Argus, ianuarie 1931 (Anul 22, nr. 5315-5338)

1931-01-14 / nr. 5324

Anul XXII No. 5324 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici­ o afa­­cere, până când mi vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. Luaţi in­formaţiuni comerciale dat­­aliate, precise, bine-controla­te, de la „ARGUS“ secţia de Informat­iuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef 306/93 si 323/69. A R O N IN TARA Un an 1000 lei 6 lmn 550 „ 3 luni 300 „ 3 lei în tară, A M E N T E IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 „ 6 lei în streinătata BIROURILE: Bucureşti, Strada Constantin Miile No. 24 (fost Sărindar) Et. I, — TELEFON: 306/93 şi 323/69 FIORI p­etricicti ianuarie 1931 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afa­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi res­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. Luaţi in­formaţiuni comerciale de­­taliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS“ secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PACKER şi H. F. VALENTIN­A INDUSTRIEI şi FINANŢE1 Director: GRIGORE GAFENCU Cerealele noastre ale Viator­e­i --- - Regimul preferential Discutiunile in jurul originei şi vindecărei crizei generale care s‘a abătut asupra lumei întregi, vor dura probabil încă multă vreme, întrucât minţile agere cari studia­ză problema în toate ţările, nu s’au pus încă de acord asupra solu­ţiei de adoptat. E destul să cităm o singură controversă, pentru a caracteriza pe celelalte. O şcoală afirmă că e supraproducţie şi că, leacul consistă în împuţinarea în­­semânţărilor. O altă doctrină dove­deşte prin A + B că afirmaţia de sus e greşită. Căci dacă ar fi ade­vărat că se produce prea mult pre­tutindeni şi că trebue o restrângere urmarea ar fi că în urma restrân­­gerei, lumea ar câştiga mai puţin. Doar veniturile n’au alt izvor de­cât din producţie. Şi cum se poate asigura progresul general, starea bună a tuturor, decât prin produc­ţie intensificată? Acest mic exemplu de dialectică va dovedi că, deocamdată e pre­ferabil să lăsăm la o parte contro­versele teoretice şi să căutăm tă­măduirea relelor de cari suferă Ro­mânia şi alte şapte tari din Europa orientală, în spluţiuni practice de o eficacitate pipăibilă. In două cuvinte, situaţia e urmă­toarea: opt tari din răsăritul Eu­ropei, reprezintând o populaţie de 95 milioane suflete, nu pot vinde cerealele lor şi sărăcesc. Din cax de cauză nici nu pot cumpăra produse industriale. Rezultatul ca ţările in­dustriale din occident n’au cui vin­de şi merg din bute în bute. D. Charles Dewey, până ori consilie­rul financiar al Poloniei, arăta că în 1928, cultivatorul polon obţinea pentru secara lui 42.06 zloţi pe su­tă de kilograme, în 1929 numai 29.02 şi în 1930, preţul cel mai sco­­borât a fost 16.08 zloţi. Aşa e în România, în Ungaria, in Letonia etc. Unei asemenea prăbu­şiri de preţuri, nici o ţară nu poate rezista. Dacă Europa nu vrea să moară sufocată, fie sub greutatea bogăţiilor agricole, fie sub presiu­nea enormelor stocuri de articole manufacturate ce nu pot fi vându­te, trebue o înţelegere internaţio­nală. Aceasta s-a spus la Geneva de d-nii V. Madgearu şi Manoilescu. Problema se va pune in curând în toată amploarea, în faţa Ligei Na­ţiunilor şi nădăjduim că va­rşi din cadrul discuţiilor pur teoretice. Un fapt esenţial, care trebue să constitue leitmotivul întregei dez­bateri. In ce proporţie a contribuit America la îndestularea tarilor in­dustriale ale Europei şi care e pro­porţia ţărilor agricole din Europa răsăriteană? Statistica aceasta ofi­cială, a fost culeasă de Financial News din Londra, care ne dă câte­va cifre edificatoare. Cei 95 milioa­ne locuitori ai celor opt tari din Eu­ropa Orientală, au furnizat țărilor apusene: 4 la sută grâu în 1927,­­- 5,5 la sută grâu în 1928. 