Argus, decembrie 1930 (Anul 21, nr. 5293-5314)

1930-12-04 / nr. 5295

t Anul XXI No. 5295 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI,­­ FINANCIARI! Nu faceţi nici­ o afa­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale de­­taliate, precise, bine­ controlate, de la „ARGUS"* secţia de informatiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 si 323/69. ABONAMENTE IR­­m­­ 4ii an loco îs!­­ 6 mai „ 8 luni 300­­­3 le! in tari. 8 iei in mmmn m an 2200 lei 6 lUIll 1800 „ 8 luni 800 . in străinătate .— m ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI I ZTZ: ,1 FINANȚE! Fondatori: 8, PAUKER it H. F. VALENTIN Director: GRIGORI QAFSNCd P _ Joi 4 Decembrie 1930 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afa­­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastre. Luaţi informaţiuni comerciale de­­taliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS", secţia de Informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA Concesiunea exclusivă a Societăţii Generală de Publicitate Directori: Carol Schulder & S. Berger Str. Eugen Carada fost Karagheorghevici 9 Telefon 311/84 BIROURILE: București, Strada Constantin Miile No. 24 (fostă Sărindar ) Et. I. — TELEFON­­ 30S 193 și 323Í6© Funcţionarii de Viator De mai multe luni slujbaşii Statului trăesc cu o sabie a lui Damocles, deasupra capului lor. Aşteaptă catastrofa din moment în moment, au mereu viziunea suprimării şi această stare de spirit i-a adus la exasperare şi la disperare. O nenorocire ame­ninţătoare e mai greu de supor­tat, decât faptul împlinit. Şi de aceea, un sfârşit cu groază e preferabil unei groaze fără sfâr­şit. Aşa dar, dacă s’ar putea pre­scurta într’o măsură oarecare turburătoarea stare psihologică a funcţionărimei, accelerându-se diversele amputări devenite nece­sare, ar fi un mare bine. Din partea oficialităţii s’a dat a înţelege că numai în cazul când o reducere a salariilor sau un im­pozit special asupra lor n’ar pu­tea asigura echilibrarea bugetu­lui, s’ar recurge şi la concedieri. S’a adăogat că reducerea sala­riilor n’ar fiinţa, în tot cazul, decât trei ani. Consolarea aceas­ta a fost, pentru unii, un motiv de glume amarnice, intru cât ni­meni nu poate şti ce va fi peste treizeci şi rease de luni. Cu toate acestea, prescripţiunea limitativă e preferabilă unei măsuri fără termen care, într’adevăr s’ar pre­zenta sub o formă definitivă. Afară de aceasta, Împotriva pe­simiştilor incarnaţi se ridică al­ţii cu ipoteza unei îmbunătăţiri salvatoare a situaţiei de astăzi peste câţi­va ani. Intr’o conferinţă ţinută la Cam­bridge, d. I. M. Keyrtea, celebrul economist englez, a combătut cu o serie de argumente teza pesi­miştilor economici cari nu lip­sesc nici în Anglia. Spunea că suferim toţi de depresiunea mor­dială care ne face inapţi să re­cunoaştem adevărata imagine a lumii şi exprimă convingerea că până în trei, patru ani, nimeni nu va juca un rol mai trist de­cât pesimiştii economici. Expli­când gândul său, d. Keynes a­­rată că perioada progresului ma­terial şi technic al omenirei a început cu ,«formarea capitalu­lui” şi bogăţia lumii e aşezată pe acumularea dobânzilor in cursul ultimelor două secole. Ci­tează faptul cum regina Elisa­­beta a Angliei a plasat­ 40.000 fi­le în Levante Company şi cum ba­nii aceştia prin dobânda dobân­zilor, de la al 16-lea secol, re­­prezinta astăzi vre-o 4 miliarde lire sterline, totalul investiţiilor engleze în streinătate. Se va răspunde că d. Keynes fi