Argus, iulie 1932 (Anul 23, nr. 5763-5789)

1932-07-01 / nr. 5763

ANUL XXIII No. 5763 Abonamente pentru Băi o lună lei top AB­ONAMENTE: IN ȚARA I IN STRĂINĂTATE (In an 1000 lei I Un an 2200 lei 6 luni 550 » I 6 luni 1300 » 3 luni 300 • I 3 luni 800 » 3 lei In țară, 6 lei In streinătate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER ŞI H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin Miile No. 24- EL PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI TELEFON: 3-0693 şi 3-2369 Experţii Ligii Naţiunilor Refacerea Experţii Ligei Naţiunilor vor îi curând între zidurile noastre şi se vor pune îndată pe lucru. Cum să se îndrepte situaţia finan­ciară a României? Experţii au ex­perienţă în această materie, nu sunt la primul lor raport. Totuşi în in­teresul ce ne separă chiar de anul trecut când unul din experţi a în­tocmit raportul pentru Brazilia, ideile au evoluat. Se admite că ţă­rile debitoare nu sunt în stare, în împrejurările actuale, să achite da­toria lor în aur. Un cunoscut economist suedez scrie: „Ţările cu mari solduri credi­toare trebue să suprime restric­­ţiunile speciale la import. O aseme­nea politică ar însemna schimbarea în sens favorabil a balanţei comer­ciale a ţărilor mai slabe şi creşte­rea posibilităţilor de rambursare a datoriilor lor externe”. Comentând această soluţie, L’In­­formation declară că „statele cre­ditoare, Franţa, Anglia, Olanda, Elveţia, America, vor trebui să ac­cepte rambursarea în mărfuri, sin­gura monedă internaţională, aurul nefiind decât o monedă internaţio­nală de complectare. In mărfuri vor primi sumele însemnate ce li se datorează şi prin urmare, vor tre­bui să renunţe la apărarea sălba­tecă a balanţei lor comerciale şi la lupta desperată împotriva a­­cestor mărfuri prin neîncetata ur­care a taxelor vamale, a contingen­­tărilor, a reglementelor sanitare şi altele. Veţi răspunde nu se poate ? Atunci, in bună logică trebue să în­ceteze reclamaţia de rambursare, căci ele sunt împiedecate de a fo­losi singurul mijloc de regulare in­ternaţională de care dispun. Este cu neputinţă să eşi din această di­lemă: SAU RAMBURSARE IN MĂRFURI SAU NICI O RAMBUR­SARE”. : : Cu ce preţ vor fi cumpărate ace­ste mărfuri de statele creditoare ? Nu doară cu preţul de mizerie al târgului internaţional, rezultat al unei supra-producţiuni nebuneşti ce nu va putea dăinui, ci cu preţul de vânzare din interiorul ţărilor cre­ditoare, căci pe acest preţ a contat debitorul când a contractat împru­mutul său.­­Nu s’a gândit un mo­ment că va trebui să-l achite inte­gral în aur, întrucât nici nu există aur în lumea întreagă pentru achi­tarea tuturor datoriilor în metal galben. Ultimele depeşi din Geneva au arătat că Anglia nu e dispusă să participe la un împrumut nou pen­tru ţările dunărene. Este un reflex al părerilor exprimate de Sir Arthur Salter, în cartea sa „Recovery” marele succes actual de librărie în cercurile financiare britanice. D. Salter stabilește mai întâi deosebi­rea între un împrumut acordat unei întreprinderi particulare și unui Stat O companie particulară e conştienta de prestaţiile la care se angajează. E precaută, ştie că si­guranţa ei depinde de resursele li­mitate şi calculate cu atenţie. Iar dacă tranzacţia se dovedeşte proa­stă, consecinţele se referă la un sin­gur caz. Compania dă faliment şi insolventa ei nu distruge creditul celorlalte.