Argus, aprilie 1930 (Anul 21, nr. 5091-5111)

1930-04-02 / nr. 5091

Anul XXI No. 5091 H BI DE ORI­CE HL / - ;* IN TOATE ZIARELE PRIN SOCETAIffl GENERALĂ of PUBLICITATE CAROL SCHULDER V SJBER&ER STR. KARAGEORGtVICI 9 ftLt 1VHJL ABONAMENT Él IN STRAINATATB UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1.300 m 3 LUNI 800 «f 9 LEI IN TARA, 5 LEI IN STRAINATATE IN TARA ON AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 » 9 LUNI 300 îi cfl BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 EtE ~ TELEFON: 306|93 şi 323|69 ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: & PAUKER |I EL F. VALENTIN 6 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢE! Mercur! 7 ADrffie 1930 Dt drme m IN TOATE ZIARELE PRIN fi CAROL SCHULDER » S ULRLIR STR. KARAGEORGEVICI 3 Tit. 1 via PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societäi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder A S. Berger •fcf. Eugen Ca­rada port KangheorshevIII Telefon 311/84 Problema Ţiţeiului de Viator De multe metehne suferă, indus­tria petrolului. O bună parte din ele ar putea fi înlăturate, imitându-se exemplul societăţilor americane cari au fuzionat, încă din 1926. In dife­rite rânduri am inzistat asupra fo­loaselor unei concentrări a între­prinderilor cu capital naţional, aşa fel ca să reprezinte o forţă care u­­şor va putea trata pe urmă cu unul din trusturile mari mondiale. Şi Monitorul Petrolului Român, susţi­ne cu căldură această ideie: „cu puţină bunăvoinţă din partea tutu­ror, cu oarecare sacrificii din partea câtorva, se va putea realiza o fu­ziune a tuturor Societăţilor din a­­ceastă categorie, ceea ce ar fi spre binele economiei generale şi al ac­ţionarilor...“ Printre metehnele industriei noa­stre petrolifere, figurează la loc bun­­şi chestiunea ţiţeiului, care se pre­zintă sub două aspecte: Statul şi rafinatul. Să Ie luăm dearândul. Prin redevenţele ce le percepe conform Legii Minelor, Statul este unul din marii vânzători de petrol din ţara, dispunând de zeci de mii de vagoane pe an. Insă simandicos Cum e, Statul îşi asigură avantagii pe care nu le poate obţine un sim­plu muritor. Ţiţeiul ce-l capătă în virtutea legii — într-o proporţie foarte urcată de la brut, cea ce, fie zis în treacăt, este una din dificul­tăţile cu care se luptă întreprinde­rile noastre — nu-l păstrează în re­zervore proprii, pentru simplul mo­tiv că nu te posedă. E mult mai ex­peditiv să-l ţină fără plată, în rezer­­voriile societăţilor ce-i datorează redevenţe, ocupând acele rezervoa­re ani de-a rândul, în aşteptarea u­­ru­­i preţ convenabil. Cu alte cuvin­te, Statul speculează, cum o face primul venit care cumpără la X şi vinde lui X pentru a câştiga dife­renţa. Insă speculaţiunea Statului are imensul inconvenient că pro­voacă pierderi directe societăţilor cari­­ procură redevenţe şi, în ter­men general, întregii industrii pe­trolifere din ţară. Chiar după trecere­a de luni şi ani, Statul nu ridică deodată ţiţeiul său redevenţiar. In aşteptarea unei con­­joncturi favorabile, nu reuşeşte să vândă marfa sa de­odată, ci în can­tităţi mai mici, pe credit. In intere­sul unui plasament uşor, mai lasă ceva din preţul zilei, astfel că lumea s-a învăţat cu ideea că „la Stat e mai eftin, căci pe Stat nu-1 costă extracţia. El capătă miile de va­goane gratis şi singura sa grijă e să le vândă cu preţul cel mai bun posibil... concurând în acelaşi timp industria, care munceşte din greu şi, adesea fără profit. Vasăzică, tocmai în momentul când se produce, în urma unei con­­joncturi fugitive, un preţ mai bun pe care societăţile îl aşteaptă cu în­frigurare, tocmai atunci Statul cere imperios furnizarea cantităţilor re­­devenţiare, pentru a le vinde pe un preţ de concurenţă