Argus, mai 1930 (Anul 21, nr. 5112-5135)

1930-05-01 / nr. 5112

Anul XXI No. 5112c « PAGHI BIR CUE IE E. București« Strada Constantin Miile No. 24 (fosta Sărindar) Et. I. — TELEFON: 306/03 si 323/60 ABONA IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 , 3 luni 300 „ 3 lei in tară. 6 MENTE: IN STRĂINĂTATE un an 2200 lei 6 luni 1300 „ 3 luni 80« . lei in streinState ORGAN ZILNIC AL COHERTUUH Fondatori: s. pauken $i n­. f. mmm INDUSTRIEI și FINANZ0 Jul 1 Mai 1930 PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada (fost Karagheorghe viei) 9 Telefon 34/84 Schimbul in natură Ne apropiem de sfârşitul campa­niei de export de primăvară şi can­tităţile de cereale, vândute peste graniţă, sunt aproape neînsemnate. Nici la preţurile mici de astăzi, nu se fac tranzacţii, din pricină că nu sunt cumpărători. La sfârşitul lunii Mai, ţăranii in­tră la prăsila porumbului, urmează apoi secera păioaselor, aşa încât, transportul la târguri şi oboare va fi ca şi suspendat, timp de câteva luni. Ne aflăm, în adevăr, în faţa unor împrejurări fără pereche. Optimismul exportatorilor bă­trâni, cari repetă, întotdeauna când stagnează exportul, o veche maximă comercială „Nu s’a văzut încă recoltă nevândută“, de data asta începe să se moaie. Peste o recoltă aproape neatinsă de cereri din afară, vine o nouă re­coltă. Şi dupe toate semnele, a­­ceastă nouă recoltă va fi bună. In situaţia de la noi, se găsesc mai toate ţările agricole. Pretutin­deni sunt cantităţi imense de ce­reale din anii trecuţi, în aşteptarea Cumpărătorilor. Dacă situaţia continuă a se men­ţine, aşa cum este astăzi, fără în­doială că va trebui să luăm oare­­cari măsuri de prevedere. Până când să ajungem şi noi îm­preună cu celelalte state agricole, la deslegarea­ problemei recoltelor rămase nevândute, şi ajunse în concurenţă cu recoltele noui, cre­dem că prima măsură de prudenţă, ce se impune, este să reducem cumpărăturile din afară, în propor­ţia în care ni s’a redus şi nouă ex­portul. Nu e vorba de a declara răsboi Vamal, după vechea tactică de po­litică economică, împrejurările im­pun o politică economică nouă. Ele cer introducerea unui echilibru conștient al schimbului, în locul procesului inconștient din trecut. Dacă noi nu putem vinde recolta noastră, pricina n'o putem atribui cutărui sau cutărui stat, cu care să începem răsboi de tarife. Fiecare stat îşi are nevoile lui şi din apăra­rea fiecăruia în contra tuturor, iese această situaţie dureroasă pentru toți. Fără o înţelegere generală, pe baza libertăţii schimbului de măr­furi, nu se va mai putea trăi în Europa. Dar, deocamdată, la mă­surile cari lovesc exportul nostru, trebue să răspundem cu măsuri cari să reducă importul. In afară de tarife, cari opresc importul mărfurilor ce se pun în comerț, trebuesc luate măsuri ge­nerale, pentru a împiedeca atri­buirea de­­comenzi de lucrări fabri­cilor şi caselor străine­Dacă în ţară nu se pot face anu­mite articole sau anumite maşini, trebue pe cât posibil, să amânăm împlinirea acestor nevoi. La ce ar servi echiparea căilor noastre ferate, cu tot ce trebue unei industrii moderne de trans­porturi, dacă stagnarea exportului nostru face ca drumul de fer să nu aibă ce transporta ? Trebue, deci, să reducem tot echipamentul economic în care sta­tul are un rol important, pentru a reduce cheltuelile şi pentru a evita plăţi în străinătate, în toată această perioadă de stagnare a exportului nostru. Ofertele ce ni se fac, de execu­tări de lucrări şi furnizări de ma­şini pe credit, trebuesc îndepărtate cu grijă, pe toată această perioadă, în care lipsa debuşeurilor pentru produsele noastre, face nesigură în­deplinirea obligaţiilor