Argus, decembrie 1930 (Anul 21, nr. 5293-5314)
1930-12-04 / nr. 5295
t Anul XXI No. 5295 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici o afacere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale detaliate, precise, bine controlate, de la „ARGUS"* secţia de informatiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 si 323/69. ABONAMENTE IRm 4ii an loco îs! 6 mai „ 8 luni 3003 le! in tari. 8 iei in mmmn m an 2200 lei 6 lUIll 1800 „ 8 luni 800 . in străinătate .— m ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI I ZTZ: ,1 FINANȚE! Fondatori: 8, PAUKER it H. F. VALENTIN Director: GRIGORI QAFSNCd P _ Joi 4 Decembrie 1930 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afacere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi perspectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale detaliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS", secţia de Informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada fost Karagheorghevici 9 Telefon 311/84 BIROURILE: București, Strada Constantin Miile No. 24 (fostă Sărindar ) Et. I. — TELEFON 30S 193 și 323Í6© Funcţionarii de Viator De mai multe luni slujbaşii Statului trăesc cu o sabie a lui Damocles, deasupra capului lor. Aşteaptă catastrofa din moment în moment, au mereu viziunea suprimării şi această stare de spirit i-a adus la exasperare şi la disperare. O nenorocire ameninţătoare e mai greu de suportat, decât faptul împlinit. Şi de aceea, un sfârşit cu groază e preferabil unei groaze fără sfârşit. Aşa dar, dacă s’ar putea prescurta într’o măsură oarecare turburătoarea stare psihologică a funcţionărimei, accelerându-se diversele amputări devenite necesare, ar fi un mare bine. Din partea oficialităţii s’a dat a înţelege că numai în cazul când o reducere a salariilor sau un impozit special asupra lor n’ar putea asigura echilibrarea bugetului, s’ar recurge şi la concedieri. S’a adăogat că reducerea salariilor n’ar fiinţa, în tot cazul, decât trei ani. Consolarea aceasta a fost, pentru unii, un motiv de glume amarnice, intru cât nimeni nu poate şti ce va fi peste treizeci şi rease de luni. Cu toate acestea, prescripţiunea limitativă e preferabilă unei măsuri fără termen care, într’adevăr s’ar prezenta sub o formă definitivă. Afară de aceasta, Împotriva pesimiştilor incarnaţi se ridică alţii cu ipoteza unei îmbunătăţiri salvatoare a situaţiei de astăzi peste câţiva ani. Intr’o conferinţă ţinută la Cambridge, d. I. M. Keyrtea, celebrul economist englez, a combătut cu o serie de argumente teza pesimiştilor economici cari nu lipsesc nici în Anglia. Spunea că suferim toţi de depresiunea mordială care ne face inapţi să recunoaştem adevărata imagine a lumii şi exprimă convingerea că până în trei, patru ani, nimeni nu va juca un rol mai trist decât pesimiştii economici. Explicând gândul său, d. Keynes arată că perioada progresului material şi technic al omenirei a început cu ,«formarea capitalului” şi bogăţia lumii e aşezată pe acumularea dobânzilor in cursul ultimelor două secole. Citează faptul cum regina Elisabeta a Angliei a plasat 40.000 file în Levante Company şi cum banii aceştia prin dobânda dobânzilor, de la al 16-lea secol, reprezinta astăzi vre-o 4 miliarde lire sterline, totalul investiţiilor engleze în streinătate. Se va răspunde că d. Keynes fi vorbit pentru ţara lui şi că, România nu e Anglia, căci nu posedă capital. Dar posedă o sumedenie de bunuri ce ne pot aduce capitalul necesar pentru însănătoşirea ţării. N’avem decât să le punem în valoare, să transformăm într’un venit sigur ceea ce, din pricina lipsei de capital, ne procură azi numai deficite Aşa dar, nu trebuie considerat ca o fugăduală lipsită de rost, clauza că reducerea salariilor se va aplica numai timp de trei ani. România posedă mijloacele pentru ca în anul 1934 situaţia eisă se prezinte cu totul altfel decât azi, ba să se afle într’un stadiu hotărât de prosperitate. Capitalul este instrumentul miraculos de refacere şi de