Argus, septembrie 1932 (Anul 23, nr. 5816-5841)

1932-09-15 / nr. 5828

ANUL XXIII No. 5828 In cur&nd la CAPITOL IN STRĂINĂTATE Un an ^200 lei 6 luni 1300 * 3 luni 800 * 3 lei In fără, 6 lei in streinătate ARON IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » A M E N T E: nr" * I ■■ v v ■ Târgul din rasant Ziarele au anunţat vizita apro­piată a d-lui Francis Delaisi. Cine e d. Delaisi? Un economist de seamă, un cărturar vestit, cu lu­crări răspândite şi citite în toate ţările civilizate. Acum câţiva ani, adâncind starea gravă în care se sbate vechiul continent, s’a lovit de o nepotrivire ciudată, între solidaritatea în sbucium şi sufe­rinţă a ţărilor europene şi lipsa de solidaritate în interese şi nă­zuinţe. 'D*‘n. parte, stau ţările apusene, bogate, puternice, mult populate. In partea cealaltă ţările răsăritene, sărace, datoare, cu o populaţie rară. Ţările apusene, ţări indus­tria­le, trăesc pe picior mare, fo­losind produsul minelor de căr­buni şi al braţelor de fer. Ţările răsăritene, ţări agricole, îşi duc traiul din greu, muncind ogoare neîngrăşate cu unelte învechite. Pe vremuri, produsele agricole din ţările de răsărit se vindeau, pe preţ bun, în ţările apusene. Acum, nu. D. Fr. Delaisi dă câteva cifre, înainte de război, cele patru ţări dunărene, exportau mai mult de treizeci milioane chintale grâu. In 1928, înainte de începerea cri­zei, r.’au mai exportat decât zece milioane şi jumătate. Nu pentru că muncesc mai puţin. Dimpo­trivă. De la înfăptuirea reformei agrare, suprafaţa însemânţată a crescut la 7.934.000 hectare de la 5.531.000 hectare media în ultimii cinci ani înainte de război, iar provcţia la 95.236.000 chintale deja 54.104.000 chintale. Un spor de 43 la sută la însemânţări şi 76 la sută la producţie. Cu toate acestea, exportul glo­bal a scăzut la o treime. Nu din vina ţărilor dunărene, împrejură­rile au făcut ca cerealele de peste ocean să inunde vechiul continent, să cucerească pieţe cari le neso­coteau odinioară. Tot ele au făcut ca echilibrul economic al celor două Europe să se rupă, spre pa­guba amândurora. Europa agricolă suferă. N’are debuşee îndestulătoare­ pentru pro­­ducţia ei. Su­feră şi Europa in­dustrială. Căci, Europa agricolă, mizeră şi sărăcită, nu poate cum­păra decât puţine produse fabri­cate. Ce e de făcut? D. Delaisi crede că problema poate fi deslegată printr’un program de investiţi care să lege între ele ţările eu­ropene şi să Ie înlesnească schim­bul de mărfuri. Cărturarul francez dă o pildă : cele zece state cari formează „re­giunea de răsărit”. Intinzându-se de la Nord la Sud pe o lungime de peste 3.000 km., ea cuprinde trei zone geografice foarte deosebite: o regiune baltică (Finlanda, Es­tonia, Letonia, Lituania şi Polo­nia) cu pământ uşor, climat rece şi ploios, bun pentru secară, creş­terea vitelor şi păduri. Alta dună­reană, cuprinzând înlăuntrul şi în jurul arcului Carpaţilor, pământ gras, cu mari călduri vara, exce­lente pentru grâu, porumb şi vite. O a treia mediteraneană, cu cul­turi bogate, vii, măslini, tutun, etc. Firma importă grâu şi exportă vite. A doua exportă grâu şi vite. A treia importă şi grâu şi vite. Sunt ţări complimentare. Cu toa­te acestea legăturile între ele sunt aproape nule. In 1929, bunăoară, cele patru ţări dunărene au exportat 12 mi­lioane 607.000 chintale de grâu (şi făină), cele cinci ţări baltice şi Grecia au importat 11.865.000 chintale din aceleaşi cereale Ele însă, n’au cumpărat decât 541.