Argus, decembrie 1932 (Anul 23, nr. 5894-5918)
1932-12-01 / nr. 5894
1 ANUL XXI! No. 5894 ISi^SEIF A B O IM A M £ IM 1E: IN TATA I IN STRĂINĂTATE Un an 1000 le. I Un an ^200 lei o luni 550 » I 0 luni 1300 » § Mill ORGAN MIC AL COMERȚULUI ■ fonda«?! IBfHlKER si H. p- VALENTIN ElF.OaBlLE VBucureffeStr. 'fAslantin rail» ap.v24. Et. INDUSTRIEI si FINalTll Director: GREGORE GAFEttCU TELEFON 30633 si 32363 Joi 1 Decembrie 1932 #8^ Gilărejul ncttu PUBLICITATE A UA c I M E H A € © R % O 3 luni 3000| 3 luni bOO * 3 m gn ?' ri. 6 lei nk shrtwâtate se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate iára u _____ Cum stăm cu formulele? Iată ce pasionează, astăzi, opiiția publică. Fiindcă dintr’o problemă de pricepere şi de pătrundere politica: DESTINDERE CU RUSIA ACORD CU ALIAŢII, am făcut un joc de ecuaţii juridice. Să vedem, dar, cum stăm cu formele. Lăsând la o parte toate, vorbele care au întunecat discuţia rămân faţa în faţă, două fapte: ultimul preset al d-lui Vaida şi ultimul preset al d-lui Titulescu. Deosebirea între aceste proecte ne va da cheia supararei şi vijelioasei intervenţii a d-lui Titulescu. Proectul Vaida era împărţit in trei. Un preambul, pactul propriu zis şi un protocol de semnătură. Pactul lămurea obligaţiile de nea-gresiune. Protocolul lămurea unele puncte speciale, privitoare la stati quo. Era, deci, partea cea mai deiscată a întregului, proect- Pentru a înlătura, de la început, orice suspiciune şi orice interpretare cu privire la putinţa de rect!“ noa stere a unui litigiu existent, Vaida, a stabilit pentru protocolul de semnătură, următoarea formulă: „Prezentul tratat va fi astfel interpretat că NICHUN DIFEREND nu va putea restrângă angajament-ul de neagresiune şi nu va putea da un motiv uneia sau celeilalte înalte părţi contractante pentru a se deda în orişice loc ar fi,, ia acte potrivnice obligaţiilor de neagresiune impuse prin prezentul tratat"’ Cuvântul „diferend”, întrebuinţat în această formulă, nu are, nu poate avea alt înţeles, decât acela de a defURÎ un angajament care eveicide, în favoarea noastră, orice excepţie la obligaţiile de neagresiune cuprinse în pact, întărind astfel siguranţa, noastră geografică , politică. De aceea, d. Titulescu nu a putut modifica şi îndrepta nimic la protocolul de semnătură. Formula sa e atât de apropiată, atât de strâns legată de fonența Vaida, încât a găsit cm cale, și bine a făcut, să dea acestei formule, numele d-hs. Maniu. E drept că d. Vaida a luat în consideraţie şi trei variante la formula de mai sus- Aceste varianta tindeau să exprime caracterul cât mai larg şi cât mai general al cuvântului „diferend”. Din aceste trei variante, una reîmprospăta o definiţie cuprinsă în pactul Kellogg şi era suggerată de tt. Mania. Ea a fost adoptată de d. Titulescu, al cărui proect e deci mai larg, mai general, ca proectul Vaida. A doua variantă fusese propusă de d. profesor Iorga în timpul negocierilor de la Riga şi era de atunci cunoscută Aliaţilor-A treia împrumută unele expresiînîi din textul actelor oficial®, schimbate între noi şi Soviete, setanate Take Ioaescu şi I. G. Duca. Am amintit aceste trei variante, din care fiecare poartă un gir atât deonorabil, fiindcă s’a pomenit dele în presă. Nei una din ele nu a făcut însă, obiectul unei propuneri oficiale. Conform instrucţiilor zilnic repetate la telefon, D. CADERE NU A ADMIS PENTRU PROTOCOLUL DE SEMNĂTURĂ, ALTA FORMULA DECAT FORMULA VAIDA, FARA NICI-UN ADAOS SI FARA NICI O COMPLECTASE SI PE ACEASTA FORMULA S'AU ÎNTRERUPT NEGOCIERILE, CÂND D. LITYIANOV A FOST NEVOIT SA PARASEASCA GENEVA. Faptul că d. Titulescu nu a găsit o formulă mai bună și s’a mulțumit să repete proectul Vaida, lărgit prin varianta distruge definitiv toate legendele referitoare la recunoaşterea unor litigii