ce ne-am lua pe credit. Suntem nevoiţi, în această pe­rioadă, să reducem comerţul nostru cu străinătatea, la o operaţie de schimb în natură. Şi după cum în afacerile comerciale între particu­lari, nu pot exista generozitatea şi curtoazia, ci numai socoteli regu­late şi cinstite, tot aşa şi între sta­tele ajunse la nevoia de a trăi, prin schimburi în natură, nu poate încă­pea decât relaţii de interes strict determinate de volumul afacerilor. Când barierele vor cădea, şi e ne­îndoios că vor cădea, tocmai din pricina suferinţelor generale pe care le impune protecţionismul, a­­tunci avantagiile solidarităţii euro­pene, vor acoperi toate neajunsurile de care suferim astăzi. ________ A. CORTEANU Citifi in paff. lll-a : Senatul a votat leg­ea Ca­sei de ocrotire a persona­­lului căilor ferate Cuvântarea d-lui T. lri­­sanu, raportorul legii. — Discursul d-lui ministru Grig­ore Gafencu Societăţile anonime şi plata taxelor de timb­u Ministerul de finanţe a atras a­­tenţiunea administraţiilor financiare că actualmente este epoca când so­cietăţile anonime convoacă adună­rile generale pentru aprobarea bi­lanţurilor. Cu această ocazie se de­cide fie sporiri de capital, fie fuzio­nări de societăţi. In ambele cazuri se datorase fis­cului atât impozitul proporţional prevăzut de art. 15 pentru consti­tuiri de societăţi, fie pentru spori­rile de capital cât şi impozitul da­torat pentru acţiunile ce se emit cu această ocazie. Cum toate aceste fuziuni și modi­ficări de capital sunt publicate în „Monitorul Oficial“ ministerul a dispus să se pună în vedere orga­nelor de control să cerceteze dacă legea timbrului este satisfăcută şi în caz contrar să dreseze procese­­verbale de contravenție. Aceste impozite constituind unul din principalele venituri prevăzute de legea timbrului. SUM 111. Când te întorci acasă din străină­tate, ai, totdeauna, prilejul să faci observaţii interesante prin compara­ţie cu ceea ce se vede aiurea, la alte graniţe. Am avut, de câteva ori, ocazia să fac asemenea observaţii, care, aşter­nute pe hârtie, au fost câte­odată parcă luate în seamă. Cel puţin, in urmă mi s-a părut că unele din ob­servaţiile făcute nu-şi mai aveau lo­cul pentru că se îndreptase câte ceva. lată ultimele observaţii: In staţia Grig­ore Ghica Vodă, tre­nul, care vine foarte de departe, so­seşte târziu după miezul nopţii. Că­lătorii sunt, fireşte, obosiţi şi aş­teaptă cu nerăbdare trecerea vizi­tei vamale şi a controlului paşapoar­telor. Totul se face destul de civilizat, dar nu prea repede prin compara­ţie cu alte frontiere străbătute. Mă întreb: nu s-ar putea oare şi la noi face ambele operaţii dintr’o­­dată, în tren, pentru ca imediat că­lătorii să fie în stare a se hodini fără grijă până la destinaţie? O operaţie simplă, de câteva minute, care să reducă la minimum cu putinţă tul­­burarea liniştei de noapte a călăto­rilor. Şi, tot aşa, mă întreb dacă nu s-ar putea interzice în mod absolut, cu străşnicie, oricui din staţie să se plimbe prin vagoane, ca Vodă prin lobodă, în timpul cât trenul are o­­prire acolo,­­ afară bine înţeles de personalul vamal şi poliţienesc şi de cel al răilor ferode care face revizia, trenului luat în primire de la Polo­nezi? Fac această întrebare fiindcă am văzut, cu surprindere, persoane stre­ine personalului îndreptăţit plim­­bându-se, din vagon în vagon, la o oră târzie, după miezul nopţii, şi tulburând liniştea călătorilor în tot timpul opririi în staţie. Simple observaţii sau sugestii că­rora autorităţile competente le pot lesne da o urmare mulțumitoare în sensul dorit. N. D. LA GRANIŢELE ROMÂNIEIAplicarea Legii bugetare Dispoziţii pentru o mai temeinică înfăptuire