Argus, decembrie 1930 (Anul 21, nr. 5293-5314)
1930-12-01 / nr. 5293
f" V * 4. 0 Anul XXI No. 5293 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afacere, până când nu vă interesati despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastra. .» Luaţi informatiuni comerciale deialiate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS“* secţia de informatiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 si 323/69. abonamente un an iOao îsl 6 luni 553 . 3 luni 560 . 3 lei in ţară. 8 le! IN STRĂMUTATE un an 2200 le! 6 luni 1300 . 3 luni 800 . In străinătate ORGAN ZILNIC AL INDUSTRIEI si FINANTE! Fondatorii s. PAUKER si H. F. VALENTIS 4s* director GRIGORE GAFENCU . Luni 1 Decembrie 1936 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceti nici-o afacere, până când nu vă interesati despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luati informatiuni comerciale defaliate, precise, bine controlate, de la „ARGUS“* secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 21 etajul I, telef: 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Bemer Str. Eugen Carada fost Karagheorghevici 9 Telefon 311/84 BicONRIIE : București« Strada Constantin Miile (fostă Sărindar ) Et. I* — TELEFON s 301i|93 și 323)69 ÎH Construcţiile populare Problema construcţiilor populare s’a pus mai ales în legătură cu desvoltarea comercială şi industrială a oraşelor moderne. Aglomerarea de salariaţi, agravată şi de exodul locuitorilor dela ţară spre oraşe a transformat problema locuinţelor într’una politică şi socială care intră în cadrul preocupărilor municipale. După răsboiul mondial, s’a impus ca o problemă de căpetenie şi pentru politica de stat. La aceasta au contribuit nu numai nouile condiţiuni de viaţă economică, ci şi democratizarea reală a vieţii politice Reprezentanţii votului universal, în parlament ca şi în consiliile comunale, au fost obligaţi să dea o atenţie deosebită problemei locuinţelor populare. Nu voi înşira aci admirabilele înfăptuiri săvârşite în marile ţări industriale. Statul englez a desvoltat, în ultimul deceniu, independent de partidul care se găsea la cârmă, o activitate formidabilă, dând subvenţiuni anuale foarte importante, pentru opera construcţiilor populare. In Germania statul, pe de oparte, oraşele pe de alta, au realizat aşa numitele colonii orăşeneşti, iar prin ultima legiuire din 1928, se schiţează un program întreg al cărui scop e ca fiecare familie de salariat să dobândească o locuinţă proprie. Dacă nimeni nu mai contestă că problema construcţiilor populare a ajuns să fie un capitol important în politica socială modernă, întrucât priveşte isvoarele de finanţare, sunt două sisteme deosebite: In ţările cu abundenţă de capital, unde bugetul public are excedente, ca deppaidă. Elveţia, Olanda, Anglia şi Franţa un isvor principal pentru opera de construcţii îl prezintă impozitele de Stat sau ale oraşelor. In ţările cu un capital redus, cu o clasă a salariaţilor fără economii importante şi cu bugete publice restrânse, în afară de impozite intervine activ capitalul particular. Opera monumentală a primării din Viena, condusă de socialişti, nu a fost finanţată decât cu o treime din impozitul comunal pentru construcţii de locuinţe• Pentru locuinţele populare foarte modeste ale Vienei salariatul plăteşte drept chirie lunară o cifră foarte mică. Opera, se datoreşte spiritului de organizare al d-lui Breitner, cunoscutul iscusit financiar. Cu sistemul său s’a reuşit să se creeze un nou oraş, pentru adăpostul salariaţilor-In alte condiţiuni se prezintă problema construcţiilor populare la noi- în primul