Argus, aprilie 1930 (Anul 21, nr. 5091-5111)
1930-04-02 / nr. 5091
Anul XXI No. 5091 H BI DE ORICE HL / - ;* IN TOATE ZIARELE PRIN SOCETAIffl GENERALĂ of PUBLICITATE CAROL SCHULDER V SJBER&ER STR. KARAGEORGtVICI 9 ftLt 1VHJL ABONAMENT Él IN STRAINATATB UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1.300 m 3 LUNI 800 «f 9 LEI IN TARA, 5 LEI IN STRAINATATE IN TARA ON AN 1.000 LEI 6 LUNI 550 » 9 LUNI 300 îi cfl BIROURILE: București, Strada Sărindar 7 EtE ~ TELEFON: 306|93 şi 323|69 ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: & PAUKER |I EL F. VALENTIN 6 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢE! Mercur! 7 ADrffie 1930 Dt drme m IN TOATE ZIARELE PRIN fi CAROL SCHULDER » S ULRLIR STR. KARAGEORGEVICI 3 Tit. 1 via PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societäi Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder A S. Berger •fcf. Eugen Carada port KangheorshevIII Telefon 311/84 Problema Ţiţeiului de Viator De multe metehne suferă, industria petrolului. O bună parte din ele ar putea fi înlăturate, imitându-se exemplul societăţilor americane cari au fuzionat, încă din 1926. In diferite rânduri am inzistat asupra foloaselor unei concentrări a întreprinderilor cu capital naţional, aşa fel ca să reprezinte o forţă care uşor va putea trata pe urmă cu unul din trusturile mari mondiale. Şi Monitorul Petrolului Român, susţine cu căldură această ideie: „cu puţină bunăvoinţă din partea tuturor, cu oarecare sacrificii din partea câtorva, se va putea realiza o fuziune a tuturor Societăţilor din această categorie, ceea ce ar fi spre binele economiei generale şi al acţionarilor...“ Printre metehnele industriei noastre petrolifere, figurează la loc bunşi chestiunea ţiţeiului, care se prezintă sub două aspecte: Statul şi rafinatul. Să Ie luăm dearândul. Prin redevenţele ce le percepe conform Legii Minelor, Statul este unul din marii vânzători de petrol din ţara, dispunând de zeci de mii de vagoane pe an. Insă simandicos Cum e, Statul îşi asigură avantagii pe care nu le poate obţine un simplu muritor. Ţiţeiul ce-l capătă în virtutea legii — într-o proporţie foarte urcată de la brut, cea ce, fie zis în treacăt, este una din dificultăţile cu care se luptă întreprinderile noastre — nu-l păstrează în rezervore proprii, pentru simplul motiv că nu te posedă. E mult mai expeditiv să-l ţină fără plată, în rezervoriile societăţilor ce-i datorează redevenţe, ocupând acele rezervoare ani de-a rândul, în aşteptarea urui preţ convenabil. Cu alte cuvinte, Statul speculează, cum o face primul venit care cumpără la X şi vinde lui X pentru a câştiga diferenţa. Insă speculaţiunea Statului are imensul inconvenient că provoacă pierderi directe societăţilor cari procură redevenţe şi, în termen general, întregii industrii petrolifere din ţară. Chiar după trecerea de luni şi ani, Statul nu ridică deodată ţiţeiul său redevenţiar. In aşteptarea unei conjoncturi favorabile, nu reuşeşte să vândă marfa sa deodată, ci în cantităţi mai mici, pe credit. In interesul unui plasament uşor, mai lasă ceva din preţul zilei, astfel că lumea s-a învăţat cu ideea că „la Stat e mai eftin, căci pe Stat nu-1 costă extracţia. El capătă miile de vagoane gratis şi singura sa grijă e să le vândă cu preţul cel mai bun posibil... concurând în acelaşi timp industria, care munceşte din greu şi, adesea fără profit. Vasăzică, tocmai în momentul când se produce, în urma unei conjoncturi fugitive, un preţ mai bun pe care societăţile îl aşteaptă cu înfrigurare, tocmai atunci Statul cere imperios furnizarea cantităţilor redevenţiare, pentru a le vinde pe un preţ de concurenţă stricând rostul întreprinderilor