Argus, noiembrie 1931 (Anul 22, nr. 5567-5592)

1931-11-01 / nr. 5567

ANUL XXII No. 5567 A apărut 1931 DECZI8E M LIBRARII. GMsfsuri şi la M­ tia ziarului ihsiiipM­­tu tap AB­ONAMENTE: IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800 » ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN 3 lei in ţară, 6 lei In sftreinătate BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile No. 24, Et L . PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director : GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3-0693 şi 3-2389 . Duminică 1 Noembrie 1931 A apărut 1931 strimm­u librarii. Goleşeuri şi la Afl­ţia ziarului Exssnpiapini tai 120 PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Comerţul de bancă Cele întâmplate pe piaţa finan­­ciara, în ultimele luni, arată că ne aflăm la un punct critic al comer­ţului nostru bancar-Economiile mari şi mici s-au a­­­dunat în bănci şi au format capita­lurile disponibile care au dat un avânt înfrigurat, producţiei şi co­merţului. Atâta timp cât comerţul a putut face faţă unei producţii din ce în ce mai mari, banca era biserica la care se închina toată lumea care putea pune un ban deo­parte. Şi prosperitatea comercială dădea fiecăruia prilejul să câştige mai mult decât avea nevoie şi să economisească bani. Când comerţul n’a mai putut plasa, la preţuri avantajoase, pro­­­ducţia prea mult sporită, publicul a pierdut evlavia pentru bănci. De­ponenţii a început a se năpusti la ghişee nu ca­ nişte credincioşi, ci ca nişte duşmani unii altora, fiecare căutând să ridice, mai repede, sumele încredinţate băncii, fără a se mai gândi la soarta instituţiei- Neîncrederea în bănci se răs­­­pândeşte ca­ o epidemie, în pe­rioada de deflaţie şi fiecare bancă este supusă unei foarte grele pro­be de rezistenţă- Din această în­cercare nu scapă decât băncile ca­re nu s-au abătut dela regulile cla­sice ale com­erţului bancar şi nu sau lăsat ademenite de câştiguri din afaceri, in perioada de înflo­­­rire prin inflaţie- Banca fiind un organism viu e supusă, şi ea, unor reguli de viaţă faigienică. Şi întocmai ca orice fiinţă, ea suferă şi moare, dacă se lasă abătută alături de drumul ei natural-In timpuri nor-m­a­le, respectul re­gulilor de higiena bancară­ e foarte uşor. Abaterile se văd numai­decât Şi se pedepsesc, fie cu neîncrede­rea publicului, fie cu dispoziţiu­­nile codului comercial şi ale codu­lui penal-In vremuri anormale, însă, când Inflaţia creiază ocazii de câştiguri nebănuite şi nevisate, trebue un a­­devărat eroism celor care mănuesc banii publicului, ca să se ferească de ispita afacerilor producătoare de beneficii fantastice, de la o zi la alta. Cu cât conducătorii băncilor sunt mai îndrăzneţi, mai îndemâ­­nate cî şi mai norocoşi, în perioada afacerilor înfloritoare prin inflaţie, cu atât primejdia e mai mare, pen­tru ei. Ruina reputaţiilor răsună­­toare dar factice, a luat în Ger­mania, în Austria şi în Ungaria, proporţiile unei drame antice- Mul­ţi din zeii, de până ori, ai finanţe­lor Europei centrale sunt, astăzi, la pământ şi unii din ei sunt bu­curoşi că li sa lăsat măcar numele nepătat ! ,­­ n . nu... . Sunt, într’adevăr, vinovaţi ace­şti oameni de abuzurile ce li se im­pută şi pe care acum, justiţia ie găseşte pasibile de codul penal ? Nici de cum- Ce face ce li se impută azi, ca un abuz sau o greşală, era considerat în vremea marilor suc­cese, ca un semn de superioritate profesională şi ca un drept natural al celui mai tare. întreaga economie a lamei şi-a schimbat