Argus, ianuarie 1932 (Anul 23, nr. 5616-5639)

1932-01-24 / nr. 5633

ANUL XXIII No. 5633 cititi im jir 1931 SEMIME U LIBRARII, CMoscnrl ?i la Afl-fla ziarului EKBznpl&poi eei tap ABONAMENTE: IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300­0 IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 , 3 luni 800 » 3 lei In țară. 6 lei In străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatorii S. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti. Str. Constantin Miile No. 24, Et 1. « PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3­0693 fl 3-2389 Duminică 24 Ianuarie 1932 CItifI i jr 1931 OEUfiNZARE LA URSARII. Chioşcuri şi la Adiţia ziarului Exemplarul lei 120 PUBLICITATEA se primeşte la Administrația ziarului şi la toate agențiile de publicitate MEŞTERUL TIMP am provoca o goană după devize sau după cumpărături de orice lu­cru, fără îndoială că tot ce s’a clă­dit până acum, cu atâta trudă, s’ar risipi în vânt Să nădăjduim, însă, că acelaş fond sănătos, care a păzit ţara de primejdii până acum, are rezerve de rezistenţă şi împotriva greşeli­lor pe care mulţi se arată gata să le facă din neştiinţă sau din inte­rese rău judecate. Situaţia ţărei, fără îndoială, nu e trandafirie. Greutăţile sunt mari şi nevoia de adaptare la o viaţă re­strânsă şi la câştiguri modeste e o boală din cele mai grele. Ca să ne lecuim de ea, e destul să ne con­vingem că nici o măsură legislativă din nici o ţară din lume şi din nici o vreme, nu a putut lecui crizele economice ci numai timpul a înmor­mântat suferinţele şi a renăscut viaţa normală din ruină. Comparând situaţia economică dacă, prin măsuri nechibzuite, am de la noi, cu cea din Centrul şi să­ tulbura încrederea publicului nos­­săritul Europei, putem spune că, tru în moneda Băncei Naţionale şi deşi, criza bântue şi la noi, ca pre­tutindeni, totuşi, situaţia noastră e mai avantajoasă. Barlanţa plăţilor noastre continuă a fî activă, cu toate că economia noastră a fost încărcată în ultimul timp, cu o sarcină neprevăzută. Renta emisă în străinătate şi în valută străină, a fost repatriată în massă în ultimele luni. Plasamentul pe care îl reprezintă ea este excep­ţional de avantajos şi românii, cari şi-au retras fondurile din bănci, nu au mai alergat după titluri şi mo­nedă străină, ci au căutat rentă ro­mânească, emisă în străinătate. Fenomenul acesta e, pe de o par­te, îmbucurător, fiindcă dobânda şi amortismentul acestor titluri va rămâne, pe viitor, în ţară. Pentru moment, însă, cumpărăturile de rentă românească din străinătate au echivalat cu un import excesiv de mare şi Banca Naţională a tre­buit să facă faţă tuturor cererilor de devize pentru plata rentei re­patriate. S-a importat, apoi, şi mari canti­tăţi de aur, în formă de monedă străină, fiind­că mulţi fricoşi cre­deau că e mai bine să-şi păstreze banii în monedă de aur, decât în hârtie de a Băncei Nationale. Suntem, astăzi, într-o epocă mai calmă. Importul aurului a încetat complect, fiindcă cei ce îi aduceau nu mai pot face beneficii de spe­­rpulă. Lumea s’a convins că hârtia Băncei Nationale e mai bună decât aurul şi de aceia preferă hârtia. Re­patrierea rentei continuă, dar într’o proporţie mai restrânsă, fiindcă şi străinătatea acordă o atenţie mai deosebită rentei noastre. Am trecut, deci, cu bine prin criza pe care a provocat-o însăşi încre­derea cetăţenilor noştri în renta Statului şi în hârtia Băncei Naţio­nale. Dupe toate socotelile, oferta de devize streine pe piaţa noastră­ ,va continua să fie mai mare decât cererea şi va da ocazie Băncei Na­ţionale să facă, fără greutate, cum­părăturile de monedă streină de care statul are nevoe pentru plata cuponului în străinătate. Atâta timp