particulare. In interesul unui plasament mai rapid şi avantagios al ţiţeiului său redevenţiar, Statul nu se sfieşte să căşuneze perderi directe întregei industrii petroliere. Totuşi, acelaş Stat, întocmeşte un proect de lege asupra „concurenţei nereale“... istoria paiului şi a bârnei. Acum, celalt aspect al problemei ţiţeiului. A fost o vreme când posedam un prisos de mijloace de rafinat. ,Ne-am apropiat foarte mult de limita extremă, în urma sporirei producţiei. Afară de aceasta, preţul ţiţeiului fiind foarte redus, producătorul român ar găsi avantaj să exporteze ţiţeiul, furnizându-l acelor ţări cari posedă rafinerii dar nu au materie primă. Pentru a şi-o asigura în mod permanent, acele ţări ar fi probabil dispuse să ofere atât producătorului român cât şi Statului, avantagii reale. In conditiunile actuale, exportul nostru de ţiţei e îngrădit, se loveşte de multe dificultăţi. Faţă de producţia crescândă, problema exportului ţiţeiului în tot complexul ei merită un studiu adâncit care, desigur, va fi mai profitabil pentru industrie, decât modul de plasare, de către Stat, al ţiţeiului său redevenţiar. Statele agricole la conferinţa vamală Expunerealui Niculcea, ministru plenipotenţiar delegatul României , DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU !Am publicat înt’un număr trecutexpunerea făcută corespondentului nostru din Geneva, de d. Niculcea, ministru plenipotenţiar şi delegat al României la conferinţa armistiţiului vamal, despre rezultatul conferinţei. Continuăm azi publicarea acestei expuneri despre programul negocierilor ulterioare, recomandat de conferinţa vamală. Iată declaraţiile d-lui Niculcea ! Ia ceea ce priveşte negocierile ulteterioare în vederea încheierei de acorduri colective în materie comercială în general, şi vamală în particular. Ideia a fost discutată la Conferinţa Economică Internaţională, ţinută la Geneva în Mai-Iunie 1927, la care am luat parte ca preşedinte al delegaţiei României. S-au făcut o serie de recomandaţiuni şi s’a însărcinat Comitetul Economic al Societăţii Naţiunilor cu aducerea lor la îndeplinire. ACest Comitet, din care fac parte de la Crearea lui, — din 1920 — a studiat foarte minuţios chestia, dar concluziile la care a ajuns erau că un acord Colectiv global este imposibil de realizat pentru moment, din cauza oscilaţiilor prea mari a tarifelor vamale şi a piedicelor de tot felul pe care unele State le pun comerţului internaţional, în mod de multe ori inconştient, prin introducere, sub pretext fiscal sau ultra-protecţionist, a tot felul de măsuri mari, menite a mări încasările Statului Mart a protegui industrii zise naţionale, nu aveau ca consecinţă decât cel mult a otrăvi relaţiile internaţionale. STATELE ŞI PROECTUL DE CONVENŢIE „Aţi văzut“, a continuat delegatul României, că formula de armistiţiu impusă de Adunarea Societăţii Naţiunilor din Septembrie trecut, formula transformată cu multă greutate de Comitetul Economic într’un proect de convenţie, nu a fost agreată la conferinţa actuală. In primul rând, Italia s’a opus formal. Ea a cerut o simplă „prelungire a tratatelor de comerţ existente", fără nimic altceva. Formula a fost găsită prea simplă şi ineficace, pentru o sută şi o mie de raţiuni. Franţa a propus o formulă mai complectă , acea care a servit de bază laelaborarea „Convenţiei comerciale“ pe care am analizat-o, şi care a necesitat atâta timp de elaborare. Dar ideea Franţei a fost totdeauna că aceasta nu este decât prima etapă, a doua fiind negocierile pentru o înţelegere colectivă în materie tarifară. Delegaţia română a subscris imediat această formulă şi a căutat, pe cât i-a fost posibil, să facă să cadreze interesele