Argus, decembrie 1932 (Anul 23, nr. 5894-5918)

1932-12-01 / nr. 5894

1 ANUL XXI! No. 5894 ISi^SEIF A B O IM A M £ IM 1­E: IN TATA I IN STRĂINĂTATE Un an 1000 le. I Un an ^200 lei o luni 550 » I 0 luni 1300 » § Mill ORGAN MIC AL COMERȚULUI ■ fonda«?! IBfHlKER si H. p- VALENTIN ElF.OaBlLE VBucureffeStr. 'fAslantin­ rail» ap.v24. Et. INDUSTRIEI si FINalTll Director: GREGORE GAFEttCU TELEFON 3­0633 si 3­2363 Joi 1 Decembrie 1932 #8^ Gilărejul ncttu PUBLICITATE A UA c I M E H A € © R % O 3 luni 300­0| 3 luni bOO * 3 m gn ?' ri. 6 lei nk sh­rtwâtate se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate iára u­­ _____ Cum stăm cu formulele? Iată ce pasionează, astăzi, opiiția publică. Fiindcă dintr’o problemă de pricepere şi de pătrundere poli­tica: DESTINDERE CU RUSIA ACORD CU ALIAŢII, am făcut un joc de ecuaţii juridice. Să vedem, dar, cum stăm cu for­m­­ele. Lăsând la o parte toate, vorbele care au întunecat discuţia rămân faţa în faţă, două fapte: ultimul preset al d-lui Vaida şi ultimul preset al d-lui Titulescu. Deosebirea între aceste proecte ne va da cheia supararei şi vije­lio­asei intervenţii a d-lui Titulescu. Proectul Vaida era împărţit in trei. Un preambul, pactul propriu zis şi un protocol de semnătură. Pactul lămurea obligaţiile de nea-­­gresiune. Protocolul lămurea unele puncte speciale, privitoare la stati quo. Era, deci, partea cea mai de­­iscată a întregului, proect- Pentru a înlătura, de la început, orice suspiciune şi orice interpre­tare cu privire la putinţa de rect!“ noa stere a unui litigiu existent, Vaida, a stabilit pentru protocolul de semnătură, următoarea formulă: „Prezentul tratat va fi astfel in­terpretat că NICHUN DIFEREND nu va putea restrângă angajamen­­t­-ul de neagresiune şi nu va pute­­a da un motiv uneia sau celeilalte înalte părţi contractante pentru a se deda în orişice loc ar fi,, ia acte potrivnice obligaţiilor de neagre­siune impuse prin prezentul tratat"’ Cuvântul „diferend”, întrebuinţat în această formulă, nu are, nu poa­te avea alt înţeles, decât acela de a defURÎ un angajament care­ ev­eicide, în favoarea noastră, orice excepţie la obligaţiile­ de neagre­siune cuprinse în pact, întărind ast­fel siguranţa, noastră geografică ,­ politică. De aceea, d. Titulescu nu­ a putut modifica şi îndrepta nimic la protocolul de semnătură. For­mula sa e atât de apropiată, atât de strâns legată de fonența Vaida, încât a găsit cm cale, și bine a fă­cut, să dea acestei formule, numele d-hs. Maniu. E drept că d. Vaida a luat în consideraţie şi trei variante la for­­mula de mai sus- Aceste varianta tindeau să exprime caracterul cât mai larg şi cât mai general al cu­­vântului „diferend”. Din aceste trei variante, una re­­împrospăta o definiţie cuprinsă în pactul Kellogg şi era suggerată de tt. Mania. Ea a fost adoptată de d. Titulescu, al cărui proect e deci mai larg, mai general, ca proectul Vaida. A doua variantă fusese propusă de d. profesor Iorga în timpul ne­gocierilor de la Riga şi era de a­­tunci cunoscută Aliaţilor-A treia împrumută unele expre­siîn­îi din textul actelor oficial®, schimbate între noi şi Soviete, seta­­nate Take Ioaescu şi I. G. Duca. Am amintit aceste trei variante, din care fiecare poartă un gir atât de­­onorabil, fiindcă s’a pomenit d­­ele în presă. Nei una