Argus, martie 1930 (Anul 21, nr. 5064-5090)
1930-03-01 / nr. 5064
Anul XXI No. 5064 'ANUNCIURI' DE ORICE IEI IN TOATE ZIARELE PRIN 100ETATFB GtNEfifltfl cf PNBUtlTAII ABONAMENTE IN TARA UN AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 „ 3 LUNI 300 . IN STRĂINĂTATE UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1.300 *. 3 LUNI 800 2 3 LEI IN TARA, 5 LEI IN STRAINATATE mmm BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 Et. L — TELEFON:306|93 și 323 1 69 r--—*----------lHTîrifli imT~'iiM»iiim«i»«iiim IIHIIII■I■IH^III1^IIT iinm - n - ..* — t ............. ......- -“f*'*1**1*“ — ------------------------------~ ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER ti H. I. VALENTIN I PAGINI INDUSTRIEI și FINANŢEI Sâmbătă 1 Martie 1930 urui:wi* Di ORICE rtL IN TOATE ZIARELE 11ROI UHUlDfP vVDLRLlk 5TR. KARAGEORCEVICI9 • 5' PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada (fost Karagheorghevich Telefon 311/84 Conferinţa de la Geneva ,le Victor D. Virgil Madgearu şi armistiţiul vamal D. Virgil Madgearu a plecat la Geneva pentru a apăra interesele româneşti. Modul cum a vorbit, l-a transformat în şampionul tuturor ţărilor agricole din Europa.Toate au gândit la fel, cu ministrul de industrie al României, dar nici una nu şi-a exprimat năzuinţa cu limpezimea şi cu hotărîrea convingătoare, pe care le-a pus în apărarea unei cauze drepte, ministrul de finanţe al României- Nu era admisibil ca, reuniunea de la Geneva, convocată pentru înfăptuirea dezarmărei vamale, să devină, în fapt, o capcană în care o ţară agricolă odată atrasă, s’ar fi pauperizat, devenind rolul statelor industriale. D. Madgearu a exprimat ideia în cuvinte cu miez: „Pentru economia Europei, sforţările statelor industriale de a-şi extinde debuşeurile, silindu-se în acelaşi timp să desvolte prin mijloace protecţioniste producţia agricolă, înseamnă un pericol din cele mai mari”. Capcana de care vorbim mai sus, consistă în faptul că în vederea conferinţei din Geneva, unde a fost vorba de proclamarea unui armistiţiu, tocmai protecţionism, agrar şi industrial, a luat în ultimul timp, o extensiune pe care nu a avut-o în nici o perioadă din trecut- In loc de dezarmare, constatăm că nu există nici un stat independent, care să nu fi procedat la urcări tarifare. In cursul anului 1929, Franţa şi Italia au urcat vama pentru produsele agricole. Italia a sporit în acelaşi timp şi o serie de taxe pentru produse textile. Franţa a sporit vama pe automobile ca să lupte împotriva importului american. In Iunie şi Decembrie 1929, Germania a sporit taxele pentru diverse cereale. Partidele agrariene din Cehoslovacia cer un program vamal pentru ocrotirea agriculturei şi Prager Presse tălmăceşte această cerere declarând că ţinta politicei economice a guvernului ceh, trebue să fie: „urcarea preţului de vânzare, în interior, al produselor agricole într’o astfel de măsură, încât să ajungă la o proporţie echitabilă faţă cu preţul celorlalte mărfuri’’. Vom adăuga, din partea noastră că, deoarece pentru atingerea acestui scop, preţul actual al produselor agricole, ar trebui dublat, se vede cât de colo la ce nivel s’ar urca taxele de import în Cehoslovacia. In Austria, un nou spor al drepturilor vamale pe produse agricole e iminent- Ungaria şi Iugoslavia se pregătesc în acelaş sens. Consiliul legislativ din Finlanda a adoptat, înaintea sfârşitului 1929, o lege vamală prin care se urcă taxele pentru o serie de articole agricole. Egiptul a urcat vama, la fel Turcia, China, Australia. Nu