vorbit pentru ţara lui şi că, Ro­mânia nu e Anglia, căci nu po­sedă capital. Dar posedă o sume­denie de bunuri ce ne pot adu­ce capitalul necesar pentru însănă­toşirea ţării. N’avem decât să le punem în valoare, să transfor­măm într’un venit sigur ceea ce, din pricina lipsei de capital, ne procură azi numai deficite Aşa dar, nu trebuie considerat ca o fugăduală lipsită de rost, clauza că reducerea salariilor se va aplica numai timp de trei ani. România posedă mijloacele pentru ca în anul 1934 situaţia ei­­să se prezinte cu totul altfel decât azi, ba să se afle într’un stadiu hotărât de prosperitate. Capitalul este instrumentul mira­culos de refacere şi de progres. Graţie lui şi prin munca noastră vom putea învinge greutăţile în­grămădite in calea noastră. Deocamdată însă, datoria mo­mentului ne porunceşte să fim precauţi şi să nu neglijăm ni­mic pentru a garanta echilibrul bugetar. Dar şi aici un exces de zel strică. S’a pus înainte înfiin­ţarea unui impozit asupra sala­riilor în general, vizându-se şi salariaţii particulari. O măsură de acest soi ar fi o mare greşeală şi în acelaş timp o nedreptat strigătoare. Există o o teorie­­ virtutea căreia se poate susţi’ că e ertat Statului să facă s* timentalism, să păstreze în­­ viciul său o armată de furri^* nari de care n’are nevoie ’ pe motivul de înaltă prevec'^ dală c­a mai bine să le aru ezi lefurile, decât să-i arunci pe dru­muri. Asemenea, consideraţiuni de sentimentalism, n’au trecere în întreprinderi particulare. Inda­tă ce una din ele merge slab, pa­tronul nu va șovăi un moment să reducă personalul său, conce­­diind chiar pe oamenii mertoși de ale căror servicii devotate a bene­ficiat zeci de ani. E silit să pro­cedeze astfel. El nu poate aștep­ta, cum face Statul mânat de alte consideraţiuni, căci în lipsa unei reduceri a cheltuelilor, e pândit de faliment. Intr’o vreme de falimente, mo­ratorii şi concordate concedie­rea de salariaţi paticulari, e d­e mult la ordinea zilei, întreprin­derile particulare au redus şi re­duc mereu personalul lor. Ar fi straniu de tot, ca Statul să în­fiinţeze impozite noul asupra sa­lariaţilor particulari, tocmai în momentul când ei îngroaşă în­­tr’o proporţie pronunţată rându­rile şomeurilor. Nu mai cităm cu­vintele regale din Mesaj: „Tre­buie restrânse cheltuelile fiind imposibil a se recurge la impo­zite noui”. N’avem încotro : se cuvine să strângem șurupul până la ex­trem în serviciile Statului, redu­când prsonalul pri­sose­­nie d­­­e mult prea prisoseliie nici nu se discută — dar să valorificăm bunurile noastre, pentru a aduce acel capital, producător de ve­nit de care vorbeşte de Keynes, şi graţie căruia am scăpa de do­bănzi cămătăreşti, de sărăcie şi de şomaj. RITMUL VECHIU Care va să zică ritmul nou nu a ţinut decât o dimineaţă, — viaţa unei roze. D. Argetoianu a vorbit prea de­vreme. Din comunicat al guvernului a lămurit situaţia■ Făcând aluzie la interviewul d-lui Argetoianu, co­municatul spune: suntem autori­zaţi a declara că având încrederea Maiestăţii Sale Regelui, guvernul i?i continuă munca şi urmăreşte colaborarea tuturora cu respecta­rea sinceră a principiilor constitu­ţionale'" ■ Efectul acestui comunicat s’a văzut îndată. D. Argetoianu a îm­părtăşit, la rândul său, ziarului «Adevărul’' că şi domnia sa do­reşte colaborarea tuturor „în ca­drul celui mai perfect constituţio­nalism şi a celui mai perfect lega­lism”. Bine■ Iată-ne cu toţii de acord guvern, parlament şi opoziţie. Victima nevinovată