru armistiţiul vamal. Cu toa­te că negociate în mod bilateral, dis­­poziţiunile lor au fost generalizate prin aplicarea cauzei naţiunei celei mai fa­vorizate. Regimul instituit astfel, co­respunde de fapt aceluia ce ar rezulta dintr’un acord plurilateral. Se poate constata paradoxul urmă­­tor: Statele­­ cari au conservat până aci libertatea lor tarifară, ca Anglia şi Olanda, se arată cele mai dispuse a renunţa la ea, pe când ţările cari şi-au alienat în mare parte această li­bertate, fac opoziţia cea mai vie con­tra armistiţiului vamal, care nu ar face decât să extindă, la ţări noui, obliga­ţiunile cărora ele sunt supuse într’o largă măsură, ne­dându-şi seamă că ele ar fi beneficiarii principali, căci­­ar avea puţin de pierdut şi mult de câştigat. Motivul profund al acestei opoziţiuni se găseşte în concepţiunea unilaterală a Convenţiunei, care ar­(Citiţi continuarea îa pag. III-a | Declararea falimentului după moarte O importantă jurisprudență confirmată de Curtea de Apel Am semnalat discuţia ivită asu­pra chestiunii de mare importanţă în această materie a „falimentu­lui postum“, anume aceea de a se şti în cât timp de la moartea unui comerciant poate surveni decla­rarea lui în stare de faliment. Textul art­ 707 cod comercial, care îngădue ca un comerciant decedat să poată fi declarat în stare de faliment, prevede că a­­ceastă declarare trebue să aibă loc în termen de un an de la data morții debitorului. Termenul de­­un an se referă la introducerea cererii de declarare sau la însăşi sentinţa de declarare a falimentului ? Aceste teze contrarii au fost susţinute cu egală vigoare în faţa instanţelor noastre, cu prilejul ac­ţiunii introduse de un număr de creditori englezi, ai defunctului mare comerciant Ascher Kandel, acţiune depusă la trib. comerc. ilfov în cursul termenului de un an dela moartea debitorului, însă a cărei judecare s’a înfăţişat înaintea tribunalului, după ce tre­cuse anul. ■ . Tribunalul, constatând că în momentul în care proceda la jiu­­dssafta «an­­­ţii­­eereji expirase termenul de un an, a respins-o, motivând pe larg credinţa sa că in­terpretarea ce trebue dată art. 707, este aceasta : în cursul unui an de la moartea debitorului, tre­bue să se facă declararea însăşi a falimentului-Teza aceasta a triumfat şi înaintea Curţii de Apel S. I, care , după dezbateri şi o chibzuire de două săptămâni,­­ s-a pronun­ţat ieri, respingând apelul credi­torilor împotriva sentinţei tribu­nalului şi confirmând-o în totul.­­Legiuitorul prin modificarea adusă acestui text, când i-a dat actuala redactare, a înţeles să pună o stavilă putinţei de decla­rare a falimentului postum, atât în interesul terţilor, a siguranţei bu­nurilor cum şi pentru liniştea fa­miliilor. Rămâne aşa­dar ca creditorii, în cazuri similare, conformân­­du-se spiritului legii, să fie dili­genţi şi să activeze cu celeritatea necesară, pentru ca în decursul anului să se producă şi sentinţa de declarare. Or, în cazul Ascher Kandel, creditorii au introdus ce­rerea de declarare cu­ puţine zile înainte de expirarea termenului de un an. Sít Casa de a personalului ocrotire căilor ferate Menirea nouei organizări. -- Administraţia Pentru a îndestula multele nevoi ale funcţionarilor, meseriaşilor şi ale lucrătorilor dela căile ferate, s’a creiat în 1923 un organism de aju­torare numit: Casa Muncii C. F. R. Printre primele îndatoriri, Casa Muncii trebuia să construiască lo­cuinţe, orfelinate, azile şi magazi­ne de consum, de îmbrăcăminte şi lucruri casnice. O taxă de cinci la sută asupra tuturor transporturilor pe căile fe­rate constituie venitul acestei Case. Dar, din pricina stării precare a