Prin Ieşea bugetară s-a prevă­zut concentrarea tuturor venituri­lor brute ale Statului în contul te­zaurului cât şi achitarea tuturor cheltuelilor publice prin prelevări asupra acestui cont, numai la şi prin Banca Naţională. Unele administraţii financiare însă, continuă a se abate uneori de la prescripţiile legii. Astfel, pen­tru a putea achita ordonanţe sau mandate de plată, emise în contul lunilor Ianuarie şi Februarie, adică anterior convenţiei încheiate cu Banca Naţională, unele adminis­traţii financiare, contrariu dispo­­ziţiunilor scrise, reţin zilnic câte o cotă parte din încasările lunei în curs pentru acest scop şi varsă la Bancă, mimai diferenţa dintre suma încasată în timpul zilei şi aceia reţinută pentru plata ordo­nanţelor din Ianuarie şi Februarie, ca şi cum în ziua aceia, numai atât s'ar fi încasat. Sistemul n’are nici o valoare practică, de­oarece ministerul de finanţe a declarat categoric că administratorii financiari au drep­tul de a plăti dintr’un acreditiv dat intro decadă, toate cheltuelile de acelaşi fei făcute, nu numai în luna curentă, ci in ori şi­ce lună anterioară a anului financiar în curs. Aşa stând lucrurile, reţinerea din încasările zilnice, nu face alt­ceva decât, pe de o parte, să pre­zinte ministerului, prin vărsările făcute la Banca Naţională, situa­ţii inexacte de încasări, iar inspec­torului financiar anchetator, nepo­triviri între jurnalul zilnic de înca­sări reale şi recipisele de vărsări la bancă. In ipoteza că administratorul fi­nanciar care practică un astfel de sistem, ar fi de rea credinţă, pro­blema ar fi şi mai gravă prin fap­tul că, la adăpostul unui motiv în aparenţă serios, s’ar putea aluneca uşor pe panta periculoasă a frau­delor. Cum un­ asemenea sistem tre­buie să înceteze imediat, ministe­rul de finanţe a dat ordine în con­secinţă. PLATA PENSIILOR De asemenea, unele administraţii financiare, în doriţa de a plăti cu precădere pensionarii şi văduvele de răsboi, mai înainte de a fi pri­mit încă de la Cassa Pensiilor sub­venţia necesară pentru acoperirea acestor plăţi, continuă de a creia acte de portofoliu, contrariu dis­­poziţiunilor luate, în următoarele două feluri : O parte din administraţiile fi­nanciare plătesc din acreditivele pe care le au, creind pe această cale un „Portofoliu de acreditive“. Altele, achită aceste pensii din încasările percepţiilor urbane, creind astfel „Acte de portofoliu la Percepţii“■ Cu sistemul întâi, pe lângă fap­tul că se calcă dispoziţiunile mi­nisterului, nemulţumeşte pe toţi acei pentru care fusese emis acre­ditivul respectiv şi care, din acea­stă cauză, nu-şi mai pot încasa ordonanţele decât în luna viitoare, sau printr’un tardiv acreditiv su­plimentar. Cu sistemul al doilea, pe lângă faptul că se calcă dispoziţiunile categorice, mai rezultă şi falsifi­­carea situaţiilor zilnice de înca­sări întrucât sumele plătite în a­­cest scop de percepţii, nu mai apar în totalul zilnic al încasărilor efectuate de administraţiile finan­ciare respective. DISPOZIŢIILE MINISTERULUI In consecinţă ministerul de fi­nanţe a dispus: încetarea imediată a ambelor sis­teme pentru viitor; Calcularea imediată a portofoliu­lui format până in prezent, separat pentru fiecare sistem şi comunica­rea lui de îndată Ministerului (Di­recţia Contabilităţii Generale a Sta­tului), împreună cu indicarea măsu­rilor ce s’au luat pentru stingerea lui de îndată. Plata pensiilor să se facă numai din sumele date prin acreditive, pe baza ordonanţelor emise dela arti­colele 88 şi 91 ale Ministerului de Finanţe, precum şi din reţinerile de 10 la sută, după normele ce au fost indicate de minister, prin adresa cu No. 108.203 din 8 