Argus, iulie 1931 (Anul 22, nr. 5461-5487)

1931-07-01 / nr. 5461

. Anul XXII No. 5461 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici-o afa­­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. |i;i :;i •„ Luaţi informaţiuni comerciale de­taliate, precise, bine-controlate, de la »ARGUS“ secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul 1, telef. 306/93 si 323/69. AB­ON­AM­ENTE? IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 • IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800 » 3 lei In țară, 6 lei In streinfitate ORGAN ZILNIC AL COMERȚ . Fondatori: S. PAUKER «i H. F. VALENTIN G r A GUI I INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU Mercuri 1 Iulie u COMERCIANŢI, INDUS IRIA* FINANCIARI! Nu faceţi nici-o atci cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi res­pectivele de viitor,, ale clientelei D-voastră. Luaţi informaţiuni comerciale de­taliate, precise, bine­ controlate, de la „ARGUS“ secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA sa primeşte la Administraţie ziarului şi la toate agenţiile de publicitate BIROURILE: București, Strada Constantin Miile No. 24 (fost Sărindar) Et. I. — TE L E F O N: 306/93 și 323/69 ■SWHL­ TAXE NOUI PE PETROL de Viator Proectul d-lui ministru al indus­triei de a înfiinţa taxe noui pe de­rivatele de petrol, consumate în ţară şi de a afecta produsul acestor impozite la distribuirea de prime precu­atorilor de ţiţei, porneşte de­sigur, dintr’o intenţie lăudabilă- D. Manol­escu, tinde prin noul proect de lege, să dea un sprijin special producătorilor mici cărora le oferă un coeficient de încurajare de pa­tru ori mai urcat decât producăto­rilor mari. Cu alte cuvinte, recom­pensa este invers proporţională cu hărnicia, căci acela care produce mai puţin e avantajat faţă de cel care produce mai mu­t. V , totuş asupra acestui defect ţinând seamă de bunele intenţiuni de la care porneşte. Dar sunt alte obiecţiuni, mult mai firave, formulate chiar de rafinori şi asupra cărora nu se poate trece uşor. In momentul actual, benzina de pildă, se vinde în piaţă cu 7 lei kilogramul, din care 6 lei sunt taxe percepute de Stat şi cam un leu rămâne rafinorului pentru marfa lui­ Pe vremuri, când taxa Statului era mult mai mică, şi suma reali­zată de fabricant mai mare, îi con­venea acestuia din urmă să vândă pe credit­ avansând el impozitul datorat fiscului. Ce va fi însă mâi­ne când taxa fiscală asupra ben­zinei va fi de 9 lei? Ii va mai con­veni rafinorului atunci când el rea­lizează o vânzare de un singur leu, să mai dea pe credit şi cei 9 lei cuveniţi Statului? Cu alte cuvinte să facă oficiul de bancher şi nu de industriaş, cu un risc de 10 contra 1? Este lămurit că în asemenea condiţiuni, creditul se va restrânge foarte mult, rafinorul fiind silit să facă o selecţiune din cele mai se­vere printre clienţii săi. O restrân­gere de credit este însă sinonimă cu o reducere a consumului. E o lege fatală conform căreia consu­mul unui produs scade ori de câte ori, prețul se urcă. Dar în aseme­nea caz, care poate fi prevăzut cu certitudine, nu numai că fondul pentru formarea primelor va fi fi mai mic de­cât se crede, dar chiar produsul taxelor vechi, adică al celor existente, va da înapoi­ Repercusiunea acestor consta­tări sigure asupra veniturilor fis­cului va fi următoarea: Statul care încasează redeven­­ţa în natură, se erijează şi el prin­tre „producători“ şi îşi alocă o primă preluată din fond. Admitem că prima aceasta va fi de 100 mi­lioane pe an. Insă acelaş Stat, împreună cu toate