Argus, decembrie 1930 (Anul 21, nr. 5293-5314)

1930-12-01 / nr. 5293

f" V * 4. 0 Anul XXI No. 5293 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afa­cere,­ până când nu vă interesati despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastra. .» Luaţi informatiuni comerciale de­­ialiate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS“* secţia de informatiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 si 323/69. a­bonamente un an iOao îsl 6 luni 553 . 3 luni 560 . 3 lei in ţară. 8 le! IN­ STRĂMUTATE un an 2200 le! 6 luni 1300 . 3 luni 800 . In străinătate ORGAN ZILNIC AL INDUSTRIEI si FINANTE! Fondatorii s. PAUKER si H. F. VALENTIS 4s* director­­ GRIGORE GAFENCU . Luni 1 Decembrie 1936 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceti nici-o afa­­cere, până când nu vă interesati despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luati informatiuni comerciale de­­faliate, precise, bine­ controlate, de la „ARGUS“* secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 2­1 etajul I, telef: 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Bemer Str. Eugen Carada fost Karagheorghevici 9 Telefon 311/84 BicON­RIIE : București« Strada Constantin Miile (fostă Sărindar ) Et. I* — TELEFON s 301i|93 și 323)69 ÎH Construcţiile populare Problema construcţiilor populare s’a pus mai ales în legătură cu des­­voltarea comercială şi industrială a oraşelor moderne. Aglomerarea de salariaţi, agra­vată şi de exodul locuitorilor dela ţară spre oraşe a transformat pro­blema locuinţelor într’una politică şi socială care intră în cadrul pre­ocupărilor municipale. După răs­­boiul mondial, s’a impus ca o pro­blemă de căpetenie şi pentru poli­tica de stat. La aceasta au contribuit nu nu­mai nouile condiţiuni de viaţă eco­nomică, ci şi democratizarea reală a vieţii politice­ Reprezentanţii vo­tului universal, în parlament ca şi în consiliile comunale, au fost obli­gaţi să dea o atenţie deosebită pro­blemei locuinţelor populare. Nu voi înşira aci admirabilele înfăptuiri săvârşite în marile ţări industriale. Statul englez a desvol­­tat, în ultimul deceniu, independent de­ partidul care se găsea la cârmă, o activitate formidabilă, dând sub­­venţiuni anuale foarte importante, pentru opera construcţiilor popu­lare. In Germania statul, pe de o­parte, oraşele pe de alta, au reali­zat aşa numitele colonii orăşeneşti, iar prin ultima legiuire din 1928, se schiţează un program întreg al că­rui scop e ca fiecare familie de salariat să dobândească o locuinţă proprie. Dacă nimeni nu mai contestă că problema construcţiilor populare a ajuns să fie un capitol important în politica socială modernă, întru­cât priveşte isvoarele de finanţare, sunt două sisteme deosebite: In ţările cu abundenţă de capital, unde­ bugetul public are excedente, ca deppaidă. Elveţia, Olanda, An­glia şi Franţa un isvor principal pentru opera de construcţii îl pre­zintă impozitele de Stat sau ale oraşelor.­ In ţările cu un capital redus, cu o clasă a salariaţilor fără economii importante şi cu bugete publice restrânse, în afară de impozite intervine activ capi­talul particular. Opera monumentală a primării din Viena, condusă de socialişti, nu a fost finanţată decât cu o treime din impozitul comunal pen­tru construcţii de locuinţe• Pentru locuinţele populare foarte mo­deste ale Vienei salariatul plăteşte drept chirie lunară o cifră foarte mică. Opera, se datoreşte spiritului de organizare al d-lui Breitner, cunos­cutul­­ iscusit financiar. Cu sistemul său s’a reuşit să se creeze un nou oraş, pentru adăpostul salariaţilor-In alte condiţiuni se prezintă problema construcţiilor populare la noi- în primul