vorbim de Anglia, care a păstrat oarecum principiul de Free Trade, găurindu-l totuşi în unele privinţă îasă al cărei interes evident este o» stăvilire măcar vremelnică, a spiritului protecţionist- Scrie Economist din Londra că exportul britanic de produse industriale se urcă la peste 13 lire sterline pe fiecare cap de locuitor, deci de patru ori mai mult ca proporţia pe cap de locuitor din Statele Unite. Păstrându-se aceiaşi proporţie, România ar trebui să exporte 180 000 milioane pe an. E foarte firesc ca propunerea unui armistiţiu vamal să fie pornit din Anglia. Ceea ce nu exclude ca şi în această ţară să existe ultra-protecţionişti, de pildă ungaro-fiul lord Rothermere, care citează într’una pilda Statelor Unite. Nobilul lord uită că în Statele Unite, pământul arabil are o întindere de 199 jughere de cap de locuitor, pe când în Anglia, întinderea aceasta e de 129 jughere de cap de locuitor. Cităm acest fapt ca odovadă că, în materie tarifară, până și persoane de înaltă cultură pot comite greșeli fundamentale. Or, precum a arătat-o cu o argumentare impresionantă d. Madgearu, această creştere a protecţionismului, este în opoziţie diametrală cu ideile preconizate de conferinţa din Geneva- "S-a explicat de mult că întărirea spiritului protecţionist e datorat faptului că în urma războiului, din lipsa de concurenţă, o mulţime de ramun «pui de producţiune sau desvolat la ţări» până atunci aproape jafifti la isâuAtrifi. Jafssrisuî*, tura a devenit protecţionistă, aproape în lumea întreagă, pentru că preţul produselor ei a scăzut pretutindeni. Insă pe când industria tot are o scăpare, prin crearea cartelurilor internaţionale, cari anihilează aproape efectul taxelor vamale, agricultura n’are la îndemână o asemenea scăpare. Cuvântarea d-lui Virgil Madgearu e preţuită la Geneva tocmai pentru că d-sa nu s’a mulţumit să cons-.tate răul, dar a dat şi soluţia creărei unităţilor economice europene, pentru apărarea interesului comun. In faţa falangei statelor industriale, se va ridica falanga statelor agricole, hotărâte să apere interesele lor legitime, şi atunci Europa va pricepe că trebue căutată o eşire din sistemul care constă în dorința tuturor popoarelor de a vinde fără a cumpăra. Măsuri financiare în Turcia ANKARA, 27. (Rador). — Guvernul a publicat azi un decret prin care interzice speculaţiunile de bursă şi reglementează cumpărarea şi vânzarea de devize străine şi de cupoane, acţiuni şi obligaţii turceşti, supunând toate operaţia nice unei prealabile autorizaţii a ministerului finanţelor. Departamentele şi instituţiunile de Stat sunt obligate să îşi încredinţeze depunerile de bani numai la băncile care au capital în monetă turcească. PĂDURILE S'a zis mereu şi ne-am obişnuit să credem că suntem o ţară bogată in păduri■ In realitate, între ţările europene, România este a zecea, ca întindere a pădurilor, în comparaţie cu suprafaţa totală. Pădurile acoperă, în ţara noastră şease milioane şi jumătate de hectare. Dar nici această cifră nu e bine stabilită. Iar procentul pădurilor e în scădere, an de an. Nu avem o statistică a pădurilor■ Nu avem o hartă a pădurilor. Nu avem un program de activitate nu există nici un studiu al putinţelor de exploatare şi ele export. Pădurile au fost administrate până acum, la fel cu celelalte bogăţii naturale. Adică rău administrate. Fără program, fără control, fără grija reîmpăduririlor. S'au încercat îndreptări. Până acum, ele nau isbutit. Bilanţul Casei Pădurilor, în douăzeci ani de existenţă, e din