axa- Şi caii learea, celor buni şi celor tari, de ieri, a deve­nit, astăzi, calificarea celor învinşi şi a celor vinovaţi de dezastru. E o fatalitate. E una din acele nedreptăţi fireşti de care omul, cu propria lui judecată, nu se poate feri, ci trebuie să fie încadrat întro disciplină de fier, într’o tradiţie neînduplecată, pentru ca să poată trece pe lângă primejdie şi ispită, fără a cădea în ele. Plata noastră, aşa de tânără şi lipsită de disciplină şi tradiţie, n’a putut găsi, în ea însăşi, mijlocul de a rezista ten­taţiunilor inflaţiei. Aşa se explică unele căderi- Aju­torul statului n’a putut servi la ni­­mic- Statul nu poate reface încre­derea de care banca are nevoe pentru a trăi și prospera prin ba­nul publicului­ Acolo unde statul s’a amestecat, in Austria sau în Germania, el n'a putut reface băncile, ci a luat asu­pra lui plata creditorilor, într’un termen mai îndelungat. Afaceri noul cu publicul care să aducă beneficii şi să dea viaţă bancei, nu se mai poate face aco­lo unde neîncrederea publicului a mers până la închiderea ghişeelor- Banca Naţională nu poate, nici rca, interveni, decât în măsura în care o bancă privată se sprijină pe portofoliul comercial de primul ordin. Experienţa ultimilor ani a­­dat multor bănci, de la noi, ocazia să-şi revizuiască politica lor de afaceri şi să-şi însănătoşeze porto­foliul- Pe aceste bănci, Banca Naţională le poate salva şi le va salva, fără îndoială- Atacul depo­nenţilor poate fi întâmpinat, cu succes, printr’un reescent la Ban­ca Naţională a unui portofoliu să­nătos. Salvarea băuţilor nu este, deci, o chestie de bunăvoinţă a Băncei Naţionale­. Ea este un drept al băncilor care şi-au pus, din vre­me­ , portofoliul în regulă şi pot prezenta­ la Institutul de Emisiu­ne, creanţe sigure şi lichide, drept garanţie a unui avans de­ scont, necesar pentru a face faţă cereri­lor deponenţilor-Aşa­­ fiind, să nu ne alarmăm- Avem destule instituţii de credit cu portofoliul în regulă, pentru a nu ne teme. Banca Naţională are destulă libertate de a avansa fon­duri pe portofoliu sănătos, ca să putem privi, în linişte şi cu încre­dere, viitorul. Deponenţii se liniştesc­ Fonduri­le care, astăzi, stau ascunse, vor reveni la bănci, dar într-o atmos­feră nouă şi într’o viaţă financiară normalizată* ? A. CORTEANU Conferinţa Băncilor de emisiune din Europa Centrală HAUE, 30. (Rador). *— Conducătorii diferitelor bănci centrale de emisiu­ne ■ din Europa centralii,­­au fost invitaţi la curnfe­­rinţa ce se va ţine letipret­­ga, în ziua de 3 Noermbrie. O mare bancă americană a fost Închisă XE­W-JORR, doi).— Federation Bank and Trust Company a­ fost închisă anii din ordi­nul comisarului bancar al statului New-York. Din ultima situaţie reie­se că activul băncei s’ar ridica la 18.143.033 do­lari. Printre administratorii băncei este şi vice-preșe­­dintele Federației ameri­cane a Mancei.­­­a­i Banca a fost deschisă în anul 1027 și era patrona­tă de numita Federație. Rennoirea tratatului de a­­miciţie turco-sovietic STAMBUL. 30 (Rador), ~ Ru­sia şi Turcia, au reîno­t pentru un nou period de 5 ani, tratatul de a­­miciţie dintre cele două ţări. Tra­tatul de amiciţie exp­ra anul ace­sta Reducerea salariilor în Statele­ Unite NEW-YORK, 30 (Rador).