existente între Rusia şi noi. S’a mai recurs, însă, la o ală legendă, slăbirea pactului Kellog S'a zis: „Nu ne trebue un pact de ne-agresiune care să slăbească situaţia noastră aşa cum ne-a fost asigurată prin pactul Kellog”. Fireste, nu ne trebue. Dar chestia nu se pune aşa. Maî întâi, pactul de neagresiviti nu ucide pactul Kellog, care este etern- Atât în preambulul paetului de neagresiune cât si în protocolul de semnătură, SE STARUE ASUPRA FAPTULUI CA NOUL PACT ARE SCOPUL SA INTAREASCA SI SA DESAVARSEASCA OBLIGATIILE CUPRINSE IN PACTUL AMERICAN SI CA EXPIRAREA PACTULUI DE NEAGRESIUNE NU ÎNSEAMNĂ RESTRÂNGEREA SAU STINGEREA OBLIGAŢIILOR IN PACTUL KELLOG. DE ACEEA, FRANŢA, POLONIA, ESTONIA, LITUANIA, LETONIA, FINLANDA ȘI TURCIA, DUPĂ CE AU SEMNAT PACTUL KELLOG NU S'AU SFIIT SA SEMNEZE ŞI PACTE DE NEAGRESIUNE CU RUSIA. Aci intervine, însă un raţionament subtil. Textul pactului de neagresiune interzice în mod expres oriceact de agresiune sau de violenţă. După o recentă interpretare a Societăţii Naţiunilor interdicţia agresiunii şi violenţii, e cuprinsă şi în pactul Kellog. D.rîtulescu susţine că prin introducerea acestei interdicţii în mod explicit şi precis în noul pact, se slăbeşte valoarea pactului Kellog. Şi mai susţine că laexpirarea pactului de neagresiune, vom rămâne cu un pact Kellog, slăbit şi golit de substanţa. Dar pe baza cărui pact Kellog rămânem astăzi? Nu e firesc ca, in ce priveşte raporturile noastre cu Rusia, să ţinem seama de interpretarea pe care o dă Rusia pactului Kellog? Cine ne-ar putea ajuta de altfel, să împănăm Ruşilor interpretarea Societăţii Naţiunilor? Aliaţii noştri Francezi şi Polonezi? Rar, ei au primit punctul de vedere rusesc, iscălind teste Identic® cu textul,care ne-a fost propus şi împotriva căruia s’a ridicat d. ministru Tituiescu, Anglia? Dar Sir John Simon, ministru de externe englez, a propus chiar acuma o nouă formulă care completează în modul următor pactul Kellog: „TOATE STATELE TREBUE SA SE LEGE PRINTR’O AFIRMARE SOLEMNA CA NU VOR ÎNCERCA IN NICI O ÎMPREJURARE, SA DESLEGE DIFERENDELE PREZENTE SI VIITOARE INTRE ELE, PRIN FORTA”. Şi d. Simon a lămurit că a întrebuinţat cuvântul FORŢA pentru a pune capăt controverselor cu privire la actele de agresiune în afară de starea de război. Interpretarea Societăţii Naţiunilor pare să nu fie atât de categorică şi de definitivă, cum o credi d- Titulescu. Nimic nu a rămas nici din această legendă!* Mai e articolul patru. Raţionamentul, de data asta e şi mai subtil. Articolul patru al proectului de pact, negociat la Riga, altfel formulat decât în pactul polon şi în ce! francez. D. Titulescu convins că aceasta redactare au cerut-o ruşii, s’a gândit mult la intenţiile ascunse ale negociatorului rus şi a descoperit, în sfârşit, o pricina gravă pe care a desvăluit-o şi parlmentului. Nu cred necesar să repet această pricină. E destul să spun că ea se referă la o latură din cele mai serioase ale politicei noastre de siguranţă şi de întărire a integrităţii noastre teritoriale. Pentru a da satisfacţie d-lui Titulescu, guvernul Vaida a dat articolului patru o nouă formulare. A cerut, totodată, negociatorului nostru de la Riga, lămuriri cu privire la acest articol. Şi a primit, în scris, lămurirea, că formula cu pricina, a fost cerută de către delegaţia noastră, pentru a schimba tratatul polon, estonian şi finlandez, care îi părea mai puţin prielnic. Formula a fost impusă ruşilor după discuţii lungi şî grele...!