României în acest cadru, desigur foarte strimt, dar singurul care se putea realiza pentru moment, având în vedere intransigenţa multor delegaţi, cari nu înţelegeau că o nereuşită a actualei Conferinţe ar fi însemnat reîntoarcerea la arbitrar, la nesolidarizare în faţa nenorocirei ce ameninţă întreaga Europă, după 10 ani de încercări şi tergiversări neexplicabile şi condamnabile. Doleanţele ţărilor agricole ! Preşedintele delegaţiei române, d.ministru Madgearu, a înţeles a lua taurul de coarne şi a spune adevărat din primele zile ale Conferinţei. „Vorbiţide organizarea producţiei, de raţionalizarea producţiei", a spus d. Madgearu, „de circularea producţiei". Vă gândiţi mai cu seamă la piedicele puse comerţului; voiţi să le faceţi să dispară. Sunt de acord Cu dv. Dar nu văgândiţi decât la producţia ţărilor ind Mondodustriale. Ori, pe continentul Europei nu sunt numai ţări exclusiv industriale. Credeţi că ţările agricole nu suferă. Că agricultura şi industriile agricole sunt mult mai puţin bine organizate decât celelalte industrii în general, este fapt cert. Dar, răul economic de care suferă Europa este oare în funcţiune numai de imposibilitatea a ............. I II llll II ■■ ' «II« Citiţi continuarea la pag îția. RESPECTUL LEGILOR Una din paginile cele mai frumoase, scrise de Platon, e aceea în care arată părerea lui Socrate despre datoria cetăţenilor de a se supune legilor cetăţii. Socrate fusese condamnat la moarte. Criton, unul din elevii lui, om bogat, îl îndeamnă să fugă din închisoare ca să scape de o atât de grea pedeapsă, dată pe nedrept. Socrate refuză si vorbeşte de datoria oricărui cetăţean de a se supune legilor. El spune lui Criton că dacă fuge din închisoare, răspunde la nedreptate cu nedreptate, la rău cu rău si prin asta aduce vătămare lui insusi, patriei, prietenilor şi legilor. Socrate îşi închipue că îi vorbesc legile şi îl întreabă: „Ia spune-mi, Socrate, ce ai de gând să faci? Prin fapta pe care o pui la cale, crezi tu că faci altceva decât să lucrezi pe cât îţi îngădue puterile la pieirea noastră, a legilor, şi a Statului? Sau îi închipui tu cumva că mai poate rămâne în picioare, FARA SA FIE DOBORIT, STATUL ACELA IN CARE HOTARIRILE DATE NU MAI AU NICI O PUTERE, CI SUNT NESOCOTITE SI CALCATE IN PICIOARE DE CĂTRE CETĂŢENI?”Aşa vorbia, acum două mii cinci sute de ani, cel mai mare înţelept al lumii■ Romanii au fixat principiul in formula: dura lex, sed lex. Cum vorbeşte, azi, la noi,sevii unui partid politic? Iată: „Cer în acelaş timp ca întreaga suflare conştientă a ţării să fie alături de noi şi REFUZÂND SA RECUNOASCĂ LEGEA, sa facă apel la justiţie, împotriva acestei primejdioase tentative dictatoriale’’. fSuflare conştientă”, „apel la justiţie’’, „primejdioase tentative dictatoriale”, — toate acestea sunt floricele mai mult sau mai puţin frumoase, mai mult sau mai puţin ieftine. Un fapt rămâne: îndemnul la nesocotirea legii. Şi se mai vorbeşte de anarhie, de propagandă comunistă. ... - R. Revizuirea valorilor medii Eri, la amiază, a avut la zi la Ministerul de Finanţe, o conferinţă prezidată de d. miniştrii V. Madgearu. Au luat parte membrii conisiunei pentru revizuirea tarifului unitar. In această şedinţă comisiunea a supus examinării d-lui Madgearu, lucrările de până acum. Examinarea acestor lucrări va continua în cursul săptămânii după care se vor stabili, in mod definitiv, valorile medii ale produselor ce urmează a fi supuse la impozitul pe lux şi cifra de afaceri. După toate probabilităţile, noul tarif unitar va intra în vigoare intre 15— 20 Aprilie a. c. întrevederea Luther- Norman Montagu LONDRA, 31. (Rador). — D-l dr. Luther, președintele Băncii Reichului