cât vom sta în a­­ceastă situaţie, trebue să repetăm, necontenit, că stăm bine, oricâte greutăţi şi pagube ar avea de înre­gistrat piaţa noastră. Când, în toată lumea, se pune problema plăţilor în afară ca o problemă din cele mai primejdioa­se, dacă noi putem face faţă aces­tor plăţi fără măsuri excepţionale şi fără nici o restricţie, nu avem drept să ne plângem oricât ne-ar­­durea. Suntem către sfârşitul lunei ia­nuarie. Exportul nostru este ca şi suspendat, din cauza închiderei na­vigaţiei. Afacerile stagnează. Lu­mea se plânge de lipsa de câştiguri şi de greutatea dărilor. Totuşi, sunt semne pe care nimeni nu le poate trece cu vederea, şi din care oricine poate deduce că, fondul vie­­ţei noastre economice şi alcătuirea noastră socială sunt mult mai sănă­toase de cum au putut crede mulţi naţionali de ai noştri şi mulţi stre­ini, cari au făcut judecăţi pripite a­­supra ţarei noastre. Dacă, în această epocă, oferta­­de devize este mai importantă de­cât cererea, deşi acum se fac cum­părături mari pentru stat şi dacă în luna Decembrie a anului 1931, adică în luna trecută, când situaţia era ca şi cea de astăzi, fiscul a pu­tut încasa peste trei miliarde lei ca în vremurile bune fără nici o sfor­ţare deosebită, ci numai prin sti­mularea aparatului de percepere, trebue să recunoaştem că rezer­vele de sănătate şi de vigoare ale acestei ţări întrec cu mult aparen­ţele. Peste o lună se va deschide na­vigaţia şi va începe exportul po­rumbului. Avem peste patru sute de mii vagoane porumb de export. Oricât de mici ar fi preţurile, to­tuşi, acest porumb va aduce bani în ţară şi situaţia se va mai îm­­nătăţi. Anul acesta trebue, deci, primit cu încredere şi cu nădejde că va fi mai bun. Toate semnele sunt favo­rabile. O singură grijă rămâne şi de primejdia ei nu ne poate feri nici Dumnezeu, căci ea stă în mâna noastră. Dacă, în împrejurările date şi a­­rătate mai sus, am introduce ele­mente de tulburare artificiale ca, de pildă, încărcarea statului cu da­toriile private, așa cum propun unii să se facă conversiunea, sau A. CORTEANU Piaţa financiară Bursele străine continuă să fie favorabile- La noi e deandoazetea, bursa e foarte slabă- Deşi renta de stabilizare e fermă, Ia Paris. — în jurul Iul 1500, — la noî aseară s’au încheiat tranzacţiuni Ia 561/4 şi cursul aceasta cu tendinţă de scă­dere-Devizele sunt staţionare cu mici variaţiuni. Marca germană, la Zü­rich, e mai fermă. la 121, lira ster­lină a slăbit puţin. 87.75, la Paris-La noi, cursurile sunt staţiona­re- Tranzacţiile foarte reduse. Ce­rerile sunt acoperite de oferte, ceea ce e foarte favorabil, mai ales în epoca aceasta, când exportul stagnează. In alti ani, Banca Naţională ca să acopere necesităţile zilnice, vindea cecuri în valoare de 30—40 milioane Iei­ Acuma nici 5 milioane nu se cer de la Banca Naţională­* O delegaţie de exportatori din Timişoara a sosit la Bucureşti să grăbească plata primelor rămase încă neachitate- Li s’a răspuns atât la Ministerul Agriculturei, cât şi la Banca Naţională că primele vor fi achitate foarte curând. Li s’a cerut încă puţină răbdare­* Perspectivele exportului de pri­măvară sunt foarte îmbucurătoare-­ avem un stoc de 400000 vagoane de porumb pentru export­­Dacă luăm ca valoare medie 20.000 lei pentru un vagon de porumb, soco­teala ne e promiţătoare. * Neînţelegerile dintre exportatorii de lemne au fost definitiv aplana­te. Toţi aceşti exportatori au in­trat în Sindicatul creat de Mini­sterul de Industrie şi Comerţ- Ex­portul lemnelor merge, insă, foar­te slab. Pe când în anul trecut s'a exportat numai în Ungaria 45 000 vagoane lemne de foc, In acest an nu se va putea conta pe mai mult de 25 000 vagoane, din cauza