instituțiunile sale, căile ferate în prima linie­­este ,și un mare consumator. Va plăti deci, în virtutea legei noui, mai scump toate derivatele, astfel că, la urma urmelor, suta de mi­lioane lei percepută va fi com­pensată printr’o cheltuială de două sute milioane provenită din scum­pirea derivatelor. Interesant este şi argumentul micului producător, care nu se fe­riceşte deloc în urma gestului ge­neros al Statului, ci prevede că prima făgăduită poate fi pentru el un izvor de boclucuri. Iată ra­ţionamentul: Ţiţeiul bun se vinde azi cu 4000 lei vagonul­ A fost o vreme când se vindea cu 25.000 lei vago­nul. Profanul se va întreba de ce producătorii îl vând acum pe un asemenea preţ de mizerie? Răs­punsul e că preţul rezultă din le­­gea fatală a cererei şi ofertei. Da­că producătorul A a­r încerca să ceară 5000 lei vagonul, B îl oferă cu 4000 lei, preţ care devine legea târgului. Trebue observat că a­­cest preţ de 4000 lei vagonul, nu oferă vreo rentabilitate. Insă pro­ducătorul fiind în nevoie, cons­trâns de angajamentele sale şi, probabil încrezător într'o conjunc­tură mai bună ce se va prezenta în viitor, vinde chiar fără câştig, ba cu perdere, pentru a putea fa­ce faţă obligaţiunilor sal. Să admitem acum că prima pe care Statul o va distribui din fon­dul special susmenţionat, va fi de 2000 lei la vagon, întrucât concu­renţa aprigă între producători nu încetează, se poate prevedea că preţul ţiţeiului în târg va scade exact cu 2000 lei la vagon, prima dată de Stat determinând astfel o comprimare a preţului. Pe de altă parte se poate întâmpla ca făgă­­duiala primei să îndemne pe un industriaş l­a lărgirea exploatărei sale, ba chia să se împrumute în baza primei. O va căpăta într’ade­­văr? Şi când o va căpăta? Foar­te mulţi dintre industriaşi sunt sceptici în această privinţă, îşi zic că grijile bugetare ale Statului sunt covârşitoare şi se prea poate ca la un moment dat, să fie silit să amâne plata primei pentru vre­muri mai bune. Ce va deveni in­dustriaşul petrolifer, în asemenea eventualitate îşi închipue ori­cine­în timpurile actuale, a încasa­t mai uşor pentru Stat de­cât a da. In fine, o ultimă consideraţiune din care va reeşi miopia, neînchi­puita neprevedere a industriaşilor de petrol. De ani de zile, ei tot negociază încheerea unui acord pentru vân­zarea în interior şi n’au putut a­­junge la vreun rezultat. Concu­renţa internă e mai aprigă decât oricând şi am văzut mai sus la ce preţuri derizorii s’a ajuns. Scopul unui acord pentru vânzarea în in­terior niu poate fi altul decât o slăbire a concurenţei, printr’o ur­care de preţ, în aşa fel încât indus­tria să devină remuneratoare­ O­­dată adoptat proectul de lege al d-lui Manol­escu, prin care preţul principalelor derivate se urcă cu 50 la sută, acordul în chestie de­vine o himeră. Ce ar mai însem­na din momentul ce preţul deriva­telor a fost sporit de Stat? D­nii industriaşi ar fi trebuit să îşi a­­mintească că ori de câte ori pre­ţul produselor petrolifere a scăzut, fiscul a profitat de împrejurare pentru a spori taxele. Nu s-au în­ţeles între ei, Statul a tras con­secinţe. La Ministerul de Industrie con­ferinţele cu producătorii se ţin lanţ în căutarea unei formule mul­ţumitoare pentru toţi interesaţii. Buna voinţă pentru a veni în aju­torul industriei nu lipseşte şi e de sperat că se va putea atinge ţelul dorit. Citiţi în pag. V-a Condiţiile convenţiei comerciala cu Germania sura­in­eiei Armata Citesc in Monitorul Oficial a­­mănuntele despre felul cum se or­ganizează ministerul Basarabiei, încredinţat