Argus, septembrie 1932 (Anul 23, nr. 5816-5841)
1932-09-15 / nr. 5828
ANUL XXIII No. 5828 In cur&nd la CAPITOL IN STRĂINĂTATE Un an ^200 lei 6 luni 1300 * 3 luni 800 * 3 lei In fără, 6 lei in streinătate ARON IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » A M E N T E: nr" * I ■■ v v ■ Târgul din rasant Ziarele au anunţat vizita apropiată a d-lui Francis Delaisi. Cine e d. Delaisi? Un economist de seamă, un cărturar vestit, cu lucrări răspândite şi citite în toate ţările civilizate. Acum câţiva ani, adâncind starea gravă în care se sbate vechiul continent, s’a lovit de o nepotrivire ciudată, între solidaritatea în sbucium şi suferinţă a ţărilor europene şi lipsa de solidaritate în interese şi năzuinţe. 'D*‘n. parte, stau ţările apusene, bogate, puternice, mult populate. In partea cealaltă ţările răsăritene, sărace, datoare, cu o populaţie rară. Ţările apusene, ţări industriale, trăesc pe picior mare, folosind produsul minelor de cărbuni şi al braţelor de fer. Ţările răsăritene, ţări agricole, îşi duc traiul din greu, muncind ogoare neîngrăşate cu unelte învechite. Pe vremuri, produsele agricole din ţările de răsărit se vindeau, pe preţ bun, în ţările apusene. Acum, nu. D. Fr. Delaisi dă câteva cifre, înainte de război, cele patru ţări dunărene, exportau mai mult de treizeci milioane chintale grâu. In 1928, înainte de începerea crizei, r.’au mai exportat decât zece milioane şi jumătate. Nu pentru că muncesc mai puţin. Dimpotrivă. De la înfăptuirea reformei agrare, suprafaţa însemânţată a crescut la 7.934.000 hectare de la 5.531.000 hectare media în ultimii cinci ani înainte de război, iar provcţia la 95.236.000 chintale deja 54.104.000 chintale. Un spor de 43 la sută la însemânţări şi 76 la sută la producţie. Cu toate acestea, exportul global a scăzut la o treime. Nu din vina ţărilor dunărene, împrejurările au făcut ca cerealele de peste ocean să inunde vechiul continent, să cucerească pieţe cari le nesocoteau odinioară. Tot ele au făcut ca echilibrul economic al celor două Europe să se rupă, spre paguba amândurora. Europa agricolă suferă. N’are debuşee îndestulătoare pentru producţia ei. Suferă şi Europa industrială. Căci, Europa agricolă, mizeră şi sărăcită, nu poate cumpăra decât puţine produse fabricate. Ce e de făcut? D. Delaisi crede că problema poate fi deslegată printr’un program de investiţi care să lege între ele ţările europene şi să Ie înlesnească schimbul de mărfuri. Cărturarul francez dă o pildă : cele zece state cari formează „regiunea de răsărit”. Intinzându-se de la Nord la Sud pe o lungime de peste 3.000 km., ea cuprinde trei zone geografice foarte deosebite: o regiune baltică (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia) cu pământ uşor, climat rece şi ploios, bun pentru secară, creşterea vitelor şi păduri. Alta dunăreană, cuprinzând înlăuntrul şi în jurul arcului Carpaţilor, pământ gras, cu mari călduri vara, excelente pentru grâu, porumb şi vite. O a treia mediteraneană, cu culturi bogate, vii, măslini, tutun, etc. Firma importă grâu şi exportă vite. A doua exportă grâu şi vite. A treia importă şi grâu şi vite. Sunt ţări complimentare. Cu toate acestea legăturile între ele sunt aproape nule. In 1929, bunăoară, cele patru ţări dunărene au exportat 12 milioane 607.000 chintale de grâu (şi făină), cele cinci ţări baltice şi Grecia au importat 11.865.000 chintale din aceleaşi cereale Ele însă, n’au cumpărat decât 541.00 chintale dela vecinii lor dunăreni. Restul a venit din Canada, din Statele-Unite, din Argentina şi chiar din Australia. De aci rezultă că, PUTÂND SA ABSOARBA 94 LA SUTA DIN EXCEDENTUL VECINILOR LOR, N’AU LUAT TOTUŞI DECÂT 5,5 LA SUTA. Urmarea e că dunărenii trebue să trimeată aproape tot exportul lor în Europa occidentală, unde iei întâmpină apriga concurenţă americană. De ce? Pentru că, grafie mijloacelor moderne de schimb, transporturi şi credit, unele din ţările răsăritene se aprovizionează din alta parte. Greciei şi Finlandei ii e mult mai uşor să cumpere grâu