veniturilor sale, Direcţiunea C. E. R. n‘a putut însă vărsa integral, nici într’un an, sumele cuvenite Ca­sei Muncii, şi prin diferite interpre­tări date legii de organizare a Ca­sei Muncii, s‘a făcut tot mai con­fuz rolul şi felul de funcţionare al acestei instituţii şi nu s’a stăruit la înfăptuirea ideii iniţiale de a se da ajutor celor mai năpăstuiţi, lu­crători şi meseriaşi ai căilor fe­rate, prin construirea de locuinţe. Aceste lipsuri şi aceste rele cer aşezarea Casei Muncii pe alte baze, ceea ce se propune prin noul proect de lege, care dă instituţiei o autonomie desăvârşită şi organe de conducere cu depline puteri, a­­vând răspunderea înfăptuirii sco­pului propus. MENIREA NOUEI ORGANIZĂRI După noua sa organizare, Casa de ocrotire a personalului căilor fe­rate, are menirea: a) Să asigure, la boală, persona­lul căilor ferate care nu face parte din Casa generală a pensiilor Sta­tului. b) Să dea ajutor medical între­gului personal şi pensionarilor căi­lor ferate, precum şi familiei lor. c) Să dea pensii de bătrâneţe, de invaliditate şi de boală acelui per­sonal al căilor ferate, care nu e cu­prins în Casa generală de pensiuni a Statului. d) Să dea ajutor social persona­lului şi pensionarilor căilor ferate. Să ajute la întărirea lor morală, prin educare şi învăţătură de carte. e) Să înlesnească personalului, pentru toate primejdiile muncii, şi in condiţiunile ce se vor statornici prin Regulament, un adaos de aju­tor, în afară de dreptul ce-l are după legea pensiilor sau legea asi­gurărilor. f) Să dea ajutoare băneşti, la naşteri şi înmormântări, acelui personal şi acelor pensionari ai căilor ferate, cari la promulgarea acestei legi, nu fac parte din casa generală de pensiuni a Statului. g) Să înlesnească personalului şi pensionarilor credit eftin, prin în­fiinţarea unei Case de Credit şi Economic. ADMINISTRAŢIA Casa de Ocrotire se admini­strează de un consiliu alcătuit din nouă membrii, după cum ur­mează: a) Un delegat al M. S. Regina Maria, înalta protectoare a Casei de Ocrotire; b) Un delegat al Ministerului de Lucrări Publice şi Comunicaţii; c) Un delegat al Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor So­ciale, desemnat de Direcţia Sani­tară; d) Trei delegaţi ai Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome C. F. R.; e) Doi delegaţi ai personalului C. F. R. aleşi după normele ce se vor hotărî de către Consiliul de Administraţie al Regiei Autonome C. F. R.; f) Un delegat al lucrătorilor cooptat de Consiliul de Adm­ini­­nistraţie al Casei de Ocrotire de pe o listă alcătuită din câte un delegat al organizărilor muncitoreşti de la căile ferate, legal constituite. Un delegat al pensionarilor, ales de Asociaţia pensionarilor C. F. R, va lua parte, cu vot consultativ, la lucrările consiliului. COMITETUL DE DIRECŢIE Se înfiinţează un comitet de di­recţie alcătuit din trei membrii, doi delegaţi ai Consiliului de Ad­ministraţie, din care unul din re­prezentanţii Regiei Autonome C. F. R. şi Directorul General. Acest comitet hotărăşte: a) Regularea drepturilor la pen­sie a funcţionarilor, cari nu fac parte din Casa­­generală de pen­siuni a Statului. b) Ajutoarele ce se cer de orice natură, fără să fie nevoit a motiva. c) Asupra rezultatului licitaţiilor până la suma de cinci sute mii lei şi închee contracte, prin bună în­voială, ce nu depăşesc suma de lei 300.000. DIRECŢII SI SERVICII Casa de Ocrotire va avea trei direcţii: direcţia medicală, direc­ţia tehnică a construcţiilor şi di­recţia administrativă. Consiliul de Administraţie va pu­tea creia, după nevoie, şi alte Di­recţiuni, în afară de cele specificate mai sus. Gestiunea Casei de Ocrotire