­ Di­recţia societăţii de căi ferate „Central Railway“ negociază cu delegaţii personalului, pentru ca acesta să accepte de bună voie o reducere a salariilor, cu 10 la sută pe timp de un an. Ţăranul analfabet D Gri­go­re Filipescu e de acord ca noi că victoria guvernului, naţional englez înseamnă izbânda ordinei, a disciplinei naţionale şi a masselor populare . Directorul „Epocei“ se închină, fi­reşte, în faţa strălucitului, succes al ideii conservatoare ■ El se crede, însă, îndreptăţit, să fa­că rezervele cuvenite, cu privire la moravurile şi la slăbiciunile poporu­lui nostru înapoiat:­„O constituţie, nu poate să fie aplicată decât atunci când regimul politic prevăzut de dânsa co­respunde cu ' nivelul moral şi cultural al masselor"* In Rusia ţaristă, poliţia publicase, la sate şi pe şosele înştiinţarea urmă­toare: „Până nu se­ vor obişnui, caii cu automobilele, circularea­ automo­bilelor e interzisă“.­­ Ce ar fi, dacă am încerca să apli­căm, cinstit şi sincer Constituţia ? S-ar obişnui, poate, cu ea, la urma urmei „nivelul nostru moral şi cultu­­ral“. Suntem­ convinşi că d. Vaida are dreptate când spune: „Guvernele in­­sultă prea cu uşurinţă acest popor, că nu-i matur, că-i prost. Nu e prost. De aceea noi nu ne temem de alegeri libere !’* .. Şi convingerea noastră nu izvoreşte dintr’o ideologie“ prea avansată. Se bizue pe fapte şi întâmplări,­­pe cari le-am trăit, în bună parte, alături de d. Grigore Filipescu: ‘ In două rânduri, de la război încoa­ce, masele noastre populare şi-au spus, cu hotărâre şi cu uimitoare ma­jorităţi, cuvântul. Ele s’au rostit, mai întâi cu un entuziasm viguros, pentru d. general Aver­escu. Şi su rostit apoi, cu stăruinţă şi îndârjire pentru par­­tidul naţional-ţărănesc. Nici întâia, nici a doua oară,nu au fost porniri nesocotite şi subversive, explozii de instincte josnice şi vul­­gare, acte de brutalitate sau de lăco­mie.­ A fost un avânt însufleţit,­­ strălucită manifestare de credinţă şi de încredere în putinţă de propăşire a neamului, pe temelie de ordine şi de dreptate, o dovadă nu numai de maturitate politică, dar şi de desăvârşită nobleţă a judecăţii po­litice a acestui popor. Chiar dacă par­tidele ridicate de favoarea populară au şovăit şi au greşit, nu e mai pu­­ţin adevărat că puţinul bine ce s’a înfăptuit în politica ţării se datoreşte acestor zvâcniri de energie şi de en­­tuziasm, pornite din fundul cunoş­tiinţei populare. Şi ce­ s’a opus voinţei şi năzuinţelor „ţăranului analfabet“? S-au opus „re­gimurile mai retrograde“ cum ar zice d. Filipescu — care au cârmuit cu stare de asediu şi cu cenzură, cu siluiri şi abuzuri, cu favoruri şi favo­­riţi, împotriva cărora d. Filipescu dus, pe vremuri, campanii necruţătoa­re. Şi nu au cârmuit mai bine, dar au tulburat mai mult şi ţara şi aşezămin­­tele ei. Nu. D. Filipescu nu ne-a convins despre nevoia regimurilor răsuflatei... Ne-a lămurit, însă, de ce nu mai a­­vem partid conservator. Fiindcă moş­tenitorii vechiului partid nu-şi mai dau seama că ideia conservatoare nu admite in politică, nici capricii, nici fantezii va cere, pe lângă o discipli­nă severă şi străduinţa de a pătrunde la masele populare, şi de a se sprijini pe însuşirile lor cetăţeneşti de ordi­­ne şi de statornicie. GRIGORE GAFENCU amâna Cerealelor , de S. A. Focşăneanu Tendinţa în târgul internaţional e mai buna.—Preţurile.