cele mai triste. Continuarea acestei situaţii, ne-ar ameninţa să pierdem, cu timpul, şi pădurile ce le avem, necum să sporim această bogăţie. Proectul de lege al d-lui I. Mihalache, adus în cercetarea Senatului, umple astfel o mare lipsă. Administrarea pădurilor Statului trece în grija unei regii publice, pe baze comerciale■ Noul sistem va ocroti pădurile, va supraveghea exploatarea, va îngriji ca tăierile să nu însemne nimicirea pădurii, va îndemna şi controla împăduririle şi reîmpădeerire. Intre atâtea legi, de mai mult sau mai puţin folos, opera d-lui Mihalache răspunde unei nevoi imediate şi din cele mai însemnate. R. Consiliul de miniştri de ori Demisia d-lui Gr. Iuman.—Proecte de legi discutate şi aprobate dri după amiază a avut loc un consiliu de miniştri sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu. DEMISIA D-LUI GR. IUNIAN D. prim-ministru Iuliu Maniu a adus la cunoştinţa consiliului că d. Gr. Iunian, ministrul justiţiei, i-a adresat în ziua de 26 ort., o scrisoare de demisie. Consiliul în unanimitate a decis să roage pe d. ministru de justiţie să nu persiste în hotărârea sa. CONSTRUCŢIILE POPULARE Consiliul a discutat apoi proectul de lege al ministerului muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale pentru înfiinţarea unei Casse autonome a construcţiilor populare. REORGANIZAREA CASEI MUNCII C. F. R. Consiliul a, examinat, apoi şi a admis, cu diferite ameliorări, proectul de leiste pentru organizarea Casei Muncii C. F. R. REGULAMENTUL DIRECTORATELOR MINISTERIALE In fine consiliu! a discutat și aprobat regulamentul directoratelor ministeriale. Consiliul a luat sfârșit la orele 10 seara. ier}■ Ministrul de externe al Belgiei vorbeşte Argusului despre Importanţa armistiţiului vamal Primejdia unui războiu economic corespondentul nostru special D. Hymans, ministrul de Externe al Belgiei, autorul proectului armistiţiului vamal care prezidează delegaţiunea belgiană la conferinţa armistiţiului vamal, reclamat de multiplele ocupaţiuni importante ale funcţiunei sale, a fost nevoit să se întoarcă la Bruxelles, înainte de a părăsi Geneva, d. Hymans a binevoit să expună corespondentului nostru special la Geneva vederile sale asupra armistiţiului vamal. Ideea care a determinat convocarea acestei conferinţe“, a început d. Hymans, nu este nici nouă, nici o improvizaţiune. Ea a fost formulată şi aprobată succesiv de Conferinţa Economică din 1927, de Consiliul şi de Adunarea Ligei din acelaş an ; ea a fost reluată şi aprobată de Adunarea din 1929, şi cea mai mare parte a Statelor, cari au fost consultate, au arătat adeziunea lor. Terenul este deci bine pregătit, cum am mai spus-o în faţa Conferinţei, şi asupra principiului armistiţiului vamal nu pare a fi nici o divergenţă. OBIECŢIUNILE ADUSE S-au formulat totuşi unele obiecţiuni; ele privesc prerogativele suveranităţii, imperfecţiunile ce prezintă tarifele actuale şi inconvenientele stabilizării lor, sporirile taxelor vamale la care au procedat recent unele State. Prima obiecţiune, continuă d. Hymans, îmi pare neglijabilă, căci orice acord internaţional, fie el bilateral sauplurilateral, a directomitare a suveranităţii. Orice tratat de comerţ cu o anexă de tarif reduce autonomia tarifară. Această critică este negatiunea însăşi a spiritului de solidaritate şi de acţiune colectivă, care stă la baza Societăţii Naţiunilor. In cea ce priveşte a doua obiecţiiune, care semnalează inconvenientele cristalizarei tarifelor vamale şi starea lor actuală de imperfecţiune, este