rând, bugetul public nu poate contribui decât prea putut la finanţarea lucrărilor. Avem, deci, nevoie să contrac­tăm credite externe. Acestea sunt chemate sa formeze suportul fi­nanciar de căpetenie. In sfârşit, oraşele noastre, mai însemnate au trecut şi trec încă printr’o criză de locuinţe popu­lare■ Ele suferă însă, şi aceasta e adevărat mai ales în oraşele din nouile ţinuturi, de lipsa de imobile necesare diferitelor administraţii publice- Din pricina asta bugetele publice» Stat şi comună, cheltuesc multe sute de milioane pentru chirii. Ţinând seama de mijloacele re­duse şi de aspectul special al pro­blemei locuinţelor din ţara noa­stră, am făcut încercarea, for­mulată în legea dela 30 Mai 1930» să punem pe baze sistematice, po­litica de construcţii populare. Am urmărit o intensificare a activităţii în acest domeniu, călău­zit încă de consideraţia­ că de­presiunea economică se manifestă prin stagnarea tuturor industriilor de construcţii, ceea ce agravează şomajul. Prin legea amintită a luat fiinţă Casa autonomă a construcţiilor- Scopul ei principal e să dea posi­bilitate în primul rând salariaţilor să dobândească locuinţe proprii pe care le pot achita pe un termen lung, de pildă 15—20 ani-Dar, în afară de acest scop, Casa construcţiilor va putea să construiască imobile pentru dife­ritele administraţii publice, Stat sau comune, preţul lor urmând să fie achitat prin anuităţi în lo­cul chiriilor actuale. Casa­ construcţiilor şi-a început activitatea într’un cadru modest. Printr o convenţie încheiata cu un grup bancar din Italia, ea va pu­tea să­ construiască pentru o va­loare de cinci milioane dolari. Activitatea practică a şi început din toamna aceasta. Se construesc pentru funcţionari, într’un singur cartier, nu departe de centrul Capi­talei, 50 de case, tip economic. Se lucrează la coordonarea datelor pentru lucrările de primăvară, când instituţia va putea să exe­cute în mai multe oraşe, prima serie de construcţii. Se arată temerea că activitatea pe tărâmul construcţiilor poate agrava criza de cerere care, în­­tr-adevăr se resimte pentru lo­cuinţe. Temerea nu e îndreptăţită. Locuinţele populare şi economice privesc categoria de salariaţi, cari nu pot influenţa cererea de locuinţe mari- Acestea, nu casele economice înregistrează venituri mai scăzute-Când bântuie atât de puternic lipsa de lucru, alte ţări, ca Ceho­slovacia de pildă a dat, de cu­rând, subvenţii importante pentru construcţii de locuinţe, străduin­­du-se, ca prin lucrări productive, să dea de lucru muncitorilor. O mai largă activitate pe tărâ­mul construcţiilor populare şi e­­conomice contribue, efectiv, la a­­tenuarea problemei lipsei de lu­cru. Pentru a obţine rezultate mai bune, politica de construcţii tre­­bue să fie sprijinită nu numai de Stat, ci şi de o înţelegătoare şi permanentă colaborare a oraşelor. Acestea sunt datoare să adune pe cei interesaţi de a avea locuinţă proprie, să se procure înlesniri. — teren, lucrări edilitare- Se fac astfel­ auxiliare ale Casei con­strucțiilor, a cărei muncă se des­făşură și în folosul oraşelor. I. RADUCANU :#­ ... CUVÂNTAREA PATRIARHULUI Prea Fericitul Patriarh a ţinut la Senat o cuvântare care a atras întreaga luare aminte a maturului Corp-Cititorii vor sosi la desbaterile parlamentare a ziarelor darea de Seamă a acestei cuvântări. Noi vom reţine numai două puncte: preoţii şi politica, ajuto­rarea ce se dă confesiunilor mino­ritare de către Stat, Prea Fericitul Patriarh a recu­noscut, cum era şi firesc, că preo­ţii fiind cetăţeni au dreptul să facă politică. Dar, părinţi sufleteşti ai enoriaşilor, ei trebuie să se facă iubiţi şi respectaţi de către toţi. Preoţii