­­ Insă când împrumutul e un gu­vern, continuă d. Salter, atunci in­solvenţa afectează creditul întregei naţiuni şi a fiecărui individ în parte. Afară de aceasta, prea des, mini­strul contractant se gândeşte la vremea cât va fi el în slujbă, vreme mai scurtă decât durata împrumu­turilor. Dacă viaţa politică e mai scurtă decât viaţa personală, na­ţiunea care poartă sarcina e nemu­ritoare şi sarcinele repede contrac­tate se pot întinde peste generaţii întregi. Se mai poate întâmpla ca guvernul împrumutat să întrebuin­ţeze banii în cheltueli de risipă sau­­de noi pregătiri militare. Cazuri de acestea sunt numeroase în istoria financiară a Europei. Prea des ba­nii luaţi cu împrumut iau o altă des­tinaţie decât cea prevăzută. „Şi­­­utez să susţin, conchide d. Arthur Salter că, exceptându-se împru­muturile recomandate de Liga Na­ţiunilor şi de Băncile Centrale, ar fi fost preferabil, ca cele mai multe împrumuturi făcute în ultimii ani guvernelor străine, să nu fi fost a­­cordate”. Cum toate acestea, precum am trătata deunăzi, d. Arthur Salter «Se­dtator nu e împotriva unui concurs efectiv de dat ţărilor debitoare silite astăzi ca Australia, Canada, România, Iu­goslavia, etc., să dea de două şi de trei ori atâta grâu pentru respecta­rea obligaţiunilor contractate. „Trebuesc încheate aranjamente definitive şi lămurite, căci altfel ne putem aştepta la o perioadă de tulburări succesive cari vor fi dis­trugătoare pentru sistemul creditu­lui mondial. Mai bine ar fi o scă­dere a dobânzilor In corelaţiune cu scăderea preţurilor”. In sensul de mai sus au evoluat ideile, atât în Franţa cât şi în An­glia. In constatările lor, experţii Li­gei Naţiunilor cari sunt mosafirii noștri, vor tine fără îndoială seama de ele.. Noui contigentări de imnuri franceze Guvernul francez a contigentat un rând de mărfuri noui. Din ele face parte şi încălţămintea, cu toa­te că pentru aceasta, taxa vamală a fost majorată în mod considera­bil abia în Noembrie anul trecut. Guvernul francez motivează măsu­ra luată prin faptul că, cu toată a­­ceastă majorare, importul încăl­ţămintei în Franţa ar fi crescut mult în cursul ultimelor luni, aşa că industria internă ar fi greu lo­vită. Afară de aceasta s-au stipulat taxe de import pentru stilouri, cre­ioane cu mine, tocuri obişnuite şi asemănătoare, precum şi pentru bijuterii de argint şi diferite imita­ţii de bijuterii. Deasemenea s-a li­mitat importul de kaolin. " Situaţia grea a băncilor din Chicago — Patru mari bănci din Chicago au închis ghişeele, intre ele, se nu­mără şi Banca Comercială din Chi­cago. In ultima lună, nu mai puţin de 38 de bănci din Chicago au înce­tat plătite. Actualmente se mai găsesc la Chicago 70 de bănci, fată de 220 în 1929. V« . SUBIŢII I­TENII Unde am ajuns S'a petrecut un fapt neobişnuit, pentru întâia oară un guvern româ­nesc s’a văzut nevoit să cheme es­perţi străini ca să cerceteze cum stau finanţele statului. Aceşti esperţi au făcut un raport al cărui cuprins, dat publicităţii­­ a scăzut prestigiul politic al României, intr'un moment când atâtea primejdii se ridică ameninţătoare din toate pâr­­ţile. In acelaş timp, România a cerut a­­jutor de la Liga Naţiunilor. Pe cât ştim, asemenea cereri n- au făcut, până acum Ligei, decât ţările mici eşite învinse din război. Faptele acestea tulbură pe orice bun român şi ar trebui să îngrijească a­­dânc pe conducători. Afară de d. Vir­­giliu Madge­ar­u, care a declarat că răspunderile vor fi stabilite şi vino­­vaţii de gravele abaterii date pe faţă de raportul Rist, pedepsiţi, încolo, în ■ tabăra opoziţiei, nici o vorbă. Parcă­­riar exista raportul Rist şi parcă riam aştepta să sosească, peste câteva zile, esperţii Ligei Naţiunilor. In schimb, la ce se munceşte? La