Argus, iunie 1931 (Anul 22, nr. 5437-5460)

1931-06-01 / nr. 5437

Anul XXII No. 5437 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afa­­cere, până când nu vă Interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră.­­ , Luaţi informaţiuni comerciale de­taliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS’* secţia de Informaţiun­i comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul 1, telef. 306/93 şi 323/69. ABONAMENTE IN STRAINATATE Un an 2200 lai 6 luni 1300 „ 3 luni 800 . IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 „ 3 luni 306 3 lei In ţară, 6 lei In a treiaState BIROURILE: Bucureşti, Strada Constantin Miile No. 24 |fost Sărindar) EL L­A TEL­E­F­O­N: 306/93 şi 323/69 ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: & PAUKER &­ & F. VALENTIN INDUSTRIEI şi FIN­ANŢEI Directori GRIGORE GAFENCU Luni 1 Iunie 1931 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afa­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. Luaţi informaţiuni comerciale de­taliate, precise, bine-controlate, de la „ARGUS” secfia de informatiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA •e primeşte la Administraţia Ilarului şi la toate agenţiile de publicitate ÎNCREDEREA Două bănci au tras obloanele. Una în provincie- Cealaltă în Ca­pitală. Cea dintâi, îşi închisese por­ţile de mult. De ani de zile n’a mai făcut nici o tranzacţie. Se mulţumea să lichideze, dupe pu­tinţă, afacerile ajunse la sca­­denţă. A doua, nu a căzut Ar fi pu­tut să-şi urmeze activitatea. Dar, conducătorii băncii au so­cotit că, în împrejurările de a­­cum ale pieţei financiare, e mai «u folos să lichideze decât să ţie capitalul învestit în afaceri cari nu dau câştig. Va să zică s’a închis o bancă slabă şi una care n’a mai găsit folos să-şi continue activitatea. Ea nu lichidează silit şi nu cere jertfe dela depunători. Creditorii îşi vor recăpăta toţi banii, într’un termen foarte aproicat. Totuşi, piaţa financiară s’a resimţit de pe urma acestor două lichidări. S’au găsit depunători cari să vadă stafii în plină­ zi. Aşa e depun­atorii. Tresare la c­ea mai uşoară adiere a vântu­lui El vede, în orice împreju­rare, o primejdie pentru avutul său. Dă crezământ svonurilor celor mai fantastice. Şi, slavă Domnului, trăim într'o vreme când svonurile fantastice, de tot felu­l, bântuie, cum bântuia­, o­­dată, ciuma şi holera. Ciuma dis­trugea corpul. Svahurile distrug moralul.­­ Am întâlnit, deunăzi, un prie­ten. — Unde te duci ? -- La bancă. — Să depui ? ■— Nu­­ să scot. — De ce scoţi ? — Am auzit că banca pierde Un miliard la o fabrică pe care o­ finanţează. — Dar, ştii tu cât e un miliard? E un milion şi două sute de mii lire sterline. Sunt treizeci de mi­lioane lei vechi aur. Crezi tu, că e fabrică în țară ale cărei a­­faceri să fi cerut o sumă atât de mare ? Și crezi tu, că banca ta sau oricare alta, poate da unei singure fabrici, o asemenea sumă ? — Nu cred. Dar mă tem. Vor­bește toată lumea. Trăim, dar într’o vreme de ne­încredere, când ,,vorbeşte toata lumea’’. Şi am făcut totul să a­­jungem aici. Particularii vorbesc şi se vaetă. Negustorii vorbesc şi vaetă. Industriaşii vorbesc şi se vaetă. Miniştrii de finanţe vorbesc şi se vaetă. Neîncrederea o răspândim toţi. O răspândesc, mai ales, cei de sus, prin legi arbitrare, prin mă­suri nechibzuite, printr-o pri­goană statornică a capitalului. Şi, totuşi, încrederea asta pe care noi am