­­00 chintale dela vecinii lor dunăreni. Restul a venit din Canada, din Statele-Unite, din Argentina şi chiar din Australia. De aci rezultă că, PUTÂND SA ABSOARBA 94 LA SUTA DIN EXCEDENTUL VECINILOR LOR, N’AU LUAT TOTUŞI DECÂT 5,5 LA SUTA. Urmarea e că dunărenii trebue să trimeată aproape tot exportul lor în Europa occidentală, unde iei întâmpină apriga concurenţă americană. De ce? Pentru că, grafie mijloa­celor moderne de schimb, trans­porturi şi credit, unele din ţările răsăritene se aprovizionează din alta parte. Greciei şi Finlandei ii e mult mai uşor să cumpere grâu la Winnipeg sau la Buenos Ayres, decât la Brăila sau în alt port dunărean. Grânele americane şi canadiene pătrund în Europa de răsărit prin porturile baltice. De acolo sunt transportate în o­asele din interior unde înlocuiesc grâ­­aele continentului european. Dacă acestea din urmă ar dispune de în­lesniri de transport, de organiza­ţie îndestulătoare de credit, aceas­tă înlocuire n’ar mai fi cu putinţă. Regimul preferenţial n’ar mai fi necesar. La puteri egale, cu mij­loace asemănătoare, ţările agri­cole europene ar cuceri cu uşurin­ţă pieţele de desfacere ale răsări­­tu­ri, n’ar mai avea nevoe de arti­­colul nimănui. Regiunea de ră­sărit ar ajunge un târg în răsărit ca târg de sine stătător, cu posi­bilităţi mari de desvoltare. Acesta e proectul Delaisi. E proectul unui prieten. Nu numai al nostru. Al tuturor ţărilor bazi­­nului dunărean. Un prieten care şi-a închinat munca, ridicării ta­ri­or agricole şi solidarităţii eu­ropene. GEORGE STROE 6 PAGINI DRGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi­­ F. VALENTIN BIROURILE , Bucureşti. Str. Goasiau­U Mii No. 21 AL INDUSTRIEI şi FINANŢEI TELEFON 34093 {I 3-2369 # Joi 15 Septembrie 1932 ! La cinematografe e SELECT Şi BULEVARD programul viitor AXELLE — Fernesa care n’a minţit — după cerefarul roman al lui Pierre Benoit PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Negocierile comerciale cu Ungaria Eri după amiază au reînceput la ministerul de industrie şi comerţ tratativele economice cu Ungaria în vederea încheerii unei conven­ţii de clearing şi rezolvarea diferi­­telor probleme economice pendinte între cele două state. In această şedinţă s’au examinat nouile pro­puneri ale guvernului ungar ce au fost aduse la preşedintele delega­ţiei ungare, d. dr. Winkler, inten­eri de la Budapesta. Consumaţi produ­se ro­mâneşti! Consumând produse româneşti contribuiţi la: îmbunătăţirea balanţei comer­ciale; activarea încasărilor statului; stăvilirea lipsei de lucru; I creşterea stocului de devize; I desvoltarea ramurilor de pro­­ducţie. , Această contribuţie se întoarce I în folosul vostru, căci ea singură poate curmă criza economică in care se sbate ţara. Produsele româneşti sunt tot a­­tât de bune ca produsele străine. Sunt, insă, mult mai eftine şi mai potrivite gustului şi obiceiurilor noastre. Asta se va vedea la: EXPOZIŢIA PERMANENTA A INANTRIEI ROMANESTI PA­­TRONATA DE­­ARGUS" şi care se va deschide la 15 Oc­tombrie 1932, în Capitală. Atunci se va vedea că Îndemnul: CONSUMAŢI PRODUSE ROMA­NEŞTI! nu e numai în folosul economiei naţionale, ci şi al consumatorilor. . PIAŢA Bursr. noastră a fost ori la des­­cîn­dere fermă şi ceva mai slabă la închidere. După amiază, din cauza știrilor venite din Paris, unde bur­sa a avut o zi slabă, cursurile au scăzut simfitor. Ultimeie încheieri s’au făcut aseară la cursurile ur­mătoare: Astra Română 560 (înainte de a­­miază 598—600), Creditul Minier 148 (158), Steaua Română 220 (228). Din Paris Astra Română a venit la 76 faţă de 85 cât a fost in ziua precedentă. Renta de stat a rămas susţinută. Renta de stabilizare a fost nego­ciată la 46 şi trei sferturi, renta de desvoltare la 48 şi trei sferturi. La Paris renta de stabilizare a fost cotată la 1100. In celelalte compartimente tran­­zacţiuni mai reduse la cursuri a­­proape neschimbate, Reşiţa s’a negociat aseară la 180.