progres. Graţie lui şi prin munca noastră vom putea învinge greutăţile îngrămădite in calea noastră. Deocamdată însă, datoria momentului ne porunceşte să fim precauţi şi să nu neglijăm nimic pentru a garanta echilibrul bugetar. Dar şi aici un exces de zel strică. S’a pus înainte înfiinţarea unui impozit asupra salariilor în general, vizându-se şi salariaţii particulari. O măsură de acest soi ar fi o mare greşeală şi în acelaş timp o nedreptat strigătoare. Există o o teorie virtutea căreia se poate susţi’ că e ertat Statului să facă s* timentalism, să păstreze în viciul său o armată de furri^* nari de care n’are nevoie ’ pe motivul de înaltă prevec'^ dală ca mai bine să le aru ezi lefurile, decât să-i arunci pe drumuri. Asemenea, consideraţiuni de sentimentalism, n’au trecere în întreprinderi particulare. Indată ce una din ele merge slab, patronul nu va șovăi un moment să reducă personalul său, concediind chiar pe oamenii mertoși de ale căror servicii devotate a beneficiat zeci de ani. E silit să procedeze astfel. El nu poate aștepta, cum face Statul mânat de alte consideraţiuni, căci în lipsa unei reduceri a cheltuelilor, e pândit de faliment. Intr’o vreme de falimente, moratorii şi concordate concedierea de salariaţi paticulari, e de mult la ordinea zilei, întreprinderile particulare au redus şi reduc mereu personalul lor. Ar fi straniu de tot, ca Statul să înfiinţeze impozite noul asupra salariaţilor particulari, tocmai în momentul când ei îngroaşă într’o proporţie pronunţată rândurile şomeurilor. Nu mai cităm cuvintele regale din Mesaj: „Trebuie restrânse cheltuelile fiind imposibil a se recurge la impozite noui”. N’avem încotro : se cuvine să strângem șurupul până la extrem în serviciile Statului, reducând prsonalul prisosenie de mult prea prisoseliie nici nu se discută — dar să valorificăm bunurile noastre, pentru a aduce acel capital, producător de venit de care vorbeşte de Keynes, şi graţie căruia am scăpa de dobănzi cămătăreşti, de sărăcie şi de şomaj. RITMUL VECHIU Care va să zică ritmul nou nu a ţinut decât o dimineaţă, — viaţa unei roze. D. Argetoianu a vorbit prea devreme. Din comunicat al guvernului a lămurit situaţia■ Făcând aluzie la interviewul d-lui Argetoianu, comunicatul spune: suntem autorizaţi a declara că având încrederea Maiestăţii Sale Regelui, guvernul i?i continuă munca şi urmăreşte colaborarea tuturora cu respectarea sinceră a principiilor constituţionale'" ■ Efectul acestui comunicat s’a văzut îndată. D. Argetoianu a împărtăşit, la rândul său, ziarului «Adevărul’' că şi domnia sa doreşte colaborarea tuturor „în cadrul celui mai perfect constituţionalism şi a celui mai perfect legalism”. Bine■ Iată-ne cu toţii de acord guvern, parlament şi opoziţie. Victima nevinovată a scurtei neînţelegeri e numai ,,ritmul nou’. Continuăm „ritmul vechiu’. E mai sănătos R Un împrumut intern al StatelorUnite NEW YORK, 2 (Rador). — Din cercuile Bursei se anunţă constituirea unui comitet de industriaşi şi bancheri, care va cere Congresului autorizaţia de a emite un împrumut intern de un miliard dolari. împrumutul va fi destinat lucrărilor ce se vor întreprinde pentru a da de lucru șomeurilor. Ofensiva agricolă a Sovietelor Măsuri pentru mărirea producţiei agricole Organizarea pescuitului1—Deficitul împrumutului intern sovietic Al şaisprezecelea congres al partidului comunist a stabilit următorul plan de lucru pentru aşa zisul „zernotrest” (trustul de cereale) : să asigure semănăturile soohozilor pe anul 1931--1911 pe o suprafaţă de 4 jum. miloane ha., iar în anul 1932 pe o suprafaţă de nouă milioane ha în anul 1929 pe toteritoriul Uniunei Sovietice funcţonau 55 soohozi („fabrici de ooale” organizate de stat), în anul curent funcţionează 144, iar în primăvara anului 1931 porivit planului elaborat vor ancţiona cel puţin 210 de sooli*« Suprafaţa arabilă medie a unui soohoz a crescut de la 25.00 ha. până la 80.000 ha. In anul evrer toţi soohozi au adunat mai troit de 42 000 