res­­tricţiunilor puse de Ungaria la acordarea devizelor pentru mărfu­rile importate-B. Rd- Situaţia sumară a Băncii Reichului — La 15 Ianuarie 1932 — Situaţia sumară a Băncii Reichu­­lui arată la 15 Ianuarie o urcare a procentului de acoperire de la 24,9 la sută la 25,6 la sută. Această urcare este datorită unei reduceri de 195 mi­lioane mărci în circulaţia bancnote­lor emise de Reichsbank şi Renten­bank, al căror total se urcă la 4 mi­liarde 793.800.000 mărci, din care 4 miliarde 381.6000. ooo mărci bancno­te ale Băncii Reichului şi 412 milioa­ne 20 000 bancnote Rentenbank. In schimb acoperirea de aur şi devize a scăzut cu 20.206.000 mărci, fiind de 1.121.000.000 mărci. Reducerea acoperirii însumează 12.8oo.ooo mărci și a aceleia de devize 7 milioa­ne 4oo.ooo mărci Efectele și cecu­rile au scăzut la 3.8oo.loo.ooo mărci, deci cu 250.700.000 mărci. Rezervele de monedă divizionară au sporit cu 37.5oo.ooo mărci Uniune ? Se zice: ne trebue uniune ! Uniune? De ce? Dacă e vorba de o înfrăţire de gân­duri şi simţire, în cuprinsul ţărei în­tregite, suntem de acord. Dar ne tre­bue avânt, însufleţire, solidaritate na­­ţională. Ţinuturile unite nu pot ră­mâne ca nişte cenuşerese la marginea vieţii noastre publice. Nemulţumirile, cu atât mai mari şi mai clocotitoare cu cât sunt mai departe de Capitală nu mai pot dăinui. E o stare de neli­nişte şi de nesiguranţă, căreia trebue să i se pună capăt. O asemenea unire nu se face, insă, numai cu vorbe. E nevoe de unele în­dreptări. Teoreticianii ritmului nou au stă­­ruit să fie înlăturaţi, din viaţa publi­că, fruntaşii cei mai autorizaţi ai pro­vinciilor unite. Teoreticianii aveau un plan, bizuit, ca toate planurile lor, o parte pe­­,doctrină” şi nouă părţi pe socoteli şi intrigi. Fruntaşii trebue să dispară, fiindcă sunt o putere. In lo­cul lor să se ridice ,,tinerii”, fiindcă pot fi o unealtă. Reprezentanţii pro­­vineţilor trebue să fie unşi şi aleşi, la Bucureşti. Planul a reuşit,­­ în parte. Frun­taşii s’au dat în lături. Nimeni, insă, n’a vrut şi n’a putut să le ia locul. Şi S’a produs în viaţa noastră publică un gol. Situaţia asta, fireşte, nu poate ţine. Avem deoparte planuri şi socoteli, de alta, ţara adevărată, cu ţinuturile ei, aşa cum sunt. Ca să fie unite trebue să renunţăm, fie la cele dintâi, fie la cele din urmă. Se va întâmpla ce trebue să se in­­tâmple: vor pieri teoriile şi teoreti­ci­enii. Că ţara, ea, nu poate pieri. Cuvântul ,,unire” se mai intrebuin­­ţează, azi­ nu numai cu­ înţeles naţio­nal, dar şi cu înţeles politic. Ne-ar trebui, zic unii, un guvern de unire. Aci, nu mai suntem de acord Un guvern de colaborare? Să facă ce? Sunt nouă luni de când tot ,,cola­borează” d. Argetoianu cu d. Iorga şi d. Pangal cu d. Radian. Ce s’a ales din unirea acestor personalităţi? De­zordine. Buna rânduială cere un guvern de partid. Nu ne trebue genii, care să a­­târne în aer. Ne trebue bărbaţi de bun simţ care să se sprijine pe orga­­nizaţii, cu rădăcini în toate ţinuturile ţărei. Ne trebue o echipă de condu­cere, unitară şi disciplinată. Ne tre­bue oameni cari să ştie să stea la pu­tere şi să ştie şi să plece, la nevoe, fără a lăsa în urma lor gol şi desnă­­dejde. ÎNSUŞIREA DE CĂPETENIE CE SE CERE, AZI, UNUI SISTEM POLITIC, E SĂ ASIGURE ALTER­NAREA LA PUTERE A UNOR FORŢE POLITICE, PREGĂTITE ŞI ORGANIZATE. Vremile sunt deosebit de grele: ele tocesc, repede, guvernele cele mai bune. Ca Statul şi instituţiile lui să nu fie prinşi în vârtejul nevoilor şi al nemulţumirilor, ca dezordinea şi ne­siguranţa să nu mai dăinuiască, tre­bue ca guvernul viitor, să aibă depli­ne puteri şi răspundere deplină, iar în ziua când nu-şi va mai putea înde­plini misiunea, să lase locul