rând, bugetul public nu poate contribui decât prea putut la finanţarea lucrărilor. Avem, deci, nevoie să contractăm credite externe. Acestea sunt chemate sa formeze suportul financiar de căpetenie. In sfârşit, oraşele noastre, mai însemnate au trecut şi trec încă printr’o criză de locuinţe populare■ Ele suferă însă, şi aceasta e adevărat mai ales în oraşele din nouile ţinuturi, de lipsa de imobile necesare diferitelor administraţii publice- Din pricina asta bugetele publice» Stat şi comună, cheltuesc multe sute de milioane pentru chirii. Ţinând seama de mijloacele reduse şi de aspectul special al problemei locuinţelor din ţara noastră, am făcut încercarea, formulată în legea dela 30 Mai 1930» să punem pe baze sistematice, politica de construcţii populare. Am urmărit o intensificare a activităţii în acest domeniu, călăuzit încă de consideraţia că depresiunea economică se manifestă prin stagnarea tuturor industriilor de construcţii, ceea ce agravează şomajul. Prin legea amintită a luat fiinţă Casa autonomă a construcţiilor- Scopul ei principal e să dea posibilitate în primul rând salariaţilor să dobândească locuinţe proprii pe care le pot achita pe un termen lung, de pildă 15—20 ani-Dar, în afară de acest scop, Casa construcţiilor va putea să construiască imobile pentru diferitele administraţii publice, Stat sau comune, preţul lor urmând să fie achitat prin anuităţi în locul chiriilor actuale. Casa construcţiilor şi-a început activitatea într’un cadru modest. Printr o convenţie încheiata cu un grup bancar din Italia, ea va putea să construiască pentru o valoare de cinci milioane dolari. Activitatea practică a şi început din toamna aceasta. Se construesc pentru funcţionari, într’un singur cartier, nu departe de centrul Capitalei, 50 de case, tip economic. Se lucrează la coordonarea datelor pentru lucrările de primăvară, când instituţia va putea să execute în mai multe oraşe, prima serie de construcţii. Se arată temerea că activitatea pe tărâmul construcţiilor poate agrava criza de cerere care, într-adevăr se resimte pentru locuinţe. Temerea nu e îndreptăţită. Locuinţele populare şi economice privesc categoria de salariaţi, cari nu pot influenţa cererea de locuinţe mari- Acestea, nu casele economice înregistrează venituri mai scăzute-Când bântuie atât de puternic lipsa de lucru, alte ţări, ca Cehoslovacia de pildă a dat, de curând, subvenţii importante pentru construcţii de locuinţe, străduindu-se, ca prin lucrări productive, să dea de lucru muncitorilor. O mai largă activitate pe tărâmul construcţiilor populare şi economice contribue, efectiv, la atenuarea problemei lipsei de lucru. Pentru a obţine rezultate mai bune, politica de construcţii trebue să fie sprijinită nu numai de Stat, ci şi de o înţelegătoare şi permanentă colaborare a oraşelor. Acestea sunt datoare să adune pe cei interesaţi de a avea locuinţă proprie, să se procure înlesniri. — teren, lucrări edilitare- Se fac astfel auxiliare ale Casei construcțiilor, a cărei muncă se desfăşură și în folosul oraşelor. I. RADUCANU :# ... CUVÂNTAREA PATRIARHULUI Prea Fericitul Patriarh a ţinut la Senat o cuvântare care a atras întreaga luare aminte a maturului Corp-Cititorii vor sosi la desbaterile parlamentare a ziarelor darea de Seamă a acestei cuvântări. Noi vom reţine numai două puncte: preoţii şi politica, ajutorarea ce se dă confesiunilor minoritare de către Stat, Prea Fericitul Patriarh a recunoscut, cum era şi firesc, că preoţii fiind cetăţeni au dreptul să facă politică. Dar, părinţi sufleteşti ai enoriaşilor, ei trebuie să se facă iubiţi şi respectaţi de către toţi. Preoţii