la Winnipeg sau la Buenos Ayres, decât la Brăila sau în alt port dunărean. Grânele americane şi canadiene pătrund în Europa de răsărit prin porturile baltice. De acolo sunt transportate în oasele din interior unde înlocuiesc grâaele continentului european. Dacă acestea din urmă ar dispune de înlesniri de transport, de organizaţie îndestulătoare de credit, această înlocuire n’ar mai fi cu putinţă. Regimul preferenţial n’ar mai fi necesar. La puteri egale, cu mijloace asemănătoare, ţările agricole europene ar cuceri cu uşurinţă pieţele de desfacere ale răsărituri, n’ar mai avea nevoe de articolul nimănui. Regiunea de răsărit ar ajunge un târg în răsărit ca târg de sine stătător, cu posibilităţi mari de desvoltare. Acesta e proectul Delaisi. E proectul unui prieten. Nu numai al nostru. Al tuturor ţărilor bazinului dunărean. Un prieten care şi-a închinat munca, ridicării tarior agricole şi solidarităţii europene. GEORGE STROE 6 PAGINI DRGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi F. VALENTIN BIROURILE , Bucureşti. Str. GoasiauU Mii No. 21 AL INDUSTRIEI şi FINANŢEI TELEFON 34093 {I 3-2369 # Joi 15 Septembrie 1932 ! La cinematografe e SELECT Şi BULEVARD programul viitor AXELLE — Fernesa care n’a minţit — după cerefarul roman al lui Pierre Benoit PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Negocierile comerciale cu Ungaria Eri după amiază au reînceput la ministerul de industrie şi comerţ tratativele economice cu Ungaria în vederea încheerii unei convenţii de clearing şi rezolvarea diferitelor probleme economice pendinte între cele două state. In această şedinţă s’au examinat nouile propuneri ale guvernului ungar ce au fost aduse la preşedintele delegaţiei ungare, d. dr. Winkler, inteneri de la Budapesta. Consumaţi produse româneşti! Consumând produse româneşti contribuiţi la: îmbunătăţirea balanţei comerciale; activarea încasărilor statului; stăvilirea lipsei de lucru; I creşterea stocului de devize; I desvoltarea ramurilor de producţie. , Această contribuţie se întoarce I în folosul vostru, căci ea singură poate curmă criza economică in care se sbate ţara. Produsele româneşti sunt tot atât de bune ca produsele străine. Sunt, insă, mult mai eftine şi mai potrivite gustului şi obiceiurilor noastre. Asta se va vedea la: EXPOZIŢIA PERMANENTA A INANTRIEI ROMANESTI PATRONATA DEARGUS" şi care se va deschide la 15 Octombrie 1932, în Capitală. Atunci se va vedea că Îndemnul: CONSUMAŢI PRODUSE ROMANEŞTI! nu e numai în folosul economiei naţionale, ci şi al consumatorilor. . PIAŢA Bursr. noastră a fost ori la descîndere fermă şi ceva mai slabă la închidere. După amiază, din cauza știrilor venite din Paris, unde bursa a avut o zi slabă, cursurile au scăzut simfitor. Ultimeie încheieri s’au făcut aseară la cursurile următoare: Astra Română 560 (înainte de amiază 598—600), Creditul Minier 148 (158), Steaua Română 220 (228). Din Paris Astra Română a venit la 76 faţă de 85 cât a fost in ziua precedentă. Renta de stat a rămas susţinută. Renta de stabilizare a fost negociată la 46 şi trei sferturi, renta de desvoltare la 48 şi trei sferturi. La Paris renta de stabilizare a fost cotată la 1100. In celelalte compartimente tranzacţiuni mai reduse la cursuri aproape neschimbate, Reşiţa s’a negociat aseară la 180.• Telegramele sosite ori din străinătate arată că preţul bumbacului a scăzut în ultimele două zile cu aproximativ patru la sută. * La Banca Naţională a avut locuri, înainte de amiază, o lungă întrevedere între delegaţii Băncii Naţionale austriece şi d. Costin Stoicescu, guvernatorul interim al Banci Naţionale. * La ministerul de industrie şi comerţ, se lucrează la alcătuirea unei statistici despre evaluarea preturior articolelor industriale indigene, cari sunt ocrotite de tariful vamal. Concomitent cu această lucrare uniunea industriașilor face și ea otatistică în acest gen. * Lucrările cari privesc contingentarea mărfurilor importate au sistat fiindcă se aşteaptă hotărârea conferinţei din Stressa. * Consiliul