—Specu­laţii speciale în cereale Tendinţa mai plăcută din târ­gul internaţional de cereate s’a menţinut şi urcarea­ preţurilor a făcut, chiar progrese, datorită burselor din Chicago şi Liver­pool, după care se conduc pieţile mondiale. Acuma abia consumul îşi dă seama că sub nivelul ridi­col de jos, la care ajunsese pro­ducţia agricolă, sacrificata d­in cauza crizei economice generale, nu ar mai fi posibil să se apro­vizioneze, şi a ieşit din rezerva prea îndelungată. „ş. Cererea spontană din toate părţile a determinat însă rezer­va deţinătorilor,­ cari au devenit la rândul lor mai exigenţi, susţi­­nuţi fiind de producătorii din Statele Unite şi Canada, ale că­ror oferte sunt mai rare şi mai scumpe. La fel ,e cazul cu Rusia, despre ale cărei excedente dispo­nibile pentru export, este impo­sibil să-şi formeze cineva o idee precisă. Aparenţele înşălă, şi n’ar fi surprinzător ca tocmai când ni­meni nu se aşteaptă, provenien­ţele ruseşti, să reapară­ şi să dis­trugă iluziile alter fermităţi, mai cu seamă pentru­ grâu, care a şi început să fie oferit din viitoa­rea recoltă a Argentinei, cu ter­men de livrare în 1 Ianuarie—Fe­bruarie 1932. O stabilitate a preţurilor mai -r. 4? do­rit deşi stocul mondial de grâ este încă destul de însemnat pen­tru a putea îndestula toate ne­voile consumului mondial, care din cauza lipsei de bani şi de cre­dite, se restrânge numai la aco­peririle strict trebuincioase. Dacă criza financiară generală s’ar îmbunătăţi şi perspectivele recoltelor viitoare de grâu s’ar înfăţişa cantitativ mai reduse, negreşit că s’ar putea întrezări o valorificare mai convenabilă, nu numai pentru grâu dar pen­tru toate produsele agricole. La noi preţurile sunt în urcare, Irtsă tranzacţiile de grâu sunt foarte slabe, pe de o parte din lip­sa de oferte şi de sosiri, iar pe de altă parte din cauza obţinerii cumpărătorilor de a se angaja în avansuri de prime de export, GU a căror plată oficiul autori­zat tot tărâgănește. .. .; Cantitatea de grâu exportat s’a apropiat, dacă n’a depășit chiar 700.000 tone, pentru care e ne­voie de 700 milioane lei ca fond de prime, în loc de 500 milioane lei cât s'a plătit până în pre­zent. Guvernul persistă în a conti­nua cu sistemul primelor de ex­port, însă comerţul nostru de cereale cu mijloacele lui slabe şi cu lipsa de credite bancare, nu este in stare să finanţeze expor­tul, imobilizând aproape jumă­tate din valoara grâului în prime pe care le avansează, în speran­ţa de a le recăpăta fără multă zăbavă. LIPSA DE CREDITE Criza financiară a paralizat orice posibilitate de întreprindere în co­merţul de cereale, pentru care a­­proape nici o instituţie de bancă nu poate dispune de bani numerar, fără care, acest comerţ nici că se poate practica. In afară de câteva case străine capitaliste cu acreditive deschise de Banca Naţională, nici o altă bancă nu se arată dispusă sau nu putinţa de a finanţa duplicate, warante, re­ci­pise de şlepuri intrepozitate cu încărcate în vase fluviale şi mariti­me, vândute în străinătate co­ntra cărora intră valute streine. Aceste, operaţiuni obicinuite, a­­proape fără risc pentru institutele bancă, permiteaţi­ vă­iificarea­­Createlor prin comerţul nostru de export, condamnat acum din lipsa concursului financiar la inactivitate. GRAUL Ofertele de grâu fără prime sunt foarte rare, fiindcă deţină­torii preferă să vânză inclusiv prima de export şi să lase înca­sarea ei în sarcina cumpărători­lor, cari n’ar ezita să se învoia­­scă la această condiţiune şi chiar la preţuri mai avantajoase pen­tru vânzători, dacă resursele bă­neşti le-ar permite imobilizarea lor până la plata fără termen precis. Oarzele de furagiu, din care sunt disponibilităţi foarte redu­se, se bucură de o fermitate şi cerere crescândă, pe când oar­­zele grele sunt mai delăsate. Din lipsa de material operaţiile în a­­cest articol sunt restrânse. PORUMBUL In porumburi s’ar putea face afaceri însemnate