• Telegramele sosite ori din străină­tate arată că preţul bumbacului a scăzut în ultimele două zile cu a­proximativ patru la sută. * La Banca Naţională a avut loc­uri, înainte de amiază, o lungă între­­vedere între delegaţii Băncii Na­ţionale austriece şi d. Costin Stoi­­cescu, guvernatorul interim al Ban­­ci Naţionale. * La ministerul de industrie şi co­merţ, se lucrează la alcătuirea unei statistici despre evaluarea preturi­­or articolelor industriale indigene, cari sunt ocrotite de tariful vamal. Concomitent cu această lucrare uniunea industriașilor face și ea o­tatistică în acest gen. * Lucrările cari privesc contin­­gentarea mărfurilor importate au sistat fiindcă se aşteaptă hotărârea conferinţei din Stressa. * Consiliul Legislativ şi-a dat avi­zul pentru proectul de lege care re­­glementează comerţul de devize. Serviciul de control al experţilor de pe lângă Banca Naţională a con­­statat că foarte multă marfă expor­tată ese din ţară fără ca, contra­valoarea ei în devize să intre la Banca­ Naţională. In urma acestui fapt controlul exportului s’a înăsprit . Marca germană e susţinută la c­ă. I­re închidere a fost 123 şi un sfert. Dolarul e la Paris 25,52 rem. Lira sterlină stă în jurul cursului de 88,85 atât la Paris cât și la Lon­­dra. B. Bd. Citiți in pag. V­ ai Proectul de lege pentru reglementarea comerțului de devize Conferirile« dela »tresa Revalorizarea pereaieior Adoptarea proectului franco-italo-florinaa STRESSA, 13. (Rador). — Agen­ţia „Havas” anunţă: Subcomitetul mixt de cumpărători şi vânzători ai delegaţiunilor participante la con­­ferinţă a aprobat proectul franco- italo-german pentru revalorizarea cerealelor. Austria şi-a dat apro­barea fără nici o rezervă. Cehoslo­­vacia şi celelalte ţări vânzătoare şi-au exprimat dorinţa ca acest proiect să se extindă asupra unui cât mai mare număr de produse. Se speră că Anglia va permite să se introducă proiectul în rapor­tul final D, ministru Madgearu, delegatul României, a sugerat ideia că in a­­fară de reglementarea contingentă­­rilor, statele vânzătoare ar trebui să admită ca subsidiile obţinute din fondul comun să poată servi la facilitarea transferurilor şi schitu­rurilor operate de ele. Desbaterile comisiunii financiare par a fi favorabile unei transfor­mări sau readaptări a sistemului a­­cordurilor pentru imobilizarea da­toriilor pe termen scurt. STRESA 13 (Rador). - A­­genda ..Havas' scrie: „Proiectul franco-gemano-ita- Han, pentru revalorizarea cerea­lei a fost trimes in faţa comi­siunii financiare a conferinţei, pentru ca aceasta să examineze anumite clauze cari sunt de com­­petinţa acestei comisiuni. Subcomitetul cumpărătorilor şi vânzătorilor de cereale, care a adoptat în linii mari proiectul tri­­partit, a rezervat însă discuţia mai multor chestiuni. Printre a­­cestea sunt: determinarea cate­goriilor de ■cereale, admise la be­ne­ferul revalorizării, fixarea exac­tă la totalul fondului de realizare, chestiunea avantagiilor pe care trebuie să le acorde ţărilor vân­zătoare. ' '­­.omisiunea financiară a ţinut azi o şedinţă în care d. Robert, unul