nu pot atinge acest scop dacă se vâră in toate mişcările opoziţiei şi urmăresc să pună beţe in roată activităţii guvernului Şi nu-l pot atinge, dacă, aruncăndu-se in vâltoarea patimilor, de neinlăturat în luptele politice, se fac agenţi electorali. Părintele Patriarh a arătat că Statul românesc dă celorlalte confesiuni un ajutor, proporţional, mult mai mare decât acela pe care-l dă bisericei ortodoxe. Aşa, dă mai mult şi catolicilor şi protestanţilor şi greco-catolicilor şi musulmanilor* Prea Fericitul Patriarh arătând acest fapt a tras o concluzie care merită să fie reţinută: căci confesiunile minoritare iau mai mult decât biserica dominantă, drept e ca cel puţin ele să nu se mai plângă la Liga Naţiunilor, că sunt persecutate în România. înlăturarea cumulului în funcţiunile publice Textul proectului de lege D. G. G. Mironescu, preşedintele consiliului de miniştri a depus ori, la Cameră, următorul proect de lege pentru înlăturarea cumulului în funcţiunile publice: ART. II — Nimeni nu poate fi investit decât cu o singură funcţiune retribuită cu leafă, diurnă sau orice altă îndemnizare de Stat, judeţ, sau comună, Regii sau Case Autonome, precum şi de instituţii publice de orice fel, puse sub controlul Statului, al căror buget este supus aprobării Parlamentului, guvernului sau consiliilor judeţene şi comunale. Miniştrii, Subsecretarii de Stat, Directorii Ministeriali, magistraţii şi militarii în activitate, nu pot figura în nici unul din Consiliile de Administrare ale Regiilor, Caselor Autonome sau alte societăţi înfiinţate în baza dispoziţiunilor Codului de Comerţ. Se exceptează funcţionarii delegaţi în virtutea Legii, în asemenea consilii, sau militarii numiţi în consiliile uzinelor militare. ART. 2. - Pensionarii Statului, judeţelor, comunelor, stabilimentelor publice şi instituţiilor prevăzute la art. 1 din prezenta lege, nu pot ocupa sub nici un motiv o funcţiune publică retribuită. Excepţie fac pensionarii corpului veterinar, precum şi invalizii şi văduvele de război, care-şi păstrează drepturile prevăzute în art. 42 din legea I. O. V, promulgată la 2 Septembrie 1920. PROFESORII, PREOŢII- MILITARII Art. 3. — Membrii corpului didactic, nu pot ocupa două catedre, nici exercita o altă funcţiune, afară de cea de subrevizor, revizor sau inspector, în care caz însă, vor încasa numai unul dintre salarii. Ei vor putea avea Însărcinarea administrativă de director, decan, rector al şcoalei unde funcţionează, sau director al laboratorului, institutului ştiinţific, bibliotecii sau clinicii ori muzeului sau colecţiunii ştiinţifice, artistice ori documentare (arhive) alipite pe lângă catedra ca o ocupă sau în strânsă legătură cu această catedră* Pentru aceasta vor primi o indemnizaţie care nu va putea niciodată depăşi a cincea parte din salariul catedrei lor. Art. 4* — Membrii clerului pot ocupa şi o catedră secundară sau universitară, dar nu vor avea dreptul decât la un singur salar, sub orice denumire (ţeara, diurnă, indemnizaţie). Art. 5. — Membrii corpului ofiţeresc pot fi profesori la Şcolile militare. In cazul acesta, dacă ei fac şi serviciul la unitatea de care ţin- Indeplinind însărcinarea de profesor peste şi In afară de orele de serviciu de la unitatea căreia aparjia, vor primi o indemnizare suplimentară. Art. 6. — Pentru funcţiunile ce presupun o specializare ştiinţifică şi atâta timp cât numărul acestor specialişti ar fi neîndestulător, funcţionarii actuali cari ocupă două asemenea posturi la acelaşi oraş vor putea păstra aceste posturi, dar nu vor primi decât un singur salar integral şi a cincea parte din celălalt