stricând rostul întreprinderilor particulare. In inte­resul unui plasament mai rapid şi avantagios al ţiţeiului său redeven­ţiar, Statul nu se sfieşte să căşuneze perderi directe întregei industrii petroliere. Totuşi, acelaş Stat, în­tocmeşte un proect de lege asupra „concurenţei nereale“... istoria paiu­lui şi a bârnei. Acum, celalt aspect al problemei ţiţeiului. A fost o vreme când po­sedam un prisos de mijloace de ra­finat. ,Ne-am apropiat foarte mult de limita extremă, în urma spori­­rei producţiei. Afară de aceasta, preţul ţiţeiului fiind foarte redus, producătorul român ar găsi avan­taj să exporteze ţiţeiul, furnizân­­du-l acelor ţări cari posedă rafi­­nerii dar nu au materie primă. Pen­tru a şi-o asigura în mod perma­nent, acele ţări ar fi probabil dis­puse să ofere atât producătorului român cât şi Statului, avantagii reale. In conditiunile actuale, ex­portul nostru de ţiţei e îngrădit, se loveşte de multe dificultăţi. Faţă de producţia crescândă, problema exportului ţiţeiului în tot comple­xul ei merită un studiu adâncit care, de­sigur, va fi mai profitabil pentru industrie, decât modul de plasare, de către Stat, al ţiţeiului său redevenţiar. Statele agricole la conferinţa vamală Expunerea­­lui Niculcea, ministru plenipotenţiar delegatul României­ ­ , DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU !Am publicat înt’un număr trecut­­expunerea făcută corespondentului nostru din Geneva, de d. Niculcea, ministru plenipotenţiar şi delegat al României la conferinţa armistiţiului vamal, despre rezultatul conferinţei. Continuăm azi publicarea acestei expuneri despre programul negocieri­lor ulterioare, recomandat de conferin­ţa vamală. Iată declaraţiile d-lui Niculcea ! Ia ceea ce priveşte negocierile ulte­­terioare în vederea încheierei de a­­corduri colective în materie comercia­lă în general, şi vamală în particular. Ideia a fost discutată la Conferinţa E­­conomică Internaţională, ţinută la Geneva în Mai-Iunie 1927, la care am luat parte ca preşedinte al delegaţiei României. S-au făcut o serie de re­­comandaţiuni şi s’a însărcinat Comi­tetul Economic al Societăţii Naţiuni­lor cu aducerea lor la îndeplinire. A­­Cest Comitet, din care fac parte de la Crearea lui, — din 1920 — a studiat foarte minuţios chestia, dar conclu­ziile la care a ajuns erau că un acord Colectiv global este imposibil de reali­zat pentru moment, din cauza oscila­ţiilor prea mari a tarifelor vamale şi a piedicelor de tot felul pe care unele State le pun comerţului internaţional, în mod de multe ori inconştient, prin introducere, sub pretext fiscal sau ul­tra-protecţionist, a tot felul de măsuri mari, menite a mări­ încasările Statului Mart a protegui industrii zise naţionale, n­u aveau ca consecinţă decât cel mult a otrăvi relaţiile internaţionale. STATELE ŞI PROECTUL DE CONVENŢIE „Aţi văzut“, a continuat delegatul României, că formula de armistiţiu impusă de Adunarea Societăţii Naţiu­nilor din Septembrie trecut, formula transformată cu multă greutate de Co­mitetul Economic într’un proect de convenţie, nu a fost agreată la confe­rinţa actuală. In primul rând, Italia s’a opus formal. Ea a cerut o simplă „pre­lungire a tratatelor de comerţ exis­tente", fără nimic altceva. Formula a fost găsită prea simplă şi ineficace, pentru o sută şi o mie de raţiuni. Franţa a propus o formulă mai com­plectă , acea care a servit de bază la­­elaborarea „Convenţiei comerciale“ pe care am analizat-o, şi care a nece­sitat atâta timp de elaborare. Dar ideea Franţei a fost totdeauna că a­­ceasta nu este decât prima etapă, a doua fiind negocierile pentru o înţele­gere colectivă în materie tarifară. De­­legaţia română a subscris imediat­­ această formulă şi a căutat, pe cât i-a fost posibil, să facă să cadreze intere­sele României în acest cadru, de­si­gur foarte strimt, dar singurul care se putea realiza pentru moment, având în vedere intransigenţa multor dele­gaţi, cari nu înţelegeau că o nereuşită a actualei Conferinţe ar fi însemnat reîntoarcerea la arbitrar, la nesolidari­­zare în faţa nenorocirei ce ameninţă întreaga Europă, după 10 ani de în­cercări şi tergiversări neexplicabile şi condamnabile. Doleanţele ţărilor agricole ! Preşedintele delegaţiei române, d.