înjurături şi ponegriri împotriva ad­versarilor, câte voiţi­ cu duiumul, pe­ste orice aşteptare şi ca la uşa cor-LUI U**. Am lăsat, se pare, grija ţării pe seama străinilor. Profesorul Rist a a­­ratat relele. Esperţii Ligei ne vor a­­rata mijloacele de îndreptare. Vor veni, apoi, alţii, cari să aplice măsu­rile de îndreptare. Şi noi? Timpul nostru e prins. Abia ne ajunge să ne răfuim între noi, să ne dăm în tărbacă, tot cu mai multă în­­vierşunare, să ne ponegrim cu tot mai multă patimă. Fiindcă noi tre­­bue să încredinţăm lumea că toţi conducătorii acestei ţări au grelele lor păcate: unul e „străin", altul e „nebun”, altul ,,slugoi fanariot?"( altul „trădător", iar toţi, laolaltă, ,,o ban­­dă de hoţi". Să ne mai mirăm că lumea, frântă de griji şi de nevoi, desgustată de tot ce vede şi de tot ce aude, îşi pune nădejdea in străini şi zice: DE-AR VENI MAI REPEDE ESPERŢII SA FACA RANDUIALA­­.„ Iată unde ne-au adus ura şi invidia. Iată unde ajungi când, stăpânit de lăcomie, crezi că ţara trebue numai să­ţi dea şi tu altă îndatorire n'ai decât numai să iei ■\- a. Piaţa Financiară Eri fiind sărbătoare bursa şi băncile au fost închise. In timpul verii fiind închisă şi Sâmbătă, bursa de valori lucrează de vreo trei săptămâni încoace numai câte 3 zile pe săptămână. Incheerile sunt neînsemnate şi la cursuri foarte mici. In afară de acţiunile Băncii Naţionale nu mai există valoare care să coteze peste cursul de emi­siune. Şi avem doară atâtea între­prinderi mari, bine utilate şi bine organizate, cari reprezintă o bogă­ţie cu mult mai mare decât capita­lul subscris de acţionari... Ştirea că din cauza lipsei de în­casări, Creditul Rural nu va plăti cuponul, n’a surprins pe nimeni. Ea a fost cunoscută în cercurile ban­care şi ale bursei încă de acum câte­va zile. Legea de conversiune şi măsurile nefireşti în materie de cre­dit îşi arată roadele. . . . Bursele străine sunt dezorien­tate. Cursurile se menţin în jurul acelora din ajun. Marca germană a fost la Londra mai slabă. Francul francez staţio­nar. Leul a fost negociat la cursu­rile de eri. ^ ^ . Comerţul de piei brute suferă azi foarte mult din cauză că indus­­­triile din ţară care se alimentau altădată cu material de fabricațiune indigenă îşi procură acest material din străinătate. In special fabricile de mănuşi şi tăbăcării, deşi găsesc material a­­tât de bun în ţară, în urma con­­curenţii făcute de producătorii bul­gari, care spre a cuceri piaţa noastră vând sub cost, importă piei de peste graniţă plătind în valută forte. Chiar la aceste pre­ţuri, adăugându-se taxele de vamă şi cheltuelile de transport, marfa revine mai scump decât cea pro­dusă in ţară-Cum de sa putut admite eşirea din ţară a unei cantităţi atât de mari de devize pentru acoperirea unui transport important de piei care trebue să sosească din Bulgaria. Nu trebue să se admită intro­ducerea in ţară a pieilor de miel pentru tăbăcărie, când noi avem o producţie atât de mare, pe care n’o putem exporta, căci azi nu mai avem nici un debuşeu în străinătate şi de unde — chiar dacă am putea plasa ceva mărfuri — nu putem primi contravaloarea lor din cauza restricţiuniior de devize­ Ar trebui împiedicată introdu­­cerea în ţară a pieilor de miel pen­­tru tăbăcărie. Ne vom apăra stocul de devize şi vom apăra pe producătorii au­tohtoni. p . Criza din industria ceho­­­­slovacă de celuloză — Industria cehoslovacă de celu­loză, care produce 90 la sută pen­tru export, se găseşte într’o criză extrem de grea. Fabricile au trebu­it să înceteze în parte lucrul, iar două