Legislativ şi-a dat avizul pentru proectul de lege care reglementează comerţul de devize. Serviciul de control al experţilor de pe lângă Banca Naţională a constatat că foarte multă marfă exportată ese din ţară fără ca, contravaloarea ei în devize să intre la Banca Naţională. In urma acestui fapt controlul exportului s’a înăsprit . Marca germană e susţinută la că. Ire închidere a fost 123 şi un sfert. Dolarul e la Paris 25,52 rem. Lira sterlină stă în jurul cursului de 88,85 atât la Paris cât și la Londra. B. Bd. Citiți in pag. V ai Proectul de lege pentru reglementarea comerțului de devize Conferirile« dela »tresa Revalorizarea pereaieior Adoptarea proectului franco-italo-florinaa STRESSA, 13. (Rador). — Agenţia „Havas” anunţă: Subcomitetul mixt de cumpărători şi vânzători ai delegaţiunilor participante la conferinţă a aprobat proectul franco- italo-german pentru revalorizarea cerealelor. Austria şi-a dat aprobarea fără nici o rezervă. Cehoslovacia şi celelalte ţări vânzătoare şi-au exprimat dorinţa ca acest proiect să se extindă asupra unui cât mai mare număr de produse. Se speră că Anglia va permite să se introducă proiectul în raportul final D, ministru Madgearu, delegatul României, a sugerat ideia că in afară de reglementarea contingentărilor, statele vânzătoare ar trebui să admită ca subsidiile obţinute din fondul comun să poată servi la facilitarea transferurilor şi schitururilor operate de ele. Desbaterile comisiunii financiare par a fi favorabile unei transformări sau readaptări a sistemului acordurilor pentru imobilizarea datoriilor pe termen scurt. STRESA 13 (Rador). - Agenda ..Havas' scrie: „Proiectul franco-gemano-ita- Han, pentru revalorizarea cerealei a fost trimes in faţa comisiunii financiare a conferinţei, pentru ca aceasta să examineze anumite clauze cari sunt de competinţa acestei comisiuni. Subcomitetul cumpărătorilor şi vânzătorilor de cereale, care a adoptat în linii mari proiectul tripartit, a rezervat însă discuţia mai multor chestiuni. Printre acestea sunt: determinarea categoriilor de ■cereale, admise la beneferul revalorizării, fixarea exactă la totalul fondului de realizare, chestiunea avantagiilor pe care trebuie să le acorde ţărilor vânzătoare. ' '.omisiunea financiară a ţinut azi o şedinţă în care d. Robert, unul dintre delegaţii Franţei, a prezentat un proiect pentru contituirea fondului comun destinat stituirea fondului comun băncilor de emisiune din Europa centrală şi orientală, cu totul deosebit de fondul de subvenţii, prevăzut de proiectul tripartit. Fondul de stabilizare, alimentat de un cât mai mare număr de state europene, va consolida încasările băncilor de emisiune atunci când acestea s'ar dovedi apte de a reveni la regimul monetar normal. După dizolvarea Reichstagului mult istejitar,—primejdiile viitoarei desfşurări de deznodământ de Reichstagul a fost dizolvat, aşa cum era de aşteptat de multă vreme. împrejurările dramatice in cari s’a împlinit această formalitate, sunt numai chestiuni de decor şi de pregătire a atmosferei pentru viitoarele alegeri. Interesanta este însă evoluţia politică pregătitoare a acestui degrudământ şi perspectivele viitoarei desfăşurări. Hotărâtoare în această privinţă este atitudinea partidului hitlerist şi raporturile sale cu guvernul von Papen. Când preşedintele Reichului a încredințat puterea acestui „cabinet de baroni", statul major hitlerist a tresăltat de bucurie. Cabinetul Papén — creștin-național, — era socotit ca o punte întinsă lui Hiler spre a ajunge la guvernarea Reichului. Dar noul cancelar avea alte socoteli, cari s’au dat pe faţă foarte curând. Hitler n’a obţinut In alegeri cele 51 Ia sută din voturi, pentru a avea majoritatea. Nevoit să trateze cu partidele, partidul de revoluţie naţionalistă împotriva partidelor eră condamnat la capitulare, prin compromisuri. Hitler a Încercat să revendice puterea pentru el singur, in faimoasa audientă dela preşedintele Hindenburg. S’a lovit de un refuz categoric. Cu acel moment, o nouă atitudine