­­ministru Madgearu, a înţeles a lua tau­rul de coarne şi a spune­ adevărat din primele zile ale Conferinţei. „Vorbiţi­­de organizarea producţiei, de raţiona­lizarea producţiei", a spus d. Mad­­­gearu, „de circularea producţiei". Vă gândiţi mai cu seamă la piedicele puse comerţului; voiţi să le faceţi să dis­pară. Sunt de acord Cu dv. Dar nu vă­­gândiţi decât la producţia ţărilor ind Mondo­dustriale. Ori, pe continentul Europei nu sunt numai ţări exclusiv industria­le. Credeţi că ţările agricole nu sufe­ră. Că agricultura­ şi industriile agri­cole sunt mult mai puţin bine organi­zate decât celelalte industrii în gene­ral, este fapt cert. Dar, răul economic de care suferă Europa este oare în funcţiune numai de imposibilitatea a­ ............. I II llll II ■■ ' «II« Citiţi continuarea la pag­ îți­a. RESPECTUL LEGILOR Una din paginile cele mai fru­moase, scrise de Platon, e aceea în care arată părerea lui Socrate despre datoria cetăţenilor de a se supune legilor cetăţii. Socrate fusese condamnat la moarte. Criton, unul din elevii lui, om bogat, îl îndeamnă să fugă din închisoare ca să scape de o atât de grea pedeapsă, dată pe nedrept. Socrate refuză si vorbeşte de datoria oricărui cetăţean de a se supune legilor. El spune lui Criton că dacă fuge din închisoare, răs­punde la nedreptate cu nedreptate, la rău cu rău si prin asta aduce vătămare lui insusi, patriei, prie­tenilor şi legilor. Socrate îşi închipue că îi vor­besc legile şi îl întreabă: „Ia spune-mi, Socrate, ce ai de gând să faci? Prin fapta pe care o pui la cale, crezi tu că faci alt­ceva decât să lucrezi pe cât îţi în­­gădue puterile la pieirea noastră, a legilor, şi a Statului? Sau îi în­chipui tu cumva că mai poate ră­mâne în picioare, FARA SA FIE DO­BORIT, STATUL ACELA IN CARE HOTARIRILE DATE NU MAI AU NICI O PUTERE, CI SUNT NESOCOTITE SI CAL­­CATE IN PICIOARE DE CĂTRE CETĂŢENI?”­Aşa vorbia, acum două mii cinci sute de ani, cel mai mare înţelept al lumii■ Romanii au fixat princi­piul in for­mula: dura lex, sed lex. Cum vorbeşte, azi, la noi,­­sevii unui partid politic? Iată: „Cer în acelaş timp ca întreaga suflare conştientă a ţării să fie alături de noi şi REFUZÂND SA RECUNOASCĂ LEGEA, sa facă apel la justiţie, împotriva acestei primejdioase tentative dictato­riale’’. fSuflare conştientă”, „apel la justiţie’’, „primejdioase tentative dictatoriale”, — toate acestea sunt floricele mai mult sau mai puţin frumoase, mai mult sau mai puţin ieftine. Un fapt rămâne: îndemnul la nesocotirea legii. Şi se mai vorbeşte de anarhie, de propagandă comunistă. ... - R. Revizuirea valorilor medii Eri, la amiază, a avut la zi la Ministerul de Finanţe, o conferinţă prezidată de d. miniştrii V. Madgearu. Au luat parte membrii co­­n­isiunei pentru revizui­rea tarifului unitar. In a­­ceastă şedinţă comisiunea a supus examinării d-lui Madgearu, lucrările de până acum. Examinarea acestor lu­crări va continua în cursul săptămânii după care se vor stabili, in­ mod defini­tiv, valorile medii ale pro­duselor ce urmează a fi supuse la impozitul pe lux şi cifra de afaceri. După toate probabilită­ţile, noul tarif unitar va intra în vigoare intre 15— 20 Aprilie a. c. întrevederea Luther- Norman Montagu LONDRA, 31. (Rador). — D-l dr. Luther, președintele