vagoane de cerule, în anul viitor recolta soolzilor e fixată U 166.500 de agoane din care 37.500 de v^ane sunt destinate însămâlar*i celor 9 milioane de ha prevăzute tis planul stabilit, restul va fi predat statului. Potri'* planului, prețul a o sută d^Sr' de cereale la sooho* zjj ft trebuie să întreacă zece ruble semnaturile DE toamna psa sovietică publică date coplecte relativ la semănăturile doamnă pe tot teritoriul Uniunei jietice. Pe ziua de 15 Noembrie itrivit acestor date situada după 1 de trei tipuri de gospodării agricole se prezintă astfel: spohozii 1.685.000 hacolhozii 9.869 000 ha, gospodăriile individuale 27.625.000 ha. Adică, în total, 89189 000 ha, ceia ce prezintă 91 la sută din planul stabilit. Din explicaţiile presei sovietice reiese că Ucraina a realizat planul stabilit cu 99 la sută , Cucazul de Nord cu 96,8 la sută şi numai Volga de mijloc şi Volga de jos (adică regiunile cele mai roditoare) rămân înapoi cu 87—88 la sută). Din regiunile de importanţă secundară unele au realizat planul numai cu 70,0, 50, 40 şi chiar cu 12 la sută (de pildă repmblicele sintetice din Asia de mijloc). PRODUCŢIA ZAHĂRULUI Potrivit ultimelor date, producţia zahărului jos în Rusia Sovietică, în sezonul de toamnă al anului până la 10 Noembrie, se cifrează la 346.300.000 kgr. sau 34.463 vagoane. Producţia zahărului cubic a celor 16 fabrici, pe ziua de 10 Noembrie se evaluează la 7.950.000 de kgr. sau 795 vagoane. ORGANIZAREA PESCUITULUI Pescuitul in Rusia sovietică fiind organizat pe baze de cooperaţie, se face potrivit unui plan întocmit de organele centrale ale statului. Presa sovietică publică cifre interesante relativ la realizarea acestui plan pe ziua de 15 Noembrie. Pe acea dată realizarea planului se prezintă în așa fel: de la 1 iante până la 15 Noembrie, în toate regiunile de pescuit mai însemnate, adică în Marea Neagră, Marea Caspică cu fluviul Volga, în Extremul Orient (Oceanul Pacific), Marea Azov și regiunile de Nord ale Rusiei Europene, au fost pescuite 277 milioane 950 mii de kgr- peşte, ceia ce însemnează că Planul de toamna a fost realizat cu 71.2 la sută. Planul anual pe ziua de 15 Noembrie a fost realizat cu 8011 la sută, adică în total au fost pescuite 530 milioane de kgr- din cele 600 milioane kgr- peşte prevăzute de planul anual. ÎMPRUMUTUL INTERN Potrivit datelor de care dispune comisariatul finanţelor din (Citiţi continuare* în pas. II-a) * Echilibrul bugetului viitor Criza economică şi comprimarea cheltuelilor Cifra probabilă a bugetului pe exerciţiul 1931 va fi 31.200 milioane, deci cu şase miliarde, sau douăzeci la sută mai puţin ca anul trecut. Se realizează prin reducerile ce se fac, revenirea bugetului la o cifră apropiată de încasările reale de până acum. Produsul exerciţiilor trecute n‘a atins decât 36 miliarde în 1927 şi 1929. Bugetul pe anul în curs a fost evaluat însă la 42.511 milioane. Se prevedea un plus de venituri de 5.222 milioane faţă de cele mai mari încasări din trecut, ceace s‘a dovedit exageratîncasările primelor zece luni a bugetului în curs, au produs 24.447 milioane, cifre nete. Presupunând că Noemvrie şi Decemvrie vor produce câte 3.000 milioane, am ajunge la 30.450 milioane încasări totale, deci un minus de şapte miliarde faţă de prevederi. Ne punem însă întrebarea dacă conjunctura economică a anului viitor va permite încasări cel puţin egale cu cele din anul acesta. Opt luni ale exerciţiului în curs au produs fiscului resurse egale cu cele din 1927, care a fost anul celor mai mari încasări bugetare ce am avut până acuma. In Septembrie, însă, încasările au fost mai mici cu 262 milioane, iar în Octombrie cu 453 milioane, decât cele din lunile corespunzătoare ale anului trecut. Efectele crizei încep să se resimtă asupra încasărilor și încă în lunile care produceau fiscului cele mai bogate resurse. Continuând tendinţa aceasta, riscăm, la anul, să nu putem obţine nici cel puţin o cifră egală cu cea din anul în curs. Dar să presupunem că încasările