nu pot atinge acest scop dacă se vâră in toate mişcările opoziţiei şi urmăresc să pună beţe in roată activităţii guvernului­ Şi nu-l pot atinge, dacă, aruncăn­­du-se in vâltoarea patimilor, de neinlăturat în luptele politice, se fac agenţi electorali. Părintele Patriarh a arătat că Statul românesc dă celorlalte confesiuni un ajutor, proporţional, mult mai mare decât acela pe care-l dă bisericei ortodoxe. Aşa, dă mai mult şi catolicilor şi pro­testanţilor şi greco-catolicilor şi musulmanilor* Prea Fericitul Patriarh arătând acest fapt a tras o concluzie care merită să fie reţinută: căci con­fesiunile minoritare iau mai mult decât biserica dominantă, drept e ca cel puţin ele să nu se mai plângă la Liga Naţiunilor, că sunt persecutate în România­­. înlăturarea cumulului în funcţiunile publice Textul proectului de lege D. G. G. Mironescu­, preşedintele consiliului de miniştri a depus ori, la Cameră, următorul proect de lege pen­tru înlăturarea cumulului în funcţiu­nile publice: ART. II — Nimeni nu poate fi in­vestit decât cu o singură funcţiune retribuită cu leafă, diurnă sau orice altă îndemnizare de Stat, judeţ, sau comună, Regii sau Case Autonome, precum şi de instituţii publice de orice fel, puse sub controlul­ Statului, al căror buget este supus aprobării Parlamentului, guvernului sau consi­liilor judeţene şi comunale. Miniştrii, Subsecretarii de Stat, Di­rectorii Ministeriali, magistraţii şi mi­litarii în activitate, nu pot figura în nici unul din Consiliile de Administra­­re ale Regiilor, Caselor Autonome sau alte societăţi înfiinţate în baza dispoziţiunilor Codului de Comerţ. Se exceptează funcţionarii dele­gaţi în virtutea Legii, în asemenea consilii, sau militarii numiţi în consi­liile uzinelor militare. ART. 2. - Pensionarii Statului, judeţelor, comunelor, stabilimentelor publice şi instituţiilor prevăzute la art. 1 din prezenta lege, nu pot ocupa sub nici un motiv o funcţiune publică retribuită. Excepţie fac pensionarii corpului veterinar, precum şi invalizii şi văduvele de război, care-şi păs­trează drepturile prevăzute în art. 42 din legea I. O. V­, promulgată la 2 Septembrie 1920. PROFESORII, PREOŢII- MILITARII Art. 3. — Membrii corpului didac­tic, nu pot ocupa două catedre, nici exercita o altă funcţiune, afară de cea de subrevizor, revizor sau ins­pector, în care caz însă, vor încasa numai unul dintre salarii. Ei vor putea avea Însărcinarea ad­ministrativă de director, decan, rec­tor al şcoalei unde funcţionează, sau director al laboratorului, institutului ştiinţific, bibliotecii sau clinicii ori muzeului sau colecţiunii ştiinţifice, artistice ori documentare (arhive) alipite pe lângă catedra ca o ocupă sau în strânsă legătură cu această catedră* Pentru aceasta vor primi o indemnizaţie care nu va putea nicio­dată depăşi a cincea parte din sala­riul catedrei lor. Art. 4* — Membrii clerului pot o­­cupa şi o catedră secundară sau u­­niversitară, dar nu vor avea dreptul decât la un singur salar, sub orice denumire (ţeara, diurnă, indemni­zaţie). Art. 5. — Membrii corpului ofiţe­resc pot fi profesori la Şcolile mili­tare. In cazul acesta, dacă ei fac şi ser­viciul la unitatea de care ţin- Inde­plinind însărcinarea de profesor pes­te şi In afară de orele de serviciu de la unitatea căreia aparjia, vor primi o indemnizare suplimentară. Art. 6. — Pentru funcţiunile ce presupun o specializare ştiinţifică şi atâta timp cât numărul acestor specialişti ar fi neîndestulător, func­ţionarii actuali cari ocupă două a­­semenea posturi la acelaşi oraş vor putea păstra aceste posturi, dar nu vor primi decât un singur salar integral şi a cincea parte din celălalt sala­riu. Aceiaşi