Băncii Reichu­­lui a sosit la Londra, pentru a avea o întrevedere cu guvernatorul Băn­cii Angliei, d-l Norman Montagu. In cercurile financiare se acordă o deosebită însemnătate acestei în­trevederi. Se vor discuta între al­tele, şi chestiunile în legătură cu participarea Băncii Reichului la constituirea Băncii Plăţilor Inter­naţionale. : - Se studiază modificarea impunerii comercianţilor Propunerile Camerei de Comerţ şi Industrie din Capitală Ieri, după amiază, a avut loc la Ministerul de Industrie şi Comerţ, o conferinţă prezidată de d. minis­tru Ed. Mirto. Au luat parte re­prezentanţii Camerei de Comerţ din Bucureşti, în frunte cu d. Th. La impunerea pe­ venit o societate pe acţiuni, dacă se fac modificările cerute ca scotVcăL^ impozitului co­­^eraai%HT,S8Snami«i?t»'4«dK,1 '*‘4- dulcirea complimentaruUii, reevalua-ZECE CATEGORII DE COMER­CIANŢI In urma discuţiunilor s’a hotărât ca în loc de opt categorii de co­mercianţi cât propusese Camera de Comerţ, din Bucureşti să se înfiin­ţeze 10 categorii pentru ca reparti­zarea comercianţilor pe categorii şi clase să fie făcută în mod cât mai echitabil. S-a hotărât ca azi dimineaţă să se întrunească la Camera de Co­merţ o comisiune restrânsă com­pusă din d-nii: G. Christodorescu, directorul g­rai al Uniunei Cameri-V. Orghidan, preşedinte, ai Uniu­­nei Camerilor de Comerţ în frunte cu d. G. Christodorescu, director general, şi ai Sfatului Negustoresc. S-a citit procesul verbal al şe­dinţei din 27 Martie a. c., care a­vea investiţiunio­r ■ la soc. industriale, etc., trebue să se conteze pe o redu­cere a rendementului acestui impozit 3c .la st-t?- ■■■ohes -100 nmi ono lei aproximativ. lor de Comerţ, V. M. Ioachim, se­cretarii­ g-ral al Camerei de Co­merţ din Bucureşti şi A. Ştefă­­nescu directorul Sfatului Negusto­resc. Această comisiune va redacta şi întocmi un memoriu amănunţit privitor la împărţirea în zece clase a comercianţilor din diferite cate­gorii, precum şi de randementul ce-i va aduce noua stabilire a im­pozitelor fixe la comercianţi, faţă de veniturile de aceeaşi natură r­âtizate în cursul anului trecut, ur­mând ca acest rendement să fie mult mai mare decât acel al anului trecut. La amiază se va întruni ,a fost aprobat. De asemeni sa exa­minat noua schemă de repartizare a impozitelor pe categorii la co­mercianţi propusă de Camera de Comerţ din Bucureşti. 2 245.000.­100 Iei 1.890.000.000 lei 740.000.000 lei 2.630.000.000 iei stat şi adiţionale Se poate acoperi sporind impozitul minimal de la 50 lei la 100 iei ceeace la 4.000.000 contribuabili cari până acum vt nlaf­i­ei­nim l­­a Impozitul global, face lei 200.000.000. Camera de Com­erţ plenul delega­­­ţiitor, ai Uniunei Camerilor de Co­merţ, ai Camerei de Comerţ din Bucureşti şi ai Sfatului Negusto­resc, care va da formă definitivă memoriului întocmit de către co­misiunea restrânsă de mai sus.­­ In cursul după amiezei acest memoriu va fi predat d-lui Ed. Mirto, ministrul de Industrie şi Comerţ, care îl va supune exami­­nărei d-lui V. Madgearu, ministrul de Finanţe, precum şi Consiliului de miniştri. Repartizarea impozitelor pe categorii Propunerile Camerei de Comerţ Situaţia exportatorilor români de cereale faţă de noul regim din Germania — ........ ICH ------------. Importatorii germani au cerut respectarea vechiului regim pentru toate contractele Încheiate anterior BERLIN 26 Martie. — Reichsta­gul a votat cu o majoritate zdrobi­toare majorarea taxei de import la orz şi cu 195 voturi contra 122, şi 78 abţineri, pentru monopolul po­rumbului. Contra au votat la am­bele legi comuniştii şi grupuri mai mici din alte partide, iar la mono­polul porumbului s-au abţinut agra­rienii, cari aveau pretenţiuni mai mari, după cum am arătat în cores­pondenţa precedentă şi care , fiind siguri de votarea proectului guver­namental, se vor putea prevala ori­când de abţinerea lor. Astăzi legile au fost ratificate de Reichsrat, fără nici o desbatere, astfel că de acum soarta taxei de import a orzului este numai în mâ­na ministrului alimentării — auto­rul proectului. In curând se va da decizia respectivă, astfel că peste o zi sau două taxa de import prohi­bitivă de lei 40.000 la vagon va fi fapt îndeplinit. In acelaș timp se lucrează cu febrilitate la elabora­rea regulamentului pentru aplicarea monopolului porumbului, fără să se consulte alte surse decât cele ad­ministrative şi fără să se poată afla ceva despre acest regulament, de­cât că va intra şi el în vigoare tot la 1 Aprilie. Ne găsim deci în faţa unui fapt îndeplinit şi a unei situaţiuni nete: o ţară, a cărei populaţiune se com­pune din 70 la sută orăşeni şi a că­rei alimentare a fost întotdeauna organizată pe baza unui însemnat im­port de cereale, decretează taxe de import prohibitive. O ţară, care a recunoscut înaintea tuturor utopia oricărei măsuri centralizatoare în alimentare şi consum, decretează un monopol pentru un însemnat produs agricol — în contra voinţii comu­niştilor, adepţi ai etatizării şi fără asentimentul agrarienilor, direct in-’ teresaţi în egoismul lor de concu­renţi. DE CE A FOST INTRODUS NOUL REGIM La bază se găseşte un singur motiv : o recoltă record inciden­tală, rămasă neconsumată şi ne­exportată, în mare parte, din con­­sideraţiuni de ordin economic in­ternaţional. Şi toată legiferarea urmăreşte un singur scop: asigu­rarea unor preţuri minimale pen­tru această recoltă, nu pentru ce­lelalte cereale, a căror produc­­ţiune e insuficientă sau inexisten­tă în Germania. Motivul e fără discuţie grav Şi trebuia să aibă urmări tot atât de grave, dacă nu se găseau solu­­ţiuni — cu totul altele decât cele adoptate pentru prezent şi dacă nu se trăgea pentru viitor sin­gura concluzie logică : restrânge­rea suprafeţei însămânţate cu se­cara­ Soluţiunea cea mai simplă ar fi fost o panificare intensă de secară, în locul întrebuinţării si­lite ca nutreţ, iar pentru viitor se putea şi se poate încă urmări un sistem tot atât de simplu, mărin­­du-se chiar valoarea terenurilor, prin cultivarea cel puţin a grâului dacă nu a leguminoaselor, şi o­­leaginoaselor. DURATA NOULUI REGIM Legiferarea cuprinde tot anul 1930 pentru taxele de import majo­rate şi doi ani, de la intrarea în vi­goare, pentru monopolul de po­rumb. In ambele cazuri e puţin pro­babil, să se modifice regimul până la scadenţă, dacă nu din alte mo­tive, cel puţin din acel al prestigiu­lui politic. Totuşi lucrurile se pre­zintă sub aspecte diferite pentru cele două cereale, care ne intere­sează, orzul şi porumbul. QUANTUMUL TAXEI DE IMPORT PENTRU ORZ In adevăr, quantumul taxei de import pentru orz nu e fixat de le­ge, ci aceasta conferă numai guver­nului puterea de a o fixa după anu­mite norme şi­ între limita inferioa­ră de R. M. 2 — şi cea superioară de RM 10 — pentru 100 kgr, lă­sând încă şi posibilitatea unei taxe condiţionate de RM. 2 pentru con­sumatorii unei cantităţi de indi­genă, fixată la o parte la două părţi ori importat. DURATA MONOPOLULUI PORUMBULUI Din contra, monopolul porumbu­lui se stabileşte de la început ca a­­tare pentru o durată de 2 ani, cu, facultatea prelungirii pe cale de simplă deciziune ministerială. Mai mult încă, legea prevede anume, că va putea fi modificată în toate punctele, afară de acel relativ la data intrării în vi­goar­e şi la du­rata regimului (art. 12 se ocupă ex­clusiv cu aceasta). Situaţia vechilor contracte Mai este o chestiune, care în cursul dezbaterilor din Reichstag a fost atinsă în treacăt de un singur orator, fără însă să fie pusă