21 la sută porumb în 1927. 9 la sută porumb în 1928. Europa occidentală a cumpărat din Europa Orientală, carne de va­că: 3 la sută în 1927, 3,6 la sută în 1928. In fata acestor proportiuni mini­me ale tarilor europene orientale, ziarul englez exclamă: „Chiar dacă proporţia ţărilor agrariane din Eu­ropa s’ar dubla, diferenţa n’ar juca vreun rol apreciabil pentru statele transoceanice, descreşterea canti­tăţii fiind repartizată pe un mare număr de producători“. Evident. S-ar resimţi foarte puţin farmerii din Canada, Statele Unite, Argen­tina şi Australia, deci sute de mi­lioane de oameni, dacă România, Polonia, Est­nia, Letonia, Ungaria, Bulgaria etc. ar furniza Occidentu­lui european, de două ori cât azi. Pentru americani, diferenţa ar fi aproape imperceptibilă, pentru noi o dublare ar fi salvatoare. Dar cam­ sunt, în situaţia de as­tăzi, statele apusene dispuse să în­cheie aranjamente pe baza regimu­lui preferenţial, cu alte cuvinte, să ne asigure enumpărarea unui amonit ■ontingent de cereale, în schimbul unor avantagii ce le-am acordat pe terenul industrial? Deocamdată, ideea e primită cu răceală în cele mai multe tari şi nu­mai în una singură, in Germania, presa o discută de câtva timp cu in­teres şi în mod obiectiv. Sunt abia câteva săptămâni, ziarele conser­vatoare germane combăteau ideia unei înlăturări parţiale a clauzei acţiunei celei mai favorizate. Ara­Tratativele, cu reprezentanţii industriei, pentru scăderea pre­ţurilor continuă. In ultimele zile, au fost, la d. M. Manoilescu, ministrul indus­triei şi comerţului, reprezentan­ţii industriei de uleiuri vegetale şi fabricanţii de ţiglă. STIMULAREA CONSTRUC­ŢIILOR De ministru Manoilescu a ară­tat că guvernul doreşte ca pre­ţul materialelor de construcţie să fie cât mai eftin. Fără de o scădere sensibilă de preţuri nu se poate stimula campania de construcţii, la care sunt intere­sate atâtea ramuri de activitate. Industria de cărămidă a fost reprezentată atât prin delegaţi din Bucureşti cât şi din celelalte părţi ale ţării. Aceştia au arătat că şi ei vor ca la primăvară să fie o campa­nie de construcţie cât mai in­tensă. Nu ei vor sta în drumul a­­cesteia. Dar o campanie de con­strucţii nu va fi posibilă până când guvenul nu va veni cu o nouă lege a construcţiilor, prin care să se încurajeze nouile con­strucţii. In ceea ce privete preţul că­rămiziii reprezentanţii fabricilor au făcut diferite propuneri pen­tru normalizarea şi armonizarea producţiei. D. ministru Manoilescu a luat notă de propunerile făcute. Mâine vor fi consultaţi repre­zentanţii industriei lemnelor de construcţii. Azi sunt convocaţi reprezen­tanţii fabricelor de săpun şi lu­mânări. UN MEMORIU AL INDUSTRIA­ŞILOR Industriaşii au înaintat un me­moriu guvernului prin care i se aduce la cunoştinţă că industria indigenă a redus la multe articole preţul, insă numai o parte din a­­ceastă reducere a putut fi obser­vată pe piaţă. Ea s’a oprit la con­­gresişti. In consecinţă, ei cer o interven­ţie a statului, care să grăbească procesul de oxtenire a mărfurilor vândute in detail■ . Conferinţele de la Ministerul de industrie şi comerţ su­nt ur­mărite cu mult interes, atât de industriaşi cât şi de negustori.