din ele nu a făcut însă, obiectul unei propuneri oficiale. Conform instrucţiilor zil­nic repetate la telefon, D. CADE­RE NU A ADMIS PENTRU PRO­­TOCOLUL DE SEMNĂTURĂ, ALTA FORMULA DECAT FOR­MULA VAIDA, FARA NICI-UN ADAOS SI FARA NICI O COM­PLECTASE SI PE ACEASTA FORMULA S'AU ÎNTRERUPT NEGOCIERILE, CÂND D. LITYIA­NOV A FOST NEVOIT SA PARA­­SEASCA GENEVA. Faptul că d. Titulescu nu a găsit o formulă mai bună și s’a mulțu­mit să repete proectul Vaida, lăr­git prin varianta distruge definitiv toate legendele referitoa­re la recunoaşterea unor litigii e­­xistente între Rusia şi noi. S’a mai recurs, însă, la o ală legendă, slăbirea pactului Kellog S'a zis: „Nu ne trebue un pact de ne-agresiune care să slăbească si­tuaţia noastră aşa cum ne-a fost a­­sigurată prin pactul Kellog”. Fireste, nu ne trebue. Dar ches­tia nu se pune aşa. Maî întâi, pactul de neagresiviti nu ucide pactul Kellog, care este etern- Atât în preambulul paetului de neagresiune cât si în protocolul de semnătură, SE STAR­UE ASU­­PRA FAPTULUI CA NOUL PACT ARE SCOPUL SA INTAR­EASCA SI SA DESAVARSEASCA OBLI­GATIILE CUPRINSE IN PACTUL AMERICAN SI CA EXPIRAREA PACTULUI DE NEAGRESIUNE NU ÎNSEAMNĂ RESTRÂNGEREA SAU STINGEREA OBLIGAŢII­LOR I­N P­ACTUL KELLOG. DE ACEEA, FRANŢA, POLONIA, ESTONIA, LITUANIA, LETONIA, FINLANDA ȘI TURCIA, DUPĂ CE AU SEMNAT PACTUL KELLOG NU S'AU SFIIT SA SEMNEZE ŞI PACTE DE NEAGRESIUNE CU RUSIA. Aci intervine, însă un raţiona­­ment subtil. Textul pactului de ne­agresiune interzice în mod expres orice­act de agresiune sau de vio­lenţă. După o recentă interpretare a Societăţii Naţiunilor interdicţia agresiunii şi violenţii, e cuprinsă şi în pactul Kellog. D.­rîtulescu susţine că prin in­troducerea acestei interdicţii în mod explicit şi precis în noul pact, se slăbeşte valoarea pactului­ Kel­­log. Şi mai susţine că la­­expira­rea pactului de neagresiune, vom rămâne cu un pact Kellog, slăbit şi golit de substanţa. Dar pe baza cărui pact Kellog rămânem astăzi? Nu e firesc ca, in ce priveşte ra­porturile noastre cu Rusia, să ţinem seama de interpretarea pe care o dă Rusia pactului Kellog? Cine ne-ar putea ajuta de altfel, să împănăm Ruşilor interpretarea Societăţii Naţiunilor? Aliaţii noştri Francezi şi Polonezi? Rar, ei au primit punctul de vedere rusesc, iscălind teste Identic® cu textul,ca­re ne-a fost propus şi împotriva căruia s’a ridicat d. ministru Titu­­iescu, Anglia? Dar Sir John Simon, ministru de externe englez,­ a pro­pus chiar acuma o nouă formulă care comp­letează în modul urmă­tor pactul Kellog: „TOATE STA­TELE TREBUE SA SE LEGE PRINTR’O AFIRMARE SOLEM­NA CA NU VOR ÎNCERCA IN NICI O ÎMPREJURARE, SA DES­­LEGE DIFERENDELE PREZENTE SI VIITOARE INTRE ELE, PRIN FORTA”. Şi d. Simon a lămurit că a întrebuinţat cuvântul FORŢA pentru a pune capăt controverselor cu privire la actele de agresiune în afară de starea de război. Interpretarea Societăţii Naţiuni­lor pare să nu fie atât de catego­­rică şi de definitivă, cum o credi d- Titulescu. Nimic nu a rămas nici din această legendă!