excepţie se va putea face şi pentru membri învăţământului care ocupă actualmente două cate­dre, insă numai in cazul când con­siliul permanent al instrucţiei va constata că este lipsă de specialişti în ramura respectivă. Ei vor primi, în asemenea cazuri, salarul integral al unei catedre şi a cincea parte din salarul celeilalte­ ÎNSĂRCINĂRILE SPECIALE ART. 7. — Funcţionarii Statului de orice categorie cari îndeplinesc însărcinări speciale sau lucrează in comisiuni de orice fel nu au drept la nici o îndemnizare, dacă aceste în­sărcinări sem comisiuni nu-i obligă a lucra în afară de orele de serviciu şi peste limita orelor legale. Dacă însă ar fi obligaţi a lucra peste orele legale, vor avea dreptul la o îndemnizare de maximum 500 lei pe zi, oricâte însărcinări ar avea sau la oricâte comisiuni ar participa, fie la acelaş departament sau instituţie, fie la mai multe in acelaş oraş. Pentru cazul când ar fi obligaţi să se depla­seze in alt oraş decât acolo unde funcţionează, vor primi un spor de indemnizaţie şi cheltueli de deplasare. ART. 8. — Funcţionarii de orice categorie delegaţi în consiliile de ad­ministraţie ale Regiilor, Caselor Au­tonome şi în genere întreprinderilor de Stat cu caracter comercial, vor primi pentru zilele ce lucrează la con­siliu un jeton de prezenţă. In cazul când munca şi capacitatea lor ar aduce instituţiei respective be­neficii deosebite. Ministerul de care depind poate aproba sa li se aloce vreo îndemnizare care să reprezinte cel mult echivalentul salariului pe un an al funcţiunii ce exercită. EXCEPŢII ART. 9. — Nu cad în prevederile legii de faţă: a) Mandatele sau funcţiunile elec­tive, pe care unii funcţionari publici le pot ocupa, potrivit dispoziţiunilor legii electorale pentru Adunarea De­(Citiţi continuarea în pag. III-a) . Congresul Negustorilor Nevoia unor revizuiri Comercianţii şi industriaşii din toată ţara se adună, azi, Într‘î­n congres, în Capitală. Congresele profesionale au o importanţă deosebită pentru categoriile de,p­rofesionişti, repre­zentate. Ele sunt s­ortite să se vădească nevoile şi prin­tr-o discuţie cât mai obiectivă să indice mijloace­le pentru lecuirea lor. Congresul comercianţilor are aceiaş car­acteristică. De data aceasta, ne-­oile congresiştilor se confundă, în mare măsură, cu nevoile generale ale economiei naţionale. Manifestaţia de azi capătă astfel un interes de ne­tăgăduit. Principala chestiune, înscrisă la ordinea de zi, este aceia a mo­dificării actualului regim fiscal. Clasa negustorească geme sub greutatea unor sarcini fis­cale de nesuportat. Sistemul actual de impunere, e nedrept. Nemulțumirile cresc tot mai mult. Intre organele fis­cale și contribuabilul negustor, nu domnesc relaţii de înțelegere normale. Dimpotrivă. Intre negustor și agentul fisc­a! e o luptă conti­nuă, o d'^i. Inie nesfârșită, care face BLmbele tabere să se corsaj^^B-întotdeauna ns­­drdptâț^^^tffîc dispuse să în­şele una­ de alta. Fără îndoială că o asemenea situaţie nu poate dăinui. Nu numai din cauza stânjeni­­rilor pe care le au de suferit ne­gustorii, ci şi din cauza că vis­­teria publică pierde sume im­portante, cari în loc să-i revie ei, se duc acolo unde n’ar tre­bui să se ducă, şi unde nu fo­losesc nici comercianţilor şi nici fiscului. Organizaţiile negustoreşti prin Uniunea Camerelor de Co­merţ şi Sfaturile Negusto­reşti, au întocmit un anteproect de lege fiscală, clădit pe un sis­tem nou. In locul impunerilor personale anuale, se propune o impunere pe clase, valabilă mai mulţi ani. E un progres faţă de situaţia actuală. E greu de spus însă, dacă este sistemul cel mai ni­merit şi dacă, în forma lui ac­tuală, va putea găsi