­­ Ei se interesează de felul cum decurg convorbirile şi de propu­nerile făcute atât de reprezentan­ţii industriei, cât şi de cele ale serviciilor ministerului. Credinţa generală e, însă, că procesul de oftinire nu va putea fi desăvârşit, fără de o mai în­ţeleaptă organizare a felului de impunere şi percepere. Deasemeni, se crede că Sta­tul va veni cu o serie de noui a­­vantagii pentru acei cari îşi vor desăvârşi şi eftini producţia prin introducerea, într’o mai mare mă­sură, a maşinismului. — — •% » tau că interesele Germaniei in co­merţul transoceanic, sunt mult mai mari decât cele cu statele din Sud- Estul Europei. Tonul acesta s’a schimbat. Principalul ziar econo­mic german „Der deutsche Volks, wirt“ arată că Reichul va fi silit, încă timp de zeci de ani, să im­porte produse agrare şi că „s’ar putea, graţie unui sistem preferen­ţial, spori participatia blocului a­­grar in Orient, restrângându-se clauza natiunei celei mai favoriza­tă“. Revista germană adaugă că vor trebui oferite unele compensa­­ţiunii Argentinei, Canadei, etc., cu cari Germania are conveneari ba­zate pe clauza susmenţionată. Scrie Deutsche Volkswirt: „Din punctul de vedere al trans­portului spre tarile in Sud-Estul european, Germania e foarte bine situată. Din desvoltarea acestei regiuni, Germania ar putea trage foloase mari, dacă ar primi avan­tagii vamale. Dar toate posibilită­ţile de dezvoltare depind de ches­tia finanţării. In ciuda preferinţei, ţările orientale ar putea cumpăra mărfuri industriale numai acolo un­de vor căpăta credite. Prin urmare pactul ar avea sens numai atunci când o ţară ca capital prisoselnic ar prarticipa. Gândul se îndreaptă aşa­dar spre Franţa. Un pact fran­­co-german cu Statele din Sud-Estul Europei, tinzând la desvoltarea lor economică, iată un proect care me­rita oarecare sacrifii“. Recomandăm meditaţiei diploma­ţilor noştri ideea emisă de ziarul german, care se mai întreabă dacă Franţa doreşte o asemenea cola­borare. Acţiunea de oxtenire Conferinţele de la Ministerul industriei şi comerţului PROGRAME Hotărât lucru, suntem tari in idei şi în programe. Cel mai bătrân dintre şefii de partid Si cel mai tânăr — d. ma­reşal Averescu si d- Gheorghe Brătianu ~ au expus, poporului nerăbdător, ideile lor pentru înlă­turarea crizei. D. Gheorghe Brătianu e de pă­rere că în ceasul greu prin care trecem, leacurile ce se pot aduce gospodăriei publice nu sunt așa de numeroase. Ele se numesc : ordine, muncă, sinceritate, cinste și economie”. Aplaudăm cu amândouă num­­­ele- E, de altfel, ceva mai ampli­ficat, vechiul program al d-lui mareșal Averescu, pe care l-am aplaudat totdeauna: muncă, cins­te şi legalitate” — dupe cum am aprobat inimoasa deviză en­gleză: „patria şi dreptul meu”­D. mareşal Averescu a ţinut şi el să potrivească formula lapidara a credinţei sale cu nevoile vremii de acum. Ce vrea d- Mareşal? a) .­Restabilirea orănduelii în toate r­amifi­caţiunle aparatului STATAL”. b) Restabilirea situaţiei finan­ciaro-economice prin „reducerea cheltuelilor generale ale Statului” prin „reducerea treptată a impu­nerilor” şi prin „restabilirea ni­velului exportului pentru ca ba­lanţa comercială să devie activă cum a fost în 1927”. Aplaudăm şi acest program. Suntem şi noi pentru reducerea cheltuelilor şi sporirea veniturilor. Dar, bine­înţeles, numai potrivit devizei „Nihil sine Deo”■ ft , Redrucerea preţului ferului în Ruhr ESSEN 12 (Rador). — Ziarele anunţă că reprezentanţii industriei metalurgice din Ruhr, ar fi hotărât reducerea preţului fierului, cu un procent de 6—7 la sută, faţă de preţurile actuale. ______ oouVTn­portante cereri de concordet preventiv Ein tribunalul