a scurtei ne­înţelegeri e numai ,,ritmul nou’. Continuăm „ritmul vech­iu’. E mai sănătos­ R Un împrumut intern al Statelor­Unite NEW YORK, 2 (Rador). — Din cercuile Bursei se anunţă cons­tituirea unui comitet de indus­triaşi şi bancheri, care va cere Congresului autorizaţia de a e­­mite un împrumut intern de un miliard dolari. împrumutul va fi destinat lu­crărilor ce se vor întreprinde pentru a da de lucru șomeuri­lor. Ofensiva agricolă a Sovietelor Măsuri pentru mărirea producţiei agricole Organizarea pescuitului1—Deficitul împru­mutului intern sovietic Al şaisprezecelea congres al partidului comunist a stabilit ur­mătorul plan de lucru pentru aşa zisul „zernotrest” (trustul de ce­reale) : să asigure semănăturile soohozilor pe anul 1931--1911 pe o suprafaţă de 4 jum. miloane ha., iar în anul 1932 pe o supra­faţă de nouă milioane ha în anul 1929 pe tot­eritoriul Uniunei Sovietice funcţonau 55 soohozi („fabrici de o­oale” or­ganizate de stat), în anul curent funcţionează 144, iar în primă­vara anului 1931 porivit planu­lui elaborat vor ancţiona cel puţin 210 de sooli*«­ Suprafaţa arabilă medie a unui soohoz a crescut de la 25.00 ha. până la 80.000 ha. In anul evrer toţi soohozi au adunat mai troit de 42­ 000 va­goane de cerule, în anul viitor recolta soolzilor e fixată U 166.500 de agoane din care 37.500 de v^ane sunt destina­te însămâlar*i celor 9 milioa­ne de ha prevăzute tis planul stabilit,­­ restul va fi predat statului. Potri'* planului, prețul a o sută d^Sr' de cereale la sooho* zjj ft trebuie să întreacă zece ruble semnaturile DE toamna psa sovietică publică date coplecte relativ la semănăturile d­oamnă pe tot teritoriul Uniunei jietice. Pe ziua de 15 Noembrie i­trivit acestor date situada după 1 de trei tipuri de gospodării agri­cole se prezintă astfel: spoho­zii 1.685.000 ha­colhozii 9.869 000 ha, gospodăriile indivi­duale 27.625.000 ha. Adică, în total, 89189 000 ha, ceia ce prezintă 91 la sută din pla­nul stabilit. Din explicaţiile presei sovietice reiese că Ucraina a rea­lizat planul stabilit cu 99 la sută , Cucazul de Nord cu 96,8 la sută şi numai Volga de mijloc şi Volga de jos (adică regiunile cele mai roditoare) rămân înapoi cu 87—88 la sută). Din regiunile de impor­tanţă secundară unele au realizat planul numai cu 70,­­­0, 50, 40 şi chiar cu 12 la sută (de pildă repm­­blicele sintetice din Asia de mij­loc). PRODUCŢIA ZAHĂRULUI Potrivit ultimelor date, produc­ţia zahărului jos în Rusia Sovie­tică, în sezonul de toamnă al a­­nului până la 10 Noembrie, se cifrează la 346.300.000 k­gr. sau 34.463 vagoane. Producţia zahă­rului cubic a celor 16 fabrici, pe ziua de 10 Noembrie se evaluea­­ză la 7.950.000 de kgr. sau 795 vagoane. ORGANIZAREA PESCUITULUI Pescuitul in Rusia sovietică fiind organizat pe baze de coope­raţie, se face potrivit unui plan în­tocmit de organele centrale ale statului. Presa sovietică publică cifre interesante relativ la realiza­rea acestui plan pe ziua de 15 Noembrie. Pe acea dată rea­lizarea planului se prezintă în așa fel: de la 1 iante până la 15 Noem­brie, în toate regiunile de pescuit mai însemnate, adică în Marea Neagră, Marea Caspică cu fluviul Volga, în Extremul Orient (Ocea­nul Pacific), Marea Azov și regiu­nile de Nord ale Rusiei Europene, au fost pescuite 277 milioane 950 mii de kgr- peşte, ceia ce însem­nează că Planul de toamna a fost realizat cu 71.2 la sută. Planul anual pe ziua de 15 Noembrie a fost realizat cu 8011 la sută, adică în total au