Aprilie a. c. Stabilirea cotelor lunare de cheltueli publice Instrucţiunile ministerului de finanţe Ministerul de finanţe a trimes tuturor celorlalte ministere urmă­toarele instrucţiuni: Pentru stabilirea sumelor de chel­­tueli care vor putea fi angajata de Departamentul Dv. în cursul unei luni, va trebui să dispuneţi ca direc­torul contabilităţii după indicaţiile date şi de comun acord cu d-1 con­silierul controlor, să pregătească din vreme sumele necesare pentru plă­ţile lunei viitoare. Cu un tablou astfel întocmit şi cu depline puteri din partea Dv., Di­rectorul Contabilităţii acelui Depar­tament, de comun acord cu Direc­torul Mişcării fondurilor din Minis­terul de Finanţe, vor putea găsi cea mai bună formulă ţinând seamă bineînţeles şi de disponibilităţile Te­zaurului. In felul acesta se vor în­lătura acuzaţiunile că Ministerul Finanţelor ar lucra arbitrar în re­partizarea şi eşalonarea cotelor lunare. EŞALONAREA CHELTUIELILOR PE DECADE Odată cu cotele lunare *a depart­­mentului au fost astfel stabilit a şi e­­şalonate pe decade, achitarea ordo­nanţelor şi mandatelor de plată în cursul unei luni, va depinde exclusiv de prezentarea lor la vreme casierii­lor de plată, întrucât, la sfârşitul lu­nei, absolut toate acreditivele se anu­lează automat de către Banca Naţio­nală a României, iar ordonanţele de plată neprezentate la vreme, nu se mai pot încasa decât în decada cores­punzătoare a lunei următoare. Rezultă de aci că organele în su­bordine, trebuie să lucreze cu preci­zie la alcătuirea şi prezentarea ordo­nanţelor şi mandatelor de plată celor în drept să le achite, şi că orice în­târziere în prezentarea lor, sau a a­­vizelor respective, peste 20 ale fiecă­rei luni, va duce automat la amâna­rea achitări­lor cu o lună, fără nici o vină din partea ministerului de fi­nanţe. Vă rugăm, deci, să binevoiţi a dis­pune de urgenţă luarea tuturor mă­surilor necesare pentru funcţionarea mecanismului de ordonanţa« şi mai­datora, în ceea ce priveşte departa-»­mentul dvs., după normele indicate mai sus. PROCURAREA FONDURILOR In strânsă legătură cu posibilita­tea executării celor două puncte pre­cedente, stă, fireşte, şi existenţa fon­durilor necesare pentru toate plăţi­le ce se cer pe timp de o lună, cu alte cuvinte, cotele lunare de veni­turi ale Statului, trebue să fie cel puţin egale, dacă nu superioare, co­telor lunare de cheltueli. Realizarea acestei imperioase ne­cesităţi trebuind să­­preocupe conti­nuu pe toate Departamentele, nu nu­mai pe acel al Finanţelor, ne permi­tem a vă reaminti din nou dureroa­sele constatări ce v-am semnalat prin circulara No. 98.DSS din 31 Martie a. c., cu privire la slaba încasare a co­telor lunare de venituri, pe trime­strul Ianuarie, şi, în consecinţă, să vă rugăm cu toată insistenţa de a dispune şi urmărirea continuă a ve­niturilor înscrise în bugetul acelui Departament, paralel cu facerea lu­crărilor pentru încasarea cotelor lu­nare, mai cu seamă având în vedere că, în conformitate cu art. 3 din noua Lege a Contabilității Publice, anul financiar fiind numai de 12 luni, nu se mai poate conta ca în trecut, pe încă șase luni complimen­tare de încasări. Fără o astfel de dispoziţiune se­veră din partea Dvs., Ministerul Fi­nanţelor, se va afla pus mereu în delicata situaţiune, de a nu putea a­­proba acoperirea integrală a cereri­lor lunare. Biirourile redacţiei şi administraţiei ziarului «ARGUS» s’au mutat în Mil­iU (fostă Sărindar) -Răscumpărarea exploatărilor de gaz metan Expunerea de motive la proectul de rege pentru înfiinţarea monopolului Am publicat în numărul de ori al ziarului nostru, proectul de lege pentru înfiinţarea monopolului gazului