* Mai e articolul patru. Raţiona­mentul, de data asta e şi mai sub­til. Articolul patru al proectului de pact, negociat la Riga,­­ altfel for­­mulat decât în pactul polon şi în ce! francez. D. Titulescu convins că aceasta redactare au cerut-o ruşii, s’a gândit mult la intenţiile ascunse ale negociatorului rus şi a descoperit, în sfârşit, o pricina gravă pe­ care a desvăluit-o şi par­lmentului. Nu cred necesar să repet această pricină. E destul să spun că ea se referă la o latură din cele mai serioase ale politicei noastre de siguranţă şi de întărire a inte­grităţii noastre teritoriale. Pentru a da satisfacţie d-lui Ti­tulescu, guvernul Vaida a dat arti­colului patru o nouă formulare. A cerut, totodată, negociatorului nos­tru de la Riga, lămuriri cu privire la acest articol. Şi a primit, în scris, lămurirea, că formula cu pricina, a fost cerută de către delegaţia noa­stră, pentru a schimba tratatul po­lon, estonian şi finlandez, care îi părea mai puţin prielnic. Formula a fost impusă ruşilor după discuţii lungi şî grele...!*• Iată unde duce prea multă subtilita­te. Când negocierile ţin prea mult şi negociatorii se schimbă, prea des înaltele pâri, contractante, prins în vârtejul suspiciunilor şi a raţio­namentelor juridice, nu mai ştia bine până la sfârşit, care sunt ar­gumentele lor, şi care sunt argu­m­entele adversarilor!.­. Cum să mai se impună până l sfârşit, dreptatea şi înţelepciunea d-lui Vaida? Formulele nu i-au slujit decât pentru a îngrădi şi înlesni o operă de pace. Nu­ au trăit prin ele inşii®, ca formule ab­stracte zădărnicind orice putinţă de­ înfăptuire, orice soluţie bărbă­teasca, prin focul de o atât de e­­xasperantă sterilitate a unor arti­ficii geniale. GRIGORE GAFENCU F­O­R­M­U­LE­L­E.^ Citită în pag. 5-a Textul proectului de lege pentru suspendarea executărilor siliți imobiliare latens fierea aurdu­a. Anchetele d-lui ministru I. Lugesianu şi ti-lui p­reroator al band­a nraţionaie, I. Anshuiescu Am anunţat la timp că guvernul şi Banca Naţională studiază pro­blema intensificării producţiei au­rului. In acest scop ministerul de industrie şi comerţ a instituit o co­misiune care a examinat această, importantă problemă sub toate as­pectele- S’a păşit apoi la punerea ei în practica. Ministrul industriei şi guvernul Băncii Naţionale au vi­zitat întreprinderile aurifere din toată ţara, spre a constata la faţa locului starea lor actuală şi a aviza asupra măsurilor imediate ce ar fi de luat pentru a se obţine intensi­tica rea producţiei. D. I. Lugoşiatm ministrul industriei şi comerţului, însoţit de d-nii: ing. Cerkez, direc­torul regiei întreprinderilor minie­re din Ardeal şi ing. A. Ţânţărea­­nu, directorul uzinelor, au vizitat întreprinderile aurifere ale Statului din regiunea Baia Mare. D. C. An­gh­elescu, guvernatorul Băncii Na­ţionale şi Sever Dan, administra­tor la această instituţiune, însoţiţi de d. I. Gigurtu, directorul general al soc. „Mica”, au vizitat între­prinderile aurifere mici şi mijlocii de la Zlatna, Abrud, Roşia Monta­nă, Buciumani, Bălţa şi întreprin­de­rile aurifere ale soc. „Mica” de la Brad­ Cu ocazia acestor vizite atât d. ministru I. Lugoşianu cât şi d. guvernator C. Anghelescu au ră­mas încântaţi de progresele reali­zate în ultimul timp de întreprin­derile aurifere ale Statului, şi de întreprinderile aurifere ale sa „Mica". ORGANIZAREA PRODUCŢIEI AURIFERE interesându-ne b­e cercurile con­ducătoare ale Băncii Naţionale de cere constatate de d. guvernator C. Anghelescu ocazia vizitei făcute Întreprinderilor aurifere din Ardeal ni