d-lui general Răşcanu. Elementul civil e reprezntat printrun şef de cabinet, un şofer, un uşier şi mai multe dactilografe. Elementul militar e insă, în nu­măr , cabinet mirt­oc, aghotanţi, ofiţeri de legătură, servicii spe­ciale de siguranţă, de jandarmerie, de poliţie. Ai z­­ce statul major al mareşalului Liautay, fost „reşe­dinte general“ al Marocului, în timpul lui Abd-El-Krim, sau „sui­ta” generalului Goureaud,, fost înalt comisar în Siria, pe vremea răscoalei Druzilor. Azi, Franţa e reprezintată în Maroc şi in Siria, printr’un inait funcţionar civil. In schimb, noi reintroducem rit­mul eroic şi colonial in Basarabia. — în paşnica Basarabie, ţinutul cel mai liniştit din Europa, dupe judecata luminată, matură Si auto­rizată a d-lui Lucien Romier­­. Ştim că armata are de împlinit in provincia noastră de peste Prut, o înaltă menire patriotică. Ea tre­bue să vegheze, neîncetat asupra unui hotar, veşnic în primejdie. Rolul ei e frumos Si foarte însem­nat, ca să nu mai fie nevoe să o amestecăm în administrarea inter­nă a unei provincii, care are nevoe mai mult decât ori­care alta, după mulţi ani de neingrijire nu de o mână grea, ci de o administraţie părintească, cuminte şi înţeleaptă. Mai citesc în ziare că e vorba să se întocmească o lege pentru „apărarea ordinei şi a siguranţei statului''. Foarte bine. Avem sau nu avem un guvern de dreapta ? Primejdia extremistă a fost nu­mai­decât descoperită. A fost bă­gată în parlament, apoi dată afară- E timp să fie reglementată. ■ Am aflat, însă, cu surprindere, că atât dreptul de cercetare şi de arestare cât şi cel de judecată, pentru infracţiunile şi legea proec­­tată, vor fi încredinţate armatei. Autorităţile militare în loc de a fi ferite, cu toată grija, în interesul lor şi al instituţii din care fac parte, de problemele politice şi şo­cate cele mai grele şi cele mai delicate ale vremei de azi,­ vor fi însărcinate să le deslege prin mă­suri poliţieneşti şi sancţiuni judi­ciare. Şi îmi aduc aminte, fără să vreau, de cordoanele militare din alegeri!... Armata administrator? Armata judecător? Armata alegător? Un asemenea amestec de atri­buţii nu poate să dea fireşte, re­zultate bune-Şi mă gândesc la armata din tranşeele Moldovei. Nu făcea pol­itică, nici administraţie. Apăra ţara. E armata aşa cum o vrem GRIGORE GAFENCU Situaţia agricolă in ţară la 25 Iunie 1931 Buletinul de ştiri agricole al U­­niunei Camerelor de agricultură publică următoarea situaţie agrico-­ lă a ţării : In ultimele două săptămâni tem­peratura s’a urcat simţitor şi aproa­pe în toată tara s a stabilit un timp frumos şi senin, dându-se astfel pu­­tinţa să se execute lucrările de câmp în condiţiuni cât mai bune. In unele din aceste regiuni au rămas suprafeţe mici de porumb neprăşite, nefiind braţe suficiente şi timp favorabil. In ultimul timp aproape zilnic în diferite părţi ale ţării cad ploi destul de mari, urmate de manifes­­taţiuni electrice, datorită cărui fapt şi temperatura a scăzut puţin. Ploile au căzut in Banat, Ardeal, Bucovina apoi în Oltenia, Munte­nia (regiunea Galaţilor), Nordul Moldovei şi partea centrală a Ba­sarabiei. In regiunea Braşovului a căzut o ploaie torenţială, provocând revăr­sarea râurilor şi pricinuind pagube însemnate. In unele părţi ploile au fost ur­mate de grindină, aducând pagube serioase. Astfel în judeţul Bacău, pe teri­toriul comunelor Mărgineni, Racila, Racova şi Valea Seacă, grindina a adus pagube de circa 20 la sută se­­mănăturilor de cereale, precum şi la pomi fructiferi şi vii. In judeţul Neamţ, în câteva