unui gu­vern, de asemenea puternic şi răspun­zător. Un guvern, ca cel de acum, are toa­tă lumea împotriva lui„ Un guvern de­­„unire” ar avea toată lumea la putere. Nu e bine nici aşa, nici aşa. In pri­mul caz, nu mai e guvern. In al doi­lea, nu mai e control. Guvernul personal nu se sprijină pe nimic. Iar în urma guvernului de „unire” nu mai e nimic. In amândouă cazurile şi cârmuirea şi succesiunea sunt grele­ guvernele sunt slabe, răs­­punderile trec peste capul oamenilor politici iar greşelile lor, de neinlătu­­rat, in vremi când nu sunt soluţii de­săvârşite nici îndreptări radicale, în loc să pricinuiască o schimbare de gu­vern, provoacă criză de regim. Atunci? Guvern de partid" Nu e prima oară că peste ruinile unor noui teorii se ridică o veche rânduială" GRIGORE GAFENCU Indicele mondial LA 15 IANUARI­. Numerele indice ale preţurilor en gros in Statele Unite s’au calculat de către prof. Irving Fisher la 66,3 faţă de 66,5 din săptămâna precedentă. Târgurile de en gros engleze şi fran­ceze nu au înregistrat schimbări dem­ne de relevat, in timp ce în Germa­nia s’au semnalat scăderi ale nive­lului general. Indicele preţului de en gros pentru Franţa s’a calculat la 76 faţă de 75,8 premergător iar pentru Germania la 70,4 dala 71,3­ Anglia arată un indice de en gros de 70-2 dela 70 iar in Italia indicele a fost determinat de Camera de comerţ din milano la 68.5. Săptămâna Cerealelor de S. A. Focşăneanu Pieţele neactive.-Intre noi şi Argentina.-Activitatea pe Dunăre Nimfe particular de raportat cu privire la situaţia pieţelor interna­ţionale de cereale, care continuă să rămână active. Toate încercările jucătorilor de bursă nu au putut provoca o mişca­re de fermitate pentru nici un ar­ticol, mai cu seamă pentru grâu d­in care Argentina caută prii©] sa plaseze cât de mult din noua şi buna ei recoltă. Ofertele numeroase de grâu su­perior şi zilnic mai eftine din Ar­­gentina fac aproape imposibilă con­curenţa altor provenienţe, după ce a nimicit până acum cu producţia ei bogată concurenţa altor ţări pro­ducătoare de porumb. Interesul pentru grânele noastre a încetat odată cu suspendarea plă­ţii primelor, din care restanţa de cca 250 milioane lei apasă în mare parte simţitor firmele exportatoa­re, cari nu pot suporta această tă­­răgăneală, nedispunând nici de mij­loace proprii, nici de credite ale caselor mari capitals­te, cari ar mai putea îngădui amânarea.Prin neplata regulată a primelor, legea de încurajare a exportului de grâu cade dela sine în desuetudine și acest articol nemai­putând găsi convenienţă în străinătate» va fi ne­gociat pentru consumul intern fără a se ţine cont de parităţile mon­­diale­ Dacă morile şî comerţul ar dis­pune de fonduri suficiente n’ar ezi­ta de a se aproviziona în mod larg formând şi oarecare rezerve de grâu la preţurile joase actuale, cari nu presin­Td Tfef» *rfefe pentru specu­latie şî investiţie de capital. Dupe statisticile americane sto­cul la 1 August 1931 a fost de ca. 25 mi­lioane de tone grâu faţă de 1 August 1930 a fost de ca. 22 miloane de tone grâu faţă de 1 August 1926 a fost de ca. 13 milioane de tone grâu­Cu survenirea recoltelor noul şi date fiind stocurile vechi, pare că în raport cu posibilităţile consumu­lui mondial de grâu recoltele vii­toare vor găsi la 1 August 1932 cel puţîn 5 milioane de tone grâu ne­realizat. Situaţia economică generală cu cât devine mai critt­că cu atât slă­beşte mai mult consumul, şi într-o proporţie foarte gravă, pentru pro­dusele agricole de tot felul. Dacă plasarea restului de grâu răm­as încă în ţară nu ne prea în­grijeşte, totuşi valorificarea in­con­­diţîuni favorabile a porumbului din a cărui producţie mai avem 3 mi­lioane de tone