s’au comunicat următoarele: „Ceeace s’a constatat cu ocazia acestei vizite a impresionat pro­fund pe cei prezenţi, din cauza nouei bogăţii de­ minereuri si a ţe­lului ideal cum este organizată şi condusă munca in industria auri­feră, calitatea minerilor din acea­stă regiune superioară. „Problema aurului prezintă trei aspecte diferite şi anume: proble­ma creditului necesar acestor ex­ploatări; problema technică cea mai potrivită pentru fiecare din lo­calităţile cu producţie auriferă. „O a doua problemă tot atât de importantă este recuperarea cea mai lesnicioasă a producătorilor de aur. Odată realizate punctele de mai sus, se va păşi la intensifica­rea producţiei aurifere, care este deosebit de importantă în actua­lele împrejurări (Citiţi continuarea în pag. IV-a) / P­I­A­X­A Tendinţa pieţelor străine nehotă­râtă. La Londra, numeroase tran­zacţii în acţiuni. La New-York, deschiderea sus­ţinută. La Paris, cercurile financiare aş­teaptă, cu mult interes, deschide­rea conferinţei internaţionale a producătorilor de petrol. Lipsa de­legaţiei sovietice a indispus puţin piaţa. Totuş, cursurile au rămas staţionare. Astra Română, de pil­dă, s’a negociat, după închidere la cursul de.­76. La închidere agen­­ţia Rador a transmis cursul de 73,50. In compartimentul rentelor puţi-* au mişcare. Renta de stabilizare s’a încheiat la 946 faţă de 940 în ajun. Renta de desvoltare 35,65 faţă de 36,75. Lira sterlină din nou în scădere încheie la cursul de 81,50 faţă de 81,53. La noi, bursa continuă să fie slabă. întreg compartimentul efectelor s-a resimţit de scăderile importan­te la scrisurile funciare urbane Bu­cureşti şi Iaşi. .După cum se ştie aceste scăderi se datoresc anunţă­rii unui proect de lege pentru suspendarea executărilor. Scrisurile funciare urbane Bu­cureşti de 10 la Sută scad dela 60 şi jumătate la 58 şi cele de 5 la sută dela 35 şi jumătate la 33, scrisurile urbane Iaşi dela 44 la 42 şi jumătate şi cele de 5 la sută dela 26 jumătate la 25, renta des­­voltărîi defe­cte sî ’tr?! sferturi ’la 26, împrumutul unirii dela 77 la 76 şi jumătate, împrumutul refa­cerii dela 55 şi jumătate la 34 şi jumătate, scrisurile rurale de 10 la sută dela 58 la 55 şi cele dela 26 şi jumătate la 52 şi jumătate. In acţiuni, numai Banca Naţiona­lă a înregistrat o mică urcare dela 4423 la 4500, celelalte au rămas în jurul cursurilor precedente. T sfurile de petrol neglijate, ce­dează mici diferenţe şi anume: Astra Română dela 570 la 560, Steaua Română dela 245 la 240, Cu edilul Minier dela 194 la 198. După amiază, s’au încheiat câ­teva tranzacțiuni în Creditul Mi­nier la 188. Cel mai scăzut curs _ LONDRA, 23 (Rador).­­ Lira sterlină­­a cotat ani la L©reîis*la 3.ÎS 5/8 dolari, este cursul cel mai jos ta­a'Sfpsirat vreodată ele de wia» britanică. Cotaţiunea aurului pe piața Londre Pe piaţa Londrei, aurul a atins la 23 Noembrie cel mai urcat ni­vel înregistrat până acum, cotând 727 shilling 1­8 pence pentru o nu­ce. In aceeaşi zi, lira sterlină a în­registrat cursul cel mai scăzut de la abandonarea etalonului aur, de 3,21% faţă de dolar. Situaţia sumară a Băncii B deliului Banca Reichului arată în situaţia de la 15 Noembrie o sporire a re­zervei de aur, cu 3,8 milioane pre­cum şi o urcare a devizelor d© a­­coperire de 10,4 milioane mărci. Circulaţia