*• Iată unde duce prea multă subtilitate. Când negocierile ţin prea mult şi negociatorii se schimbă, prea des înaltele pâri, contractante, prins în vârtejul suspiciunilor şi a raţionamentelor juridice, nu mai ştia bine până la sfârşit, care sunt argumentele lor, şi care sunt argumentele adversarilor!.. Cum să mai se impună până l sfârşit, dreptatea şi înţelepciunea d-lui Vaida? Formulele nu i-au slujit decât pentru a îngrădi şi înlesni o operă de pace. Nu au trăit prin ele inşii®, ca formule abstracte zădărnicind orice putinţă de înfăptuire, orice soluţie bărbăteasca, prin focul de o atât de exasperantă sterilitate a unor artificii geniale. GRIGORE GAFENCU FORMULELE.^ Citită în pag. 5-a Textul proectului de lege pentru suspendarea executărilor siliți imobiliare latens fierea aurdua. Anchetele d-lui ministru I. Lugesianu şi ti-lui preroator al banda nraţionaie, I. Anshuiescu Am anunţat la timp că guvernul şi Banca Naţională studiază problema intensificării producţiei aurului. In acest scop ministerul de industrie şi comerţ a instituit o comisiune care a examinat această, importantă problemă sub toate aspectele- S’a păşit apoi la punerea ei în practica. Ministrul industriei şi guvernul Băncii Naţionale au vizitat întreprinderile aurifere din toată ţara, spre a constata la faţa locului starea lor actuală şi a aviza asupra măsurilor imediate ce ar fi de luat pentru a se obţine intensitica rea producţiei. D. I. Lugoşiatm ministrul industriei şi comerţului, însoţit de d-nii: ing. Cerkez, directorul regiei întreprinderilor miniere din Ardeal şi ing. A. Ţânţăreanu, directorul uzinelor, au vizitat întreprinderile aurifere ale Statului din regiunea Baia Mare. D. C. Anghelescu, guvernatorul Băncii Naţionale şi Sever Dan, administrator la această instituţiune, însoţiţi de d. I. Gigurtu, directorul general al soc. „Mica”, au vizitat întreprinderile aurifere mici şi mijlocii de la Zlatna, Abrud, Roşia Montană, Buciumani, Bălţa şi întreprinderile aurifere ale soc. „Mica” de la Brad Cu ocazia acestor vizite atât d. ministru I. Lugoşianu cât şi d. guvernator C. Anghelescu au rămas încântaţi de progresele realizate în ultimul timp de întreprinderile aurifere ale Statului, şi de întreprinderile aurifere ale sa „Mica". ORGANIZAREA PRODUCŢIEI AURIFERE interesându-ne be cercurile conducătoare ale Băncii Naţionale de cere constatate de d. guvernator C. Anghelescu ocazia vizitei făcute Întreprinderilor aurifere din Ardeal ni s’au comunicat următoarele: „Ceeace s’a constatat cu ocazia acestei vizite a impresionat profund pe cei prezenţi, din cauza nouei bogăţii de minereuri si a ţelului ideal cum este organizată şi condusă munca in industria auriferă, calitatea minerilor din această regiune superioară. „Problema aurului prezintă trei aspecte diferite şi anume: problema creditului necesar acestor exploatări; problema technică cea mai potrivită pentru fiecare din localităţile cu producţie auriferă. „O a doua problemă tot atât de importantă este recuperarea cea mai lesnicioasă a producătorilor de aur. Odată realizate punctele de mai sus, se va păşi la intensificarea producţiei aurifere, care este deosebit de importantă în actualele împrejurări (Citiţi continuarea în pag. IV-a) / PIAXA Tendinţa pieţelor străine nehotărâtă. La Londra, numeroase tranzacţii în acţiuni. La New-York, deschiderea susţinută. La Paris, cercurile financiare aşteaptă, cu mult interes, deschiderea conferinţei internaţionale a producătorilor de petrol. Lipsa delegaţiei sovietice a indispus puţin piaţa. Totuş, cursurile au rămas staţionare. Astra Română, de pildă, s’a negociat, după închidere la cursul de.76. La închidere agenţia Rador a transmis cursul de 73,50. In compartimentul rentelor puţi-* au mişcare. Renta de stabilizare s’a încheiat la 946 faţă de 940 în ajun. Renta de desvoltare 35,65 faţă de 36,75. Lira sterlină din nou în scădere încheie la cursul de 81,50 faţă de 81,53. La noi, bursa continuă să fie slabă. întreg compartimentul efectelor s-a resimţit de scăderile importante la scrisurile funciare urbane Bucureşti şi Iaşi. .După cum se ştie