însă condi­­ţiunea lăsând de dorit, sosirile şi ofertele fiind încă rare trebuie să se aştepte, cu mişcarea exportu­lui in acest articol, care promi­te o campanie lucrativă. Preţul porumbului este astăzi de florini 3.70 c. i. f. însă riscul transportului îndelungat pe mare este prea mare pentru a anima la angajamente a tivrei pentru lunile Noembrie şi Decembrie când şi condiţiile atmosferice nu sunt prielnice pentru expediţiile porumbului, care astăzi conţine peste 17 gr. umiditate. Uscătoria mecanică din docu­­rile din Constanţa abia poate condiţiona 30 vagoane de po­rumb pe zi, prea puţin pentru nevoile exportului nostru. Dealtfel porumb artificial us­cat nu prea este agreat în Ita­lia unde serveşte ca aliment u­­man, pentru furagiu cheltuelile de uscătorie plus manca îl scum­peşte cu câteva mii de lei la vagon. In afară de porumb, mai a­­vem încă destule leguminoase şi oleaginoase pentru export până la închiderea navigaţiei pe Du­­­năre, dar pentru alimentarea su­ficientă cu devize, numai porum­bul şi grâul ar putea să aducă un ..aport .­insenatat. ^ . SPECULATII SPECIALE IN Un fenomen" ciudat se obser­vă de câtva timp la bursele străine, unde din cauza fluctua­ţiilor extraordinare în efecte şi schimb, speculaţia s’a apucat­ de operaţii în tot felul de cerea­le, cu preferinţă în articolele fu­rajere. .. 4 Speculaţia se angajează mai puţin în cumpărături de grâu, de teamă să nu fie su­rprinsă prin stocurile însemnate care mai există şi prin survenirea no­­uilor recolte promiţătoare din Anglia şi Australia, la oferte mai presante şi mai ieftine, poate chiar d® provenienţă rusească. Din cauza nevoilor mari de de­vize Rusia va trebui să exporte cu orice preț. OARZELE CEREALE Ziua economiei înflorirea economică în toate timpurile şi la toate popoa­rele, muncii și economiei. Fără de muncă nu se pot crea bunuri, țara de economie, bunurile create se irosesc. Iată un adevăr veşnic, care la noi, adeseori, e trecut cu vederea. Muncim cât putem. Cheltuim, însă, mai mult decât putem. Trăim fără de socoteală, atât în gospodăria particulară cât şi în cea publică. Din această cauză, nu dispunem de capital naţional iar bunurile existente, publice şi priva­te, sunt grevate de datorii însem­nate. Să luăm pilda altora. Nu e ţară în lume care să aibă situaţia în­floritoare a Franţei­ într o vreme când fuga capitalurilor a luat iu­ţeală neobişnuită, Banca Franţei îşi um­ple tezaurul cu aurul venit din toate părţile lumii. De ce ? Fiindcă, nicăieri nu domneşte mai multă încredere în organizaţia co­st a datorit e­lectivă a statului, fiindcă nu că am­ fiecare părticică din stat, fiecare gospodărie particulară, nu e mai consolidată. Un francez, dacă are un venit de o mie de­ franci pe n­ară, chel­­tueşte cel mult nouă sute. Prisosul merge să sporească averea sa, mo­biliară sau imobiliară. Tot aşa în Olanda, în Elveţia. Iată de ce lo­viturile crizei nu le ating, de ce prosperitatea ie e asigurată. Se poate spune acelaş lucru des­pre gospodarul nostru? ?. Desigur că nu. La noi, e poate mai nece­sară ca oriunde o propagandă se­rioasă pentru stimularea spiritu­lui de economie. Tocmai fiindcă muncim, tocmai fiindcă avem bunuri naturale. E păcat ca sforţările şi bogăţiile noastre să se irosească. Strângeţi bani albi, pentru zile negre I . G. ST. Dezvoltarea exportului de lemne In Ungaria S-a înfiinţat un sindicat al exportatorilor Exportul Terminelor,de foc în Un­garia întâmpină mari greutăţi.. D­e mai multe motive, întâi, din cauza greutăţilor