fiduciară­­însumează 5249 milioane mărci iar cota de acoperire s-a urcat la 28,2® la su­tă. 32 miliarde lel La atât se cifrează datoriile a căror exe­cutare, guvernul vrea s’o suspende Comisia pentru întocmirea legei de suspendare a executărilor silite îşi continuă lucrările. Problema ne­lămurită încă e dacă suspendarea va îmbrăţişa numai executările din datorii ipotecare ci şi p® cele din datorii mobiliare cari au dus la e­xecutări de imobile. Chestiunea a fost discutată, aseară, şi în consu­lul de miniştri. Pentru documentarea problemei, d. ministru Mihai Popovici a cerut serviciului statisticei judiciare, de sub conducerea d-lui prof. E. Decu­­sară, să întocmească o situaţie des­pre numărul ipotecilor existente şi valoarea lor. Situaţia e gata. Ea a­­rată următoarele: Ipotecile constituite în anii 1927—1931 sunt: Anii Ipotecile Valoarea în rmi lei După asm reese cum ei­­freile sie mai ssis, bilanţul ipotecilor în ultimii cinci ani, es I2S.188 «poteci consti­­valoare la 40 m­i« iîarele 51.689.000 les. 26.842 ipoteci radiate in valoare ele șapte mai v­erde 762.612.000 îea. 90.276 ipoteci rămase în valoare «te trei zeci șî două miliarde 34® mi­lica» ne 75.000 lei. Reese dlar că la mcep&s­­tsil anului 1932, exista un s?s?d debitor ipotecar de TREIsZECI Și DOUĂ MI­LIARDE lei. Dacă urmărim ipotecile radiat^ *­­ constatăm scăderea lor, fapt ce a adus și o restrângere a creditului ipotecar, paralel cu cel cambial. Și această restrângere a creditului ipotecar n’a întârziat să aibe ur­mări dureroase asupra activităţii economice a ţării. D. E Decusară a mai întocmit, nu de mult, o statistică a execută­rilor silite Dacă urmărim vânzările silite de imobile dela 1927—1931, numai în Vechiul Regat şi Basarabia, ele au evoluat astfel: Anii Prin urmare, după 1928, numărul vânzărilor silite scade brusc, încât faţă de anul 1927 avem o scădere de 300 la sută ca număr şi 340 la sută ca valoare. Această scădere catastrofală nu este datorită îm­bunătăţirii situaţiunii economice ci unei înfrânări a executărilor si­lite, în afară de jocul normal, ob­ţinută la început prin bunăvoinţa organelor judecătoreşti care n’au putut să rămâe nepăsătoare la de­precierea valorii imobiliare, aptă prin bunăvoinţa legiuitorului din 1930. Executările silite sunt din ce în ce mai puţin numeroase. Atât de puţin numeroase încât,­­ după cum ne-a declarat un distins ma­gistrat — „e mai uşor să ucizi un tigru cu o lovitură de măciucă, de­cât să urmăreşti un debitor urban” Situaţia de mai sus se referă nu­mai la datoriile ipotecare. O sta­tistică a datoriilor mobiliare cari au dus la executări silite de imo­bile, — cum ar fi, de pildă, imobi­lele din activul falimentelor­­ nu există. Nici nu poate fi întocmită, curând. Dacă proectul de suspen­dare s’ar restrânge şi asupra aces­tei categorii de datorii, se legife­rează din nou în vânt, fără să se ştie pentru câţi debitori, pentru câte datorii. No. Valoarea în mii lei 1927 5.148 2.265940 1928 6.665 1.865.170 1929 3.268 1.459.640 1930 1.715 997.407 1931 1.726 664.026 Un împrumut forţat în Argentina Guvernul Argentinei pregăteşte emisiunea unui împrumut forţat de 700 milioane pesos. E vorba ca să se semneze în tot cuprinsul ţării, prin intermediul băncilor, sume care să atingă 15 la sută din valoarea veniturilor