au fost definitiv închise. Exportul de hârtie trece aseme­nea prin mari greutăţi. Consumul intern a scăzut fată de anul trecut cu 13 la sută. Activitatea fabricilor de mucava s’a redus la 35 la sută. Preturile sunt cu 14—22 la sută mai joase decât în 1930. In general concurenta nordică prin valuta sa scăzută, pune industria cehoslova­că de hârtie ,într’o foarte grea si­tuaţie. •­­ Mari scăderi pe piaţa mondială a naviunii Piaţa mondială a navlului a în­registrat mereu scăderi în ultimul timp din cauza aglomerării de oferte- La Montreal, naviril pentru cereale a atins recordul minimal de 6­5 cents la 100 de livre engleze (greutate), pentru Anvers sau Rot­terdam- La La Plata, transacţitunile au fost tărăgănate, asemenea şi în America de Nord- Tonajul înre­gistrat de vapoare la La Plata a fost de 765 000 tone în Mai, faţă de 979 350 tone In Aprilie, anul curent I Vineri 1 Iulie 1932 Faceţi pulslicitate in ziarul nostru şi Întreprinderea dv. va Miori. PUBLICI­TAT­EA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toat­e agenţiile de publicitate Numărul protestelor In creştere­­*r* a I— iK+3» mtmii ■ Ce arată cifrele oficiale Am arătat cu alt prilej, că numărul poliţelor protestate scade într’una. Operaţii pe credit nu se mai fac. Po­liţele aproape că au ieşit din obice­­iurile comerciale. Iar cele vechi, din cauza măsurilor excepţionale, umplu casele de fier ale băncilor şi particu­larilor. Nu pot fi urmărite, iar puţi­nele cari pot, nu merită atât, cât tre­bue să coste acţiunea judiciară. Su­ferim în plin de pe urma regimului nefiresc pe care l’am creiat credi­tului. Dintr'o statistică întocmită de sta­tistica judiciară, de sub conducerea dlui E. Decuseară, reese că , dela 1 Ianuarie până­ la 1 Mai 1932, s’au protestat, in: Muntenia dură Dâmboviţa): 22.227 poliţe in valoare a 505 milioane 351 mii lei. Moldova (fără Dorohoi­­şi Te­­cuci): 11.101 poliţe în valoare a 117 milioane 42.251 lei. Oltenia: 3751 poliţe valorând .52 milioane 767­ 000 lei. Dobrogea: 2486 poliţe, valorând 30 milioane 536 mii lei. Basarabia: 31.758 poliţe valorând 90 milioane 441.872 lei. După cum se vede, în primele patru luni ale anului s-au protestat 51 de mii 223 poliţe in valoare de 795 mi­­lioane 137 mii lei. In primele patru luni din anul tre­­cut situaţia a fost: Muntenia: 41­ 826 poliţe in valoare a 712 milioane 25.959 lei. Moldova: 3.783 poliţe în valoare a 393 milioane. 167.167 lei. Oltenia:­­ în valoare a 219 milioane 125.167 lei. Dobrogea: 5.451 poliţe in valoare a 74 milioane 83.785 lei. Basarabia: 26155 poliţe în valoare a 380 milioane 6­2.581 lei. In total, 120 mii 038 polite in valoare a un miliard 780 milioane 419 659 Iei. Bine­înţeles că, din aceste cifre au scos judeţele: Dâmboviţa, Dorohoi şi Tecuci, cari lipsesc din statistica pe anul acesta. Incu­derea pe care o putem trage din cifrele de mai sus e următoarea: Din cauza paraliziei creditului, numărul polițelor protestate a scă­zut, în patru luni, dela 120.038 cât a fost anul trecut, la 51.223- iar valoarea dela un miliard 780 mi­lioane "şi jumătate lei la 796 mi-Ţinem să precizăm că cifrele din tablou se referă numai la Vechiul Re­gat şi Basarabia. Statistica proteste­­lor în Ardeal nu se poate întocmi de­­cât cu întârziere, deoarece cifrele nu sunt furnizate, ca în restul ţării, de instanţele judecătoreşti ci de notarii publici. Numărul protestelor, în confirmă scădere de un an încoace a început icoane 137 mii lei­­Proporţia scă­derii, atât la număr cât şi a va­­loarei, e deci­ de pete şaizeci la sută. In luna