adevărat că situaţiunea economică a unei ţări este esenţial mobilă, că prin urmare, un tarif vamal, îndată ce datează de câţiva ani, nu mai este perfect adaptat. Nu este, însă, mai puţin adevărat că armistiţiul vamal ar împiedica realizarea viitoare a revizuirilor vamale, proectate de numeroase state, prilejuind o întărire a protecţionismului. Principalele state care sunt chemate a participa la armistiţiul vamal s’ar găsi, în această privinţă, în acea situaţiune. Germania, Franţa, Elveţia, Uniunea Economică belgo-luxemburgeză,, au de mult învederate sau proectate, revizuiri vamale, mai mult sau mai puţin întinse. In Anglia însăşi, o puternică mişcare tinde a modifica profund orientarea politicei comerciale tradiţionale. Faptul că toate aceste state ar fi puse prin armistiţiul vamal în acea situaţiune în această privinţă, nu permite oare de a conchide că nici unul din aceste state n’ar fi pus în condipiune de inferioritate? Trebue acordată tuturor acestor state facultatea de a opera revizuirile lor vamale, adică de a majora tarifele, înainte de a întreprinde acţiunea concertată în vederea reducerei piedicelor la comerţ? Aceasta ar însemna să mergem în contra recomandaţiunilor conferinţei economice Internaţionale şi, prin urmare, în contra scopului urmărit. Ce se speră dealtminteri din aceste sporiri? Două lucruri pe cât se pare. Mai întăiu, o poziţiune solidă a negocierilor. S'a văzut insă acum că armistiţiul, în această privinţă, pune toată lumea pe acelaş picior. Se poate dori aceste sporuri şi din motive absolut vitale, şi în cazuri speciale. Dar armistiţiul nu exclude de loc posibilitatea pentru toate statele cari participă de a salvgarda interesele lor esenţiale. În sfârşit, armistiţiul nu trebue să realizeze o cristalizare definitivă a tarifelor. El nu este decât un act preliminar. Negocierile cari vor urma, vor aduce tarifelor modificările necesare. Dar aceste revizuiri, cari ar fi fondate pe nomenclatura unificată ce pregăteşte comitetul de experţi a Ligei, va trebui să fie realizate într’o acţiune colectivă. SPORIREA TARIFELOR Despre a treia obiecţiune — sporirile tarifelor vamale, la care anumiteState au procedat recent, __ vă pot spune că guvernul belgian a primit aceste sporirii cu un sentimemt de regret, pentru că sunt de natură să arunce nelinişte în spirite, şi să facă misiunea Conferinţei şi mai grea. Nu cred, însă, că ele constitue un obstacol la realizarea armistiţiului vamal. Printre majoraţiunile intervenite multe nu au raporturi directe cu armistiţiul vamal. In alte cazuri, ele sunt compensate prin reduceri, şi ar fi o eroare de a crede că anumite State se prezintă aci după ce s’au înarmat până în dinţi, şi că acei cari nu au luat această precauţiune vor fi păcăliţii unui armistiţiu încheiat în aceste condiţiuni. Unele obiecţiuni se aduc însăşi principiului armistiţiului, ca şi cum acesta ar constitui o inovaţiune primejdioasă. Or, proectul de convenţiune nu face decât să confirme şi să extindă o politică, pe care cele mai multe State au practicat-o. In anii din urmă, mai ales, Statele continentale şi-au înstrăinat, printr’o reţea de convenţiuni comerciale, într’o largă măsură, libertatea lor tarifară. Aceste convenţiuni au fost încheiate pentru termene asemănătoare acelora cari s’au putut învedera pentru armistiţiul vamal. Cu toate că negociate în mod bilateral, dispoziţiunile lor au fost generalizate prin aplicarea cauzei naţiunei celei mai favorizate. Regimul instituit astfel, corespunde de fapt aceluia ce ar