aprobarea ministrului de finanţe. Anteproiectul fiscal propus ar trebui să ţie seama, într-o mai largă măsură, de tradiţia noas­tră fiscală, de moravurile de la noi şi, mai ales, de starea ac­tuală a finanţelor publice. In schimb, lipseşte de la ordi­nea de zi, a congresului, o ches­tiune de o covârşitoare impor­tanţă în situaţia economică şi care e în directă legătură cu problema revizuirii regimului fiscal. E vorba d­e reducerea preţului de vânzare. O bună parte din criza de la noi rezultă din disproporţia între costul vieţii şi venitul majorităţii popu­laţiei. Un echilibru trebuie res­tabilit, cu orice preţ. Şi pentru asta se cere un sacrificiu din partea fiscului, un alt sacrificu din partea salariaţilor publici şi particulari. Industria îşi revizu­­eşte mijloacele de producţie, căi­le de comunicaţie se perfecţio­nează. Rămâne ca şi pătura inter­mediară, a negustorilor, să­­şi dea şi ea contribuţia la stabilirea acestui echilibru, fără de care nu putem ieşi din ma­rasmul economic actual. E greu să afirmi, astăzi, că negustorul realizează beneficii. Vinde atât de puţin încât, oricât de mare ar fi preţul realizat nu-i rămâne nici măcar atât cât îi trebue ca să poată face faţă cheltuelilor de exploatare. Re­ducerea preţului de vânzare al mărfurilor ar stimula consum începutul l-au făcut indus­triaşii. Negustorii trebue să împlinească restul. Mai sunt şi alte chestiuni care vor fi desbătute de congres. Im­portante, fără îndoială. Dar nu ating, nici pe departe, însemnă­tatea practică a celor două ches­tiuni de care ne-am ocupat mai sus. Nu ne îndoim că desbaterile congresului vor fi urmărite cu tot interesul de conducătorii politicii noastre economice, că soluţiile vor fi supuse, în prea­labil, unei chibzuite examinări şi că nevoile vor fi împlinite, în­­tr-un viitor cât mai apropiat, fără să se recurgă la măsuri ex­treme aşa cum urmăresc unii conducători ai comercianţilor. «iWIMH«imeiWHlHH»UIII Willi WlBigr .......ţi Iii Ulii HM Săptămâna industrială Criza de credit în industrie şi comerţ Panică nejustificata.—Noua organizare a indusriei derivatelor grâului in cercurile industriale ca şi în cele comerciale din ţară, bate un vânt de mare îngrijo­rare. Criza de credit a ajuns la pa­roxism. Căderi neprevăzute, defecţi­uni surprinzătoare, au creat în lumea noastră bancară, o at­mosferă de nelinişte şi neîncre­dere, de descurajare şi dezorien­tare, care paralizează once acti­vitate în acordarea împrumutu­rilor necesare pieţei. Retragerea creditelor, deze­chilibrează complect întreaga activitate economică, industria şi comerţul îşi suspendă tot mai mult activitatea. O cădere, aduce pe alta, ori­zontul pieţei se întunecă tot mai mult şi odată cu această stare de lucruri, şomajul şi reducerea salariilor se anunţă fatal, la bănci, la fabrici, în comerţul mare şi în comerţul m­ic. Este o situaţie grea, datorită în cea mai mare parte crizei e­­conomice şi financiare, dar nu mai puţin şi acelui sentiment de panică colectivă, care a pus stă­­pânire, şi a pătruns fără sufi­cientă justificare, pretutindeni. De această stare de spirit bol­năvicioasă, plină, de primejdii trebuie să-şi dea seama în pri­mul rând şi cât mai e timp, con­ducătorii instituţiunilor noastre financiare, începând de la cele de bază, până la cele mai mici. Lăsându-se purtate de curen­tul dezorientării, instituţiile de credit vor suporta riscuri mai primejdioase decât acele pe care le-ar suporta chibzuind calm şi cu bunăvoinţă înlesnirea pieţei, acolo unde se poate presupune că reaua credinţă este exclusă. De pildă, în tendinţa de res­trângere a creditelor, instituţiile finaciare au lăsat să cadă în ul­tima vreme firme cu