metal. Dăm mai jos şi o parte din interesen­­ta expunere de motive, care însoţeşte proectic. Fără a intra în toate detaliile tech­­nice care concordă toate pentru a jus­tifica necesitatea de monopolizare a gazului metan putem spune, că exploa­tarea lui aşa cum se face astăzi, nu corespunde nici rolului economic, pe care gazul metan ar trebui să-l aibă în industrializarea ţării, nici necesită­ţii particularilor de a fi furnizaţi cu gaz în condiţiuni convenabile, nici drepturilor Statului de a beneficia din măsura cuvenită de această imensă bogăţie, care îi aparţine. POLITICA GAZULUI METAN In adevăr, trei sunt scopurile pe care o sănătoasă politică de Stat tre­bue să le urmărească în chestiunea gazului metan. In loc ca exploatările de gaz me­tan să fie izvorul de­ alimentare cu forţă motrice şi cu materia primă a industriilor din regiunile respective, in aşa chip, încât ele să provoace acolo o adevărată înflorire industrială, ta­rifele din ce in ce mai urcate ale ga­zului metan, au paralizat în mare par­te activitatea industrială, iar pe con­sumatorii actuali i-a vexat şi i-a ne­mulţumit continuu, pe lângă faptul că conductele nu au fost îndrumate spre centrele importante româneşti. Con­secinţa a fost, că mulţi dintre consu­matori şi în special cei cari utilizau gazul in gospodării au renunţat la ei, industrii noui bazate pe gazul metan nu s’au mai creat dela comercializare Încoace, unele din industrii au trecut la alt combustibil, iar „Industria sâr­mei, singură în felul ei, din ţară, mută 1) Să valorifice gazul metan, fie ca materie primă în desvoltarea indus­triilor chimice cu bază de carbon, fie utilizându-l ca combustibil pentru pro­ducerea de forţe motrice, în aşa con­­diţiuni, încât el să fie izvorul de miş­care al industriilor, cari aparţin regiu­nilor respective; 2) Să dea putinţă consumatorilor, fie industrii fie particulari, să obţină gazul metan în condiţiunile celui mai eftin combustibil din ţară; 3) Să procure Statului venituri co­respunzătoare imensei valori a gazu­lui metan, alimentând tezaurul public cu veniturile atât de necesare în ac­tuala noastră situaţie financiară. Aceste trei postulate sunt fundamen­tale şi toată chestiunea gazului metan trebue judecată prin prisma lor. Experienţa făcută până astăzi cu exploatarea gazului metan, în ţara noastră oferă o dureroasă deziluzie faţă de necesităţile esenţiale stabilite mai sus, la Brăila cea mai mare parte a insta­­laţiunilor sale. S’a ajuns astfel la situaţiunea into­ler­abilă, ca o mare bogăţie a Statului, care este menită a aduce foloase pro­păşirii economice a ţării, să fie abă­tută de la rostul şi menirea sa. In afară de aceasta veniturile Sta­tului, după ce gazul metan a fost co­mercializat, în loc să crească faţă de cele dobândite în timpul când Statul singur făcea exploatarea, au scăzut. Şi ce este mai grav, beneficiul a scăzut­­cu toate că Societatea Naţiona­lă de Gaz Metan a urcat preţul ga­zului în special la industriile cu capi­tal naţional şi la consumatorii caznici, aşa încât în anul 1928, aceşti consu­matori, plăteau gazul cu 50% mai scump decât în anul 1925 , a­nul comercializării, un remediu cât mai urgent şi mai eficace. Statul nu poate rămâne nepăsător în faţa unor împrejurări anormale, în care dintr'o imensă bogăţie a sa, nu foloseşte nici economia ţării, nici con­sumatorii şi nici fiscul. Soluţia aceasta nu poate fi decât monopolul de Stat, pe care Statul Ungar îl introdusese dela început. In chestiunea gazului metan, ne a­­flăm într’una din acele situaţiuni, care întrunesc toate condiţiunile e­­senţiale, care motivează înfiinţarea monopolului. Nu ne aflăm în faţa unei averi particulare