nesocotit-o e însăşi baza vieţii economice. Economia politică nu face parte din familia ştiinţelor posi­tive. Temeiul ei e psihologic. Preţul mărfurilor naşte din ,,dorinţă”, — element sufletesc. Omul de doreşte pâine ca să-şi astâmpere foamea ori diamante­, ca să se împodobească, — tot dorinţa” e imboldul. Creditul naşte din încredere, — iarăşi element sufletesc. Credi­tul presupune două persoane : una care dă, alta care ia. Dacă lipseşte încrederea aceste două persoane nu se pot întâlni şi cre­ditul nu poate naşte. Acea societate şi acei oameni propăşesc, cari se bucură de în­credere. Şi e firesc să fie aşa: încrederea pe caii o au alţii în tine, întăreşte încrederea în tine însuţi şi te îndeamnă la muncă cinstită. Eşti mândru de buna părere a celorlalţi şi nu te laşi uşor s’o pierzi. Purtându-te aşa, ai râvnă şi spor la muncă. Un gânditor, cam pesimist, a spus că încrederea e ca sufletul; când o pierzi, nu se­ mai în­toarce-Aforismul poate fi adevărat pentru persoane. Nu e adevărat pentru o societate. ‘ Poporul nu poate f răspunzător de greșelile trecătorilor ei conducători. Azi sau mâine, atmosfera de neîncredere ce s’a întins la noi, va trebui să fie risipita, căci un popor n’o poate duce într'un vaet»­­. Convenţia comercială greco-română ATENA 30 (Rador).­­ Tratativele pentru înche­ierea convenţiei comer­ciale între Grecia şi Ro­mânia au dus in princi­piu la un acord. Au mai rămas totuşi să fie rezolvate chestiunea despăgubirilor pentru daunele suferite de su­puşii greci în România în timpul războiului şi unele puncte de amănunt. Se crede totuşi că aces­tea nu vor mai întârzia multă vreme semnarea convenţiei. Divizia navală romă­­nească la Pireu ATEÎ^A ‘divizie navală română,comafldată de A. S. R. Principele Nicolae şi compusă din trei contra-torpioare, a sosit azi dimineaţa la Pireu. Unităţile ro­mâneşti au schimbat saluturile re­glementare cu bateriile din port La orele 11, d-l Langa Răşcanu, ministrul României la Atena şi că­pitanul portului Pireu au prezentat salutul lor A. S. Principelui Nico­­lae. Ministerul Marinei a ataşat un o­­filțer superior pe lângă persoana Alteţei Sale, pentru timpul cât va rămâne la Pireu. huhu uimi ONOAREA Douăzeci și patru de ore ne mai despart de prima zi a alegerilor pentru Cameră. Aceste alegeri se vor face așa cum se vor face. Ziarele vorbesc de ultimele măsuri luate de gu­vern. Azi, Duminică, nu e voie să se țina nici un fel de întrunire pu­blică. Motivul? Alegătorul trebue să se reculeagă. Dar, de când se fac alegeri „luptă" electorală, campanie" electorală nu înseam­nă"reculegere. Guvernul are, insă, nevoie de această reculegere, ca să culeagă voturi. Luni, în ziua alegerii, poruncă e ca localul de vot să fie , fier­­sit" timp de un ceas. Grija asta pentru alegători e mişcătoare■ Numai să nu se­­aerisească" şi urnele. Dar, să lăsăm alegerile. Că la noi, viața guvernelor nu atârnă de parlament. Noul parlament, oricum va­­ ales, va pleca odată cu guvernul, care l-a ales, dacă acesta nu va putea face față împrejurărilor. Să vorbim de scrisoarea d-lui Dem. I. Dobrescu, primarul sus­­pendat al Capitalei. E o scrisoare frumoasă, foarte demnă, care face cinste autoru­lui ei. ..Am trăit o viaţă întreagă res­pectat pentru cinstea mea, pentru realitatea mea, pentru constanţa in principiile mele. Mă pot uita tot lungul vieţii mele ca pe un fir de aţă albă. ■ „$i cu toate acestea astăzi pri­marul