zilnice şi 70 la sută din sumele de­puse în cont fix. Societăţile indus­triale urm­ează să participe cu 25 la sută din valoarea rezervelor lor legale, la acest împrumut forţat. i a SITUAŢIA EXTERNA Două manifestări Cu dece­nt ce ne apropie de sca­denţa datoriilor de răsboiu către America, se înteţeşte încordarea. Ce se va întâmpla în aceste cincispre­zece zile, dacă America rămâne dârză în faţa imposbilităţii finan­ciare, dar şi politice şi morale a Sta­telor europene de a-şi plăti datoriile răsboiului ? Pe una de eu­. două manifestări dovedesc cât de adânci sunt deose­birile. La Washington, ministrul Te­­zaurikti anunţă că la 15 Decembrie va aştepta pe datoriicii săi din Eu­ropa să vină cu banii, fiindcă, până acum, „niciun argument valabil n’a fost adus în favoarea unei suspendări a plăţilor“. Câteva ore după această declara­ţie hotărâtă, se făcea în Camera fran­ceza o încercare de lămurire, împo­triva chiar a voinţei guvernului. S’a arrintit că parlamentul francez n’a ratificat acordul datoriilor decât le­­gându-l de plata reparaţiilor germane şi că încetând, la stăruinţa Amendă, aceste reparaţiuni, nu se poate sfă­râma solidaritatea obligaţiior finan­ciare rezultate din războiu, . A fost numai un început de­­discu­ţie. Desbaterea amplă a problemei va urma, cu rezultatul inevitabil­, afirmarea legăturii între datori şi re­­paraţiuni de răsboiu. La Lausanne au fost lichidate re­paraţiile germane, fiindcă ele erau o piedică în reconstrucţia Germaniei şi în normalizarea financiară a lumii. Dur, acest acord nu poate fi ratificat fără o înţelegere corespunzătoare cu Statele­ Unite. Cine îşi va lua răspunderea haomi-Itţi ce ar urma? Giné, la­ Paris sau la Londra, va consimţi ca, iertând dato­riile germane, dar menţinând creanţa arderi­cană, toate socotelile răsboiu­lui să rămână în seama învingători­­lor? Guvernul francez şi guvernul bri­tanic pregătesc noui demersuri la Washington. Este îndoelin să le poată rezista până la capăt intransi­genţa americană, fiindcă problema e pusă şi soluţia nu va mai putea fi multă vreme ocolită. Săptămâna Comercială Noua aşezare a impozitelor asupra comerţului Tot mai greoaie se face situaţia pe piaţa comercială mondială. Stân­jenită de problemele financiare inter­naţionale cari nu-şi pot găsi tres­­tegate, între cari aceia a plăţii da­toriilor rămase de pe urma războiu­­lui este desigur cea mai apăsătoare, piaţa comercială nu se poate desfa­ce din cătuşele in care au strâns-o tot mai tare, an cu an, politica de protecţionism, de bariere vamale, de­­autarhie, dumping, supraproducţie şi atâtea alte forţe duşmane liberei des­­voltari a comerţului. Conferinţa economică mondială, de la hotărârile căreia se aşteptau rezultate salvatoare şi pentru mer­sul comerţului internaţional, e de­parte de a se putea întruni în condi­i­uni cari să-i asigure succesul. In cât ni­ci sfârşitul acestui an, nu pere să aducă un sfârşit al crizei prin care trece comerţul mondial, criză care se simte cu o intensitate extra­ordinară în piaţa comercială a fie­cărei ţări. In rândurile de mai jos, vom da aspecte din câteva ţări, în ce pri­veşte situaţia lor şi încercările ce fac de a eşi din criză. Apropiatele tratative între Fran­­ţa şi German­i, pentru punerea pe noie baze a raporturilor comerciale între