un trecut, de decenii, de o solvabilitate care nu s'a desminţit câtuşi de puţin, până la grelele conjucturi ale crizei actuale. Sentimentul acesta de panică generală, le-a determinat să nu ţie seamă, de consideraţiunii cari pledau în favoarea acordă­rii creditelor şi ajutarea acestor firme în împrejurările critice a­­tât de explicabile, din prezent. Vechi industriaşi, cu fabrici înfiinţate înainte de război, mari firme comerciale, cu un trecut nepătat de decenii, au că­zut astfel victimă restrângerea subite a unui credit neînsemnat, ce i-ar fi putut salva. Asemenea căderi, a unor debi­tori de bună credinţă, atrag după ele şi încurajează o serie întreagă de alte întreprinderi, a căror insolvabilitate, are la bază reaua credinţă. Psihologia debitorului de rea credinţă, se traduce prin cunos­cuta formulă: — „Dacă nu plăteşte firma, cu un trecut cinstit de 30 ani, de ce criza care justifică căde­rea ei, nu ar justifica şi căderea mea, în favoarea unei îmbogăţiri rapide, în dauna creditorilor". în această formulă, stă în­treaga primejdie ce ameninţă in­stituţiile, de credit, cari lăsân­du-se impresionate, restrâng şi creditul acelor întreprinderi e­­conomice, cari merită ajutor permanent şi neprecupeţit. In această categorie, intră marile firme industriale şi co­merciale din întreaga ţară, da­tând dinainte de război, cam­ ne­întrerupt până astăzi, au dovedit cu prisosinţă forţa lor de rezis­tenţă, solvabilitatea şi mai ales buna lor credinţă în executarea obligaţiunilor financiare. Salvarea acestora, este nu nu­mai o datorie, dar şi o necesi­tate pentru instituţiile de cre­dit. * In industria derivatelor grâului, adică în industria morăritului şi în fabricaţiunea pâinei, se legife­rează in prezent o nouă organi­zare, ale cărei rezultate nu se pot prevedea, deşi factorii de guvern, aşteaptă pe urma lor, unele îm­bunătăţiri în valorificarea grâului pentru încurajarea agriculturii şi venituri mai sigure pentru nevoile fiscului. Noi. Ştim, din experienţele trecu­tului, că orice creaţiuni artificiale în materie economică, cu tendinţa de a interzice jocul liber al cererei şi ofertei şi de a forţa fie desfa­cerea produselor, de urcarea pre­ţurilor, sunt de mai înainte con­damnate la un rezultat negativ, mai cu seamă atunci când mijloa­cele financiare sunt restrânse­ S’a văzut, că un interval de 3 zile, jocul cererei şi al ofertei, a putut face ca preţul grav­­ şi or­zului să se urce cu 4000 iei la va­gon, ceiace ne îndoim că vor pu­tea realiza organizaţiuni factice, întemeiate pe calcule şi inside­­raţiuni cari se potrivesc de mi­nune cu proverbul românesc : „socoteala din târg, nu se potri­veşte cu cea de acasă“. Din conversaţiile noastre cu mai mulţi reprezentanţi ai industriei morăritului, am putut trage con­cluzia, că aceşti factori economici nu privesc cu încredere, rezultatele ce sunt urmărite prin sindicaliza­rea morilor, şi a exportatorilor de cereale. Fie ca cel puţin această expe­rienţă, să nu ducă la singurul re­zultat la care au condus celelalte precedente, in decursul anilor de după război, încă un deficit de câteva sute de milioane în viste­­ria Statului. I. RADU . Sovietele se­­urmează BERLIN, 29 (Rador). — Voroşilov, comisarul r războiulu­i în Rusia sovie­tică, a ţinut ori un discurs la Mosco­va la o întrunire muncitorească, vor­bind despre situaţia internaţională a Rusiei* Voroşilov a declarat că nereuşita lucrărilor comisiu­nea de dezarmare din Geneva impune Sovietelor să în­tărească şi mai mult armata roşie şi să echipeze în aşa fel încât Rusia să poată respinge oricând orice agre­siune mini mim ÎNCORDAREA POLITICA IN ANGLIA Guvernul laburist a scăpat încă odată teafăr într-o bătălie parla­­mentară. Moţiunea conservatoare, blamând guvernul Macdonald pen­­tru că nu a isbutit să întărească legaturi economice inter-impe­­riale, a fost respinsă­­O altă mo­ţiune de blam se pregăteşte însă, de către d- Baldwin, neobosit in acţiunea de răsturnare a guvernu­lui şi convins că va reuşi in scurtă vreme.