Dobrescu este suspendat ca orice incapabil sau ca orice pun­gaş de rând. Voi cere dreptate pentru această jignire $1 DE ACI înainte traesc numai.pen­tru ca. s­a-mi FAC DREPTA­TE". Din aceste rânduri se vede cad. Dobrescu e adânc turburat in su­fletul său, — onoarea turbură pe acei care o au. Şi de aceea decla­ră că de aci înainte trăeşte numai ca să-şi facă dreptate. Foarte bine. „Când oamenii cin­stiţi vor avea energia onoarei, spune Emile Augier, numai atunci despreţuitorii ei nu vor­ mai ţine atâta loc, sub soare". Concesionarea terenurilor petrolifere ale Statului Rezumatul licitaţiei de eui­ eri dimineaţă a avut loc la mi­nisterul de industrie şi comerţ o licitaţie publică pentru concesiona­rea terenurilor petrolifere ale Sta­tului ce au rămas neadjudecate la licitaţia de la 12 Martie a. c. Comi­­siunea de licitaţie a fost compusă din d-nii: ing. Cristea Niculescu, secretarul general al ministerului de industrie şi comerţ, ing. A. Ţân­­ţăreanu, directorul minelor, D. Şte­­fănescu, geolog şi Gr. Oghină, şef de serviciu în direcţia minelor, în calitate de secretar al comisiunei. Au fost scoase la licitaţie cinci perimetre din terenurile petrolifere ale Statului, cari au rămas neadju­decate la licitaţia publică ce a avut loc la 11 Martie a. c. S-a prezentat la licitaţie o singură societate pe­troliferă şi anume Creditul Minier, care a prezentat oferte pentru ur­mătoarele patru perimetre. Pentru perimetrul XXVII Slănic, in suprafaţă de 40 ha s-a oferit câte 100 mii lei de ha sau în total 4 mi­lioane lei, în cazul când sonda de explorare va trebui să fie executată în Valea Teancului, jud. Buzău, aşa cum prevede condiţiile licitaţiei. O altă alternativă prin care se oferă câte 126 mii lei de ha, sau în total 4 milioane 960 mii lei, în cazul când ministerul ar conveni ca ex­plorarea să fie executată în judeţul Prahova, în apropiere de schelele existente. Pentru perimetrul XXVIII situat in Valea Grecului, în suprafaţă de 40 ha, s-a oferit câte 205 mii lei de ha sau în total 8 milioane 200 mii lei, în cazul când sonda ee explo­rare ar trebui executată la Dich­ten­ (Bucovina), aşa cum prevede condiţiile licitaţiei. O altă alternativă prin care se o­­feră câte 235 mii lei de ha sau în total 9 milioane 400 mii lei, in cazul când ministerul ar admite ca ex­plorarea să fie executată în regiu­nea Cătina (jud. Buzău) si o altă alternativă prin care se oferă 265 mii lei de ha, sau in total 10 milioane 600 mii lei, în cazul când ministerul ar admite ca explorarea să fie executată în regiunea FHl­­peşti Târg, jud. Prahova. Pentru perimetrul XXXIV, situat la Drumul Sării, în suprafaţă de 40 ha s-a oferit câte 100 mii lei de ha sau în total 4 milioane lei Pentru perimetrul XXXVII, situat la Gricov Est, în suprafaţă de 40 ha au oferit câte 100 mii lei de ha, sau în total de 4 milioane lei. Pentru perimetrul XXXV, situat la Izvorul Lacului Negru, în supra­faţă de 40 ha., nu s-a prezentat nici o ofertă. Rezultatul licitaţiei de mai sus va fi supus examinării d-lui M. Ma­­noilescu, ministru de industrie şi comerţ. Cum însă preţurile oferite la cea de a doua licitaţie sunt mult inferioare decât acelea oferite la prima licitaţie publică, este probabil că nici aceste oferte nu vor fi apro­bate, aşteptându-se o conjunctură economică mai favorabilă. M. B. Citiţi în pag. III-a: Concordatul Băncii de Industrie şi Comerţ Săptămâna Financiară «le Viator O polemică de prisos.