fructificată prin muncă şi investiţiunile particularilor. Nu ne a­­flăm în faţa unei bogăţii, a cărei ex­ploatare să ceară cheltuieli şi inve­­stiţiuni atât de mari, încât Statul să fie nevoit să facă numai­decât apel la capitalul particular. Câmpurile gazeifere din Transilva­nia sunt cunoscute şi bine precizate. Adâncimea sondelor şi lungimea con­ductelor cari servesc transportul ga­zului, este mult mai mică, decât a ce­lor similare din alte ţări. Aceastea sunt cauzele pentru cari cheltuelile de ex­ploatare şi investiţiunile sunt reduse, aşa încât Statul le poate lua asupra sa fără a apela la concursul particu­larilor. Pe de altă parte exploatarea gazu­lui metan este de aşa natură, încât Statul poate satisface interesul său fiscal în acelaş timp cu interesul de propăşire al economiei naţionale. INTERESELE INDUSTRIEI Bazat pe cheltuelile reduse, pe care le va face el, va putea să ofere indus­triilor şi particularilor consumatori de gaz, gazul în condiţiuni eftine, iar pe de altă parte, câştigul său nefîind ab­sorbit de asociaţii săi particulari, va reprezenta în fiecare an venituri a­­preciabile şi folositoare tezaurului pu­blic, pe lângă că centrele mari româ­neşti vor fi alimentate cu acest com­bustibil. Schimbarea regimului actual, este aşteptat de nenumărate industrii noui, cari vor să se plaseze în regiunea câmpurilor de gaz metan să utilizeze gazul în special ca materie primă. A­­ceste industrii astăzi stau în rezervă din cauza condiţiunilor neacceptabile ale actualului regim. Prin înfiinţarea acestor industrii, consumaţia de gaz va spori în mod considerabil şi se va ajunge astfel şi la sporirea veniturilor directe ale Statului şi în mod indirect la propăşirea economiei naţionale. Plecând de la ideia monopolului de Stat, prezentul proect de lege regle­(Citiţi mtfanem in pag. II-a) Tarife prea urcate Nici un câmp nou Societăţile exploatatoare de gaz metan, în scopul industrializării ţării erau obligate să creeze noui centre industriale. Ele erau obligate ca în termene fixe să descopere şi să pună în exploatare noui câmpuri de gaze şi să construiască deja aceste până la centrele industriale conducte de trans­port al gazelor. Până acum nu s’a descoperit nici un nou câmp de gaz» s’a construit în schimb de Societatea Naţională de Gaz Metan o conductă dela Sân Mar­tin până la Târgul Mureş, conductă care este construită deja de 4 ani, fără ca până astăzi să fi intrat în funcţiune. Societăţile de gaz au au făcut reţete noul de distribuie pentru alimentarea­ oraşelor cu gaz metan deşi erau obli­gate a deservi cu gaz oraşele Târgul- Mureş, Cluj, Sibiu, Sighişoara, etc. Si­tuaţia debuşeurilor a stagnat ultimii zece ani, din cauza inactivităţii socie­tăţilor de gaz. Cea mai dureroasă experienţă însă pe care a făcut-o Statul după comer­cializare este, că prin nerespectarea dispoziţiunilor legii minelor şi regula­mentelor de aplicare Societăţile ex­ploatatoare lucrând contra regulelor artei miniere, au degradat, parte din zăcămintele de gaz metan în mod grav, aşa încât există pericol ca aceste zăcăminte să fie cu desăvârşire ruiaşte, provocând o imensă pagubă economiei naţionale. In vnia acestei situaţii­ se impune 011181. ACORDURILE DE LA PARIS îndată după semnarea acordurilor, prin care se pune capăt, odată poru­­ni totdeauna litigiilor dintre Unga­ria şi Mica înţelegere, d. Titulescu a făcut prin agenţia „Rador", o ex­punere a negocierilor urmate şi a rezultatelor dobândite. D. Titulescu continuă astfel o me­todă preţioasă, inaugurată de d-sar informarea directă a ţării, într'o­ formă din cele mai documentate, despre toate problemele mari, încre-, dinţate spre deslegare