aceste scăderi se datoresc anunţării unui proect de lege pentru suspendarea executărilor. Scrisurile funciare urbane Bucureşti de 10 la Sută scad dela 60 şi jumătate la 58 şi cele de 5 la sută dela 35 şi jumătate la 33, scrisurile urbane Iaşi dela 44 la 42 şi jumătate şi cele de 5 la sută dela 26 jumătate la 25, renta desvoltărîi defecte sî ’tr?! sferturi ’la 26, împrumutul unirii dela 77 la 76 şi jumătate, împrumutul refacerii dela 55 şi jumătate la 34 şi jumătate, scrisurile rurale de 10 la sută dela 58 la 55 şi cele dela 26 şi jumătate la 52 şi jumătate. In acţiuni, numai Banca Naţională a înregistrat o mică urcare dela 4423 la 4500, celelalte au rămas în jurul cursurilor precedente. T sfurile de petrol neglijate, cedează mici diferenţe şi anume: Astra Română dela 570 la 560, Steaua Română dela 245 la 240, Cu edilul Minier dela 194 la 198. După amiază, s’au încheiat câteva tranzacțiuni în Creditul Minier la 188. Cel mai scăzut curs _ LONDRA, 23 (Rador). Lira sterlinăa cotat ani la L©reîis*la 3.ÎS 5/8 dolari, este cursul cel mai jos taa'Sfpsirat vreodată ele de wia» britanică. Cotaţiunea aurului pe piața Londre Pe piaţa Londrei, aurul a atins la 23 Noembrie cel mai urcat nivel înregistrat până acum, cotând 727 shilling 18 pence pentru o nuce. In aceeaşi zi, lira sterlină a înregistrat cursul cel mai scăzut de la abandonarea etalonului aur, de 3,21% faţă de dolar. Situaţia sumară a Băncii B deliului Banca Reichului arată în situaţia de la 15 Noembrie o sporire a rezervei de aur, cu 3,8 milioane precum şi o urcare a devizelor d© acoperire de 10,4 milioane mărci. Circulaţia fiduciarăînsumează 5249 milioane mărci iar cota de acoperire s-a urcat la 28,2® la sută. 32 miliarde lel La atât se cifrează datoriile a căror executare, guvernul vrea s’o suspende Comisia pentru întocmirea legei de suspendare a executărilor silite îşi continuă lucrările. Problema nelămurită încă e dacă suspendarea va îmbrăţişa numai executările din datorii ipotecare ci şi p® cele din datorii mobiliare cari au dus la executări de imobile. Chestiunea a fost discutată, aseară, şi în consulul de miniştri. Pentru documentarea problemei, d. ministru Mihai Popovici a cerut serviciului statisticei judiciare, de sub conducerea d-lui prof. E. Decusară, să întocmească o situaţie despre numărul ipotecilor existente şi valoarea lor. Situaţia e gata. Ea arată următoarele: Ipotecile constituite în anii 1927—1931 sunt: Anii Ipotecile Valoarea în rmi lei După asm reese cum eifreile sie mai ssis, bilanţul ipotecilor în ultimii cinci ani, es I2S.188 «poteci constivaloare la 40 mi« iîarele 51.689.000 les. 26.842 ipoteci radiate in valoare ele șapte mai verde 762.612.000 îea. 90.276 ipoteci rămase în valoare «te trei zeci șî două miliarde 34® milica» ne 75.000 lei. Reese dlar că la mcep&stsil anului 1932, exista un s?s?d debitor ipotecar de TREIsZECI Și DOUĂ MILIARDE lei. Dacă urmărim ipotecile radiat^ * constatăm scăderea lor, fapt ce a adus și o restrângere a creditului ipotecar, paralel cu cel cambial. Și această restrângere a creditului ipotecar n’a întârziat să aibe urmări dureroase asupra activităţii economice a ţării. D. E Decusară a mai întocmit, nu de mult, o statistică a executărilor silite Dacă urmărim vânzările silite de imobile dela 1927—1931, numai în Vechiul Regat şi Basarabia, ele au evoluat astfel: Anii Prin urmare, după 1928, numărul vânzărilor silite scade brusc, încât faţă de anul 1927 avem o scădere de 300 la sută ca număr şi 340 la sută ca valoare. Această scădere catastrofală nu este datorită îmbunătăţirii situaţiunii economice ci unei înfrânări a executărilor silite, în afară de jocul normal, obţinută la început prin bunăvoinţa organelor judecătoreşti care n’au putut să rămâe nepăsătoare la deprecierea valorii