rezulta dintr’un acord plurilateral. Se poate constata paradoxul următor: Statele cari au conservat până aci libertatea lor tarifară, ca Anglia şi Olanda, se arată cele mai dispuse a renunţa la ea, pe când ţările cari şi-au alienat în mare parte această libertate, fac opoziţia cea mai vie contra armistiţiului vamal, care nu ar face decât să extindă, la ţări noui, obligaţiunile cărora ele sunt supuse într’o largă măsură, nedându-şi seamă că ele ar fi beneficiarii principali, căciar avea puţin de pierdut şi mult de câştigat. Motivul profund al acestei opoziţiuni se găseşte în concepţiunea unilaterală a Convenţiunei, care ar(Citiţi continuarea îa pag. III-a | Declararea falimentului după moarte O importantă jurisprudență confirmată de Curtea de Apel Am semnalat discuţia ivită asupra chestiunii de mare importanţă în această materie a „falimentului postum“, anume aceea de a se şti în cât timp de la moartea unui comerciant poate surveni declararea lui în stare de faliment. Textul art 707 cod comercial, care îngădue ca un comerciant decedat să poată fi declarat în stare de faliment, prevede că această declarare trebue să aibă loc în termen de un an de la data morții debitorului. Termenul deun an se referă la introducerea cererii de declarare sau la însăşi sentinţa de declarare a falimentului ? Aceste teze contrarii au fost susţinute cu egală vigoare în faţa instanţelor noastre, cu prilejul acţiunii introduse de un număr de creditori englezi, ai defunctului mare comerciant Ascher Kandel, acţiune depusă la trib. comerc. ilfov în cursul termenului de un an dela moartea debitorului, însă a cărei judecare s’a înfăţişat înaintea tribunalului, după ce trecuse anul. ■ . Tribunalul, constatând că în momentul în care proceda la jiudssafta «anţiieereji expirase termenul de un an, a respins-o, motivând pe larg credinţa sa că interpretarea ce trebue dată art. 707, este aceasta : în cursul unui an de la moartea debitorului, trebue să se facă declararea însăşi a falimentului-Teza aceasta a triumfat şi înaintea Curţii de Apel S. I, care , după dezbateri şi o chibzuire de două săptămâni, s-a pronunţat ieri, respingând apelul creditorilor împotriva sentinţei tribunalului şi confirmând-o în totul.Legiuitorul prin modificarea adusă acestui text, când i-a dat actuala redactare, a înţeles să pună o stavilă putinţei de declarare a falimentului postum, atât în interesul terţilor, a siguranţei bunurilor cum şi pentru liniştea familiilor. Rămâne aşadar ca creditorii, în cazuri similare, conformându-se spiritului legii, să fie diligenţi şi să activeze cu celeritatea necesară, pentru ca în decursul anului să se producă şi sentinţa de declarare. Or, în cazul Ascher Kandel, creditorii au introdus cererea de declarare cu puţine zile înainte de expirarea termenului de un an. Sít Casa de a personalului ocrotire căilor ferate Menirea nouei organizări. -- Administraţia Pentru a îndestula multele nevoi ale funcţionarilor, meseriaşilor şi ale lucrătorilor dela căile ferate, s’a creiat în 1923 un organism de ajutorare numit: Casa Muncii C. F. R. Printre primele îndatoriri, Casa Muncii trebuia să construiască locuinţe, orfelinate, azile şi magazine de consum, de îmbrăcăminte şi lucruri casnice. O taxă de cinci la sută asupra tuturor transporturilor pe căile ferate constituie venitul acestei Case. Dar, din pricina stării precare a veniturilor sale, Direcţiunea C. E. R. n‘a putut însă vărsa integral, nici într’un an, sumele cuvenite Casei Muncii, şi prin diferite interpretări