co­mune grindina a distrus 100 hectare de grâu, grădinile de zarzavaturi şi a cauzat stricăciuni mari semă­năturilor de porumb, mazăre şi fa­sole. Tot aşa şi în judeţul Bălţi grin­dina a provocat pierderi de 10—20 la sută la sămănături în regiunea Fâşcani pe teritoriul a 7 sate şi în regiunea Glodeni pe o suprafaţă de 4000 hectare, din care 1000 hectare sunt complectamente distruse. In judeţele din centrul şi sudul Basarabiei, în judeţul Tulcea, pre­­cumu­ şi în unele judeţe din platoul Transilvaniei-de mai mult timp se resimte lipsa ploilor, din care cauză recolta cerealelor de toamnă va fi mai mică, iar în unele părţi chiar compromisă- Ploile căzute vor a­­juta cerealelor de primăvară, dar mai ales prăşitoarelor.­­"• regiunile, unde ploile au căzut la timp, semănăturile atât cele de toamnă cât şi cele de primăvară se prezintă în cond­ţiuni bune, iar pe alocarea chiar foarte bune. (Cititi continuarea in nap. 11-a). l i Băncile, depunătorii şi o stare de spirit cu deosebire nesănătoasă şi primejdioasă, şi-a făcut de câtva timp un drum tot mai larg în public. Această stare de spirit, cu ca­­­racter pronunţat de descurajare şi neîncredere, provine în parte din greutăţile economice şi financiare prin cari trecem nu numai noi, dar aproape toate tarile din lume. Dar adevărata cai­ză a acestei nenoro­cite stări de licrure este alarmis­­mul- ! Sunt oameni, cari simt o bucu­rie sadică, igrozind şi descura­jând. Fie din plăcerea de a­­vedea, pe feţele alto­r apărând teama şi îngrijorarea, e din simpla dorinţă de a deveni itr presar­i în­cercui cu­­noşt­iţelor lo­r aceşti oameni pre­vestesc calau­itaţi financiare şi e­­conomice, lansează svonuri îngri­jitoare, şoptesc noutăţi triste. Aceste svon­uri răspândite cu înde­mânare uneor­i cu glas tare alteori pe şoptite, pătrund încetul cu încetul în cercuri totomai largi, provocând panică şi maniestări lipsite de ori­ce logică.­­ Atunci, ved mi pe agricultor, că ezită să-şi nt; I cultive ogorul, pen­tru că i s’a scrt’t şi a auzit că pre­ţurile vor fi m­ult mai scăzute la recolta viitoare, pe ţăranul harnic, cu bani la cumir, că nu-şi mai cumpără un rlug şi o cămaşă pen­tru că a auzit­ că-i criză şi prăpăd. Pe muncitor, f ă nu-şi mai caută de lucru, pentru] ’ă î s a spus că nu va găsi nicăiri pe proprietarul ur­ban, că-şi yî-i'V c asa, pe cetatea­­­nul cu, bani •Jr­.W F'*""­­ . gând să-i scoată şi renunţând la fructificarea economiilor sau capi­talului agonisit, pentru că li s’a şoptit că toate bande stau prost ! Şi aşa mai departe. Iată psichoza şi iată şi urmările ei nenorocite. In toate aceste manifestări de descurajare ale publicului producă­tor, muncitor sau deţinător de ca­pital, domină o stare sufletească bolnavă provocată de ceata alar­­miştilor amatori sau de profesiune. Căci îndeletnicirea de alarmist, a devenit în ultimul timp o profesiu­ne ca oricare alta. Pe baza alarmis­mului mulţi au realizat şi reali­zează afaceri minunate. Dau bani cu împrumut, percepând dobânzi cămătăreşti, pe temeiul crizei. Vând devize, cumpără terenuri şi case la preţuri de nimic şi le re­vând cu preţuri îndoite pe acelaşi temei.