—Programe financiare.—Camăta şi ipos­tecile.—Revizuirea planului Young.—Circulara dslui Hamangiu Eftinirea chiriei banului.—Scontul la New-York.—Bănci cari îşi răscumpără acţiunile.—Petrolul.—Bursa Un sceptic a spus că cu cifre se pot dovedi toate. Deşi cifra e tot ce e mai pozitiv, depinde de artă cu care o aranjezi, o mai suceşti şi răsuceşti, mai înlături cu dexte­ritate ceea ce nu-ţi convine, mai Înfloreşti ceea ce îţi place şi ajungi le concluzia dorită. E un fel de a­­crobaţie aritmetică, în care unii sunt foarte dibaci. Insă când a­­ceastă artă in mânuirea cifrelor se exercite în contul creditului ţării o spunem aceasta în mod gene­ral fără vreo aluzie la actualitate atunci până şi cetăţeanul cel mai domol, cel mai puţin înfierbân­tat de patima politică, îşi dă sea­ma că se comite o mare şi nectr­­tată greşală, într-o vreme când deficitul e en­demic şi se manifestă în statele cele mai bogate, cari merg în fruntea omenirei, e regretabil ca într o ţară ca România, care suferă astăzi de atâtea lipsuri şi e lovită de o criză aspră, partidele politice să-şi a­­­run­ce reciproc mingea defi­citului, uitând galeria europeană care pri­­v­şte şi ne judecă. Polemica actua­lă în jur­ul unei duzini de miliarde, aminteşte faimoasa controversă cu datorile agricole, evaluate o­­data la A1I, miliarde şi apoi, după indicaţiile L­aicei Naţionale, la 25 miliarde. Ori de câte ori politica se ames­teca undeva, devenim prea impul­sivi şi aceasta în dauna interesu­lui obştesc. Din licitare în suprali­citare, am ajuns, tot cu ocazia a­­cestei nenorocite polemici, ca un ziar din capitală să imprime în fruntea coloanelor sale, următorul titlu cu litere groase de un deget: „Falimentul Statului român recu­noscut oficial”. ' ; | U­nii Lăsăm pe cititorul neînregimen­­tat, să-și facă o părere despre o­­portunitatea și efectul unor pole­­­mici ce ajung la un asemenea dia­pazon. p. Din fericire, numai douăzeci și patru de ore ne mai separă de scrutin — şi după scurtul interval al inevitabililor rătueţi electorale — vom reintra în cadrul preocu­părilor serioase. In situaţia în care ne aflăm, programe cari e­­nunţă , „gheneralităţi" — vorba lui Lascar Catargi — nu mai sunt de sezon■ Timpul lor a trecut de mult. Un program de­ doctrină, care desvoltă idei juste ce sunt patrimoniul tuturor oamenilor pa­trioţi, nu mai încântă pe nimeni, dacă nu se indica tot deodată şi mijloacele concrete de realizare. Fără aceasta o pură vorbărie, o dialectică învechită, de care s’au săturat până şi ţăranii — ceea ce şi explica unele simptome de gre­va alegătorilor rurali. U, s‘a pro­mis în atâtea rânduri marea cu sarea, încât s’au desgustat de a’şi mai expune. oasele in alegeri. Astăzi, un program de guvernă­mânt trebue să arate, în pri­mul rând, ce măsuri au de gând conducătorii să ia în interesul va­­lorizărei şi plasării produselor a­­gricole. Aceasta e chestia vitală, care primează tot restul. Deo­camdată nu ni s’a spus nimic, în această privinţă. Al doilea punct este crearea de resurse noui, fără spor la impozite întru cât nivelul impozitelor actuale a ajuns de mult la limită. Dimpotrivă, o uşu­rare a lor se impune dacă nu voim ca fiscul să pompeze toată vlaga muncii naţionale- In diferite rânduri am dat e­­xemple drastice de nesaţiul fis­cal. lată o latură cu atât mai in­­teresantă şi mai actuală, cu cât controversa în jurul legei carnet­ei încă n’a