tezaurului în anul viitor vor atinge, ba chiar vor depăşi încasările din exerciţiul curent. Nici în cazul acesta, nu putem fi siguri că bugetul pe 1931 va putea fi echilibrat Bugetul pe anul în curs va prezenta un minus de încasări de aproximativ şapte miliarde faţă de prevederi. Presupunem că la încheierea exerciţiului, se vor anula credite pentru trei miliarde sau chiar patru miliarde. Notăm însă că, în 1928, când deficitul bugetar era de 4.694 milioane nu s-au putut anula credite decât pentru1.046 milioane. Circa trei miliarde angajamente vor trebui reportate asupra exerciţiului viitor, de asemenea şi veniturile constatate în 1930 dar neîncasate. Veniturile acestea nu vor putea acoperi însă nici pe departe o sumă de trei miliarde. Necunoscând încă compoziţia viitorului buget, ne găsim în faţa a două posibilităţi. Sau bugetul va cuprinde cele trei miliarde angajamente reportate, comprimând cheltuielile tezaurului la 28.200 milioane şi vom avea în cazul acesta, un buget comprimat. Sau, creditele reportate se vor adăuga bugetului viitor,umflându-l la 34.200 milioane. Am începe atuncea exerciţiul viitor cu perspectiva de neînlăturat a unui deficit. • Statul nu dispune de fondurile necesare pentru lichidarea unui deficit bugetar. Fondul de rulement creat din produsul împrumutului de stabilizare a fost epuizat. Ar fi mai mult decât salutar dacă s-ar putea emite tranșa a doua a împrumutului. Bugetul ar putea fi fixat la o cifră care să corespundă cerințelor actuale ale Statului, lăsând ca minusul de încasări să fie suportat de produsul împrumutului până când criza economică se va reploti. S’ar câștiga astfel timpul necesar pentru ca bugetul să fie redus în mod succesiv, la o limită care să poată fi suportată fără nici un sacrificiu exagerat al contribuabililor. Deocamdată însă, perspectivele pentru anul viitor, nu le putem considera ca fiind dintre cele mai încurajatoare. F. NELUBAN «*a. "TTTaaraamajwammaw—HaaBMai immmaarn« ar í rrr.i i.«iiraPîBMBi—sativ„ ... ............ (Citiți continuarea în pag. II-a) Noul proect pentru valorificarea cerealelor de 1. Radu Aspectele unei refome.~Cum e privită și discutată in cercurile interesate In legătură cu articolul nostru de ori privitor la noul proect de lege pentru valorificarea cerealelor, in curs de a fi depus în parlament, primim din partea unor industriași morari, unele întâmpinări, cari merită să fie relevate, pentru limpezirea chestiunei. Ni se spune în primul rând, că înainte de a avea în vedere interesele particulare ale morarilor, făinarilor și brutarilor, Statul trebuie să se îngrijească prin orice mijloace de valorificare a cerealelor, în mai bune condiţiuni decât cele de până acum, căci în caz contrariu, descurajarea agriculturei va atrage după sine prăbuşirea întregului edificiu economic al ţării. Pentru aceste consideraţiuni de interes superior se dă morarilor și exportatorilor de cereale noua organizare, sub auspiciile Statului, menită să creieze fondurile necesare pentru acordarea de prime de export agriculturei și încurajarea ei pe toate căile posibile. După cum am arătat însă în articolul nostru de eri, nimeni nu se îndoieşte de bunele intenţiuni urmărite de noua organizare. Majoritatea oamenilor competenţi în aprecierea acestei reforme, se îndoiesc însă de efectele ei. EFECTELE NOUEI REFORME Aceste efecte, nu pot fi cele urmărite, pentru că şi experienţele din trecut de la noi şi cele din prezent de aiurea, au dovedit-o cu prisosinţă. In Canada, unde s‘a experimentat aşa numitul „Pool“ canadian, in Statele Unite unde s‘a făcut experienţa Farma Board-ului, în Ungaria, unde s‘a încercat „Futura“, toate organizaţiuni greoaie şi artificiale ca şi cea care urmează a fi încercată la noi, au dat un fiasco complect. Şi acolo, ca şi la noi, ele au fost înfiinţate pentru încurajarea agriculturei, în special pentru menţinerea şi urcarea preţurilor grâului şi altor cereale. Rezultatele sunt cunoscute, preţurile cerealelor nu au