­­ Guvernul Macdonald, frământ­at de neînţelegeri interne, şi-a salvat situaţia până acum mai ales dato­rită unor împrejurări întâmplă­toare. El a fost cruţat în timpul cât a durat conferinţa inter-impe­­rială. Astăzi, dacă nu e răsturnat, explicaţia trebue căutată în faptul că se aşteaptă terminarea lucrării lor conferinţei statutului Indiei. Mai grav decât împotrivirea conservatorilor, guvernul laburist resimte împotrivirea din rândurile însuşi ale partidului său- Astăzi, ne­mulţumiţii laburişti de guvernarea d-lui Mak­donald sunt mai nume­roşi decât, partizanii guvernului în grupul parlamentar- Şi, în cel mai bun caz, se poate prevedea guver­nului actual, încă două-trei luni de viaţă. Ţţ Ce va urma ? Nouile alegeri se vor da pe două chestiuni econo­mice de mare importanţă. Prima, problema relaţiilor imperiale, do­m­inioanele cerând tarife preferen­ţiale pentru comerţul cu Metropola. Aceste tarife, cerând revizuirea unei politici vamale tradiţionale şi atrăgând neapărat o scumpire a alimentelor pentru consumatorul englez, vor găsi oare aprobarea alegătorilor ? A doua chestiune este aceea a şomajului, neîncetat în creştere. Peste un milion de muncitori au îngroşat rândurile şomeurilor în ultimul an şi toate încercările guvernului laburist de­ a alina această dureroasă sufe­rinţă a poporului au rămas zadar­­nice. Cum se prezintă partidele în viitoarele alegeri? Partidul con­servator, sub presiunea unei did­­­denţe puternice, a adoptat politica vamală protecţionistă, plecând de la tarifele preferenţiale­ Liberală s’au ferit de a lua o atitudine ha-,­tărită în această problemă, dar înfăţişează alegătorilor un proect, vast, menit să combată şomajul­. Laburiştii, învingătorii din ale­gerile precedente, au situaţia cea mai dificilă. Toate promisiunile fă­cute nu au putut fi împlinite, în materia economică­ Succesele rea­lizate în domeniul politicii externe, sunt însemnate, dar acestea nu­ pot face să se uite criza din ţară. Deosebit de aceasta, nemulţumi­rile din partid, dizidentele nume­roase şi dezamăgirile partizanilor vor duce pe cât se afirmă la o schimbare în conducerea partidu­lui, în aşa fel încât oameni noul să ia nouile angajamente. In aşteptarea alegerilor gene-] rale, ultimele alegeri parţiale s'au încheiat aproape toate cu succese conservatoare. Este o indicaţie preţioasă a orientării opiniei publice. __ ^ A- H*. O comisie pentru econo­, mi, in Cehoslovacia FRAGA, 29. (Rador). — Ciobul­­ senatorilor agrarieni cehoslovaci a­­ prezentat un proiect tinzând la­ creearea unei comisiuni de econo­mie, compusă din 17 membrii, care ar avea să studieze în primul rând reducerea cheltuielilor pentru ad­ministraţia publică precum şi ttt instituţiile sociale. Autorii proectului citează ca e­­xemplu diurnele miniştrilor şi ale parlamentarilor, care ar putea fi reduse în interesul economiilor. De asemenea, întreprinderile Sta­tului ar putea să reducă din chel­­tuelile lor generale, ceea ce ar fi posibil dacă ar fi exploatate după normele comerciale ca șî întreprins defile particulare. Pentru ce a fost arestat bancherul Gastric PARIS, 29 (Rador). — Bancherul Oustric şi remizierul Bloch au fost depuşi la arestul preventiv. Ei nu sunt însă urmăriţi în legătură cu re­centul scandal al Băncii Oustric, cî pentru unele afaceri întâmplate nici în 1927S I

Next