Mai, tendinţa de scădere a numărului efectelor protestate s-a oprit. Dimpotrivă, numărul a înre­gistrat o sensibilă urcare. ASTFEL, DELA î1.877 PROTESTE, IN VA­LOARE DE 196 MILIOANE LEI. CAT AU FOST IN LUNA APRI­­LIE, IN LUNA MAI S’AU PRO­TESTAT 16.916 EFECTE VALO­RÂND 339 MILIOANE LEI. Iată cum se repartizează pe regi­uni aceste cifre: să crească. Fenomenul nu se datorea. Să mnei îmbunătăţiri a situaţiei credi­tului şi a unei sporiri a activităţii fi­nanciare. In luna Mai a expirat legea pentru suspendarea executărilor si­lite şi această expirare a îngăduit u­­nora din creditori să-şi urmărească creditorii­ Numai aşa se explică de ce numărul poliţelor a fost în creştere.­­ Tr. H. Poliţele protestate in crism­ în noi Mai, comparativ cu luna Aprilie 1932 Săptămâna Forestieră Situaţia pe piaţa internaţională.—Dezastrul din industria lemnului din fro­mânia—Degringolada preţurilor.—Nevoi­a unei noni orientări in politica de export de H. Brauner , w» I m 1 — " Ne găsim­­ în mijlocul anului, în acea vreme, cân­d deobiceiu piaţa lemnului ştie ce o aşteaptă pentru tot restul anului, căci în primul se­mestru se fac incheerile mari cari sunt hotărâtoare pentru piaţa lem­nului din tot anul. O privire retrospectivă asupra celor petrecute în primul semestru ne arată că piaţa internaţională a lemnului se caracterizează în anul curent printr’o debandadă com­plectă, prin concurenţa mare între furnizori pentru acapararea pieţe­lor de consum, indiferent unde se află ele, dacă formează centre naturale de debuşeuri către cari gravitează centrele de producţie ori nu. Urmarea acestei concuren­ţe este continua descreştere a pre­ţurilor şi nestabilitatea pieţei­ Pe de altă parte factorii intere­saţi, atât producători cât şi con­sumatori, dându-şi seamă că a­­ceastă stare de lucruri duce la rui­nă, depun toate străduinţele de a găsi mijlocul pentru restabilirea unui echilibru pe piaţa mondială a lemnului, prin crearea unei organi­zaţii de desfacere a produselor în aşa mod, ca interesele producăto­rilor şi consumatorilor să fie uni­formizate, stăvilindu-se astfel pro­cesul de defecţiune către care se îndreaptă piaţa lemnului.Cercetările de până acum au fă­cut să se ajungă la concluzia că asanarea industriei mondiale a lemnului nu se poate realiza decât printr-o colaborare comună între producători pe de o parte şi între producători şi consumatori pe de altă parte. Cum însă în cea mai mare parte dintre statele exportatoare încă nu există organizaţiuni, cari să pre­zinte garanţia că eventualele an­gajamente ce se vor lua de comun acord în interesul cauzei, vor fi respectate, problema unei organi­zaţii internaţionale a tuturor sta­telor sau aceia a unui grup de sta­te producătoare, cari prin poziţia lor geografică sunt legate de inte­rese comune — proiectul de la Vien­na pentru sindicalizarea statelor Europei centrale — nu poate fi pusă la punct, decât după ce aces­te organizaţiuni vor fi creiate în toate statele exportatoare. La această direcţiune se desfă­şoară o activitate vie pretutin­deni, pentru­ că primul pas pentru asanarea industriei lemnului este creiarea de sindicate a diferitelor ramuri de produse de lemn în fie­care stat. La noi deasemenea au început discuţiuni, deocamdată teoretice, în această direcţiune între, cei in­teresaţi în cauză şi ar fi de dorit ca aceste discuţiuni, cami de altfel datează de câţiva ani, să îmbrăţi­şeze latura practică a problemei a cărei rezolvare nu trebuie să mai întârzie. DEZASTRUL DIN INDUSTRIA LEMNULUI DIN ROMANIA Dacă de doi ani încoace indus­tria