dintre delegaţii Franţei, a prezentat un proiect pentru con­­tituirea fondului comun destinat stituirea fondului comun băncilor de emisiune din Europa centrală şi orientală, cu totul deosebit de fondul de subvenţii, prevăzut de proiectul tripartit. Fondul de stabilizare, alimentat de un cât mai mare număr de state europene, va consolida înca­sările băncilor de emisiune atunci când acestea s'ar dovedi apte de a reveni la regimul monetar nor­mal. După dizolvarea Reichstagului mult istejitar,—primejdiile viitoarei desfşurări de deznodământ de Reichstagul a fost dizolvat, aşa cum era de aşteptat de multă vre­me. împrejurările dramatice in­ cari s’a împlinit această formalitate, sunt numai chestiuni de decor şi de pregătire a atmosferei pentru vii­toarele alegeri. Interesanta este însă evoluţia politică pregătitoare a acestui­ degrudăm­ânt şi perspec­tivele viitoarei desfăşurări. Hotărâtoare în această privinţă este atitudinea partidului hitlerist şi raporturile sale cu guvernul von Papen. Când preşedintele Reichului a încredințat puterea acestui „ca­binet de baroni", statul major hit­­lerist a tresăltat de bucurie. Cabi­netul Papén — creștin-național, — era socotit ca o punte întinsă lui Hiler spre a ajunge la guvernarea Reichului. Dar noul cancelar avea alte socoteli, cari s’au dat pe faţă foarte curând. Hitler n’a obţinut In alegeri cele 51 Ia sută din vo­turi, pentru a avea majoritatea. Nevoit să trateze cu partidele, par­tidul de revoluţie naţionalistă îm­potriva partidelor eră condamnat la capitulare, prin compromisuri. Hitler a Încercat să revendice pu­terea pentru el singur, in faimoasa audientă dela preşedintele Hinden­­burg. S’a lovit de un refuz catego­ric. Cu acel moment, o nou­ă atitu­dine stăpâneşte partidul naţional­­socialist. ŞOVAIALA LUI HITLER 7 s'a aruncat la Hitler impu­tarea că a doua zi după alegeri, atunci când m­i­lioanele de asalt aşteptau ordinul său, na avut cu­rajul să rostească acest ordin şi astfel a pierdut un prilej de a cu­ceri puterea prin forţă. Imputarea este cu totul nemeritată. Hitler a preţuit foarte just situaţia şi şo­văiala sa era întemeiată. El ştia că batalioanele de asalt sunt bune să lupte cu „marxiştii”, să spargă întrunirile adversarilor, să orga­nizeze manifestaţii în uniformă. Isatlioanele de asalt erau o torţă, câtă vreme se bucurau de con­cursul tacit al armatei şi al poli­ţiei Dar, puterea lor încetează, cum este şi firesc, în momentul când li se împotriveşte Reichs­­­veikrul, armata regulată,­­ iar aceasta era la dispoziţia guvernu­lui Reichului, sub ordinele gene­­rlului von Schleicher. Politiceşte, situaţia partidului naţional socialist nu a fost mai bună decât a batalioanelor de asalt. Partidul care a luptat împotriva parlamentarismului, împotriva me­todelor constituţionale, a fost ne­voit să înceapă tratative tocmai pentru a se folosi de aceste meto­de in urmărirea scopurilor sale. Lupta hitleriştilor a fost dusă îm­potriva marxiştilor, dar în primul rând împotriva Centrului, acest partid infestat de pesta marxistă. Astăzi, Hitler este nevoit să tra­teze o înţelegere cu Bruening, adversarul său de eri, să lupte pe toate fronturile, atacat la stânga, părăsit de foştii săi prieteni la dreapta. Marea tărie a lui Hitler fusese îngăduinţa cercurilor militariste, şi sprijinul financiar din partea marii industrii, fiindcă partidul său însemna exaltarea­­ spiritului naţionalist şi lupta pentru strivi­rea marxismului, sau mai bine zis a sindicatelor