comercial Ilfov a primit două importante cereri de concordat preventiv-Una este a d-lui La Benatoyo, pro­prietarul firmei „La Samaritaine’, magazin de manufactură și mătă­suri, din str. Lipscani 26. In bilanţul anexat cererii se vede trecut activul cu suma de 36.568­ 515 lei, iar pasivul cu 28­ 897.000 lei. In activ se cuprind: mărfuri di­verse, însemând circa 22 milioane ; debitori 2.500­ 000 lei; mobilier 186 mii lei; avansuri 120.000 lei; cassa numerar 26000 lei; imobilul din str- Visarion 27, trecut cu o valoare de 10­ 680.000 lei. Pasivul se descompune în 25.120-755 creanţe chirografare, 2.639.000 cre­anţe ipotecare şi 1­ 046.000 creditori gagişti. Oferă cota de 60 la sută plătibilă în 2 ani (primul an 20 la sută în patru rate, iar al doilea an 40 la sută în patru rate); mai oferă do­bânda legală după art 43 din legea concordatului. — Cealaltă cerere este a d-lui Iancu Serghei, comerciant de haine gata, din calea Rahovei 148­ Situaţia conform bilanţului pre­zentat este activul de 4123.000 lei, iar pasivul de 4.039.000 lei. Oferă cota de 60 la sută, în 2 ani (20 și 40), cu o dobândă de 7 la­­ sută- anual. ... „ANTANTA AURULUI“ ■ .......an* ♦ mmm—­ Tratativele franco-britanice pentru o politică de împrumuturi şi investiţiuni externe Experţii financiari francezi si englezi s’au întrunit la începutul acestei luni la Paris, pentru a dis­cuta unele chestiuni technice in legătură cu plata ‘datoriilor fran­ceze in Anglia, încheiate înainte de război- Discuţiunile au depăşit insă curând acest cadru restrâns şi au îmbrăţişat problema unei vaste cooperări financiare intre cele două ţari şi a folosirii auru­lui acumulat de Banca Franţei-Nu s'a publicat nici un comuni­cat oficial asupra discuţiilor ur­mate şi asupra rezultatelor la care' s'a ajuns. Publicul a fost informat numai că s’au început conversa­­ţiuni, pentru organizarea unei co­laborări financiare şi că tratati­vele vor continua în curând la Londra. Din inform­aţiimile cari au putut fi totuşi obţinute de zia­rele franceze şi engleze, se pare că este vorba de o acţiune în stil mare, de o utilizare a tuturor ma­rilor forţe de credit de cari dis­pun cele două tari, pentru a se ajunge la o in­viol­are economică şi industrială in Europa. O DECLARAŢIE OFICIALA Se pare că Franţa­ doreşte ea în­săşi să pună stavilă afluxului de aur. Rezervele imense ale Băncii Franţei stau imobilizate, ca şi ca­pitalurile Cassei autonome de a­­mortizare a rentelor. Pentru a decongestiona târgul financiar fran­cez s’a redus taxi­ scontului la 2 la sută, cea mai redusă taxă din toată lumea, alături de­­aceea a Băncii Federale de JMilfte din New­­*wS. Iradia pentru­ o politică de mari împrumuturi şi de plasamente, prin favorizarea ex­portului de capitaluri. In acest sens este semnificativă declaraţia pe ca­re chiar eri, ministrul finanţelor, d-l Germain Martin, o făcea unui ziar. Ministrul explica, răspunzând unor critice, că Franţa nu a făcut nimic pentru a strânge rezervele de aur şi că dimpotrivă, guvernul şi Banca Franţei, studiază planul unor pla­samente, pe baza unei înţelegeri in­tre marile puteri. STABILIZAREA POLITICA Aceste pregătiri vor avea desi­gur o influenţă covârşitoare asu­pra apropiatelor negocieri la Ge­neva. Opera de colaborare pe care o studiază guvernele francez şi englez s’ar putea pune in practică cu ajutorul comitetului financiar al Societăţii Naţiunilor, sau in co­laborare cu Banca Reglementelor Internationale din Basel Toate acestea rămân să fie examinate in viitorul cel mai apropiat, deoarece este un interes