­­ ‘ Când cumpără, şoptesc vânzăto­rului despre dezastruoasele scă­deri ce se anunţă la imobile- Când vând şoptesc despre dezastrul leu­lui, despre primejdiile ce ameninţă stabilitatea monetară, despre imi­nentul pericol ce ameninţă pe de­punătorii de numerar la bănci. In toate cazurile, profitorii aceş­tia au nevoie de un svon alarmant pentru a da lovituri în stil cât mai mare. De aceia ne facem o datorie pre­venind publicul să se ferească de toate aceste manevre, ale elemen­telor puţin scrupuloase, cari prin svonuri şoptite şi insinuaţiuni per­fide urmăresc să se ridice pe mor­manele unui cutremur economic şi social, pe care îl doresc şi îl pre­vestesc. Dintre svonurile şi manoperile alarmiste, cele mai lipsite de temei şi tocmai de aceia, mai criminale şi mai primejdioase, sunt acelea, cari împing populaţia la retragerea depozitelor bancare. Evident că, nu numai la noi, dar în orice ţară din lume, cu si­tuaţia financiară cea mai prosperă, nici o ba .că n’ar putea rezista, în momeabi! când toţi depunătorii ar vei­ sa nalce, fără o nevoie plau­­î.»3. —iir.TÎriJcpal» spre fructifi­care Aceste capitaluri depuse de par­ticulari la instituţiile financiare, pentru a putea fi f­ructificate nu ră­mân imobilizate în lăzile de aer ale băncilor­ Banii deponenţilor, trec mai de­parte, sub formă de împrumuturi acordate agriculturei, industriei şi comerţului, pentru stimularea pro­ducţiei şi valorificarea produselor naţionale. Aplecând o ureche atentă la toa­te svonurile răuvoitorilor, publicul deponent îşi pregăteşte propria lui alarmismul ruină, năvălind fără motiv, la ghi­­şetele băncilor pentru a-şi retrage depunerile. Slăbirea câtorva bănci vechi din Capitală şi din ţară, produsă în ul­timul timp, nu este nici opera cri­zei economice generale şi nici a crizei de solvabilitate a debitorilor, ci pur și simplu opera publicului deponent, care speriat, fără rost, de svonuri fanteziste, a năvălit la băncile respective, pentru a retra­ge in câteva zile cela ce a depus în decursul anilor. Lipsa subită de încredere, mani-­ testată de depunător, a slăbit nu numai instituţia financiară, care ani de zile n’a urmărit decât fructifi­carea capitalului deponenţilor săi, dar a păgubit zadarnic pe însăş de­punătorul grăbit şi imprudent. De aceia în împrejurări, ca cele de azi, grele fără îndoială, dar de­sigur trecătoare, publicul trebuie să-şi ferească urechea de zvo­nurile pesimiste ori de unde ar porni ele. Să-şi păstreze calmul şi dreapta judecată-Să acorde instituţiilor financiare cu care , în legătură, o încrede­re sinceră şi hotărâtă, ca şi până acum. Această încredere a publicului se poate orienta nu dupe svonuri şi şoapte, ci mult mai sigur şi mai serios, dupe încrederea neprecu­peţită pe care o arată băncilor din ţară, instituţiile financiare cu renu­me mondial din străinătate. Această încredere, reprezintă mă­sura justă a forţei şi solvabilităţii de care se bucură marile bănci r­­mâneşti. Astfel, de curând, revistele şi ziarele economice din Occident, ca şi cele din ţară, au anunţat un im­portant eveniment financiar şi anu­me : colaborarea intervenită între institutul financiar mondial „Ragio International Bank’’ cu una din ma­rile bănci din capitala României. Dupe asemenea criterii, trebuie să se orienteze publicul depunător, atunci când simte nevoia de a se informa despre situaţia băncilor ro­mâneşti, iar nu dupe svonurile lan­sate de inconştienţi şi răuvoitori. I. RADU • M Modificarea legii concordatului preventiv Lucrările comisiei.