fost pescuite 530 mi­lioane de kgr- din cele 600 mi­lioane kgr- peşte prevăzute de pla­nul anual. ÎMPRUMUTUL INTERN Potrivit datelor de care dispu­ne comisariatul finanţelor din (Citiţi continuare* în pas. II-a) * Echilibrul bugetului viitor Criza economică şi comprimarea cheltuelilor Cifra probabilă a bugetului pe e­­xerciţiul 1931 va fi 31.200 milioa­ne, deci cu şase miliarde, sau două­zeci la sută mai puţin ca anul tre­cut. Se realizează prin reducerile ce se fac, revenirea bugetului la o cifră apropiată de încasările reale de până acum. Produsul exerciţiilor trecute n‘a atins decât 36 miliarde în 1927 şi 1929. Bugetul pe anul în curs a fost evaluat însă la 42.511 milioane. Se prevedea un plus de venituri de 5.222 milioane faţă de cele mai­ mari încasări din trecut, ceace s‘a dovedit exagerat­încasările primelor zece luni a­ bugetului în curs, au produs 24.447 milioane,­­ cifre nete. Presupu­nând că Noemvrie şi Decemvrie vor produce câte 3.000 milioane, am ajunge la 30.450 milioane înca­sări totale, deci un minus de şapte miliarde faţă de prevederi. Ne punem însă întrebarea dacă conjunctura economică a anului vii­tor va permite încasări cel puţin e­­gale cu cele din anul acesta. Opt luni ale exerciţiului în curs au produs fiscului resurse egale cu cele din 1927, care a fost anul ce­lor mai mari încasări bugetare ce am avut până acuma. In Septem­brie, însă, încasările au fost mai mici cu 262 milioane, iar în Octom­brie cu 453 milioane, decât cele din lunile corespunzătoare ale anului trecut. Efectele crizei încep să se resimtă asupra încasărilor și încă în lunile care produceau fiscului cele mai bogate resurse. Continuând tendin­ţa aceasta, riscăm, la anul, să nu putem obţine nici cel puţin o cifră egală cu cea din anul în curs. Dar să presupunem că încasările tezaurului în anul viitor vor atinge, ba chiar vor depăşi încasările din exerciţiul curent. Nici în cazul a­­cesta, nu putem fi siguri că buge­tul pe 1931 va putea fi echilibrat Bugetul pe anul în curs va pre­zenta un minus de încasări de a­­proximativ şapte miliarde faţă de prevederi. Presupunem că la în­cheierea exerciţiului, se vor anula credite pentru trei miliarde sau chiar patru miliarde. Notăm însă că, în 1928, când deficitul bugetar era de 4.694 milioane nu s-au putut anula credite decât pentru­­1.046 milioane. Circa trei miliarde angajamente vor trebui reportate asupra exer­ciţiului viitor, de asemenea şi veni­turile constatate în 1930 dar neîn­casate. Veniturile acestea nu vor putea acoperi însă nici pe departe o sumă de trei miliarde. Necunoscând încă compoziţia viitorului buget, ne găsim în faţa a două posibilităţi. Sau bugetul va cuprinde cele trei miliarde angajamente reporta­te, comprimând cheltuielile tezau­rului la 28.200 milioane şi vom a­­vea în cazul acesta, un buget com­primat. Sau, creditele reportate se vor adăuga bugetului viitor,­­um­flân­­du-l la 34.200 milioane. Am începe atuncea exerciţiul viitor cu pers­pectiva de neînlăturat a unui defi­cit. • Statul nu dispune de fondurile necesare pentru lichidarea unui de­ficit bugetar. Fondul de rulement creat din produsul împrumutului de stabilizare a fost epuizat. Ar fi mai mult decât salutar dacă s-ar putea emite tranșa a doua a împrumutu­lui. Bugetul ar putea fi fixat la o ci­fră care să corespundă cerințelor actuale ale Statului, lăsând ca mi­nusul de încasări să fie suportat de produsul împrumutului până când criza economică se va reploti. S’ar câștiga astfel timpul necesar pen­tru ca bugetul să fie redus în mod succesiv, la o limită care să poată fi­­ suportată fără nici un sacrificiu exagerat al contribuabililor. Deocamdată însă, perspectivele pentru anul viitor, nu le putem con­sidera ca fiind dintre cele mai în­curajatoare. F. NELUBAN «*a. "TTTaaraamajwammaw—HaaBMai immmaarn« ar í rrr.i i.