a sosit la Londra, pentru a avea o întrevedere cu guvernatorul Băncii Angliei, d-l Norman Montagu. In cercurile financiare se acordă o deosebită însemnătate acestei întrevederi. Se vor discuta între altele, şi chestiunile în legătură cu participarea Băncii Reichului la constituirea Băncii Plăţilor Internaţionale. : - Se studiază modificarea impunerii comercianţilor Propunerile Camerei de Comerţ şi Industrie din Capitală Ieri, după amiază, a avut loc la Ministerul de Industrie şi Comerţ, o conferinţă prezidată de d. ministru Ed. Mirto. Au luat parte reprezentanţii Camerei de Comerţ din Bucureşti, în frunte cu d. Th. La impunerea pe venit o societate pe acţiuni, dacă se fac modificările cerute ca scotVcăL^ impozitului co^eraai%HT,S8Snami«i?t»'4«dK,1 '*‘4- dulcirea complimentaruUii, reevalua-ZECE CATEGORII DE COMERCIANŢI In urma discuţiunilor s’a hotărât ca în loc de opt categorii de comercianţi cât propusese Camera de Comerţ, din Bucureşti să se înfiinţeze 10 categorii pentru ca repartizarea comercianţilor pe categorii şi clase să fie făcută în mod cât mai echitabil. S-a hotărât ca azi dimineaţă să se întrunească la Camera de Comerţ o comisiune restrânsă compusă din d-nii: G. Christodorescu, directorul grai al Uniunei Cameri-V. Orghidan, preşedinte, ai Uniunei Camerilor de Comerţ în frunte cu d. G. Christodorescu, director general, şi ai Sfatului Negustoresc. S-a citit procesul verbal al şedinţei din 27 Martie a. c., care avea investiţiunior ■ la soc. industriale, etc., trebue să se conteze pe o reducere a rendementului acestui impozit 3c .la st-t?- ■■■ohes -100 nmi ono lei aproximativ. lor de Comerţ, V. M. Ioachim, secretarii g-ral al Camerei de Comerţ din Bucureşti şi A. Ştefănescu directorul Sfatului Negustoresc. Această comisiune va redacta şi întocmi un memoriu amănunţit privitor la împărţirea în zece clase a comercianţilor din diferite categorii, precum şi de randementul ce-i va aduce noua stabilire a impozitelor fixe la comercianţi, faţă de veniturile de aceeaşi natură râtizate în cursul anului trecut, urmând ca acest rendement să fie mult mai mare decât acel al anului trecut. La amiază se va întruni ,a fost aprobat. De asemeni sa examinat noua schemă de repartizare a impozitelor pe categorii la comercianţi propusă de Camera de Comerţ din Bucureşti. 2 245.000.100 Iei 1.890.000.000 lei 740.000.000 lei 2.630.000.000 iei stat şi adiţionale Se poate acoperi sporind impozitul minimal de la 50 lei la 100 iei ceeace la 4.000.000 contribuabili cari până acum vt nlafieinim la Impozitul global, face lei 200.000.000. Camera de Comerţ plenul delegaţiitor, ai Uniunei Camerilor de Comerţ, ai Camerei de Comerţ din Bucureşti şi ai Sfatului Negustoresc, care va da formă definitivă memoriului întocmit de către comisiunea restrânsă de mai sus. In cursul după amiezei acest memoriu va fi predat d-lui Ed. Mirto, ministrul de Industrie şi Comerţ, care îl va supune examinărei d-lui V. Madgearu, ministrul de Finanţe, precum şi Consiliului de miniştri. Repartizarea impozitelor pe categorii Propunerile Camerei de Comerţ Situaţia exportatorilor români de cereale faţă de noul regim din Germania — ........ ICH ------------. Importatorii germani au cerut respectarea vechiului regim pentru toate contractele Încheiate anterior BERLIN 26 Martie. — Reichstagul a votat cu o majoritate zdrobitoare majorarea taxei de import la orz şi cu 195 voturi contra 122, şi 78 abţineri, pentru monopolul porumbului. Contra au votat la ambele legi comuniştii şi grupuri mai mici din alte partide, iar la monopolul porumbului s-au abţinut agrarienii, cari aveau pretenţiuni mai mari, după cum am arătat în corespondenţa precedentă şi care , fiind siguri de votarea proectului guvernamental, se vor putea prevala oricând de abţinerea lor. Astăzi legile au fost ratificate de Reichsrat, fără nici o desbatere, astfel că de acum soarta taxei de import a orzului este numai în mâna ministrului alimentării — autorul proectului. In curând se va da decizia respectivă, astfel că peste o zi sau două taxa de import prohibitivă de lei 40.000 la vagon va fi fapt îndeplinit. In acelaș timp se lucrează cu febrilitate la elaborarea regulamentului pentru aplicarea monopolului porumbului, fără să se consulte alte surse decât cele administrative şi fără să se poată afla ceva despre acest regulament, decât că va intra şi el în vigoare tot la 1 Aprilie. Ne găsim deci în faţa unui fapt îndeplinit şi a unei situaţiuni nete: o ţară, a cărei populaţiune se compune din 70 la sută orăşeni şi a cărei alimentare a fost întotdeauna organizată pe baza unui însemnat import de cereale, decretează taxe de import prohibitive. O ţară, care a recunoscut înaintea tuturor utopia oricărei măsuri centralizatoare în alimentare şi consum, decretează un monopol pentru un însemnat produs agricol — în contra voinţii comuniştilor, adepţi ai etatizării şi fără asentimentul agrarienilor, direct in-’ teresaţi în egoismul lor de concurenţi. DE CE A FOST INTRODUS NOUL REGIM La bază se găseşte un singur motiv : o recoltă record incidentală, rămasă neconsumată şi neexportată, în mare parte, din consideraţiuni de ordin economic internaţional. Şi toată legiferarea urmăreşte un singur scop: asigurarea unor preţuri minimale pentru această recoltă, nu pentru celelalte cereale, a căror producţiune e insuficientă sau inexistentă în Germania. Motivul e fără discuţie grav Şi trebuia să aibă urmări tot atât de grave, dacă nu se găseau soluţiuni — cu totul altele decât cele adoptate pentru prezent şi dacă nu se trăgea pentru viitor singura concluzie logică : restrângerea suprafeţei însămânţate cu secara Soluţiunea cea mai simplă ar fi fost o panificare intensă de secară, în locul întrebuinţării silite ca nutreţ, iar pentru viitor se putea şi se poate încă urmări un sistem tot atât de simplu, mărindu-se chiar valoarea terenurilor, prin cultivarea cel puţin a grâului dacă nu a leguminoaselor, şi oleaginoaselor. DURATA NOULUI REGIM Legiferarea cuprinde tot anul 1930 pentru taxele de import majorate şi doi ani, de la intrarea în vigoare, pentru monopolul de porumb. In ambele cazuri e puţin probabil, să se modifice regimul până la scadenţă, dacă nu din alte motive, cel puţin din acel al prestigiului politic. Totuşi lucrurile se prezintă sub aspecte diferite pentru cele două cereale, care ne interesează, orzul şi porumbul. QUANTUMUL TAXEI DE IMPORT PENTRU ORZ In adevăr, quantumul taxei de import pentru orz nu e fixat de lege, ci aceasta conferă numai guvernului puterea de a o fixa după anumite norme şi între limita inferioară de R. M. 2 — şi cea superioară de RM 10 — pentru 100 kgr, lăsând încă şi posibilitatea unei taxe condiţionate de RM. 2 pentru consumatorii unei cantităţi de indigenă, fixată la o parte la două părţi ori importat. DURATA MONOPOLULUI PORUMBULUI Din contra, monopolul porumbului se stabileşte de la început ca atare pentru o durată de 2 ani, cu, facultatea prelungirii pe cale de simplă deciziune ministerială. Mai mult încă, legea prevede anume, că va putea fi modificată în toate punctele, afară de acel relativ la data intrării în vigoare şi la durata regimului (art. 12 se ocupă exclusiv cu aceasta). Situaţia vechilor contracte Mai este o chestiune, care în cursul dezbaterilor din Reichstag a fost atinsă în treacăt de un singur orator, fără însă să fie pusă in