— Uniunea Camerelor de Comerţ şi noul proect Proectul de lege pentru modifi­care© concordatului preventiv va fi discutat Miercuri, în comisiunea plenară numită de Ministerul de Justiţie. Până atunci, Asociaţiile profe­sionale au fost rugate să-şi înain­teze toate propunerile lor. In urma acestei dorinţi a ministe­rului, proectul va fi studiat de A* Proiectul pentru modificarea le­gii asupra concordatului preventiv întocmit de Ministerul Justiţiei a fost examinat de Uniunea Camere­lor de comerţ şi de industrie, în ultima şedinţă a Comitetului de direcţie. În urma discuţiunilor cari au a­­vut loc, Uniunea s’a pronunţat îm­potriva dispoziţiunilor cuprinse în art. 6, 36 şi 39 din proectul modifi­cator, prin care tribunalul este o­­bligat să declare în stare de fali­ment din oficiu pe comercianţi, în cazul când li se respinge cererea de concordat. UN DEMERS LA MINISTERUL JUSTIŢIEI In această chestiune, Uniunea a trimis Ministerului de Justiţie o adresă, în care se arată că: Modificările pe care proiectul le aduce legii în vigoare, vor contri­bui la întărirea creditului şi la tri­­area comercianţilor, în drept a ob­ţine beneficiile acestei instituţiuni juridice. Controversele cari s'au ridicat în cursul aplicării, timp de doi ani, a acestei legi, au fost cur­mate prin pro­ect, iar inconvenien­tele cari rezultau pentru creditori din unele dispoziţiuni puţin spre­socieţia Băncilor, de Uniunea Indu­striaşilor, Asociaţia Comercianţilor angrosişti şi de Uniunea Camerelor de comerţ şi industrie. Numai după aceasta proectul va fi depus la Cameră. E probabil că până la sfârşitul săptămânii vii­­toare, proectul să fie luat în discu­ţia parlamentului c­a­re, faţă de comerciant, au fost înlăturate de asemeni. In liniile sale generale proiectul va aduce deci roadele pe care economia na­ţională le aşteaptă. Totuşi, comitetul Uniunei a con­statat că proiectul conţine unele dispoziţiuni, care creiază comer­ţului o situţiune primejdioasă ţi­nând mai ales seamă de împreju­rările grele prin care trece.­­ Instituţia concordatului preven­tiv are ca scop esenţial preveni­rea unui eventual dezastru în care ar putea cădea un comerciant de bună credinţă, lovit de evenimente extraordinare şi imposibil de pre­văzut. Este vorba de comercian­tul care până în momentul cererei de concordat, şi-a respectat toate obligaţiunile luate, însă văzând pericolul care le am­eninţă înţelege să facă o ofertă creditorilor săi­­ofertă care va fi apreciată de tri­bunal şi care va putea fi primită numai după îndeplinirea condiţiu­­nilor legale şi cercetarea pe care tribunalul o face atât în interesul majorităţii, cât şi în interesul mi­norităţii creditorilor. In consecinţă în caz de respin­gerea cererei de concordat, fie la admiterea în principiu, fie la omo­logare, ori în apel, falimentul co­merciantului n’ar trebui să fie o consecinţă a respingerii cererei, ci numai un rezultat al încetărei de plăţi în care eventual sar putea găsi. INSOLVABILITATEA UNUI COMERCIANT Scopul instituţiunii este să pre­vină falimentul. Din moment însă ce comerciantul nu se găseşte în stere de încetare de plăţi, nu trebue să se argumenteze că starea grea în care se găseşte trebue echiva­lată acestei situaţiuni. Legea noas­tră comercială nu cunoaşte siste­mul insolvabilităţii cere este o si­­tuaţiune de fapt în care se poate găsi un comerciant, care face faţă plăţilor sale comerciale, dar a că­rui putere patrimonială e distrusă. Legea noastră cunoaşte celălalt sistem, al încetării de plăţi, care presupune pentru declararea în stare de faliment o încetare de plăţi efectivă. Din această cauză Uniunea Ca­merelor de comerţ, crede că dispo­ziţiunile art. 6 al legii în vigoare, trebuiesc menţinute. Intr’adevăr conform acestui articol în caz de respingerea cererei, tribunalul este obligat să cerceteze dacă comer­ciantul se găseşte în stare de înce­tare de plăţi ori nu, declarând fali­mentul lui în cel dintâi caz. Este un control obligator pe care-l face tribunalul, control care