salariu. Aceiaşi excepţie se va putea face şi pentru membri învăţământului care ocupă actualmente două catedre, insă numai in cazul când consiliul permanent al instrucţiei va constata că este lipsă de specialişti în ramura respectivă. Ei vor primi, în asemenea cazuri, salarul integral al unei catedre şi a cincea parte din salarul celeilalte ÎNSĂRCINĂRILE SPECIALE ART. 7. — Funcţionarii Statului de orice categorie cari îndeplinesc însărcinări speciale sau lucrează in comisiuni de orice fel nu au drept la nici o îndemnizare, dacă aceste însărcinări sem comisiuni nu-i obligă a lucra în afară de orele de serviciu şi peste limita orelor legale. Dacă însă ar fi obligaţi a lucra peste orele legale, vor avea dreptul la o îndemnizare de maximum 500 lei pe zi, oricâte însărcinări ar avea sau la oricâte comisiuni ar participa, fie la acelaş departament sau instituţie, fie la mai multe in acelaş oraş. Pentru cazul când ar fi obligaţi să se deplaseze in alt oraş decât acolo unde funcţionează, vor primi un spor de indemnizaţie şi cheltueli de deplasare. ART. 8. — Funcţionarii de orice categorie delegaţi în consiliile de administraţie ale Regiilor, Caselor Autonome şi în genere întreprinderilor de Stat cu caracter comercial, vor primi pentru zilele ce lucrează la consiliu un jeton de prezenţă. In cazul când munca şi capacitatea lor ar aduce instituţiei respective beneficii deosebite. Ministerul de care depind poate aproba sa li se aloce vreo îndemnizare care să reprezinte cel mult echivalentul salariului pe un an al funcţiunii ce exercită. EXCEPŢII ART. 9. — Nu cad în prevederile legii de faţă: a) Mandatele sau funcţiunile elective, pe care unii funcţionari publici le pot ocupa, potrivit dispoziţiunilor legii electorale pentru Adunarea De(Citiţi continuarea în pag. III-a) . Congresul Negustorilor Nevoia unor revizuiri Comercianţii şi industriaşii din toată ţara se adună, azi, Într‘în congres, în Capitală. Congresele profesionale au o importanţă deosebită pentru categoriile de,profesionişti, reprezentate. Ele sunt sortite să se vădească nevoile şi printr-o discuţie cât mai obiectivă să indice mijloacele pentru lecuirea lor. Congresul comercianţilor are aceiaş caracteristică. De data aceasta, ne-oile congresiştilor se confundă, în mare măsură, cu nevoile generale ale economiei naţionale. Manifestaţia de azi capătă astfel un interes de netăgăduit. Principala chestiune, înscrisă la ordinea de zi, este aceia a modificării actualului regim fiscal. Clasa negustorească geme sub greutatea unor sarcini fiscale de nesuportat. Sistemul actual de impunere, e nedrept. Nemulțumirile cresc tot mai mult. Intre organele fiscale și contribuabilul negustor, nu domnesc relaţii de înțelegere normale. Dimpotrivă. Intre negustor și agentul fisca! e o luptă continuă, o d'^i. Inie nesfârșită, care face BLmbele tabere să se corsaj^^B-întotdeauna nsdrdptâț^^^tffîc dispuse să înşele una de alta. Fără îndoială că o asemenea situaţie nu poate dăinui. Nu numai din cauza stânjenirilor pe care le au de suferit negustorii, ci şi din cauza că visteria publică pierde sume importante, cari în loc să-i revie ei, se duc acolo unde n’ar trebui să se ducă, şi unde nu folosesc nici comercianţilor şi nici fiscului. Organizaţiile negustoreşti prin Uniunea Camerelor de Comerţ şi Sfaturile Negustoreşti, au întocmit un anteproect de lege fiscală, clădit pe un sistem nou. In locul impunerilor personale anuale, se propune o impunere pe clase, valabilă mai mulţi ani. E un progres faţă de situaţia actuală. E greu de spus însă, dacă este sistemul cel mai nimerit şi dacă, în forma lui actuală, va