in dis­­cutiune, anume aplicarea sau nea­­plicarea noului regim la contractele încheiate mai înainte. Insă pentru . II SAPTAMANA DECISIVA LA CONFERINTA NAVALA Săptămâna aceasta este hotărâ­toare în tratativele dela Londra. Începută sub cele mai favorabile auspicii, anul trecut, conferinţa navală, — denumită pentru impor­tanţa ei, cea mai mare conferinţă după acea, de pace, dela război,— este pe punctul de-a da an fiasco<■ lamentabil. Cauza principală este neînţele­gerea franco-italiană. D. Mussolini a cărui politică de ridicare a în-i semnităţii statului roman, este în-, deobşte cunoscută, a cerut pari-.i tate navală cu Franţa, ceea ce de-, legaţia republicai nu admite.­­4 intervenit apoi, noua atitudine a Japoniei care nu mai acceptă procentul hotărît la începutul con­ferinţei — atitudine dictată de amiralitatea japoneză- 4 Discuţiunile complicându-se în felul acesta, d­ . Briand, al cărui cuvânt reprezintă dorinţa unanimă de garantare a siguranţei fiecărui stat, deci a păcii în genere, a ce­rut la urmă înscrierea in pact al acestui deziderat. Intre timp presa americană, al cărei rol este covârşitor — eşua­rea conferinţei navale din 1924 este încă în mintea tuturor — a început o campanie violentă îm­potriva d-lui MacDonald, pentru că acesta ar înclina spre o tranzacţie ce ar atinge intru câtva înţelege­rea MacDonald-Hoover. Pronosticurile nu-s greu de fă­cut. Eşuarea conferinţei este imi­nentă. Se dovedeşte încă odată cât de diferite sunt şi interesele şi ideile conducătoare in politica internaţională a marilor puteri. Şi mai ales se dovedeşte cât de hi-, med...',­­este 'mut trâmbiţa de­zarmare. Totuşi glasurile ridicate mereu în ultimii ani pentru pace şi apro­piere­a popoarelor nu-şi scad in­tensitatea. Cel mai cunoscut şi au­torizat glas a fost auzit şi de astă­­dată. Este al d-lui Briand, care reprezintă cu atâta prestigiu, Franța INT.­ Menite preţuri ale spir­tului Printr o deriziune a Ministerului de finanțe, publicată în­­Monitorul Oficial” din 31 Martie crt, s'a fixat preţul de vânzare la spirtul din ce­reale, spirtul din vin, precum şi la furca şi rachiurile naturale, spre a servi ca bază la calcularea supra­ta­xei de 5 la sută ad valorem pentru rachiuri şi 20 la sută ad valorem pen­tru spirtul din cereale, după cum urmează : v 1 " Preţul de vânzare, fără taxele de consumaţie la ■ Spirtul din cereale, lei 2,40 de gr. dai. "f/ Spirtul din vin, lei 13 de gr. dai. Ţuica şi rachiurile naturale, lei 11 de gr. dai. Aceste preţuri au fost fixate p© timp de 3 luni, dela 1 Aprilie la 1 Iulie 1930. ■ Calculul supra taxelor de 5 la sută şi 20 la sută ad-valorem se face a­­supra totalului ca rezultă din preţu­­rile stabilite prin decizia de faţă, ta­xele de consumaţie şi taxa de pro­ducţie pentru băuturile supuse și la această taxă, cum și taxa de dena­turare. Concordatul Băncii Franco - Române Calcularea voturilor creditorilor Băncii Franco-Române, nu s’a fă-, cut nici ieri. Operaţia aceasta va mai întâr­zia câteva zile şi va fi consemantă împreună cu toate obiecţiunile ivite — ca şi discuţiile născute în jurul lor —, cu prilejul operaţiunii, votării. * Procesul verbal pe care î 1 va redacta judecătorul concordator va­ cuprinde şi încheerea acestuia, faţă cu propunerile şi combaterile desfăşurate în şedinţa de Sâmbătă. Conform legii, părţile nemulţu­mite au drept de apel la tribunal­ care le judecă şi tranşează cu ap D.ata «m ni no*­arii immrrvrHfltiîîiiilî. ' Bulgaria plăteşte gin da­torite de războiu SOFIA. 31. — Bulgaria va efectua, mâine 1 Aprilie ,primul var­samânt a­­nual de 5 milioane franci aur, prevă­zut de acordul de la Haga, relativ la reparaţiile de războiu. Toate dispoziţiile necesare au fost luate pentru efectuarea plăţei t­­ t

Next