nu va trebui în­să transformat într’o decădere de plin drept, neraţională, nejuri­dică, anti-constituţională şi pericu­loasă. (Citiţi continuarea în pag. 6-a) Discuţiile de la Uniunea Camerelor de Comerţ VIZITELE D-LUI BRUENING Paralel cu acţiunea preşedintelui Hoover, şi în bună parte determi­nată de ea, se desfăşoară în mo­mentul de faţă o încercare intere­santă de apropiere între Germa­nia şi celelalte mari puteri. Vizita cancelarului şi a ministrului său­­ de Externe la Chequers a fost în­ceputul acestei încercări. Puţin după aceea, cancelarul Bruening a exprimat dorinţa unei vizite la Paris, iar aseară ga anunţat r­iiptat că se pregăteşte o întâlnire a oa­menilor de Stat ai Reichului ca d. Mussolini la Roma. Activitatea d-lor Bruening şi Curtius este departe de a fi un schimb de vizite protocolare. Ho­tărârea cancelarului şi a ministru­lui de Externe de a merge la Pa­ris şi la Roma urmăreşte o acţiune politică, depăşind în scopuri tot ce s’a întreprins la Genya în ul­timii ani. Germania doreşte o în­ţelegere directă cu marile puteri europene, înţelegere care să pre­cizeze bazele convieţuirii economice şi să jaloneze posibilităţile­­ unei cooperări• Situaţia de astăzi a Germaniei va fi arătat conducăto­rilor Reichului că nu o uniune va­mală cu Austria, manevră de im­presionare politică dăunătoare, tocmai statelor care au pregătit-o poate fi salvatoare. Germania cau­tă astăzi sprijin intri o cooperare, tocmai tocmai cu ţările faţă de care a nutrit sentimente d credere.­­Conducătorii Reichului Ijfl în Franţa şi în Italia, cum­ şi la Land­ra, o primire trecut, dorinţa de colaborare■ pornit din Paris şi numai şovăM germane şi nesiguranţa politti^^^ Reichului cu zădărnicit-o. De îaM dată ce aceste elemente de MjB­nuială legitimă vor dispărea, Ger­mania va găsi sprijinul pe care-l doreşte şi se va înjgheba acţiunea de cooperare, folositoare întregii Europe. A. Hg.­­' Situaţia sumară a Băncii Naţionale PE ZIUA DE 20 IUNIE, a. p. Din situaţia sumară a Băncii Na­ţionale încheiată la 20 Iunie, rezultă o mică urcare a circulaţiei fidu­ciare. A ajuns de la 18 miliarde 244 mii. 935.045 lei cât a fost la 13 Iunie la 18 miliarde 281 mii. 505.730 lei. Stocul de acoperire e in scă­dere, la 765 mii. 688.016 Iei dela 11 miliarde 35 milioane 857.472 lei. j Stocul de acoperire se compune astfel: .ji Aur în România, 5 miliarde 721 mii. 78.771 lei. ii Aur liber în străinătate 3 mi­­liarde 114 mii. 469.492 lei. Devize un miliard 930 milioana 139.753 Iei. 1 Raportul stocului aur Ia angaja­mente a trecut dela 34,19 la sută la 34,15 la sută iar al fondului total de acoperire dela 42,74 la sută la 41,61 la sută. || Celelalte angajamente la vedere s’au urcat la șapte miliarde 593 mii. 502.394 lei dela șapte miliarde 1 574.689.298 lei. Portofoliul scontului în urcare, trece de la 7 miliarde 294 milioane 774.729.597 lei la 7 miliarde 391 mil.­ 461.745 lei. Avansurile pe titluri, etc.; 622 mil. 762.269 lei.­­ Datoriile Statului staţionare la 3.616.745.841 Iei ca şi avansul tem­­porar făcut trezoreriei de două mi-', liarde. || Disponibilul Casei Autonome a Drumurilor la Societatea Svede din­ Luxemburg e trecut cu 1 miliard 417 milioane 603.096 lei. Scontul: opt la sută dobânda nouă la sută. Celelalte conturi neschimbate sau cu diferențe neînsemnate. | ■irrrra • «̋ shain... " »»• ‡. Acoperirea deficitului bugetar francez PARIS, 29 (Rador). — Camera a votat o serie de credite extra­­ordinare, în sumă de 953 milioane franci, pentru a acoperi deficitul bugetului pe exerciţiul 1930—3L

Next