muncitoreşti. Gu­vernul von Papen garantează amândouă aceste directive. Hitler poate fi lepădat de sprijinitorii săi de eri. VIITOAREA DESFĂŞURARE Aceasta poate fi explicaţia rup­turii pe care votul de eri a pe­­cetnuit-o. Cum se vor desfăşura lucrurile în viitorul apropiat, care vor fi raporturile dintre naţionalii socialişti, azi partidul cel mai pu­ternic din Germania şi celelalte formaţiuni politice? Guvernul von Papen a răpit lui Hitler temele de agitaţie naţiona­listă La Lausanne, von Papen a obţinut, fie şi condiţionat, descăr­carea Germaniei de plata repara­ţiilor, „a tributului de războiu”. Acum, prin memorandumul pre­zentat Franţei în chestiunea ega­lităţii de drepturi la înarmare, guvernul răpeşte lui Hitler o altă platformă de demagogie naţiona­listă Germania va părăsi proba­bil, în semn de protestare, confe­rinţa dezarmării. Nici Hitler nu putea face mai mult, pentru a mă­guli sentimentele ultra-naţiona­­liste şi militariste, pentru a situa Germania în atmosfera imperială. Atunci, care va fi obiectul cam­paniei electorale a acestui partid crescut în frigurile agitaţiilor, pu­ternic numai în perioada de tul­­burare a spiritelor? Parola luptei din viitoarele alegeri se întrevede de pe acum. In cuvântările şi ar­ticolele şefilor hitlerişti intervine tot mai des cri­ca batjocoritoare a „regimului feudal” de azi, a ba­ronilor, a sistemului burghezo-ca­­pitalisi. întreg vocabularul comu­nist se îmbină cu formule naţio­naliste. Deocamdată, este numai un sistem de luptă. Va fi mâine poate ceva mai mult, mai grav şi mai profund decât ar dori-o agi­tatorii de oportunitate. Alegerile ce se anunţă vor fi ui­mate în scurt timp de altele, fiindcă Constituţia cere consulta­rea corpului electoral, iar guver­nul presidenţial este hotărât să repete această consultare până când va găsi o majoritate favora­­bilă: întreţinerea atmosferei de luptă, exasperarea masselor, deş­ertarea partizanilor lui Hitler, poate duce însă la un rezultat cu totul diferit de cel aşteptat de gu­vernul presidenţial şi seniorial al Reichului. Milioane de partizani ai lui Hiller îl urmează azi fiindcă le promite o răsturnare. Mâine vor trece poate în tabăra unde răsturnarea poate fi încercată ca mai mulţi sorţi de izbândă. Aceasta este primejdia cea mare care pândeşte Germania, primej­die mai gravă decât a batalioa­nelor hitleriste. A. Hg. Politica comercială a României Cum o cer agricultorii Uniunea Sindicatelor agricole, Uniunea sindicatelor viticole şi Liga Agrară au întocmit următo­rul raport cu privire la politica noastră comercială. Urmările războiului, care a sgu­­duit din temelii întreaga omenire, se resimt profund şi acum. In do­meniul economic însă aceste ur­mări au culminat prin criza de astăzi, când ţările cu structura lor capitalisto-burgheză îşi văd peri­clitate aşezămintele lor funda­mentale. Lipsa de încredere, suprapro­ducţia, subconsumaţia şi mai ales schimbarea în ordinea şi felul pro­ducţiunei în majoritatea ţărilor, au sfărâmat echilibrul economic al schimbului de producţie, care a condus politica economică a tu­turor ţărilor europene înainte de război. Autarhia economică, practicată pe o scară întinsă de aproape toa­te statele de la război, este una din cauzele crizei economice de care suferă azi omenirea. De pe urma ei ţările industriale au în faţă grava problemă a milioane­lor de şomeri, a căror întreţinere apasă greu asupra finanţelor pu­blice,­iar ţările agricole se sbat în criză din cauza lipsei de debu­­şeuri şi a