cherestelei româneşti trăieşte timpuri foarte grele- atunci situaţia în care se găseşte azi este dispe­rată-Deşi producţiunea este, drept ur­mare a lipsei de vânzări, în mod automat cu mult mai redusă ca mai înainte, pentru că în anul trecut nu s’a doborât în păduri nici 60 la sută din ceia ce s’a doborât în 1930 şi în anul acesta producţiunea este redusă cu 30 la sută în raport cu 1931, atunci stocurile de mate­rial de cherestea de toate esen­ţele (brad, molift, stejar şi fag) ar­lătoare în depozitele fabricilor şi porturilor se evaluează la circa 1 milion metri cubi, ceia ce repre­­­zîntă o valoare de cel puţin 1 luni, miliard lei, capital imobilizat ce lip­seşte din rulmentul financiar al ţa­rei. Preţul de cost al acestui enorm stoc de marfă se măreşte zi de zi prin cheltuelile de conservare, asi­gurare- dobânzi, etc-, etc. cu came este grevată marfa. Şi dacă am lua în considerare şi valoarea celorlalte produse de lemn: lemne de foc, traverse- stâlpi cioplitură, parchete, etc- cari- din lipsa de cumpărători, nu se pot vinde, am ajunge la cifre fantas­tice. Dacă toate aceste mărfuri ar pu­tea lua calea exportului, el ar avea un efect binefăcător asupra balan­ţei noastre comerciale atât de mult secată în împrejurările de azi. Asistăm astfel la un spectacol dureros de distrugere a unei indus­trii care odinioară forma una din principalele noastre resurse finan­­­ciare. PRĂBUŞIREA PREŢURILOR Prima urmare a lipsei de vânzări ■este concurenta ce şi-o fac expor­tatorii intre ei, pe pieţele de con­sum. Această concurentă, alimen­tată prin împrejurarea că lipseşte în ţară o organizaţie de raţionali­zare a exportului în aşa mod ca o concurentă nelegală să fie împiedi­cată, face ca preţurile să de in continuă descreştere, producând o adevărată debandadă pe piaţa lem­nului. Dovada ne-o prezintă recentele vânzări pentru Egipt, în dimensiuni late, cu 31 sh.—32 sh. fob Galaţi, ceia ce face la cursul de azi al lirei engleze circa 950 lei. Acest preţ redus la paritatea loco fabrică în­semnează circa 600 lei m­­c- Nu trebue multă cunoştinţă de specialitate spre a vedea ce dezas­tru însemnează acest preţ, când se ştie că aceiaş marfă — însă in specificaţiuni mai convenabile pentru producători — se vindea înainte de război loco fabrica cu 40—45 lei aur sau circa lei 1300— 1400 lei de azi, iar pe de altă parte cheltuelile de producţie, impozitele, transportul, etc. sunt azi mult mai mari ca înainte de război. NEVOIA UNEI NOUI ORIENTĂRI IN POLITICA DE EXPORT In sinteză situaţia de azi pe piaţa lemnului din România se pezintă sub următorul aspect : Producţiunea este în continuă des­creştere. Cantităţile de mărfuri con­fecţionate, în special de acei exploa­tator caii au învestite fonduri mari în instalaţiuni, nu corespund capa­cităţii instalaţiunilor şi organizaţii­lor lor comerciale- deci ei lucrează în mod redus şi în acelaş timp cu pagube mari. Depozitele de mărfuri cresc me­reu, pentru că nici producţiunea, în mod automat astfel redusă­ nu poate fi absorbită de export. Pentru puţinul ce se vinde, se ob­ţin preţuri derizorii din cauza con­curenţei provocate prin oferte abun­dente, preţuri, ce sunt cu mult sub nivelul costului. (Citifi continuarea In pag. ID-a). I immn mmm Alianţa româno-polonă Unele ziare se întreabă, cu prilejull cercetării perspectivelor deschise da o eventuală semnare a pactului da­ neagresiune polono-s­ovietic, fără in-i cheerea unui pact similar româno- sovietic, dacă alianţa dintre România şi Polonia mai există. Fireşte că da. In cazul când Polo­­­nia ar semna