geniului său diplomatic. Regăsim, in expunerea de em­, cla­ritatea, logica şi precizia cu cari d. Titulescu ne-a obişnuit în declara­ţiile de până acum. Şi găsim, între textele acordurilor, înşirate fără co­mentarii, cu voită abţinere de la su­bliniere, mărturisirea unui nou suc­­­ces câştigat României, la o confe­rinţă internaţională. România şi-a păstrat situaţia dobândită la Haga şi a obţinut însemnate avantagii su­plimentare. După­­ încheerea înţelegerii­­de la Haga, părea că lucrările comitetu­lui pentru reparaţiile orientale, în­trunit la Paris, vor fi o simplă for­malitate. Ne aşteptasem la o activi­tate de jurisconsulţi, chemaţi şi toarne in forme juridice o înţelegem­ dinainte stabilită. In realitate, comi­tetul, întrunit la începutul lunei Fe­­bruarie, îşi termină lucrările la sfâr­şitul Iuriei Aprilie. Ce greutăţi s'au ivit în răstimpul celor trei luni, ca frământări au agitat şi primejduit rezultatul urmărit, d. Titulescu nu ne-o spune. Dar, oricine, cunoaşte lupta de culise, mai aprigă la acea­stă conferinţă hotărâtoare, decât la toate precedentele încercări, va pri­cepe însemnătatea celor dobândite de reprezentantul României pentru ţara sa. Şi va înţelege şi sensul elo­giilor aduse de d. Loucheur, în cali­tate de preşedinte al comitetului de la Paris, „fermecătoarei ingenio­zităţi, marii ştiinţe juridice, impe­tuozităţii pururea tinereşti a d-lui Titulescu, care şi-a pus minunatele, sale, însuşiri în slujba cauzei co­mune. Fiindcă activităţii neostenite, a reprezentantului României se da­­­toreşte, în bună parte, înlăturarea unor grave şi primejdioase neînţe­legeri între Ungaria şi celelalte state interesate. Publicăm, în altă parte a ziarului expunerea făcută de d. Titulescu Acordurile, „să le judece fiecare liber, în conştiinţa lui" — îndeamnă d-sa. Noi le-am judecat. Rezultatul do­bândit la Paris e încununarea vaj­nicei acţiuni dusă de d. Titulescu timp de opt ani, pentru apărarea u­­nor covârşitoare interese ale Româ­niei. A. Hg. Pregătirea noului regim al spirtului Proectul de lege al spirtului este în studiu la Consiliul Legislativ. Membrii consiliului au cercetat proectul în cursul zilei, pentru a-şi putea da avizul cât mai curând. D. V. Madgearu, ministrul de fi­nanţe a trimis ori proectul în doua exemplare şi la Ministerul de Do-­ menii, cerând avizul.­­ D. ministru Mihalache a avut în această chestiune o lungă întreve­dere cu d. I. Teodorescu, directorul secţiunei viticole, şi l-a rugat ca până astăzi să întocmească un refe­­rat."­­ D. Teodorescu, a convocat ime­­diat pe toţi inspectorii de pe lângă comisia permanentă pentru aplica­rea legei de represiune a fraudelor la veniturile spirtoase şi încă cursul nopţei va pregăti avizul mi­­nisterului. Sindicatele Viticole nu primise până seara târziu proectul de lege. S’au făcut din nou demersurile ne­cesare în acest scop. Fabricanţii de spirt din cereale sunt agitaţi de­oarece — precum am anunţat — prin interzicerea rafi­nărei spirtului — ei îşi vor pierde însemnătatea. Azi, ei se vor prezenta în delega­ţie la d. Virgil Madgearu, pentru a­­ cere respectarea drepturilor lor. Tot azi, în legătură cu proectul de lege al spirtului, fabricanții de bere vor avea o consfătuire. Noul proect de lege al spirtului este foarte voluminos. El conține peste 250 articole. * Cehoslovacia ratifică acor­durile de la Paris PRAG­A, 29. (Rador). — Consi­liul de miniştri, după cetirea rapor­tului d-lui Beneş, asupra negocie­rilor de la Paris, a aprobat în an­samblu acordurile semnate la Haga şi a decis să supună ratificării pre­şedintelui Republicei, acele acor­duri a căror ratificare parlamentară nu este necesară.

Next