putut fi menţinute la un nivel remunerator pentur agricultor, iar organizaţiunile create sunt astăzi într-o situaţie financiară falimentară. In grelele împrejurări de astăzi, nu prea avem nevoie să încercam asemenea triste experienţe, cari fără să ajute agricultura, dezorganizează întregul angrenaj economic existent creat de decenii pentru valorificarea produselor agricole. FRAUDELE Pe de altă parte am reprodus părerea cercurilor iniţiate, că reforma, aşa cum se proectează, este susceptibilă de fraude, ce nu vor putea fi evitate oricât de aprig şi sever ar fi controlul, întrucât taxele mari de circa 20 000 lei la vagon, va încuraja nu numai pe unii morari, dar şi pe controlori la fraudă. Această părere este combătută de acei cari susţin noua reformă, cu justificarea că fraudele erau pasibile la mori, cât timp taxele impuse morilor nu se aflau sub controlul direct al morarilor şi nici Ministerul de Finanţe nu avea nimic organizat în direcţia controlului încasării taxelor. Acum însă, când răspunderea incasărilor de taxe, o va avea ,,sindicatul morarilor’’ creat prin noua lege, şi când ,,oficiul de control, creat cu concursul material şi colaborarea acestui sindicat, va urmări de aproape activitatea morilor, trudele nu vor mai fi posibile. Cu atât mai mult, cu cât morarii sunt direct interesaţi ca asemenea fraude să nu se producă. Mai întâi pentru a nu permite altora o concurenţă nereală; al doilea, pentru a nu fi siliţi să despăgubească Statul, de taxele fraudate, din garanţiile depuse de ei, la sindicat-Morarii fiind răspunzători prin sindicatul lor, de fraude ce ar săvârşi, fiecare morar va depune la sindicat o garanţie în numerar sau o garanţie de bancă, pentru cota sa de taxe, pe timp de o lună, în raport cu capacitatea de producţie a morii. In felul acesta si Statul şi sindicatul este apărat de pagubele ce ar rezulta pe urma contravenţiilor şi fraudelor. Pentru ca Statul să nu suporte cheltuelile de control, legea va da drept morarilor de a percepe o suprataxă de 100—200 lei de vagon, din care se va alcătui un fond care va servi pentru întreţinerea organizaţiei de control. ELOQUENŢA FAPTELOR La această argumentare optimistă, în ce priveşte prevenirea şi înlăturarea fraudelor, sunt alţii cari opun un fapt precis şi eloquent Pentru prevenirea şi înlăturarea fraudelor ce se săvârşeau cu enormele taxe de consumaţie impuse de stat la spirt la uleiuri etc., producătorii respectivi au fost obligaţi să se organizeze în sindicate cu obligaţia acestor sindicate de a face controlul necesar şi a înlătura fraudele. Frauda a continuat însă zilnic în aceiaşi măsură, dacă nu şi mai mare. Statul a ajuns din ce în ce mai puţin in posesiunea acestor taxe. Şi este vorba aci, de fabricile de spirt şi de uleiuri, mult mai restrânse ca număr, iar nu de 120 mori sistematice şi 6000 mori ţărăneşti . Cu cât taxele sunt mai mari cu atât Şi controlul devine mai greu şi mai problematic, pentru că insăşi taxele stimulează frauda. Chiar pentru taxa comunală de 35 bani la kgr., mult mai redusă, decât cea pentru încurajarea agriculturei, fraudele nu au putut fi evitate, cu toate că morarii cinstiţi aveau tot interesul să le denunţe pentru a stârpi o concurenţă nereală, foarte păgubitoare. In ce priveşte garanţia ce se cere morilor, aceasta chiar dacă este de bancă, reprezintă, la o moară de piară, cu o capacitate de producţie de 10 vagoane, un capital de 6 milioane, care la dobânda curentă a băncilor, ar insemna încă o cheltuială de dobânzi de 100 mii până la un milion lei pe an. O asemenea garanţie, care rămâne blocată la sindicat se traduce printr'o nouă impunere indirectă a morilor. CONTROLUL MORILOR ŢĂRĂNEŞTI Se va arată în întâmpinarea ce primim că pentru controlul celor 6000 mori ţărăneşti nu va fi nevoie de 6000 controlori ci numai de o poliţie de control care să observe ca făina fabricată la ţară, să nu pătrundă la oraşe. Se reînviază astfel regimul de tristă memorie al accizelor, sau acel din timpul