date legii de organizare a Casei Muncii, s‘a făcut tot mai confuz rolul şi felul de funcţionare al acestei instituţii şi nu s’a stăruit la înfăptuirea ideii iniţiale de a se da ajutor celor mai năpăstuiţi, lucrători şi meseriaşi ai căilor ferate, prin construirea de locuinţe. Aceste lipsuri şi aceste rele cer aşezarea Casei Muncii pe alte baze, ceea ce se propune prin noul proect de lege, care dă instituţiei o autonomie desăvârşită şi organe de conducere cu depline puteri, având răspunderea înfăptuirii scopului propus. MENIREA NOUEI ORGANIZĂRI După noua sa organizare, Casa de ocrotire a personalului căilor ferate, are menirea: a) Să asigure, la boală, personalul căilor ferate care nu face parte din Casa generală a pensiilor Statului. b) Să dea ajutor medical întregului personal şi pensionarilor căilor ferate, precum şi familiei lor. c) Să dea pensii de bătrâneţe, de invaliditate şi de boală acelui personal al căilor ferate, care nu e cuprins în Casa generală de pensiuni a Statului. d) Să dea ajutor social personalului şi pensionarilor căilor ferate. Să ajute la întărirea lor morală, prin educare şi învăţătură de carte. e) Să înlesnească personalului, pentru toate primejdiile muncii, şi in condiţiunile ce se vor statornici prin Regulament, un adaos de ajutor, în afară de dreptul ce-l are după legea pensiilor sau legea asigurărilor. f) Să dea ajutoare băneşti, la naşteri şi înmormântări, acelui personal şi acelor pensionari ai căilor ferate, cari la promulgarea acestei legi, nu fac parte din casa generală de pensiuni a Statului. g) Să înlesnească personalului şi pensionarilor credit eftin, prin înfiinţarea unei Case de Credit şi Economic. ADMINISTRAŢIA Casa de Ocrotire se administrează de un consiliu alcătuit din nouă membrii, după cum urmează: a) Un delegat al M. S. Regina Maria, înalta protectoare a Casei de Ocrotire; b) Un delegat al Ministerului de Lucrări Publice şi Comunicaţii; c) Un delegat al Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, desemnat de Direcţia Sanitară; d) Trei delegaţi ai Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome C. F. R.; e) Doi delegaţi ai personalului C. F. R. aleşi după normele ce se vor hotărî de către Consiliul de Administraţie al Regiei Autonome C. F. R.; f) Un delegat al lucrătorilor cooptat de Consiliul de Admininistraţie al Casei de Ocrotire de pe o listă alcătuită din câte un delegat al organizărilor muncitoreşti de la căile ferate, legal constituite. Un delegat al pensionarilor, ales de Asociaţia pensionarilor C. F. R, va lua parte, cu vot consultativ, la lucrările consiliului. COMITETUL DE DIRECŢIE Se înfiinţează un comitet de direcţie alcătuit din trei membrii, doi delegaţi ai Consiliului de Administraţie, din care unul din reprezentanţii Regiei Autonome C. F. R. şi Directorul General. Acest comitet hotărăşte: a) Regularea drepturilor la pensie a funcţionarilor, cari nu fac parte din Casagenerală de pensiuni a Statului. b) Ajutoarele ce se cer de orice natură, fără să fie nevoit a motiva. c) Asupra rezultatului licitaţiilor până la suma de cinci sute mii lei şi închee contracte, prin bună învoială, ce nu depăşesc suma de lei 300.000. DIRECŢII SI SERVICII Casa de Ocrotire va avea trei direcţii: direcţia medicală, direcţia tehnică a construcţiilor şi direcţia administrativă. Consiliul de Administraţie va putea creia, după nevoie, şi alte Direcţiuni, în afară de cele specificate mai sus. Gestiunea Casei de Ocrotire supusă Legii Contabilităţii Publice Funcţionarii Casei de Ocrotire