stăpâneşte partidul naţionalsocialist. ŞOVAIALA LUI HITLER 7 s'a aruncat la Hitler imputarea că a doua zi după alegeri, atunci când milioanele de asalt aşteptau ordinul său, na avut curajul să rostească acest ordin şi astfel a pierdut un prilej de a cuceri puterea prin forţă. Imputarea este cu totul nemeritată. Hitler a preţuit foarte just situaţia şi şovăiala sa era întemeiată. El ştia că batalioanele de asalt sunt bune să lupte cu „marxiştii”, să spargă întrunirile adversarilor, să organizeze manifestaţii în uniformă. Isatlioanele de asalt erau o torţă, câtă vreme se bucurau de concursul tacit al armatei şi al poliţiei Dar, puterea lor încetează, cum este şi firesc, în momentul când li se împotriveşte Reichsveikrul, armata regulată, iar aceasta era la dispoziţia guvernului Reichului, sub ordinele generlului von Schleicher. Politiceşte, situaţia partidului naţional socialist nu a fost mai bună decât a batalioanelor de asalt. Partidul care a luptat împotriva parlamentarismului, împotriva metodelor constituţionale, a fost nevoit să înceapă tratative tocmai pentru a se folosi de aceste metode in urmărirea scopurilor sale. Lupta hitleriştilor a fost dusă împotriva marxiştilor, dar în primul rând împotriva Centrului, acest partid infestat de pesta marxistă. Astăzi, Hitler este nevoit să trateze o înţelegere cu Bruening, adversarul său de eri, să lupte pe toate fronturile, atacat la stânga, părăsit de foştii săi prieteni la dreapta. Marea tărie a lui Hitler fusese îngăduinţa cercurilor militariste, şi sprijinul financiar din partea marii industrii, fiindcă partidul său însemna exaltarea spiritului naţionalist şi lupta pentru strivirea marxismului, sau mai bine zis a sindicatelor muncitoreşti. Guvernul von Papen garantează amândouă aceste directive. Hitler poate fi lepădat de sprijinitorii săi de eri. VIITOAREA DESFĂŞURARE Aceasta poate fi explicaţia rupturii pe care votul de eri a pecetnuit-o. Cum se vor desfăşura lucrurile în viitorul apropiat, care vor fi raporturile dintre naţionalii socialişti, azi partidul cel mai puternic din Germania şi celelalte formaţiuni politice? Guvernul von Papen a răpit lui Hitler temele de agitaţie naţionalistă La Lausanne, von Papen a obţinut, fie şi condiţionat, descărcarea Germaniei de plata reparaţiilor, „a tributului de războiu”. Acum, prin memorandumul prezentat Franţei în chestiunea egalităţii de drepturi la înarmare, guvernul răpeşte lui Hitler o altă platformă de demagogie naţionalistă Germania va părăsi probabil, în semn de protestare, conferinţa dezarmării. Nici Hitler nu putea face mai mult, pentru a măguli sentimentele ultra-naţionaliste şi militariste, pentru a situa Germania în atmosfera imperială. Atunci, care va fi obiectul campaniei electorale a acestui partid crescut în frigurile agitaţiilor, puternic numai în perioada de tulburare a spiritelor? Parola luptei din viitoarele alegeri se întrevede de pe acum. In cuvântările şi articolele şefilor hitlerişti intervine tot mai des crica batjocoritoare a „regimului feudal” de azi, a baronilor, a sistemului burghezo-capitalisi. întreg vocabularul comunist se îmbină cu formule naţionaliste. Deocamdată, este numai un sistem de luptă. Va fi mâine poate ceva mai mult, mai grav şi mai profund decât ar dori-o agitatorii de oportunitate. Alegerile ce se anunţă vor fi uimate în scurt timp de altele, fiindcă Constituţia cere consultarea corpului electoral, iar guvernul presidenţial este hotărât să repete această consultare până când va găsi o majoritate favorabilă: întreţinerea atmosferei de luptă, exasperarea masselor, deşertarea partizanilor lui Hitler, poate duce însă la un rezultat cu totul diferit de cel aşteptat de guvernul presidenţial şi seniorial al Reichului. Milioane de partizani ai lui Hiller îl urmează azi fiindcă le promite o răsturnare. Mâine vor trece poate în tabăra unde răsturnarea poate fi încercată ca mai mulţi sorţi de izbândă. Aceasta este primejdia cea mare care pândeşte Germania, primejdie mai gravă decât a batalioanelor