deprecierii valorilor produselor agricole. REGIMUL PREFERENŢIAL Revenirea la politica de schimb Internaţional, care a condus relac­ţiunile economice dintre State pâ­nă la război şi care se concretiza în formula „Naţiunii celei mai fa­vorizate”, nu mai este suficienttă pentru a locui criza de azi. Se im­­pune o nouă orientare, care să fie baza relaţiunilor economice dintre state. Această nouă orientare este „Regimul vamal întemeiat pe schimb preferenţial între state”, încă din anul 1922, d-l Constan­tin Garoflid, pe atunci preşedintele delegaţiei economice a guvernului, a propus această nouă formulă. In 1928, Geneva, întrebată de ce sa dacă nu este posibil aplicarea a­­cestui nou regim în convenţiile comerciale internaţionale, a răs­puns evasiv. De atunci această nouă formulă, adoptată de sindi­catele agricole şi viticole şi de Li­ga Agrară, a fost propagată încon­tinuu. Ea a fost însuşită apoi şi de guvernele ce au urmat la cârma ţării, în special guvernul din anul 1930-1931. Ceiace acum cinci ani era consi­derat ca o formulă revoluţionară în domeniul politicei economice in­ternaţionale, astăzi regimul tarifu­lui preferenţial este discutat la Li­ga Naţiunilor, iar în conferinţa e­­conormică internaţională ce se ţine actualmente la Stresa, este adop­tat de majoritatea Statelor. BLOCUL TARILOR AGRICOLE La conferinţa de la Stresa, la care sunt reprezent­ate 15 ţări semnatare ale adiţionalului trata­tului de la Lausanne, se discută si­tuaţia ţărilor din centru şi răsări­tul Europei şi se caută putinţa de vindecare a crizei, care bântuie aceste ţări. Blocul ţărilor agricole, consec­vent cu propunerile făcute la Ge­neva, încă din anul 1930 şi cu re­zoluţiile luate în conferinţele, ţi­nute la Bucureşti, Sinaia, Varşo­via şi Belgrad, au cerut din nou aplicarea regimului preferenţial ca singur mijloc pentru ridicarea preţurilor produselor ţărilor agri­cole. Majoritatea ţărilor participante la conferinţa de la Stresa, au adop­tat acest punct de vedere. Franţa, Germania şi Italia au declarat că sunt dispuse să încheie o înţele­gere vamală bazată pe un tarif preferenţial pentru ţările din cen­tru şi orientul Europei. Această hotărâre luată s-a referit numai la cereale. Dacă adoptarea, de către con­ferinţa de la Stresa, a principiului tarifului preferenţial, este un deo­sebit succes pentru România — ea fiind prima care a pus pro­blema în mod oficial în conferin­ţele economice internaţionale — aplicarea restrânsă a acestui prin­cipiu numai pentru cereale, nu este suficientă pentru a stăvili mersul ascendent al crizei şi pen­tru a garanta o­­reală punere în valoare a produselor agricole, care să locuiască criza în care se află agricultura ţării noastre. In anul 1930 delegatul Româ­niei, punând în discuţie în mod oficial în conferinţa internaţio­nală de la Geneva regimul prefe­renţial, a cerut aplicarea lui nu­mai pentru cereale, omiţând a cere acelaş regim şi pentru cele­lalte produse agricole, cari for­mează importante ramuri de pro­ducţie ale ţării şi cari, în exportul actual, dar mai ales în cel viitor, sunt chemate a juca un rol de frunte. Aceste produse sunt în ordinea lor de însemnătate: vi­tele, carnea cu derivatele, vinul, fructele şi legumele proaspete şi preparate. Este adevărat că în conferinţa ce se ţine la Stresa, delegatul Ro­mâniei a cerut extinderea regi­mului preferenţial şi la vite, nu numai la cereale, însă conferinţa având ca bază discuţiile şi rezo­luţiile anterioare, această cerere nu a fost primită, ea