european ca rezer­vele de capital ale unor ţări, cari sufera de prea mult belşug in aur să folosească refacerea celorlalte tari, sărace in capitaluri. Problema prezintă fără îndoială si un aspect politic. E vorba in primul rând de garanţiile ce vor fi oferite capitalurilor. Aceste ga-­­ranţii nu sunt numai de ordin fi­nanciar, ci şi de ordin politic. D. Jules Sauerwein, redactorul di­plomatic al ziarului „Matin", a dat unele amănunte preţioase în această privinţă. Precizând că Franţa nu ar admite o „conferinţă internaţională a aurului”, unde a­­u­ să figureze ca vinovată că are prea multe rezerve de aur- a adăugat că unicul mod de a înde­part­a neîncrederea este să se în­cet­eze cu agitaţiile contra păcii cu mişcările revizioniste. Statele cari au nevoe de ajutorul Franţei, care doresc acest ajutor, vor tre­bui să in­teleaga că îl pot pu­ne nu­mai in cadrul respectării­­redate­lor d­e pace­ PRIMELE ÎMPRUMUTURI NEGOCIATE in afară de tratativele fran­co­­britanice, pe care unii ie consideră ca o nouă „antantă a aurului“, sunt in curs tratative şi intre Paris şi New-York, având acelaş scop al unei bune repartizări a creditelor, cu găsirea garanţiilor necesare­ Chestiunea este una din cele mai importante, tratate în ultimii ani. De reuşita aranjamentelor proec­­tate depinde problema refacerei fi­nanciare şi economice a Europei. Chiar în momentul de faţă se tra­tează la Paris o serie de împrumu­turi, destinate statelor prietene Franţei, intre altele, a doua tranşă din împrumutul de stabilizare al ţării noastre. Negocierile se urm­ea­ză de data aceasta intr’un cadru mai vast decât în trecut. Ele nu sunt decât începutul marei acţiuni internaţionale ce se pregăteşte. Succesul acestor sforţări va des­chide posibilităţi noui silinţelor de apropiere europeană şi de consoli­dare generala, politică și economică. Momentul unei largi politici de credit internaţional , importata declaraţie a d-lui Germain Martin PARIS 12. (Bodor). — Ziarul „Paris Midin pu­blică o declaraţie a d-lui Cl­ét­ m­ain­ Sab­in în­ legă­tură cu unele, critici a­­duse împotriva acumulă­rii crescânde a rezerve­lor de aur la Banca Tran­tei. Ministrul Finanţelor precizează că Franţa nu a atras către dânsa aurul în mod sistematic­­şi cu­ voinţă. Banca Franţei a­­plică reft­ulere monetare ce decurg din regimul e­­talonului aur şi nu poate refuza aurul, care îi este prezentat. Adevărata cau­za a mişcării aurului e faptul că balanţa contu­rilor e credit­ore. Guvernul francez, afir­mă d. Germain Martin se sileşte dimpotrivă să fi­milese acest fenomen. Banca Franţei a redus taxa scontului la 2 la sută Şi are astfel alături de Federal Reserve Bank din New-York, scontul cel mai mic din lumea întrea­gă. Banca Franţei se si­leşte astfel să îndepărte­ze de pe piaţa Parisului noui afluxuri de aur. (teieristrul Finanţelor a afirmat că momentul pa­re a fi venit pentru a s­­tudia bazele unei largi politici de credit interna­ţional. Astfel Franţa va avea putinţa să dea con­cursul ei naţiunilor care fi cer. Solidaritatea inter­naţională va permite să se distribuie creditul cu ■nai multă îndrăzneală, dar cu respectarea dato­riei imperioase de a se o­­croti economia publică. Miistrul Finanţelor a încheiat subliniind rolul e­ventual pe care l ar avea în acest domeniu comite­tul financiar al Societăţii Naţiunilor. Franţa se va prezenta ca agentul cel mai activ al solidarităţii internaţionale. Chiar în momentul de faţă guver­nul francez studiază acea­stă problemă cu toată gri­ja şi prudenţa cuvenită. O DECLARAŢIE­­ ÎNGRIJORĂ­TOARE . Cancelarul Bruening, înapoiat dintr o­­ călătorie cu prilejul căreia s'a putut convinge personal de excesele extremiştilor de dreapta, a ţinut un discurs ingrijorător.