hitleriste. A. Hg. Politica comercială a României Cum o cer agricultorii Uniunea Sindicatelor agricole, Uniunea sindicatelor viticole şi Liga Agrară au întocmit următorul raport cu privire la politica noastră comercială. Urmările războiului, care a sguduit din temelii întreaga omenire, se resimt profund şi acum. In domeniul economic însă aceste urmări au culminat prin criza de astăzi, când ţările cu structura lor capitalisto-burgheză îşi văd periclitate aşezămintele lor fundamentale. Lipsa de încredere, supraproducţia, subconsumaţia şi mai ales schimbarea în ordinea şi felul producţiunei în majoritatea ţărilor, au sfărâmat echilibrul economic al schimbului de producţie, care a condus politica economică a tuturor ţărilor europene înainte de război. Autarhia economică, practicată pe o scară întinsă de aproape toate statele de la război, este una din cauzele crizei economice de care suferă azi omenirea. De pe urma ei ţările industriale au în faţă grava problemă a milioanelor de şomeri, a căror întreţinere apasă greu asupra finanţelor publice,iar ţările agricole se sbat în criză din cauza lipsei de debuşeuri şi a deprecierii valorilor produselor agricole. REGIMUL PREFERENŢIAL Revenirea la politica de schimb Internaţional, care a condus relacţiunile economice dintre State până la război şi care se concretiza în formula „Naţiunii celei mai favorizate”, nu mai este suficienttă pentru a locui criza de azi. Se impune o nouă orientare, care să fie baza relaţiunilor economice dintre state. Această nouă orientare este „Regimul vamal întemeiat pe schimb preferenţial între state”, încă din anul 1922, d-l Constantin Garoflid, pe atunci preşedintele delegaţiei economice a guvernului, a propus această nouă formulă. In 1928, Geneva, întrebată de ce sa dacă nu este posibil aplicarea acestui nou regim în convenţiile comerciale internaţionale, a răspuns evasiv. De atunci această nouă formulă, adoptată de sindicatele agricole şi viticole şi de Liga Agrară, a fost propagată încontinuu. Ea a fost însuşită apoi şi de guvernele ce au urmat la cârma ţării, în special guvernul din anul 1930-1931. Ceiace acum cinci ani era considerat ca o formulă revoluţionară în domeniul politicei economice internaţionale, astăzi regimul tarifului preferenţial este discutat la Liga Naţiunilor, iar în conferinţa econormică internaţională ce se ţine actualmente la Stresa, este adoptat de majoritatea Statelor. BLOCUL TARILOR AGRICOLE La conferinţa de la Stresa, la care sunt reprezentate 15 ţări semnatare ale adiţionalului tratatului de la Lausanne, se discută situaţia ţărilor din centru şi răsăritul Europei şi se caută putinţa de vindecare a crizei, care bântuie aceste ţări. Blocul ţărilor agricole, consecvent cu propunerile făcute la Geneva, încă din anul 1930 şi cu rezoluţiile luate în conferinţele, ţinute la Bucureşti, Sinaia, Varşovia şi Belgrad, au cerut din nou aplicarea regimului preferenţial ca singur mijloc pentru ridicarea preţurilor produselor ţărilor agricole. Majoritatea ţărilor participante la conferinţa de la Stresa, au adoptat acest punct de vedere. Franţa, Germania şi Italia au declarat că sunt dispuse să încheie o înţelegere vamală bazată pe un tarif preferenţial pentru ţările din centru şi orientul Europei. Această hotărâre luată s-a referit numai la cereale. Dacă adoptarea, de către conferinţa de la Stresa, a principiului tarifului preferenţial, este un deosebit succes pentru România — ea fiind prima care a pus problema în mod oficial în conferinţele economice internaţionale — aplicarea restrânsă a acestui principiu numai pentru cereale, nu este suficientă pentru a stăvili mersul ascendent al crizei şi pentru a garanta oreală punere în valoare a produselor agricole, care să locuiască criza în care se află agricultura ţării noastre. In anul 1930 delegatul României, punând în discuţie în mod oficial în conferinţa internaţională de la Geneva regimul preferenţial, a cerut aplicarea lui numai pentru cereale, omiţând a cere acelaş regim şi pentru