aceste ţări, întâmpină fireşte greutăţi. Franţa, de la care porneşte inţiatea acestui nou acord, stă pe punctul de vedere că comerţul său exterior nu se desfăşoară în condiţiui prielnice, importul întrecând exportul cu a­­proape 50 la sută, aşa că e ferm ho­tărâtă să dea o nouă structură atât tuturor acordurilor sale comerciale cât şi sistemului vamal, pentru a obţine un echilibru mai bun în situ­­apa comerţului său exterior. Ca să poată îndeplini aceste desi­derate, are în primul rând nevoie de recâştigarea unei complecte autono­mii vamale, ceea ce e posibil numai prin denunţarea tratatelor comercia­le, cam au fixat contractual 5000 din cele 7000 de poziţii ale tarifului va­mal. Câştigând libertatea de acţiune, va putea proceda la o urcare genera­­lă a tarifelor. Nici clauza naţiunii ce­lei mai favorizate, nu va mai fi a­­cordată decât în restrânsă măsură. La baza tratativelor cu Germania, este dorinţa de­ a stabili, înainte de punerea in aplicare a nouei sale po­litici comerciale, posibilităţile de con­lucrare comercială, prin fixarea tari­felor minimale şi maximale în ra­porturile dintre aceste ţari, ceea ce cu alte cuvinte va determina măsura de care se va putea uza, într’un viitor apropiat, de clauza naţiunei celei mai favorizate. Nu se ştie dacă Germania, care nu urmăreşte să aducă vreo schimbare în politica ei comercială, va primi punctul de vedere francez, care faţă de libertatea de acţiune pe care Fran­ţa şi-o propune, nu apare deloc tăgă­­du­itor pentru economia germană. Din cifrele de mai jos se poate de altfel întrevede că Franţa ocupă o Situaţie mult mai favorizată. Comerţul exterior al Franţei in ra­port cu principalii săi consumatori, arată următoarea desvoltare, din 1926 până în al treilea trimestru al anului curent (cifrele arătând media lunară, în milioane franci). Maximum Anglia 543 540 302 19( Belgia 372 347 303 16, St. Unite 669 597 317 22 Din cifrele de mai sus rezultă că Franţa, pe baza tratatului existent a avut oarecum aceeaş posibilitate de­ a mări cota exportului ca şi Germania şi că dificultăţile se datoresc numai desvoltării conjuzturale în aceste două ţări. In orice caz, exportul francez spre Germania comportă astăzi 27 la sută din nivelul maximal de la 1926— 1932, în timp ce exportul spre An­glia a scăzut cu 14, spre Belgia şî Sta­tele Untite cu 20 la sută din acest nivel. Se crede că Franţa nu va ezita to­tuşi să denunţe tratatul din 1927, dacă Germania nu se va ralia pune■ tului de vedere francez. In cercurile industriale şi financiare elveţiene domneşte o vie îngrijorare despre rezultatul balanţei corner, dale elveţiene, care sub influenţa crizei generale devine din ce în ce mai defavorabilă. Se aşteaptă ca anul in curs, să se soldeze cu un pasiv de cel puţin un miliard de francă, faţă de 690 milioane, cifră socotită ca normală. O recentă statistică asupra comer­ţului Greciei în anii de după război, arată starea de înrăutăţire progresi­vă în economia acestei ţări. Din cifrele de mai jos (care se în­ţeleg în drahme) această constatare se evidenţiază în mod deosebit: Exportul spre: în anii :19261927/30 19311932 Germania 371 546 229 128 Anglia 892 850 418 128 Belgia 784 632 299 167 St. Unite 326 301 129 66 Importdin : Germania 414 659 398 255 (Citiți continuarea în pag. 3­)

Next