luat sfârșit. Prin impozitul elementar, prin impozitul global și cel al drumuri­lor, Statul percepe intre 30 și­­15 la sută din venitul unei ipoteci. Să luăm un caz concret. Presupu­nem că am dat cu ipotecă un ca­pital de un milion lei — înaintea legei cametei — cu 18 la sută. Am avea deci un venit brut de 180.000 lei. Din acest venit brut. Statul percepe 21.15 la sută, ini ■ ■"■--irr------r-“ttr-riî‘.T' i.;f,■ (Citiţi continuarea in pag. 3-a) Regele Angliei e sănătos LONDRA, 30. (Rador). — Pentru prima oară de la însănătoşirea Sa, Re­gele George a eşit azi la plimbare că­lare, aşa cum obişnuia înainte de a se îmbolnăvi. Surpriza a fost mare pentru londonezi şi mulţi nici nu au recunoscut pe Suveran, în sprintenul cavaler, care arăta o perfectă sănă­tate Săptămâna Industrială de 1. RADU Se închid uzinele şi minele româneşti.—Lipsa de lucru la pro­porţii nebănuite.—Cum trebue privită problema tarifului preferen­ţial, în cadrul intereselor noastre economice . Zilele trecute, un ziar din Capitală­­a adus grava ştire despre închiderea uneia din cele mai mari şi importante mine de cărbuni din Valea Jiului. Din lipsă de consum suficient, marile so­cietăţi carbonifere din ţară au hotă­rât închiderea minei Vulcan, care era prilej de muncă pentru populaţia oră­şelului Vulcan, de 12.000 locuitori.. Astfel o întreagă regiune industria­lă se preface intr’una bântuită de mi­zerie şi şomaj. * Chiar în numărul nostru de azi, în altă parte a ziarului, se comunică din isvor autorizat, că la Reşiţa, ultimul furnal înalt care mai era în funcţiune până ori, a fost oprit. Este al şaselea furna­l înalt care se închide după cele­lalte, din lipsa de comenzi a acestei vaste întreprinderi metalurgice. In toate , ramurile de producţie a industriei fierului, lipsa de lucru, s’a simţit cu deosebire in 1931, ceia ce a adus după ea un şomaj tot mai pronunţat cu tot cortegiul de conse­cinţe economice şi sociale. Fără îndoială că lipsa accentuată de lucru în centrele mari industriale ale ţării, are la rândul său repercu­siuni nefavorabile asupra tuturor ce­lorlalte ramuri de producţiune din ţară. Statul încasează mult mai puţin, nu numai de la societatea „Reşiţa", nu numai de la întreaga populaţie care trăia din şi in jurul acestei mari îm­treprinderi metalurgice, dar şi de la toate întreprinderile economice şi in­dustriale din ţară, în strânsă legătură de afaceri cu soc. „Reşiţa". Reper­cusiunea se resimte şi la Calea Fera­tă, principalul client al soc. Reşiţa, care prin diminuarea activităţii atâtor întreprinderi economice, dependente de activitatea soc. „Reşiţa" , are şi ea de făcut cât mai puţine trans­porturi. * Ar fi deci momentul suprem, ca Statul să fie serios în ajutorul ma­rilor întreprinderi industriale din ţară şi în special al soc. Reşiţa, cu comenzi de investiţie, aşa cum se procedează pretutindeni în ţările unde bântuie criza generală. Pentru finanţarea acestor co­menzi de investiţie, este sigur că societatea Reşiţa va găsi mijloa­cele necesare, graţie relaţiunilor ei cu streînătatea. Trebuie însă rupt definitiv cu sis­temul de până acum, de a se da în străinătate comenzi, cari în ace­leaşi condiţii pot fi executate de in­dustria din ţară. Şi când minele şi uzinele noastre se închid din­ lipsă de lucru, când lucrătorii noştri rămân pe drumuri vedem discutându-se în cercurile noastre economice oficiale, cu un calm ciudat, problema tarifului pre­ferenţial, în cadrul intereselor in­ternaţionale. In interesantul raport al d-lui in­giner C. R.