discutiune, anume aplicarea sau neaplicarea noului regim la contractele încheiate mai înainte. Insă pentru . II SAPTAMANA DECISIVA LA CONFERINTA NAVALA Săptămâna aceasta este hotărâtoare în tratativele dela Londra. Începută sub cele mai favorabile auspicii, anul trecut, conferinţa navală, — denumită pentru importanţa ei, cea mai mare conferinţă după acea, de pace, dela război,— este pe punctul de-a da an fiasco<■ lamentabil. Cauza principală este neînţelegerea franco-italiană. D. Mussolini a cărui politică de ridicare a în-i semnităţii statului roman, este în-, deobşte cunoscută, a cerut pari-.i tate navală cu Franţa, ceea ce de-, legaţia republicai nu admite.4 intervenit apoi, noua atitudine a Japoniei care nu mai acceptă procentul hotărît la începutul conferinţei — atitudine dictată de amiralitatea japoneză- 4 Discuţiunile complicându-se în felul acesta, d . Briand, al cărui cuvânt reprezintă dorinţa unanimă de garantare a siguranţei fiecărui stat, deci a păcii în genere, a cerut la urmă înscrierea in pact al acestui deziderat. Intre timp presa americană, al cărei rol este covârşitor — eşuarea conferinţei navale din 1924 este încă în mintea tuturor — a început o campanie violentă împotriva d-lui MacDonald, pentru că acesta ar înclina spre o tranzacţie ce ar atinge intru câtva înţelegerea MacDonald-Hoover. Pronosticurile nu-s greu de făcut. Eşuarea conferinţei este iminentă. Se dovedeşte încă odată cât de diferite sunt şi interesele şi ideile conducătoare in politica internaţională a marilor puteri. Şi mai ales se dovedeşte cât de hi-, med...',este 'mut trâmbiţa dezarmare. Totuşi glasurile ridicate mereu în ultimii ani pentru pace şi apropierea popoarelor nu-şi scad intensitatea. Cel mai cunoscut şi autorizat glas a fost auzit şi de astădată. Este al d-lui Briand, care reprezintă cu atâta prestigiu, Franța INT. Menite preţuri ale spirtului Printr o deriziune a Ministerului de finanțe, publicată înMonitorul Oficial” din 31 Martie crt, s'a fixat preţul de vânzare la spirtul din cereale, spirtul din vin, precum şi la furca şi rachiurile naturale, spre a servi ca bază la calcularea suprataxei de 5 la sută ad valorem pentru rachiuri şi 20 la sută ad valorem pentru spirtul din cereale, după cum urmează : v 1 " Preţul de vânzare, fără taxele de consumaţie la ■ Spirtul din cereale, lei 2,40 de gr. dai. "f/ Spirtul din vin, lei 13 de gr. dai. Ţuica şi rachiurile naturale, lei 11 de gr. dai. Aceste preţuri au fost fixate p© timp de 3 luni, dela 1 Aprilie la 1 Iulie 1930. ■ Calculul supra taxelor de 5 la sută şi 20 la sută ad-valorem se face asupra totalului ca rezultă din preţurile stabilite prin decizia de faţă, taxele de consumaţie şi taxa de producţie pentru băuturile supuse și la această taxă, cum și taxa de denaturare. Concordatul Băncii Franco - Române Calcularea voturilor creditorilor Băncii Franco-Române, nu s’a fă-, cut nici ieri. Operaţia aceasta va mai întârzia câteva zile şi va fi consemantă împreună cu toate obiecţiunile ivite — ca şi discuţiile născute în jurul lor —, cu prilejul operaţiunii, votării. * Procesul verbal pe care î 1 va redacta judecătorul concordator va cuprinde şi încheerea acestuia, faţă cu propunerile şi combaterile desfăşurate în şedinţa de Sâmbătă. Conform legii, părţile nemulţumite au drept de apel la tribunal care le judecă şi tranşează cu ap D.ata «m ni no*arii immrrvrHfltiîîiiilî. ' Bulgaria plăteşte gin datorite de războiu SOFIA. 31. — Bulgaria va efectua, mâine 1 Aprilie ,primul varsamânt anual de 5 milioane franci aur, prevăzut de acordul de la Haga, relativ la reparaţiile de războiu. Toate dispoziţiile necesare au fost luate pentru efectuarea plăţei t t