putea găsi aprobarea ministrului de finanţe. Anteproiectul fiscal propus ar trebui să ţie seama, într-o mai largă măsură, de tradiţia noastră fiscală, de moravurile de la noi şi, mai ales, de starea actuală a finanţelor publice. In schimb, lipseşte de la ordinea de zi, a congresului, o chestiune de o covârşitoare importanţă în situaţia economică şi care e în directă legătură cu problema revizuirii regimului fiscal. E vorba de reducerea preţului de vânzare. O bună parte din criza de la noi rezultă din disproporţia între costul vieţii şi venitul majorităţii populaţiei. Un echilibru trebuie restabilit, cu orice preţ. Şi pentru asta se cere un sacrificiu din partea fiscului, un alt sacrificu din partea salariaţilor publici şi particulari. Industria îşi revizueşte mijloacele de producţie, căile de comunicaţie se perfecţionează. Rămâne ca şi pătura intermediară, a negustorilor, săşi dea şi ea contribuţia la stabilirea acestui echilibru, fără de care nu putem ieşi din marasmul economic actual. E greu să afirmi, astăzi, că negustorul realizează beneficii. Vinde atât de puţin încât, oricât de mare ar fi preţul realizat nu-i rămâne nici măcar atât cât îi trebue ca să poată face faţă cheltuelilor de exploatare. Reducerea preţului de vânzare al mărfurilor ar stimula consum începutul l-au făcut industriaşii. Negustorii trebue să împlinească restul. Mai sunt şi alte chestiuni care vor fi desbătute de congres. Importante, fără îndoială. Dar nu ating, nici pe departe, însemnătatea practică a celor două chestiuni de care ne-am ocupat mai sus. Nu ne îndoim că desbaterile congresului vor fi urmărite cu tot interesul de conducătorii politicii noastre economice, că soluţiile vor fi supuse, în prealabil, unei chibzuite examinări şi că nevoile vor fi împlinite, într-un viitor cât mai apropiat, fără să se recurgă la măsuri extreme aşa cum urmăresc unii conducători ai comercianţilor. «iWIMH«imeiWHlHH»UIII Willi WlBigr .......ţi Iii Ulii HM Săptămâna industrială Criza de credit în industrie şi comerţ Panică nejustificata.—Noua organizare a indusriei derivatelor grâului in cercurile industriale ca şi în cele comerciale din ţară, bate un vânt de mare îngrijorare. Criza de credit a ajuns la paroxism. Căderi neprevăzute, defecţiuni surprinzătoare, au creat în lumea noastră bancară, o atmosferă de nelinişte şi neîncredere, de descurajare şi dezorientare, care paralizează once activitate în acordarea împrumuturilor necesare pieţei. Retragerea creditelor, dezechilibrează complect întreaga activitate economică, industria şi comerţul îşi suspendă tot mai mult activitatea. O cădere, aduce pe alta, orizontul pieţei se întunecă tot mai mult şi odată cu această stare de lucruri, şomajul şi reducerea salariilor se anunţă fatal, la bănci, la fabrici, în comerţul mare şi în comerţul mic. Este o situaţie grea, datorită în cea mai mare parte crizei economice şi financiare, dar nu mai puţin şi acelui sentiment de panică colectivă, care a pus stăpânire, şi a pătruns fără suficientă justificare, pretutindeni. De această stare de spirit bolnăvicioasă, plină, de primejdii trebuie să-şi dea seama în primul rând şi cât mai e timp, conducătorii instituţiunilor noastre financiare, începând de la cele de bază, până la cele mai mici. Lăsându-se purtate de curentul dezorientării, instituţiile de credit vor suporta riscuri mai primejdioase decât acele pe care le-ar suporta chibzuind calm şi cu bunăvoinţă înlesnirea pieţei, acolo unde se poate presupune că reaua credinţă este exclusă. De pildă, în tendinţa de restrângere a creditelor, instituţiile finaciare au lăsat să cadă în