excedent exportabil, trebue să dea de gândit. Nu e vorba de o cantitate, care mai curând sau mai târziu ar găsi p­asament, ci de preţurile la care ne vedem siliţi să o desfacem, faţă de acele, la care Argentina conti­nuă de a oferi şi porumbul nou pen­tru lunile viitoare, din Aprilie în­colo, când abia începe a fî cules. Condiţiile atmosferice prielnice pentru recoltele noui, cu perspecti­ve de record, îndeamnă Argentina să pună în vânzare tot ce mai pose­dă şi speră să recolteze la orice preţ pentru a-şi asigura de pe a­­cum şi pentru mai târziu toate de­­buşeurile încă libere. Grecia prin abolirea taxelor va­male pentru importul de porumb la finele lunei ianuarie a. c. a putut susţine preţurile la Constanţa, unde s-au vândut toate disponibili­tăţile sosite zilnic la preţuri rela­tiv superioare altor parităţi străi­ne. Italia este şi ea cumpărătoare, însă cu oarecare rezervă, după ce s'a îndestulat până în Aprilie la preţuri relativ joase, revenind în­tre 32—39 fr. fr. ctf peste care se codeşte a trece, pe baza ofertelor frequente din Argentina care trâm­­bițează o recoltă record. Franţa cere numai porumb mă­runt, aşa zis de Basarabia favori­zat de tarif vamal mai redus, con­form convenţiunei comerciale, însă la preţuri chiar sub acele, obţinute pentru porumburi comune în orice altă ţară. Ţările Scandinaviei sunt stânje­nite în importul lor de regimul ri­guros al devizelor, care îngreuiază şi exportul nostru pentru Cehoslo­vacia şi Austria, unde cerealele noastre ar putea găsi deocamdată debuşeuri mai convenabile decât oriunde. Tulburările politic-economice în Germania împiedică pentru mo­ment această­­ţară de a se interesa de un import mai intens, care de altfel pare satisfăcut de America şi de Rusia, care acordă înlesniri de plată. Olanda lipsită de hinterlandul german se limitează la un import de cereale potrivit nevoilor pro­prii, îndestulată cu prisosinţă de a­­tâtea ţări exportatoare, se ţine în rezervă, chiar la preţurile actuale, atât de scăzute, care mai dau loc la puţine tranzacţiuni cu Belgia. Deşi înzestrată de curând cu un regim vamal la import, An­glia contează încă considerabil pentru ţările agricole exportatoare ca un consumator însemnat in spe­cial pentru furajerele noastre. Din cauze valutare Anglia prezintă însă neajunsuri pentru comerţul de ex­port intimidat de riscul mare al fluctuaţiei schimbului. Argentina şi Rusia par să nu ezite în a continua să ofere şi să vândă în Anglia cu plată in lire sterline, asigurându-şi astfel acest debuşeu. Polonia face dificultăţi importu­lui produselor străine şi intenţio­nează să pună în practică un re­gim de contingentare mai cu seamă pentru cereale permise la import. * Dupe ultimele date, Argentina a exportat până la finele lunei De­cembrie 1931, circa nouă sute mii vagoane cu porumb, adică de trei ori excedentul nostru actual, pre­supus disponibil pentru export si cum a semănat cu 20 la sută pe­ste întinderile anului trecut, si cum perspectivele nouei recolte sunt din cele mai frumoase, ne întrebăm la ce rezultate poate duce un asemenea record nou de producţie. In această privinţă delegatul Argentinei pe lângă comitetul permanent al Institutului Interna­ţional de Agricultură cu care am avut ocazia de a mă întreţine în străinătate, mi-a declarat următoa­rele : — Fiind dată situaţia României l­a Argentine care sunt aproape micile ţări exportatoare de po­rumb, ar fi loc de a se înţelege pentru o acţiune concertată, cu tendinţa de a se evita pe cât po­sibil lichidarea recoltelor noastre de porumb la preţuri de ruină-In această direcţie ar trebui în­dreptate demersurile şi eforturile cercurilor autorizate. ** Navigaţia pe Dunăre deşi oficial închisă, este însă liberă, dar socie­tăţile de asigurare nu se arată dis­puse de a acoperi riscurile de tran­sport, decât cu prime mai urcate. La schelele Dunărene se tratea­ză şi se încarcă porumburi destina­te pentru Austria şi Cehoslovacia, care se plăteşte relativ mai bine, însă face dificultăţi pentru obţine­rea devizelor. In Constanta silozurile par a fi ocupate şi aglomeraţia cu sosiri noui încurcă activitatea portului. 