pactul de neagresiune cu Sovietele, tratatul nostru­ de a­­lianţă nu suferă atingere. Şi nu noi vom fi aceia cari să încercăm a ştirbi valoarea unei alianţe precise şi de încerr­oată utilitate celor două ţări şi cau­­zei generale a păcii. Valoarea practică a tratatului de alianţă dintre România şi Polonia nu poate fi primejduită prin acordul de care se vorbeşte. Pactul polono­ rust parafat de multă vreme, prevede la art. 4 menţinerea in totul a tratatele­lor semnate cu terţe puteri de către, statele contractante. Din acest punct] de vedere, este sigur că nu se poată deci vorbi de o ameninţare a legă­­turii noastre cu Polonia* Nu este însă mai puţin adevărat ci dacă s’ar adeveri svonurile despre semnarea separată de către guvernul­ polon a pactului cu Rusia, tăria mo*­ rală a alianţei noastre rîar fi în câşe­t.­ In acţiunile diplomatice interna­­iionale, opinia publică de la noi, opi­nia publică din Polonia ca şi opinia internaţională­ erau deprinse să vadă un front comun, mereu solidar, al­ Poloniei şi României. Iar această a­­lianţă, ca şi întreg sistemul de alian­­­ţe pacifice al ţării noastre, înseamnă­ azi, în perioada de nesiguranţă şi de tulburare europeană, elementul real cel mai preţios în politica rusă.. teană. Sdruncinarea, in ochii lumii, a acestei realităţi.. Ar fi o greşeală greu de compensat cu un pact de ne­­agresiune, adăugat pactului Kellogg şi protocolului Litvinow. Toate aceste sunt deocamdată simţ­ite presupuneri, prilejuite de infor­­raţiunile din ziare. Precizarea, daţi ori din cercuri autorizate, aduce o lumină nouă în chestiunea aceastai atât de discutată. D. Zaleski, minis­­trul de Externe al Poloniei, a primit, cu toată realitatea, să apere punctul de vedere românesc faţă de d. Lit­vinov şi să încerce o înţelegere care corespunde politicei noastre de pace cu Rusia. Nu este deci de aşteptat ca în timpul cât d. Zaleski ne acordă bunele sale oficii, pentru a ajunge la incheerea unui pact de neagresiune, româno-rus, odată cu semnarea un­ui pact polono-rus, guvernul din Vazsom via să grăbească semnarea pactul^ fără România■ A. Hg. Statele­ Unite păstrează anunl Stagnarea mişcărilor aurului din Statele Unite, constatata in Ultimele zile, va fi­ dupe părerea experţilor financiari americani, de lungă du­rată, contribuind în acelaş timp la stabilitatea dolarului. Dupe calcule americane, fondurile pe termen scurt ale băncilor de emisiune şi particulare europene au scăzut la un minimum ireductibil­ care trebue reţinut mai departe la New-York In anul 1929, fondurile străine de dolari, aflate pe piaţa americană­­însumau aproape trei miliarde de dolari. Scăderea înregistrată până astăzi e de 2,25 miliarde dolari. Parte din acestea s-au acoperit prin decedentele curente ale balanţelor de plată americane- parte prin re­tragerile din Septembrie şi Octom­brie 1931 şi Mai şi Iunie 1932- In toamna anului trecut, Statele Unite au pierdut peste 700 milioane dolari aur monetar, iar în ultimele săp­­tămâni aproape 500 milioane d do­lari-Buletinul Băncii Franţei pare să confirme părerea cercurilor finan­­ciar amerisite, dupe care nu mai pot surveni noui scurgeri de aur- Ultima situaţie a Băncilor Fede­rale de Rezervă arată un stoc de aur de 2561 milioane dolari la o circulaţie de 2567 milioane. De­oarece nu există o Urnită în ce priveşte măsura în care împru­­­muturile de stat pot servi ca acope­rire, Băncile de Rezervă mai au astăzi aproape 800 milioane aur dis­ponibil Deabia dupe lichidarea acestei sume, marginea legală de 40 la sută va fi atinsă. I

Next