supusă Legii Contabilităţii Publice Funcţionarii Casei de Ocrotire sunt funcţionari de Stat, cu drept la pensiune ca şi funcţionarii Re­giei Autonome C. F. R. mm IS CRIZA POLITICA DIN GERMANIA De două săptămâni, planul Young, supus ratificării parlamentului, s’a împotmolit într’o comisie. Şedinţele Reichstagului sunt suspendate. Pla­nul Young îşi aşteaptă votul, cerut de interesele Germaniei, de interesele Europei. Intre timp, in culise, se desfăşoa­ră una din cele mai crâncene bătălii politice, pe care le-a cunoscut vreo­dată Germania. Nu intre guvern şi o­­poziţie. Cele două tabere sunt des­părţite printr-o prăpastie, pe care ni­meni nu ar încerca să o treacă. Lup­ta, şi asta e grav, se dă între guvern şi partidele ai căror reprezentanţi sunt miniştrii Reichului. Guvernul a aprobat şi planul Young, şi acordul de lichidare cu Polonia, şi s-ar pune de acord, în cele din urmă şi asupra problemei financiare, unde divergenţele sunt mai mari. Dar, partidele pe care­, cel puţin teoretic, le reprezintă membrii guvernului, nu îi urmează. Miniştrii Reichului au încetat de a fi condu­cătorii grupărilor parlamentare, ei au ajuns prizonierii fracţiunilor, au pierdut putinţa de iniţiativă, şi mai ales influenţa asupra partizanilor. Cum­ sunt neînţelegerile? Două par­tide puternice din coaliţia guverna­mentală, centrul şi populiştii, cer disjungerea acordului cu Polonia dirn desbaterea planului Young. Centrul cere mai mult­ o reformă a finanţe­lor Reichului, înainte de adoptarea­ planului Young. Mai adânc e conflictul partidelor pe chestiunea deficitului budgetar. Budgetul trecut se închee deficitari Proectul noului budget prevede dea­­semeni un deficit. Cum poate fi­­a­coperit? Socialiştii propun­ o contribuţie ex­cepţională generală. Partidele bur­gheze preferă nouă impozite indirec­te. Iar din fondul destinat ajutorării şomeurilor, pe care socialiştii, în frunte cu cancelarul Mueller sunt nevoiţi să-l apere cu orice preţ, din motive politice covârşitoare,, parti­dele burgheze propun o reducere la jumătate. Guvernul de coaliţie s-a lovit de dificultăţile lipsei de program unitar, din clipa când s’a constituit. De-a­­tunci, n’a fost chestiune mai impor­tantă, care să nu-i fi ameninţat exis­tenţa. Azi, nepotrivirea de vederi s’a accentuat atâta, încât o criză de guvern pare de neocolît. Dacă ceva o mai poate împiedeca, va­i numai grija de viitor, teama că desfacerea coaliţiei actuale, singura cu putinţă, va aduce o criză de temut însuşi sistemului parlamentar. A. Hg. Mari demonstraţii ale şomerilor în Sta­­teles Unite NEW-YORK, 27 (Rador). D­in diferite oraşe din Statele­ Unite sau produs ori demonstraţii ale şome­rilor, organizate şi conduse de agitatorii comunişti La Los Angeles, un cortegiu de 3000 bărbaţi şi femei a încercat să pătrundă în birourile primăriei. Manifestanţii purtau pancarte cu inscripţii: Jos capitalismul. Voim de lucru şi hrană. 300 poliţişti, în­trebuinţând bombe lacrimogene au împrăştiat pe manifestanţi. La Chicago poliţia a arestat 135 bărbaţi şi femei, în cursul unui meeting al şomeurilor■ La Seattle şi Boston au fost arestaţi conducătorii unor mani­festaţii analoage. La New-York, s-au produs de­­monstraţii fără însemnătate. Instalarea consil­lui de administraţie al Regiei Autonome a Redevenţelor Eri­c­­a., a avut loc la ministe­rul de industrie şi comerţ în pre­zenţa d-lui dr. Ernest Ene, secre­tarul general al acestui departa­ment, instalarea Consiliului de administraţiei a Regiei redevenţe­­lor Statului şi a impozitelor mi­niere. Preşedinte al acestui consiliu a fost ales d. I. Banciu, directorul contabilităţii generale a Statului.

Next