ce se fac la opera­ţiile de devize. Al do­lea, din cauza că reducerea la tariful va­mal al lemnelor de foc intrate în Ungaria e stabilită în aşa fel, în­­­cât e necesar un control. ÎNFIINŢAREA SINDICATULUI DE EXPORT Astfel stând lucrurile, ministe­rul de industrie şi comerţ a creat uri sindicat care să satisfacă ex­portul pe toată­ durata tratatului comercial între România şi Un­garia. Iată textul­ jurnalului Consiliului de miniştri prin care se încu­viinţează înfiinţarea sindicatului. ART. I — Aprobă avizul dele­gaţiei economice a guvernului. ART. II­ — încuviinţează con­stituirea unui sindicat al Cărui scop este exportul contigentului lemne!« de foc in Ungaria, pe du­rata tratatului comercial intre România şi acea ţară. Acest sindicat va funcţiona în baza statutelor ce vor fi în prea­labil, aprobate de Ministerul In­dustriei şi Comerţului şi acel al Agriculturei şi Domeniilor şi care vor cuprinde în orce caz, urmă­toarele principii esenţiale: — Se va prevedea normele după care va putea intra în sindi­cat orice exportator, punân­du-se, bineînţeles, con­diţiuni de seriozi­tăţi. . . — Se va prevedea normele de?!~­tm o dstribuţie raţională a cotei de ex port intre membrii sindicatu­lui ; — Se va prevedea normele ge­nerale de control al executarei obligaţior membrilor sindicatului-ART- III — Autoriză pe domnii miniştri ai Industriei şi­ Comerţu­lui şi acei al Agriculturei şi Dome­niilor, cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiunior prezentului Jurnal-INTOCMIREA STATUTELOR Eri s’a făcut şi statutul noului sindicat. Statutul­­ a fost semnat atât de d. Vasilescu-Karpen cât şi de d. Ionescu Siseşti, ministru al agriculturei şi domeniilor. Azi se vă constitui sindicatul la Oradea unde exportatorii de lemne de foc au fost convocaţi la o consfătuire. L (Citiți continuarea în pag. 3-a) HUIŢII ilHIH Remanierea guvernului englez Rezultatul alegerilor din Anglie, cu victoria covârşitoare a partidului con­servator, a făcut să se aştepte, ca un lucru normal, o remaniere în guvern. Hotărârea d-lui Snowden de a pârăsi Departamentul finanţelor, dă primu­lui ministru şi d-lui Baldwin, astăzi şeful real al guvernului, prilejul unei schimbări.­­ Se pare că remanierea va merge mai departe decât la înlocuirea mi-­ nistrului de finanţe. Alegerile au do­­vedit că majoritatea cetăţenilor bri­tanici nu este atât de mult favorabilă uniunei naţionale, cât îşi pune mai a­. Ies încrederea în partidul conserva­­­­or. Alcătuirea guvernului va trebui să corespundă acestei tendinţe. Se vorbeşte de trecerea unui com­­servator la finanţe. Se vorbeşte de­ asemenea despre rolul hotărâtor pe care va fi chemat să îl joace şeful conservatorilor. Dar în afară de aceste chestiuni de persoane, opinia publică este preocup­­ată acum de însăşi formula viitoarei­ guvernări. „Times” ziarul care reprefe­zintă interesele financiare şi econo­­­mice, adică tocmai acelea care pre­domină în momentul de faţă politica­­internă a Angliei, cere înlăturarea■ formulei de guvernare prin indivi-­ dualităţi lipsite de un program unitar, şi alcătuirea unui guvern care sa re­prezinte o echipă omogenă. Sub a­­­ceasta formulare se ascunde dorinţa de a vedea la conducere un guvern inspirat din programul conservator şi mai­ ales hotărât să aplice fără intâr­­ziere politica de tarife vamale. Scăderea cursului lirei sterline şi nunţarea unui regim de protecţie va­­eszi* re înviorare industriei engleze. Şomajul este în descreştere­ fenomen care n’a mai fost cunoscut, în