rămânând ca deziderat pentru viitor. Iar ce­lelalte produse: vinul, legumele şi fructele proaspete şi preparate nu au fost menţionate de delegatul nostru. Citiți continuarea in pag. IV-a. Cerealele Piaţa cerealelor e aproape ne­schimbată. Exportul se face în acelaşi ritm. Peste câteva zile vor începe lu­crări de toamnă la câmp. începe culesul porumbului. E epoca când sosirile de cereale sunt mai mici Recolta bogată de orz nu este valorificată. In vechiul Regat sosi­rile sunt aproape nule. In Basarabia se înregistrează o oarecare m­iș­ care. , In consumul intern s’a plătit ori la București, pentru grâu de 75'76 kgr. cu trei la sută corpuri străi­ne 52.500 lei grâu de 78 kgr. 55— 56.000 lei. Grâul mai ușor de 68/70 s’a vândut la 40.000 lei vagonul. Porumbul înregistrează o scă­dere de 500 Iei la vagon. Scăderea aceasta s’a înregistrat atât la po­rumbul nou cât şi la porumbul ve­chi. Preţul orzului e neschimbat. Floarea soarelui e încheiată la Bucureşti la 31.000 lei vagonul. Impozitul pe cifra de afaceri CE MODIFICĂRI SE VOR FACE la ministerul de finanțe se lucrează la modifică­rile ce se vor introduce in aplicarea impozitului pe­ cifra de afaceri. E vorba de revizuirea listei „C“, care cuprinde, articole scutite de impo­zitul pe cifra de afaceri. In primul rând e vorba de articole forestiere cari azi nu sunt supuse la im­pozitul pe cifra de afa­ceri şi cari de acum încolo vor plăti acest impozit. Deasemenea vor cade, sub acest impozit şi unele articole de îngrăşăminte, chimice. Repartizarea inspectorilor financiari Eri după amiază a avut loc la mi­nisterul de finanţe o conferinţă pre­zidată de d. subsecretar de Stat­ G. Crişan la care au luat parte d-nul general I. Manolescu, secretar ge­neral, Iordan Ştefănescu, directo­rul contribuţiunilor directe şi toţi inspectori generali şi inspectorii financiari de ţară. S’a examinat chestiunea reparti­zării inspectorilor financiari pentru intensificarea încasării impozitelor cuvenite Statului. ‘ . Opozitia nu se poate adresa tri­mnalului din Weimar BERLIN, 13 (Rador). — D-l von Gayl, minstrul de interne al Rei­­chului, a convocat pe reprezentan­ţii presei şi le-a exprimat punctul de vedere al guvernului, in legă­tură cu evenimentele petrecute in şedinţa de eri a Reichstagului. Ocupându-se de intenţia, atribuită opoziţiei de a supune Tribunalului Constituţional din Weimar chestiu­nea legalităţii decretului de dizol­vare a Reichstagului, ministrul a constatat că acest Tribunal nu este competent să judece conflicte ivit d intre instituţiuni ale Reichului, ci numai între Reich şi ţările fede­rale. Japonia recunoaşte noul stat al Mnciuriei TOKIO, 13. (Rador). — împăra­tul a ratifiat hotărârea guvernului de a recunoaşte noul stat Indepen­dent al Manciuriei Ministrul de Externe a ordonat reprezentantului Japoniei in Man­ciuria să semneze tratatul de recu­noaştere. Germania nu participi la conferinţa dezarmării GENEVA, 13. (Rador). — Cu tot caracterul foarte conciliant al răs­punsului francez la nota germană în chestiunea dezarmării caracter aproape unanim recunoscut, pare aproape sigur acum că Germania nu va mai participa la conferinţa dezarmării, până când nu ar obţine satisfacţie în chestiunea egalităţii de drepturi la înarmare. De altfel este aproape sigur că chiar şi în absenţa Germaniei lu­crările conferinţei vor continua. Se poate totuşi spera ca între timp se va încerca la Berlin o influenţă îm­păciuitoare printr-o acțiune colect­­ivă a statelor interesate.

Next