ocupaţiunei, când anumite alimente sau obiecte interzise consumaţianei, intrau noaptea în oraşe, sub diferite deghizări. De fapt, un control eficace al făinurilor de la ţară ce vor invada brutăriile de la oraşe va fi materialmente imposibil, pentru că nicăieri și în nici o împrejurare contrabanda nu a putut fi stârpită radical. f SVONURI DE CRIZA IN FRANTA in culoarele Camerei franceze s’a svonit Luni după amiază că guvernul Tardieu ar avea de gând să demisioneze. Svonul a fost des minţit. Dar faptul că a putut im naştere este prin sine insuşi semnificativ. Guvernul Tardieu, dela început, s’a găsit într’o situaţie falsă. Sprijinit pe o majoritate cu înclinare vădită spre dreapta, guvernul a fost totuşi mereu nevoit să facă politica stângei- A făcut-o in domeniul extern, îmbrăţişând orientarea Briand şi astfel culegând voturile radicale şi socialiste in toate desbaterile importante de politică externă. A făcut-o, în bună parte și in politica internă, prin diferitele proecte prezentate Parlamentului. Cu toate acestea, fiindcă d- Tardieu este autorul răsturnării cabinetului de stânga Chautemps, care constituit după primul guvern Tardieu a trăit numai până la prezentarea înaintea parlamentului, fiindcă legăturile d-lui Tardieu cu dreapta zădărnicesc unele iniţiative şi întreţin unele suspiciuni, radical socialiştii sunt hotărâţi să îl combată fără cruţare• Ultimele desbateri din Parlament au adus guvernului o majoritate constantă de 60—70 voturi. Guvernul a fost totuşi slăbit prin atacurile opoziţiei, pe chestiunea ultimelor crahuri financiare. Unii din membrii guvernului au fost nevoiţi să dea explicaţiuni asupra relaţiilor lor cu financiarii urmăriţi azi de Justiţie. Deşi onorabilitatea unor oameni politici ca d. Raoul Perei, fostul ministru al Justiţiei este mai presus de orice bănuială, aceste campanii au avut totuşi ecou în opinia publică■ Pe de altă parte, majoritatea guvernului este împărţită şi din diverse grupări se semnalează o oboseală şi dorinţa unei schimbări. Aceste semne vor fi clarificaţi în şedinţa de joi a parlamentului când la discuţia interpelărilor asupra politicii generale, d. Tardieu va pune chestiunea de încredere Clarificarea e necesară, fiindcă şi în politica internă şi în politica externă, Franţa se află in faţa unor probleme din cele mai importante. O criză financiară generală începe să aibă repercusiuni şi în Franţa. In politica externă, desbaterile din Geneva şi noua orientare a relaţiilor cu Germania pe de o parte, întrevederile italo-sovietice pe de altă parte, cer mereu trează atenţia unui guvern clarvăzător şi energic. Iată ceia ce permite să se presupună că guvernul Tardieu va ieşi învingător din bătălia parlamentară de Jd. A. Hg. Şedinţa comitetului Bursei Comitetul Bursei de acţiuni şi efecte Bucureşti s-a întrunit aseară la oreler sub preşedinţia d-lui N. Tabacovici asistat de d. P. Iconomu secretar general. Au luat parte d-nii Ion Săvescu, Cercel, sindicul Bursei, Grigorescu, Gh. Christodorescu, dr. Angelescu, Sanielevici, D. Tănăsescu, N. N. Madgearu şi Bădărău. S’a citit procesul-verbal al şedinţei precedente care a fost aprobat. BUGETUL PE 1931 S’a luat in discuţie proeetul de buget pe anul 1931 care a şi fost aprobat. Bugetul se cifrează la suma de 4.889.000 Iei faţă de 6 180.000 anul acesa. S’a adus la cunoştinţă faptul că regulamentul interior de funcţionare al remizierilor a fost aprobat de minister. S’a aprobat transferarea remizierului Creţulescu pe lângă biroul d-lui P. Doiciu. LICHIDAREA CENTRALA A OPERAŢIILOR DE BURSA S’a hotărît ca dela 15 Ianuarie 1931 toate operaţiunile de bursă să gie lichidate printr’o casă comună centrală de lichidare, casă care până acum a funcţionat numai ca oficiu de compensare pentru operaţiunile dintre agenţi. desminţirea imromutului italian in Franţa PARIS, 2 (Rador). Din sursă autorizată se desminte ştirea dată de unele ziare, că s’ar urma negocieri în vederea contrastării unui împrumut italian în Franţa. i