ultima vreme firme cu un trecut, de decenii, de o solvabilitate care nu s'a desminţit câtuşi de puţin, până la grelele conjucturi ale crizei actuale. Sentimentul acesta de panică generală, le-a determinat să nu ţie seamă, de consideraţiunii cari pledau în favoarea acordării creditelor şi ajutarea acestor firme în împrejurările critice atât de explicabile, din prezent. Vechi industriaşi, cu fabrici înfiinţate înainte de război, mari firme comerciale, cu un trecut nepătat de decenii, au căzut astfel victimă restrângerea subite a unui credit neînsemnat, ce i-ar fi putut salva. Asemenea căderi, a unor debitori de bună credinţă, atrag după ele şi încurajează o serie întreagă de alte întreprinderi, a căror insolvabilitate, are la bază reaua credinţă. Psihologia debitorului de rea credinţă, se traduce prin cunoscuta formulă: — „Dacă nu plăteşte firma, cu un trecut cinstit de 30 ani, de ce criza care justifică căderea ei, nu ar justifica şi căderea mea, în favoarea unei îmbogăţiri rapide, în dauna creditorilor". în această formulă, stă întreaga primejdie ce ameninţă instituţiile, de credit, cari lăsându-se impresionate, restrâng şi creditul acelor întreprinderi economice, cari merită ajutor permanent şi neprecupeţit. In această categorie, intră marile firme industriale şi comerciale din întreaga ţară, datând dinainte de război, cam neîntrerupt până astăzi, au dovedit cu prisosinţă forţa lor de rezistenţă, solvabilitatea şi mai ales buna lor credinţă în executarea obligaţiunilor financiare. Salvarea acestora, este nu numai o datorie, dar şi o necesitate pentru instituţiile de credit. * In industria derivatelor grâului, adică în industria morăritului şi în fabricaţiunea pâinei, se legiferează in prezent o nouă organizare, ale cărei rezultate nu se pot prevedea, deşi factorii de guvern, aşteaptă pe urma lor, unele îmbunătăţiri în valorificarea grâului pentru încurajarea agriculturii şi venituri mai sigure pentru nevoile fiscului. Noi. Ştim, din experienţele trecutului, că orice creaţiuni artificiale în materie economică, cu tendinţa de a interzice jocul liber al cererei şi ofertei şi de a forţa fie desfacerea produselor, de urcarea preţurilor, sunt de mai înainte condamnate la un rezultat negativ, mai cu seamă atunci când mijloacele financiare sunt restrânse S’a văzut, că un interval de 3 zile, jocul cererei şi al ofertei, a putut face ca preţul grav şi orzului să se urce cu 4000 iei la vagon, ceiace ne îndoim că vor putea realiza organizaţiuni factice, întemeiate pe calcule şi insideraţiuni cari se potrivesc de minune cu proverbul românesc : „socoteala din târg, nu se potriveşte cu cea de acasă“. Din conversaţiile noastre cu mai mulţi reprezentanţi ai industriei morăritului, am putut trage concluzia, că aceşti factori economici nu privesc cu încredere, rezultatele ce sunt urmărite prin sindicalizarea morilor, şi a exportatorilor de cereale. Fie ca cel puţin această experienţă, să nu ducă la singurul rezultat la care au condus celelalte precedente, in decursul anilor de după război, încă un deficit de câteva sute de milioane în visteria Statului. I. RADU . Sovietele seurmează BERLIN, 29 (Rador). — Voroşilov, comisarul r războiului în Rusia sovietică, a ţinut ori un discurs la Moscova la o întrunire muncitorească, vorbind despre situaţia internaţională a Rusiei* Voroşilov a declarat că nereuşita lucrărilor comisiunea de dezarmare din Geneva impune Sovietelor să întărească şi mai mult armata roşie şi să echipeze în aşa fel încât Rusia să poată respinge oricând orice agresiune mini mim ÎNCORDAREA POLITICA IN ANGLIA Guvernul laburist a scăpat