­­ La Ratibor, şeful guvernului german a declarat că agitaţia radicalilor de dreapta a luat forme atât­­ de primejdioase, încât însăşi fiinţa statului german este pusă in joc, dacă şefii de partide nu îşi vor face datoria să lămurească popo­rul de gravitatea agitaţiilor. Can­celarul a adăugat că guvernul Reichului a păstrat până acum tă­cerea, dar azi se vede nevoit să spună întreg adevărul: Germania pluteşte între a fi­.Şi a nu fi. Am arătat adesea şi am stârnit in ultimul timp asupra gravităţii crizei germane. E o criză morală in primul rând, fiindcă masseie­ s’au lăsat amăgite intr’o mişcare, del­a care nu au de aşteptat decât desamăgiri. Poporul german este îndemnat să creadă că tratatul din Versailles va putea fi sfărâmat dacă naţiunea se va ridica împo­triva păcii, că sarcinile reparaţia­­mior vor putea fi scuturate prin­­tro politică de rezistenţă, că via­ţa socială şi economică poate­­ reorganizată pe noui temelii, prin răsturnarea Republicii. Germania este ameninţată să piardă tot ceea ce a agonisit prin truda abilă a celui mai mare om de Stat din ultimele decenii. Ope­ra lui Stresemann, astăzi calificat de radicalii­ naţionalişti drept tră­cător este periclitată, viitorul po­liticii iniţiate de el este compro­­mis, odată cu spulberarea încre­derii foştilor adversari, în politică dusă de Germania- Prelatul Kaas, şeful partidului Centrului, spunei acum câteva zile, în cuvinte alese, ceea ce cancelarul Bruening spune acum fără înconjur. Ceea ce este regretabil, în desfă­şurarea stării de spirit din Ger­­a­nia, este că partidele moderate, văzând■, succesul elector­al al naţio­naliştilor socialişti, au încercat se folosească aceleaş arme demago­gice. Ele au ajutat, printr’o poli­tică de inconştientă supralicitare, la crearea unei psihoze, azi gene­ralizată și pe care cu greu o nu o pot combate. A- Tîsr. ORGANIZAREA In cuvântarea Regelui către comisia senatului, care i-a adus răspunsul la mesaj, găsim, între altele, o frază de o importanţa covârşitoar­e: „Unul din mijloa­cele, cam­ oricât de gravă ar fi criza, ne stă veşnic la îndemână, spre a îmbunătăţi întrucâtva starea de lucruri, este munca. Toţi, oricare este îndeletnicirea fiecăruia, trebue să muncească în aşa fel, încât să fie de folos comunităţii; nu numărul de ore muncite sunt importante, ci cât şi ce se munceşte în acest răs­timp". Suveranul a pus cu aceste cu­vinte degetul pe rana deschisă de care suferă viaţa economică a ţarei şi care formează o pie­dică importantă în desvoltarea ei. Desigur că nimeni nu se gân­deşte a pune în sarcina unui sin­gur element, al vieţei economice toate greutăţile, în cari se sbate ţara. Totuşi un lucru e cert: pe când unele cauze, cari au pro­vocat actuala criză, par a fi mai mult în legătură cu dificultăţile economice ivite, abia în ultimul timp lipsa unui spirit de muncă sistematică că este o boală conti­nuă, care se opune ridicării sta­rei economice a ţării, chiar du­pă ce elementele trecătoare, cari stau actualmente în capul dis­­cuţiunilor, vor fi dispărut. Să spunem fără înconjur, de unde" îşi trage obârşia acest rău ---------u-nw ---------­ In România nu se munceşte destul de sistematic si uneori nici cu destulă tenacitate. Se ştie că echilibrul budgetar se menţine greu in urma numărului prea în­semnat al funcţionarilor şi totuşi administraţia­ adeseori lasă de do­rit,­ cea ce numai în parte se poate