imobiliare, aptă prin bunăvoinţa legiuitorului din 1930. Executările silite sunt din ce în ce mai puţin numeroase. Atât de puţin numeroase încât, după cum ne-a declarat un distins magistrat — „e mai uşor să ucizi un tigru cu o lovitură de măciucă, decât să urmăreşti un debitor urban” Situaţia de mai sus se referă numai la datoriile ipotecare. O statistică a datoriilor mobiliare cari au dus la executări silite de imobile, — cum ar fi, de pildă, imobilele din activul falimentelor nu există. Nici nu poate fi întocmită, curând. Dacă proectul de suspendare s’ar restrânge şi asupra acestei categorii de datorii, se legiferează din nou în vânt, fără să se ştie pentru câţi debitori, pentru câte datorii. No. Valoarea în mii lei 1927 5.148 2.265940 1928 6.665 1.865.170 1929 3.268 1.459.640 1930 1.715 997.407 1931 1.726 664.026 Un împrumut forţat în Argentina Guvernul Argentinei pregăteşte emisiunea unui împrumut forţat de 700 milioane pesos. E vorba ca să se semneze în tot cuprinsul ţării, prin intermediul băncilor, sume care să atingă 15 la sută din valoarea veniturilor zilnice şi 70 la sută din sumele depuse în cont fix. Societăţile industriale urmează să participe cu 25 la sută din valoarea rezervelor lor legale, la acest împrumut forţat. i a SITUAŢIA EXTERNA Două manifestări Cu decent ce ne apropie de scadenţa datoriilor de răsboiu către America, se înteţeşte încordarea. Ce se va întâmpla în aceste cincisprezece zile, dacă America rămâne dârză în faţa imposbilităţii financiare, dar şi politice şi morale a Statelor europene de a-şi plăti datoriile răsboiului ? Pe una de eu. două manifestări dovedesc cât de adânci sunt deosebirile. La Washington, ministrul Tezaurikti anunţă că la 15 Decembrie va aştepta pe datoriicii săi din Europa să vină cu banii, fiindcă, până acum, „niciun argument valabil n’a fost adus în favoarea unei suspendări a plăţilor“. Câteva ore după această declaraţie hotărâtă, se făcea în Camera franceza o încercare de lămurire, împotriva chiar a voinţei guvernului. S’a arrintit că parlamentul francez n’a ratificat acordul datoriilor decât legându-l de plata reparaţiilor germane şi că încetând, la stăruinţa Amendă, aceste reparaţiuni, nu se poate sfărâma solidaritatea obligaţiior financiare rezultate din războiu, . A fost numai un început dediscuţie. Desbaterea amplă a problemei va urma, cu rezultatul inevitabil, afirmarea legăturii între datori şi reparaţiuni de răsboiu. La Lausanne au fost lichidate reparaţiile germane, fiindcă ele erau o piedică în reconstrucţia Germaniei şi în normalizarea financiară a lumii. Dur, acest acord nu poate fi ratificat fără o înţelegere corespunzătoare cu Statele Unite. Cine îşi va lua răspunderea haomi-Itţi ce ar urma? Giné, la Paris sau la Londra, va consimţi ca, iertând datoriile germane, dar menţinând creanţa ardericană, toate socotelile răsboiului să rămână în seama învingătorilor? Guvernul francez şi guvernul britanic pregătesc noui demersuri la Washington. Este îndoelin să le poată rezista până la capăt intransigenţa americană, fiindcă problema e pusă şi soluţia nu va mai putea fi multă vreme ocolită. Săptămâna Comercială Noua aşezare a impozitelor asupra comerţului Tot mai greoaie se face situaţia pe piaţa comercială mondială. Stânjenită de problemele financiare internaţionale cari nu-şi pot găsi trestegate, între cari aceia a plăţii datoriilor rămase de pe urma războiului este desigur cea mai apăsătoare, piaţa comercială nu se poate desface din cătuşele in care au strâns-o tot mai tare, an cu an, politica de protecţionism, de bariere vamale, deautarhie, dumping, supraproducţie şi atâtea alte forţe duşmane liberei desvoltari a comerţului. Conferinţa economică mondială, de la hotărârile căreia se aşteptau rezultate salvatoare şi pentru mersul