sunt funcţionari de Stat, cu drept la pensiune ca şi funcţionarii Regiei Autonome C. F. R. mm IS CRIZA POLITICA DIN GERMANIA De două săptămâni, planul Young, supus ratificării parlamentului, s’a împotmolit într’o comisie. Şedinţele Reichstagului sunt suspendate. Planul Young îşi aşteaptă votul, cerut de interesele Germaniei, de interesele Europei. Intre timp, in culise, se desfăşoară una din cele mai crâncene bătălii politice, pe care le-a cunoscut vreodată Germania. Nu intre guvern şi opoziţie. Cele două tabere sunt despărţite printr-o prăpastie, pe care nimeni nu ar încerca să o treacă. Lupta, şi asta e grav, se dă între guvern şi partidele ai căror reprezentanţi sunt miniştrii Reichului. Guvernul a aprobat şi planul Young, şi acordul de lichidare cu Polonia, şi s-ar pune de acord, în cele din urmă şi asupra problemei financiare, unde divergenţele sunt mai mari. Dar, partidele pe care, cel puţin teoretic, le reprezintă membrii guvernului, nu îi urmează. Miniştrii Reichului au încetat de a fi conducătorii grupărilor parlamentare, ei au ajuns prizonierii fracţiunilor, au pierdut putinţa de iniţiativă, şi mai ales influenţa asupra partizanilor. Cum sunt neînţelegerile? Două partide puternice din coaliţia guvernamentală, centrul şi populiştii, cer disjungerea acordului cu Polonia dirn desbaterea planului Young. Centrul cere mai mult o reformă a finanţelor Reichului, înainte de adoptarea planului Young. Mai adânc e conflictul partidelor pe chestiunea deficitului budgetar. Budgetul trecut se închee deficitari Proectul noului budget prevede deasemeni un deficit. Cum poate fiacoperit? Socialiştii propun o contribuţie excepţională generală. Partidele burgheze preferă nouă impozite indirecte. Iar din fondul destinat ajutorării şomeurilor, pe care socialiştii, în frunte cu cancelarul Mueller sunt nevoiţi să-l apere cu orice preţ, din motive politice covârşitoare,, partidele burgheze propun o reducere la jumătate. Guvernul de coaliţie s-a lovit de dificultăţile lipsei de program unitar, din clipa când s’a constituit. De-atunci, n’a fost chestiune mai importantă, care să nu-i fi ameninţat existenţa. Azi, nepotrivirea de vederi s’a accentuat atâta, încât o criză de guvern pare de neocolît. Dacă ceva o mai poate împiedeca, vai numai grija de viitor, teama că desfacerea coaliţiei actuale, singura cu putinţă, va aduce o criză de temut însuşi sistemului parlamentar. A. Hg. Mari demonstraţii ale şomerilor în Stateles Unite NEW-YORK, 27 (Rador). Din diferite oraşe din Statele Unite sau produs ori demonstraţii ale şomerilor, organizate şi conduse de agitatorii comunişti La Los Angeles, un cortegiu de 3000 bărbaţi şi femei a încercat să pătrundă în birourile primăriei. Manifestanţii purtau pancarte cu inscripţii: Jos capitalismul. Voim de lucru şi hrană. 300 poliţişti, întrebuinţând bombe lacrimogene au împrăştiat pe manifestanţi. La Chicago poliţia a arestat 135 bărbaţi şi femei, în cursul unui meeting al şomeurilor■ La Seattle şi Boston au fost arestaţi conducătorii unor manifestaţii analoage. La New-York, s-au produs demonstraţii fără însemnătate. Instalarea consillui de administraţie al Regiei Autonome a Redevenţelor Erica., a avut loc la ministerul de industrie şi comerţ în prezenţa d-lui dr. Ernest Ene, secretarul general al acestui departament, instalarea Consiliului de administraţiei a Regiei redevenţelor Statului şi a impozitelor miniere. Preşedinte al acestui consiliu a fost ales d. I. Banciu, directorul contabilităţii generale a Statului.