­Mircea, prezentat adu­nării generale a U. G. I. R.-ului pro­blema aceasta este însă examinată pentru prima oară în cadrul reali­tăţilor al intereselor vitale ale pro­ducţiei româneşti. D. Mircea a subliniat diferenţa de concepţii şi interese între Fran­ţa şi grupul germano-austriac, în chestia tarifului diferenţial. D. Curtius, în numele grupului german este pentru acordarea unui tarif preferenţial, însă dela caz la caz şi anume atunci când el ar su­plini unor reale nevoi de schimburi de produse între ţările interesate. D. Briand, la rândul său, acceptă în principiu premizele propunerilor d-lui Curtius, susţine însă în locul acordurilor de la caz la caz,, acor­duri de ansamblu,­­propunând în nu­mele Franţei următoarele: 1) Statele industriale să acorde toate un regim preferenţial, pro­duselor agricole ale statelor din sudestul Europei. 2) Statele agrare să organizeze un oficiu comun de vânzare al pro­duselor lor 3) In schimb, dacă s’ar găsi­ util ca statele agrare să acorde celor industriale contra avantagii, să be­neficieze­ în măsură egală toate sta­tele industriale. Ce însemnează pentru noi aceste două concepţiuni? , D. inginer Mircea, în calitatea, sa de exponent al industriei naţionale, se explică foarte lămurit în raportul său. Astăzi când în­ hotarele ţării noastre avem o industrie, care prin micşorarea puterei de consum îşi vede redusă producţia ,şi activi­tatea la un procent foarte mic din capacitatea ei — o­­treime şi chiar mai pu­ţin -r­ când prin­ închiderea minelor, uzinelor şi fabricilor, mii de lucrători rămân pe drumuri, sun­tem chemaţi să admitem o politică, care ar conduce la distrugerea complectă a industriilor noastre, fără să avem măcar siguranţa, că în schimbul acestui sacrificiu de sinucidere, agricultura va dobândii avantagii reale. Intr’adevăr, din discuţiile confe­rinţei de la­ Geneva, ale comisiunei Europene, ale Uniunei Vamale şi din cele preliminare ale convenţiei ce urma să încheiam cu Germania, s’a desprins clar, că în schimbul a­­vantagiilor problematice pe cari ni le-ar oferi Germania, noi trebue să-i deschidem graniţele nu numai pentru produse ce nu fabricăm în ţară, dar şi pentru acele ce se pro­duc la noi, ceia ce însemnează pur şi simplu desfiinţarea unora din in­dustriile noastre. Propunerea Briand, ne cere însă mai mult. In schimbul contravanta­­giilor ce­ ni s’ar acorda pentru anu­mite produse agricole, va trebui să deschidem graniţele noastre, nu nu­mai produselor unei singure ţări cu cari facem un schimb egal, ci tuturor statelor Europene. Pe de altă parte şi în Germania şi în Franţa se observă manifes­tări, cari dovedesc în pratică o po­litică agricolă de sporire a produc­ţiei interioare, în scopul reducerii importului de produse agricole. In asemenea condiţii, raportul d-lui inginer Mircea, preconizează o politică cuminte din partea gu­vernelor noastre, care să se înte­meieze pe realitate şi nu pe visuri, în sensul de a se armoniza în in­teriorul ţării, interesele agriculturei cu acele ale industriei naţionale. Prin desvoltarea muncii şi pro­ducţiei industriale în interior, se sporeşte consumul de produse in­dustriale, şi invers. Industrializarea agriculturii sub toate formele posi­bile este încă un mijloc de valori­ficare practică a producţiei agri­cole, cu concursul industriei. Numai o strânsă