«iiraPîBMBi—sativ„ ... ............ (Citiți continuarea în pag. II-a) Noul proect pentru valorificarea cerealelor de 1. Radu Aspectele unei refom­e.~Cum e privită și discutată in cercu­rile interesate In legătură cu articolul nostru de ori privitor la noul proect de lege pentru valorificarea cerealelor, in curs de a fi depus în parlament, primim din partea unor industriași morari, unele întâmpinări, cari merită să fie relevate, pentru lim­pezirea chestiunei. Ni se spune în primul rând, că înainte de a avea în vedere inte­resele particulare ale morarilor, făinarilor și brutarilor, Statul tre­buie să se îngrijească prin orice mijloace de valorificare a cereale­lor, în mai bune condiţiuni decât cele de până acum, căci în caz contrariu, descurajarea agriculturei va atrage după sine prăbuşirea în­tregului edificiu economic al ţării. Pentru aceste consideraţiuni de interes superior se dă morarilor și exportatorilor de cereale noua or­ganizare, sub auspiciile Statului, menită să creieze fondurile nece­sare pentru acordarea de prime de export agriculturei și încurajarea ei pe toate căile posibile. După cum am arătat însă în ar­ticolul nostru de eri, nimeni nu se îndoieşte de bunele intenţiuni ur­mărite de noua organizare. Majori­tatea oamenilor competenţi în a­­precierea acestei reforme, se în­doiesc însă de efectele ei. EFECTELE NOUEI REFORME Aceste efecte, nu pot fi cele ur­mărite, pentru că şi experienţele din trecut de la noi şi cele din pr­e­zent de aiurea, au dovedit-o cu pri­sosinţă. In Canada, unde s‘a experimen­tat aşa numitul „Pool“ canadian, in Statele Unite unde s‘a făcut expe­rienţa Farm­a Board-ului, în Un­garia, unde s‘a încercat „Futura“, toate organiza­ţiuni greoaie şi ar­tificiale ca şi cea care urmează a fi încercată la noi,­­ au dat un fiasco complect. Şi acolo, ca şi la noi, ele au fost înfiinţate pentru încurajarea agri­culturei, în special pentru menţi­nerea şi urcarea preţurilor grâului şi altor cereale. Rezultatele sunt cunoscute, pre­ţurile cerealelor nu au putut fi men­ţinute la un nivel remunerator pen­­tur agricultor, iar organizaţiunile create sunt astăzi într-o situaţie fi­nanciară falimentară. In grelele împrejurări de astăzi, nu prea avem nevoie să încercam asemenea triste experienţe, cari fără să ajute agricultura, dezorga­nizează întregul angrenaj economic existent creat de decenii pentru va­lorificarea produselor agricole. FRAUDELE Pe de altă parte am reprodus părerea cercurilor iniţiate, că re­forma, aşa cum se proectează, este susceptibilă de fraude, ce nu vor putea fi evitate­ ori­cât de aprig şi sever ar fi controlul, întru­cât taxele mari de circa 20 000 lei la vagon, va încuraja nu numai pe unii morari, dar şi pe controlori la fraudă. Această părere este combătută de acei cari susţin noua reformă, cu justificarea că fraudele erau pasibile la mori, cât timp taxele impuse morilor nu se aflau sub controlul direct al morarilor şi nici Ministerul de Finanţe nu avea nimic organizat în direcţia con­trolului încasării taxelor. Acum însă, când răspunderea­ incasărilor de taxe, o va avea ,,sindicatul morarilor’’ creat prin noua lege, şi când ,,oficiul de con­trol, creat cu concursul material şi colaborarea acestui sindicat, va urmări de aproape activitatea mo­rilor, trudele nu vor mai fi posi­bile. Cu atât mai mult, cu cât mo­rarii sunt direct interesaţi ca ase­menea fraude să nu­­ se producă. Mai întâi pentru a nu permite al­tora o concurenţă nereală; al doi­lea, pentru a nu fi siliţi să despă­gubească Statul, de taxele frau­date, din garanţiile depuse de ei, la sindicat-Morarii fiind răspunzători prin sindicatul lor, de fraude ce ar să­vârşi, fiecare morar va depune la sindicat o garanţie în numerar sau o garanţie de bancă, pentru cota sa de taxe, pe timp de o lună, în raport cu capacitatea de producţie a morii. In felul acesta si Statul şi sindi­catul este apărat de pagubele ce ar rezulta pe urma contravenţiilor şi fraudelor. Pentru ca Statul să nu suporte cheltuelile de control, legea va da drept morarilor de a percepe o suprataxă de 100—200 lei de va­gon, din care se va alcătui un fond care va servi pentru întreţinerea organizaţiei de control. ELOQUENŢ­A FAPTELOR La această argumentare opti­mistă, în ce priveşte prevenirea şi înlăturarea fraudelor, sunt alţii cari opun un fapt precis şi eloquent Pentru prevenirea şi înlăturarea fraudelor ce se săvârşeau cu enor­mele taxe de consumaţie impuse de stat la spirt la uleiuri etc., pro­ducătorii respectivi au fost obligaţi să se organizeze în sindicate cu o­­bligaţia acestor sindicate de a face controlul necesar şi a înlătura frau­dele. Frauda a continuat însă zilnic în aceiaşi măsură, dacă nu şi mai mare. Statul a ajuns din ce în ce mai puţin in posesiunea acestor ta­xe. Şi este vorba aci, de fabricile de spirt şi de uleiuri, mult mai res­trânse ca număr, iar nu de 120 mori sistematice şi 6000 mori ţără­neşti . Cu cât taxele sunt mai mari cu atât Şi controlul devine mai greu şi mai problematic, pentru că insăşi taxele stimulează frauda. Chiar pentru taxa comunală de 35 bani la kgr., mult mai redusă, decât cea pentru încurajarea agri­culturei, fraudele nu au putut fi evi­tate, cu toate că morarii cinstiţi a­­veau tot interesul să le denunţe pentru a stârpi o concurenţă ne­­reală, foarte păgubitoare. In ce priveşte garanţia ce se ce­re morilor, aceasta chiar dacă este de bancă, reprezintă, la o moară de piară, cu o capacitate de pro­ducţie de 10 vagoane, un capital de 6 milioane, care la dobânda cu­rentă a băncilor, ar insemna încă o cheltuială de dobânzi de 100 mii până la un milion lei pe an. O asemenea garanţie, care ră­mâne blocată la sindicat se tradu­ce printr'o nouă impunere indirectă a morilor. CONTROLUL MORILOR ŢĂRĂNEŞTI Se va­ arată în întâmpinarea ce primim că pentru controlul celor 6000 mori ţărăneşti nu va fi nevoie de 6000 controlori ci numai de o poliţie de control care să observe ca făina fabricată la ţară, să nu pă­trundă la oraşe. Se reînviază astfel regimul de tristă memorie al accizelor, sau a­­cel din timpul ocupaţiunei, când a­­numite alimente sau obiecte inter­zise consumaţianei, intrau noaptea în oraşe, sub diferite deghizări. De fapt, un control eficace al făi­nurilor de la ţară ce vor invada bru­tăriile de la oraşe va fi material­mente imposibil, pentru că nicăieri și în nici o împrejurare contra­banda nu a putut fi stârpită radi­cal. f SVONURI DE CRIZA IN FRANTA in culoarele Camerei franceze s’a svonit Luni după amiază că guvernul Tardieu ar avea de gând să demisioneze. Svonul a fost des minţit. Dar faptul că a putut im naştere este prin sine insuşi