încă odată teafăr într-o bătălie parlamentară. Moţiunea conservatoare, blamând guvernul Macdonald pentru că nu a isbutit să întărească legaturi economice inter-imperiale, a fost respinsăO altă moţiune de blam se pregăteşte însă, de către d- Baldwin, neobosit in acţiunea de răsturnare a guvernului şi convins că va reuşi in scurtă vreme. Guvernul Macdonald, frământat de neînţelegeri interne, şi-a salvat situaţia până acum mai ales datorită unor împrejurări întâmplătoare. El a fost cruţat în timpul cât a durat conferinţa inter-imperială. Astăzi, dacă nu e răsturnat, explicaţia trebue căutată în faptul că se aşteaptă terminarea lucrării lor conferinţei statutului Indiei. Mai grav decât împotrivirea conservatorilor, guvernul laburist resimte împotrivirea din rândurile însuşi ale partidului său- Astăzi, nemulţumiţii laburişti de guvernarea d-lui Makdonald sunt mai numeroşi decât, partizanii guvernului în grupul parlamentar- Şi, în cel mai bun caz, se poate prevedea guvernului actual, încă două-trei luni de viaţă. Ţţ Ce va urma ? Nouile alegeri se vor da pe două chestiuni economice de mare importanţă. Prima, problema relaţiilor imperiale, dominioanele cerând tarife preferenţiale pentru comerţul cu Metropola. Aceste tarife, cerând revizuirea unei politici vamale tradiţionale şi atrăgând neapărat o scumpire a alimentelor pentru consumatorul englez, vor găsi oare aprobarea alegătorilor ? A doua chestiune este aceea a şomajului, neîncetat în creştere. Peste un milion de muncitori au îngroşat rândurile şomeurilor în ultimul an şi toate încercările guvernului laburist de a alina această dureroasă suferinţă a poporului au rămas zadarnice. Cum se prezintă partidele în viitoarele alegeri? Partidul conservator, sub presiunea unei diddenţe puternice, a adoptat politica vamală protecţionistă, plecând de la tarifele preferenţiale Liberală s’au ferit de a lua o atitudine ha-,tărită în această problemă, dar înfăţişează alegătorilor un proect, vast, menit să combată şomajul. Laburiştii, învingătorii din alegerile precedente, au situaţia cea mai dificilă. Toate promisiunile făcute nu au putut fi împlinite, în materia economică Succesele realizate în domeniul politicii externe, sunt însemnate, dar acestea nu pot face să se uite criza din ţară. Deosebit de aceasta, nemulţumirile din partid, dizidentele numeroase şi dezamăgirile partizanilor vor duce pe cât se afirmă la o schimbare în conducerea partidului, în aşa fel încât oameni noul să ia nouile angajamente. In aşteptarea alegerilor gene-] rale, ultimele alegeri parţiale s'au încheiat aproape toate cu succese conservatoare. Este o indicaţie preţioasă a orientării opiniei publice. __ ^ A- H*. O comisie pentru econo, mi, in Cehoslovacia FRAGA, 29. (Rador). — Ciobul senatorilor agrarieni cehoslovaci a prezentat un proiect tinzând la creearea unei comisiuni de economie, compusă din 17 membrii, care ar avea să studieze în primul rând reducerea cheltuielilor pentru administraţia publică precum şi ttt instituţiile sociale. Autorii proectului citează ca exemplu diurnele miniştrilor şi ale parlamentarilor, care ar putea fi reduse în interesul economiilor. De asemenea, întreprinderile Statului ar putea să reducă din cheltuelile lor generale, ceea ce ar fi posibil dacă ar fi exploatate după normele comerciale ca șî întreprins defile particulare. Pentru ce a fost arestat bancherul Gastric PARIS, 29 (Rador). — Bancherul Oustric şi remizierul Bloch au fost depuşi la arestul preventiv. Ei nu sunt însă urmăriţi în legătură cu recentul scandal al Băncii Oustric, cî pentru unele afaceri întâmplate nici în 1927S I