comerţului internaţional, e departe de a se putea întruni în condiiuni cari să-i asigure succesul. In cât nici sfârşitul acestui an, nu pere să aducă un sfârşit al crizei prin care trece comerţul mondial, criză care se simte cu o intensitate extraordinară în piaţa comercială a fiecărei ţări. In rândurile de mai jos, vom da aspecte din câteva ţări, în ce priveşte situaţia lor şi încercările ce fac de a eşi din criză. Apropiatele tratative între Franţa şi Germani, pentru punerea pe noie baze a raporturilor comerciale între aceste ţări, întâmpină fireşte greutăţi. Franţa, de la care porneşte inţiatea acestui nou acord, stă pe punctul de vedere că comerţul său exterior nu se desfăşoară în condiţiui prielnice, importul întrecând exportul cu aproape 50 la sută, aşa că e ferm hotărâtă să dea o nouă structură atât tuturor acordurilor sale comerciale cât şi sistemului vamal, pentru a obţine un echilibru mai bun în situapa comerţului său exterior. Ca să poată îndeplini aceste desiderate, are în primul rând nevoie de recâştigarea unei complecte autonomii vamale, ceea ce e posibil numai prin denunţarea tratatelor comerciale, cam au fixat contractual 5000 din cele 7000 de poziţii ale tarifului vamal. Câştigând libertatea de acţiune, va putea proceda la o urcare generală a tarifelor. Nici clauza naţiunii celei mai favorizate, nu va mai fi acordată decât în restrânsă măsură. La baza tratativelor cu Germania, este dorinţa de a stabili, înainte de punerea in aplicare a nouei sale politici comerciale, posibilităţile de conlucrare comercială, prin fixarea tarifelor minimale şi maximale în raporturile dintre aceste ţari, ceea ce cu alte cuvinte va determina măsura de care se va putea uza, într’un viitor apropiat, de clauza naţiunei celei mai favorizate. Nu se ştie dacă Germania, care nu urmăreşte să aducă vreo schimbare în politica ei comercială, va primi punctul de vedere francez, care faţă de libertatea de acţiune pe care Franţa şi-o propune, nu apare deloc tăgăduitor pentru economia germană. Din cifrele de mai jos se poate de altfel întrevede că Franţa ocupă o Situaţie mult mai favorizată. Comerţul exterior al Franţei in raport cu principalii săi consumatori, arată următoarea desvoltare, din 1926 până în al treilea trimestru al anului curent (cifrele arătând media lunară, în milioane franci). Maximum Anglia 543 540 302 19( Belgia 372 347 303 16, St. Unite 669 597 317 22 Din cifrele de mai sus rezultă că Franţa, pe baza tratatului existent a avut oarecum aceeaş posibilitate de a mări cota exportului ca şi Germania şi că dificultăţile se datoresc numai desvoltării conjuzturale în aceste două ţări. In orice caz, exportul francez spre Germania comportă astăzi 27 la sută din nivelul maximal de la 1926— 1932, în timp ce exportul spre Anglia a scăzut cu 14, spre Belgia şî Statele Untite cu 20 la sută din acest nivel. Se crede că Franţa nu va ezita totuşi să denunţe tratatul din 1927, dacă Germania nu se va ralia pune■ tului de vedere francez. In cercurile industriale şi financiare elveţiene domneşte o vie îngrijorare despre rezultatul balanţei corner, dale elveţiene, care sub influenţa crizei generale devine din ce în ce mai defavorabilă. Se aşteaptă ca anul in curs, să se soldeze cu un pasiv de cel puţin un miliard de francă, faţă de 690 milioane, cifră socotită ca normală. O recentă statistică asupra comerţului Greciei în anii de după război, arată starea de înrăutăţire progresivă în economia acestei ţări. Din cifrele de mai jos (care se înţeleg în drahme) această constatare se evidenţiază în mod deosebit: Exportul spre: în anii :19261927/30 19311932 Germania 371 546 229 128 Anglia 892 850 418 128 Belgia 784 632 299 167 St. Unite 326 301 129 66 Importdin : Germania 414 659 398 255 (Citiți continuarea în pag. 3)