sem­nificativ. Guvernul Tardieu, dela început, s’a găsit într’o situaţie falsă. Spri­jinit pe o majoritate cu înclinare vădită spre dreapta, guvernul a fost totuşi mereu nevoit să facă politica stângei- A făcut-o in do­meniul extern, îmbrăţişând orien­tarea Briand şi astfel culegând vo­turile radicale şi socialiste in toa­te desbaterile importante de poli­tică externă. A făcut-o, în bună parte și in politica internă, prin di­feritele proecte prezentate Parla­mentului. Cu toate acestea, fiindcă d- Tar­dieu este autorul răsturnării cabi­netului de stânga Ch­autemps, care constituit după primul guvern Tar­dieu a trăit numai până la prezen­tarea înaintea parlamentului, fiind­că legăturile d-lui Tardieu cu dreapta zădărnicesc unele iniţia­tive şi­ întreţin unele suspiciuni, radical socialiştii sunt hotărâţi să îl combată fără cruţare• Ultimele desbateri din Parlament au adus guvernului o majoritate constantă de 60—70 voturi. Guvernul a fost totuşi slăbit prin atacurile opoziţiei, pe chestiunea ultimelor crahuri financiare. Unii din membrii guvernului au fost ne­voiţi să dea explicaţiuni asupra re­laţiilor lor cu financiarii urmăriţi azi de Justiţie. Deşi onorabilitatea unor oameni politici ca d. Raoul Perei, fostul ministru al Justiţiei este mai presus de orice bănuială, aceste campanii au avut totuşi ecou în opinia publică■ Pe de altă parte, majoritatea guvernului este împărţită şi din diverse grupări se semnalează o oboseală şi dorin­ţa unei schimbări. Aceste semne vor fi clarificaţi în şedinţa de joi a parlamentului când la discuţia interpelărilor asu­pra politicii generale, d. Tardieu va pune chestiunea de încredere Clarificarea e necesară, fiindcă şi în politica internă şi în politica ex­ternă, Franţa se află in faţa unor probleme din cele mai importante. O criză financiară generală începe să aibă repercusiuni şi în Franţa. In politica externă, desbaterile din Geneva şi noua orientare a relaţii­lor cu Germania pe de o parte, în­trevederile italo-sovietice pe de altă parte, cer mereu trează aten­ţia unui guvern clar­văzător şi energic. Iată ceia ce permite să se presu­pună că guvernul Tardieu va ieşi învingător din bătălia parlamen­tară de Jd­. A. Hg. Şedinţa comitetului Bursei Comitetul Bursei de acţiuni şi efec­te Bucureşti s-a întrunit aseară la o­­rele­r sub preşedinţia d-lui N. Ta­­bacovici asistat de d. P. Iconomu se­cretar general. Au luat parte d-nii Ion Săvescu, Cercel, sindicul Bursei, Grigorescu, Gh. Christodorescu, dr. Angelescu, Sanielevici, D. Tănăsescu, N. N. Madgearu şi Bădărău. S’a citit procesul-verbal al şedinţei precedente care a fost aprobat. BUGETUL PE 1931 S’a luat in discuţie proeetul de buget pe anul 1931 care a şi fost a­­probat. Bugetul se cifrează la suma de 4.889.000 Iei faţă de 6­ 180.000 anul aces­a. S’a adus la cunoştinţă faptul că re­gulamentul interior de funcţionare al remizierilor a fost aprobat de minis­ter. S’a aprobat transferarea remizieru­lui Creţulescu pe lângă biroul d-lui P. Doiciu. LICHIDAREA CENTRALA A OPE­RAŢIILOR DE BURSA S’a hotărît ca dela 15 Ianuarie 1931 toate operaţiunile de bursă să gie lichidate printr’o casă comună cen­trală de lichidare, casă care până acum a funcţionat numai ca oficiu de compensare pentru operaţiunile dintre agenţi. desm­inţirea im­romutului italian in Franţa PARIS, 2 (Rador).­­ Din sur­să autorizată se desminte ştirea dată de unele ziare, că s’ar ur­ma negocieri în vederea contras­tării unui împrumut italian în Franţa. i

Next