pune in sarcina unor greşeli even­tuale în sistemul administrativ- Deasemenea oricare industriaş sau stăpân cu cunoştinţe m­ai largi ar putea confirma ca randamentul mijlociu al­ funcţionarilor sau mun­citorilor nu atinge cifra corespun­zătoare obţinută in condiţiuni si­milare in străinătate­ O NOUA METODA DE LUCRU Ceea ce lipseşte pentru a ridi­ca munca indigenă, este adopta­rea metodei de lucru în Occi­dent. Spre a ajunge la această ţintă, sunt necesare două ele­­m­ente. Primul există fără îndo­ială. Statul român este destul de tare să asigure locuitorilor săi liniş­tea internă şi pacea. Al doilea­ element care în par­te, nu este încă suficient de des­voltat, e spiritul de perseveren­ţă în muncă. Aceasta nu se poa­te importa din străinătate. Po­porul însu­şi trebue să-l creeze. Există un exemplu strălucitor, ce se poate face în această pri­vinţă cu voinţa neclintită a po­porului dacă est® îndrumat cu MUNCII înţelepciune. Este un fapt incon­testabil că ultimii zece ani au ri­dicat într’o proporţie uimitoare randamentul lucrătorului italian şi, mai ales, au creat în această ţară, un spirit de colectivitate cu desăvârşire inexistent în timpu­rile anterioare fascismului. Ori­cine e liber să considere siste­­mul pol­itic italian ca o binecu­vântare sau altfel, dar nu există motiv de ce ţara românească sâ nu se folosească de experienţele Italiei, întrucât se poate aplica fără a lovi legile existente sau sentimentele poporului. Fără întărirea spiritului de co­lectivitate nimeni nu va reuşi să îndrumeze toate forţele eco-­­nomice ale ţării spre o singură oaie, nimeni nu va putea da ţării o administraţie într’adevăr mul­ţumitoare, iar lipsa unui sistem în viaţa economică şi prea dese­le schimbări în sistemul admini­strativ formează o piedică in desvoltarea spiritului de muncă încordată, de programe de mun­că întinse pe un şir de ani. De­geaba se dă deci o luptă aprigă pentru a se câştiga şi a se pă­stra ţârii un rol în producţie Fa­ţă de concurenţa înverşunată a străinătăţii, dacă nu !se caută a se stârpi răul la rădăcină, adică­­înlocuirea spiritului actual de muncă individualist şi fără sis­tem — cu un spirit de tenacita­te şi de supunere la interesele colectivităţii, P. Q. —i WITi + Ml Un financiar american propune reducerea dato­riilor interaliate NEW-YORK 12 (Radar) d-l Albert Wig­gin, preşe-­ dintele băniiei „Chase Na­tionale Bank“, presupusa a fi cea mai mare banca din lume, sugerează in raportul anual ideea ca Statele Unite să ia iniţia­tiva reducerea datoriilor interaliate contribuind astfel la însănătoşirea co­merţului. E-l Wiggin spune fil­­nume : „Fără să comentez ar­gumentele date de cele două părţi ale controver­sei şi neţinând seamă de chestiunea justiţiei anu­larei, sunt ferm convins că pentru guvernul Sta­telor Unite ar fi o bună a­­facere să ia iniţiativa re­ducerea datoriilor'’. Negocierile conomice austro-ungare BUDAPESTA. 12 (Rado*). - D Nicki, ministru i­ntenipotenţiar al Ungariei, şi sub-di­rector al genituinei politico-economică din ministerul a­­fsicerilor străina, r* plec* mâine di­mineaţă la Viena, împreună cu alţi 2 delegaţi, pentru a negocia ca re­prezentanţii guvernului austriac, mo­dalităţile reglementărei viitoarelor rel­aţiuni politico-economice dintre cele două ţări. Nego­cerile vor da la o singură şi, ele tinzând la prealabila orientară a negocierilor ulterioara. Delegaţii Ungariei­ şi Austriei, vor căuta în decursul acestor negocieri, să mtabileasca modalităţile pentru desvoltarea schimbului de mărfuri I între Ungaria și Austria.

Next