celelalte produse agricole, cari formează importante ramuri de producţie ale ţării şi cari, în exportul actual, dar mai ales în cel viitor, sunt chemate a juca un rol de frunte. Aceste produse sunt în ordinea lor de însemnătate: vitele, carnea cu derivatele, vinul, fructele şi legumele proaspete şi preparate. Este adevărat că în conferinţa ce se ţine la Stresa, delegatul României a cerut extinderea regimului preferenţial şi la vite, nu numai la cereale, însă conferinţa având ca bază discuţiile şi rezoluţiile anterioare, această cerere nu a fost primită, ea rămânând ca deziderat pentru viitor. Iar celelalte produse: vinul, legumele şi fructele proaspete şi preparate nu au fost menţionate de delegatul nostru. Citiți continuarea in pag. IV-a. Cerealele Piaţa cerealelor e aproape neschimbată. Exportul se face în acelaşi ritm. Peste câteva zile vor începe lucrări de toamnă la câmp. începe culesul porumbului. E epoca când sosirile de cereale sunt mai mici Recolta bogată de orz nu este valorificată. In vechiul Regat sosirile sunt aproape nule. In Basarabia se înregistrează o oarecare miș care. , In consumul intern s’a plătit ori la București, pentru grâu de 75'76 kgr. cu trei la sută corpuri străine 52.500 lei grâu de 78 kgr. 55— 56.000 lei. Grâul mai ușor de 68/70 s’a vândut la 40.000 lei vagonul. Porumbul înregistrează o scădere de 500 Iei la vagon. Scăderea aceasta s’a înregistrat atât la porumbul nou cât şi la porumbul vechi. Preţul orzului e neschimbat. Floarea soarelui e încheiată la Bucureşti la 31.000 lei vagonul. Impozitul pe cifra de afaceri CE MODIFICĂRI SE VOR FACE la ministerul de finanțe se lucrează la modificările ce se vor introduce in aplicarea impozitului pe cifra de afaceri. E vorba de revizuirea listei „C“, care cuprinde, articole scutite de impozitul pe cifra de afaceri. In primul rând e vorba de articole forestiere cari azi nu sunt supuse la impozitul pe cifra de afaceri şi cari de acum încolo vor plăti acest impozit. Deasemenea vor cade, sub acest impozit şi unele articole de îngrăşăminte, chimice. Repartizarea inspectorilor financiari Eri după amiază a avut loc la ministerul de finanţe o conferinţă prezidată de d. subsecretar de Stat G. Crişan la care au luat parte d-nul general I. Manolescu, secretar general, Iordan Ştefănescu, directorul contribuţiunilor directe şi toţi inspectori generali şi inspectorii financiari de ţară. S’a examinat chestiunea repartizării inspectorilor financiari pentru intensificarea încasării impozitelor cuvenite Statului. ‘ . Opozitia nu se poate adresa trimnalului din Weimar BERLIN, 13 (Rador). — D-l von Gayl, minstrul de interne al Reichului, a convocat pe reprezentanţii presei şi le-a exprimat punctul de vedere al guvernului, in legătură cu evenimentele petrecute in şedinţa de eri a Reichstagului. Ocupându-se de intenţia, atribuită opoziţiei de a supune Tribunalului Constituţional din Weimar chestiunea legalităţii decretului de dizolvare a Reichstagului, ministrul a constatat că acest Tribunal nu este competent să judece conflicte ivit d intre instituţiuni ale Reichului, ci numai între Reich şi ţările federale. Japonia recunoaşte noul stat al Mnciuriei TOKIO, 13. (Rador). — împăratul a ratifiat hotărârea guvernului de a recunoaşte noul stat Independent al Manciuriei Ministrul de Externe a ordonat reprezentantului Japoniei in Manciuria să semneze tratatul de recunoaştere. Germania nu participi la conferinţa dezarmării GENEVA, 13. (Rador). — Cu tot caracterul foarte conciliant al răspunsului francez la nota germană în chestiunea dezarmării caracter aproape unanim recunoscut, pare aproape sigur acum că Germania nu va mai participa la conferinţa dezarmării, până când nu ar obţine satisfacţie în chestiunea egalităţii de drepturi la înarmare. De altfel este aproape sigur că chiar şi în absenţa Germaniei lucrările conferinţei vor continua. Se poate totuşi spera ca între timp se va încerca la Berlin o influenţă împăciuitoare printr-o acțiune colectivă a statelor interesate.