colaborare în­tre agricultură şi industrie, poate aduce prosperitatea ambelor ra­muri de producţie, şi nici­de­­cum o politică, care tinde să folosească în primul rând intereselor produc­ţiei internaţionale. VIZITA DELA LONDRA Vizita d-lor Bruening şi Curtius la Londra se apropie. Este cel din­­tăiu contact intim şi oficial pe ca­­re-l iau, după război, guvernanţii Germaniei cu un guvern al Marei Britanii, în însăşi Capitala ei. E­­venimentul acesta dovedeşte că s’a trecut definitiv de epoca post­belică a încordării diplomatice. Ultimii zece ani au arătat că prin semnarea complexului tratat de la Versailles nu s-a rezolvit pro­blema europeană. Frământările de ordin social și economic au făcut să evolueze multe puncte de ve­dere, să se schimbe multe atitu­dini, să se facă multe concesii în domeniul politicei internaţionale. Germania a avut o serie de mari miniştri de externe care au ştiut să profite de împrejurări, să im­prime directive potrivite şi să a­­ducă ţării lor maximul de foloa­se. Ei au excelat, în special, în manevrarea relaţiilor externe. In vreme ce Franţa putea să menţie Anglia alături de ea, în toate conferinţele internaţionale, Germania a izbutit să câştige bu­năvoinţa excepţională a Statelor­ Unite, a căror intervenţie în afa­cerile europene, devenise hotărâ­toare, după război. Înlesnirea Ger­maniei, la plata reparaţiilor întâiu prin planul Dawes, apoi prin pla­nul Young, nu s’ar fi obţinut fără acele intervenţii. In acelaş timp diplomaţia ger­­mană căuta să reia firul legături­lor normale cu toate celelalte state foste inamice. In bună parte a reuşit. Nouile împrejurări au contribuit la revizuirea concepţii­lor şi a înţelegerilor. Miniştrii de externe ai Germaniei au avut o continuitate în acţiunea lor, indi­ferent de cabinetele, de dreapta sau de stânga, din care făceau parte. . 1 . Relaţiile cu Anglia, au fost, in­­ special, cultivate. Nu erau între­ cele două ţări, după război, cauze] speciale şi directe, care să ingre- j meze o apropiere mai strânsă. Nu se vor discuta la Londra] chestiuni excepţionale. Nici nu e vorba de noui orientări în politica­ internaţională.­­ Vizita d-lor Bruening şi Curtius­­ însemnează numai etapa înaintată­ la care au ajuns relațiile anglo­­germane, M. STR.­­ • Stabilizarea monedei portugheze LISABONA, 30 (Rodor). Guvernul a semnat decre­tul privitor la stabilizarea devizei portugheze. Pe ziua de 1 Iulie urmează­ reorganizarea Băncii Por­tugaliei. ■imffll» t JMK­HT' Politica vamală a par­­tidului republican american WASHINGTON, 30. (Rador). —» Comitetul central al partidului re­publican a publicat o declaraţie preconizând menţinerea tarifului vamal actual. Ministrul german al finanţelor n’a dem­i­­sionat BERLIN, 30. (Rador). — Cercu­rile autorizate desmint ştirea publi-i cată de unele ziare, relativ la even­tuala demisie a d-lui Dietrich, mi-­ nistrul Finanţelor. Datoria otomană STAMBUL 30 (Rador). — Delega­­ţii detectorilor de titluri ale Datoriei otomane, care au tratat încheierea unui acord cu delegaţii guvernului la Ankara, s'au înapoiat ori, fără a fi ajuns la vreun rezultat. După informaţiuni din sursă auto­rizată, guvernul turc a cerut modi-' ficarea acordului din 1928, o redu­cere importantă din cifra totală a datoriei şi conversiunea ei. Dată fiind deosebirea absolută din­tre cele două teze, chestiunea a ră­mas staţionară, fără nici o perspec-­ tivă de soluţionare.

Next