ultimii ani. Industriile se reorgani­zează pentru a-şi spori producţia, iar­bricanţi streini au intenţia să deschi­­­dă fabrici în Anglia. Este un prim succes al guvernului şi mai ales al planurilor conservatorilor. Compune­­rea guvernului actual ar putea proponi ca unele şovăiri şi întârzieri în hotă-j rărea măsurilor de luat. lată de ce opinia publică britanic doreşte lămurirea situaţiei din guvern şi afirmarea unei atitudini precise. ) A. Hg. Comenzile Statului Perspectivele bugetului comprimat La conferinţa de la Ministerul de­omunicaţii cu industriaşii, d. Ar­­getoianu, ministrii de finanţe a fă­cut declaraţia solemnă că în viitor nici o comanda de materiale, ce se pot fabrica în ţară nu se va mai da în străinătate. Industriaşii au fost foarte bine impresionaţi­ de această declaraţie, până în momentul când d. ministru de finanţe a dat lămuriri mai pre­cise asupra bugetului ordinar com­­primat la 25 miliarde lei pe 1932. Din aceste preciziuni, reiese că dacă nu se vor ini da comenzi în străinătate, apoi nici în ţară nu se vor mai da industriei comenzi noui. Bugetul pe 1932, nu prevede nici un capitol pentru asemenea chel­­tueli.­­In acest caz, industriaşii îşi pun o întrebare foarte legitimă . In 1931, veniturile statului din contri­buţiunile­ directe şi indirect, au acoperit suma de circa 11 mi­­liarde lei din bugetul general. Dacă industria nu va avea de lu­cru, dacă precum se prevede sa­lariile funcţionarilor şi lucrătorilor particulari vor fi reduse la un mi­nim, ca şi acele ale funcţionarilor statului, dacă atât statul cât şi în­treprinderile particulare, vor con­cedia, forţaţi de bugetul compri­mat, mii de funcţionari şi zeci de mii de lucrători, care va fi situa­­ţia veniturilor Statului pe­ 1932 ? Veniturile întreprinderilor indus­triale, comerciale şi financiare scă­zând până la ultima expresie, cri­za de consumaţie, crescând în pro­porţii tot mai mari, de unde va re­cupera Statul venitul de 11 miliar­de*dei ce a putut încasa pe 1931? Constatăm, că şi cu actualul bu­­get ordinar de sacrificiu,­­vom con­tinua să ne învârtim , într’un cerc tot atât de vicios ca şî până acum dacă nu şi mai rău. L RADU Comitetul economic de la Geneva şi-a Încheiat lucrările GENEVA, 30 (Rador). — Comi­tetul economic întrunit la Geneva, în a 36-a sa sesiune, sub Preşi­denţia d-lui di Nolla (Italia) şi-a încheiat lucrările. Comitetul a luat act de demisiu­­nea d-lui Casaros (Argentina) şi a hotărît să ceară consiliului să dez,­semneze o altă personalitate , de naţionalitate agentiniană. Comitetul a procedat la exame­­nul raportului elaborat de d-nii Eli,­bol, Ito şi Stucki asupra chestiunii creerii unui organism de conciliu-, [iune şi arbitraj pentru regularea litigiilor de ordin economic sau co­­­mercial- Industriaşii germani cer­ menţinerea stabilităţii mărcii REZOLUŢIILE ADOPTATE LA ADUNAREA ASOCIAŢIEI BERLIN, 30 (Rador).­­ Azi s-a întrunit Asociaţia generală a marilor industriaşi din Germania şi a examinat problemele econo-, mice actuale.­­ Rezoluţiile adoptate se referă la problema costului producţiei şi se cere luarea de măsuri pen­­tru a cobori acest cost la nivelul creiat prin scăderea cursului libe­re­ sterline în Anglia. O altă rezoluţie afirmă n©cesi*i­tatea de a se menţine cu orice preţ stabilizarea monetară ca o condiţie esenţială a normalizării vieţei economice. Rezoluţia declară că orice ex­perienţă în domeniul monetar, care ar fi de natură să aducă vre-o atingere stabilităţii mărcii, ar fi o crimă nationlă® 1

Next