1— 11 întrevederea Laval* Macdonald Guvernul francez invitase la Paris pe d. Macdonald, pentru un schimb direct de vederi asupra problemelor actuale. Dificultăţi de ordin intern au împiedecat pe primul ministru britanic să dea urmare invitaţiei. La rândul său insă, d. Macdonald a invitat pe d. Laval să vină la Londra. Depinde acum de votul de în­credere pe care l-a cerut Came­rei, ca primul ministru francez să poată pleca astăzi la Londra. În­semnătatea acestei vizite este vă­dită. In ceasul de fată, problemde mondiale, politice si financiare, nu pot găsi o deslegare fără inţege­­rea prealabilă a celor două mari puteri, Franţa şi Anglia. Proectată­ conferinţă de la Lausanne a tre­­­bu­it să fie amânată pentru că a­­ceastă înţelegere nu este încă atinsă. Dar orice încercare de a se ajunge la un rezultat practic în cele două probleme atât de strâns legate, reparaţiile şi datoriile in­­­teraliate, cer ca o condiţiune prealabilă o procedure comună anglo-franceză-Franţa reprezintă cel mai impor­­tant creditor al reparaţiunilor ger­mane. Anglia este puterea euro­peană care se bucură de prestigiul cel mai întins în Statele­ Unite. Amânarea conferinţei din Lau­sanne a fost un expedient nece­sar. Problema plăţilor inter-guver­­namentale rămâne însă actuală şi rezolvarea ei nu va putea întârzia­. Negocierile ce vor urma pe cale diplomatică vor trebui, în mo­­ inevitabil, să ducă la o lichidare a acestei probleme. Moratoriul propus Germaniei este motivat din dorinţa de a se da un răgaz, acestor negocieri, din grija ca să se înlăture orice grabă dăună­toare în cercetarea putinţelor de a se remedia o situaţie extrem de dificilă. Iar o întrevedere Laval-Mac­­donald nu poate fi considerată alt-­ fel decât ca cea mai potrivită in­troducere în negocierile hotărâ­toare ce se deschid între statele Europei, între Europa și America. A. Hg. DEVIZELE încredere desăvârşită în leu.-Urcarea lirei sterline.-Tratativele cu Austria şi Ungaria Piaţa internaţională a devizelor e destul de calmă- Tranzacţii foarte reduse, la preţurile parită­ţii- Aurul mai slab, a pierdut in cursul săptămânii, câteva puncte.­­Cauza acestei scăderi e dispro­porţia intre ofertă şi cerere. Din cauza preţului bun de până acum, au sosit cantităţi însemnate de Na­poleoni, din străinătate- Aceste so­siri au slăbit cursul- De la 698, cât a fost la începutul săptămânii, a ajuns la 694-In streinătate încrederea in si­tuaţia leului e desăvârşită. D- Cos­­tin Stoicescu, administrator dele­gat al Băncii Naţionale, reîntors în ţară, după o şedere de şase săptă­mâni in străinătate, ne-a împărtă­şit încrederea cu care este văzută moneta noastră şi mulţumirea cu care e privit faptul că am păstrat neîngrădit comerţul cu devize- LIRA STERLINA Ora sterlină care in culmi săp­tămânii trecute scăzuse la Paris la 85 jum., s’a urcat la sfârşitul săp­tămânii la 86.50 ca sa ajungă d­­e la 87.93. Această urcare a lirei e atri­buită, în unele cercuri oficiale, ex­pediţiilor mari de aur din India în Anglia. Cumpărarea cantităţilor mari de aur a provocat însemnate vânzări de franci şi dolari. Declaraţiile d-lui Bruening pre­cum şi încordarea situaţiei poli­tice internaţionale n’au influenţat „City"-ul, unde domneşte credinţa că o bună parte din depresiunea actuală economică se datoreşte re­paraţiilor. Urcarea cursului lirei sterline a făcut o impresie foarte ciudată în Anglia. Cercurile economice văd, cu nemulţumire o oscilaţie, în sus sau in jos, a lirei sterline. „Daily Mail’’ făcându-se ecoul acestor cercuri, a publicat o notă in cuprin­sul următor: „Urcarea lirei sterline se datoreşte speculaţiei angajate în diferitele ţări ale Europei Conti­nentale. Ea ameninţă interesele co­merţului britanic. Fuga de alte de­vize, favorizează cursul lirei ster­line. Părăsirea etalonului aur de către Anglia, a creat o situaţie nouă, încă o scădere a lirei ster­line, pare în afară de chestiune. Dar o urcare neîndreptăţită a devi­zei britanice, nu este în favoarea noastră.’’ Erica de o urcare prea mare a lirei pare, în cercurile financiare internaţionale, neîntemeiată. Banca Angliei are de restituit, la 31 ia­nuarie, credite de 30 milioane lire sterline, în dolari şi franci. Aceste credite nu vor fi prelungite decât într-o mică măsură sau cel puţin aşa doresc conducătorii finance britanice. Restituirile, dat fiind strâmtoarea de pe piaţa monetară, vor fi făcute şi în aur. La noi, lira sterlină deși după paritate la 580, se negociază la 590. MARCA GERMANA Marca germană, după o oarecare scădere, s’a urcat din nou, la 121 la Zürich Tratele de tezaur emise la 14 Maiu 1932, oferite de Reichsbank, au fost în întregime plasate. Se observă câteva oferte de scont extra-bancar cu 7 la sută­­•Cu toate­ acestea cererile nu sunt prea importante­împrumuturile de la o zi la alta sunt foarte căutate din pricina nevoilor de scadență ale chenzinei­ A cotat la Berlin 7 1/2— 5 1/2 la sută pentru a se exteni mai apoi, pe când la Frankfurt, taxa de 6 la sută nu a fost depăşită. Situaţia generală pe piaţa mone­tară nu s’a schimbat S’a vorbit din nou de o redu­cere a taxei scontului, dar svonul e ce! puţin prematur deoarece Banca Reichului nu are, deocam­dată, nici un motiv să scadă taxa­ La noi, cererile de mărci sunt foarte mici­ MONEDELE SCANDINAVE Cei trei miniştri de externe ai Norvegiei, Suediei şi Danemarcei s’au întrunit la Copenhaga pentru a examina problemele monedei şi a schimbului. Miniştrii Suediei şi Danemarcei au comunicat guvernului din Lon­dra, că ţările Scandinavice ar par­ticipa bucuros la o conferinţă la care s’ar studia serios problemele monetare, în acord cu Anglia- Re­laţiile de dependentă care leagă tarile scandinavice de Marea-Bri-Citiţi continuarea In pagi­n­a. Restricţii la import la Ungaria BUDAPESTA, 22. (Ra­don*). — Monitorul Oficial da mâine publică o ordo­nanţă dată de guvern re­lativ la unele restricţii a­­duse importului unor a­­numite categorii de măr­furi in Ungaria. Ordonan­ţa intră in vigoare în ziua de 23 ianuarie. Pentru importul mărfurilor mai jos specificate, este ne­voie de o autorizaţie spe­cială a Ministerului Co­merţului. Mărfurile sunt următoa­re­l­e : brânzeturite, mere­le, stafidele, bananele, lemnele, articolele de toaletă, anumite categorii de hârtie, sticlărie, măta­sea artificială, încălţă­mintea, aparatele de tele­grafie fără fir, biciclete, etc. Guvernul ungar declară că măsura este luată pen­tru a se asigura echilibra­rea balanţei comerciale ungare precum şi a plăţi­lor în străinătate. Ea este luată în urma sfaturilor date de comitetul finan­ciar al Societăţii Naţiuni­lor şi ca urmare a restric­­ţiunilor aduse importului in unele din ţările euro­pene. Camera a votat încredere in nou­ guvern Laval PARIS, 22. (Rador). Terminându-se discuția interpelărilor în legătură cu politica generală a gu­vernului Laval, Camera a votat încredere în guvern cu 303 voturi, contra 265. Rezultatul votului a fă­cut o bună impresie în toate cercurile politice.

Next