Argus, ianuarie 1933 (Anul 23, nr. 5919-5941)

1933-01-14 / nr. 5928

AMUL XXII! No. 5928 Faceţi­­licitate în ziarul nostru şi Intreprimierea av. n laîiorL AB­ONAMEN­TE: IN TARA Lij au IUUU lei n luai 550 » 3 luni 300 » LN STRAINATATE Un an -200 lei 6 luni idOO » 3 luni 800 » 01GAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatorii S. PAUKER şi H. F. VALENTIN E1FOURULE Bucureşti. Str. Constantin JIUIi Mo. 24 EL 3 *©i în fera, 6 leii în străinătate Guvernul de mâine In Decembrie trecut, când a de­­m­nonat ministerul Herriot, Le Temps a publicat un­ articol din care desprindem, acum, după de­misia guvernului Mardi­, rândurile următoare : „Care va îi guvernul de mâine? Consultante au început la Elyseu, dup© obiceiurile tradiţionale, şi ju­­d&căţi's, mai amit sau mai puţin t:.osebite ale oamenilor poliţiei, chemaţi de şeful Statului, urmează unele după altele, din oră în oră­„Dar, toată lumea e de părere că această criză trebue să fie scurtă, situaţia dinăuntru şi cea t­îTa oară neputând decât să se în­greuieze pe măsură- ce zUele se SQurg., •«E­­.şi credinţa noastră. Totuşi, din. pricina chiar a acestor greutăţi fcrsrte mari, e bine să nu se ia hotărâri, cu prea multă pripă. Tim­pil închinat chibzuirii nu e timp pierdut. El .va putea, fără îndoială, să'cruţe ţarii alte risipe de forţe, cari ar prneînd crize peste crize, dăcă­ cea de acum s'ar sfârşi prio­ri’o alcătuire ministerială şubredă şi mediocră.­­ .. de prisos să mai stăruim a­­su­pra sarcinei, care va fi încre­dinţată guvernului de mâine. Pro­blemele simt încurcate şi primej­dioase. Deficitul creşte pe măsură ce zilele trec­ Să nu uiăm, pe dea­supra, că autoritatea Statului e pu­să în joc din aceeaşi pricină. Iar creditul public, încrederea naţiei în regimul însuşi, pot fi la chere­mul unei greşeli sau unei slăbiciuni. „Prima greşeală ar fi oprirea la o deslegare leneşe, — guvern tre­cător, de transiţ­ie. Transiţiile feri­cite sunt de domeniul literaturii. In politică, şi în împrejurările de acum, ţara nu are răgazul de a se învoi cu asemenea jocuri. Misiu­nea ministerului celui nou nu e de a pregăti culcuşul unui alt guvern mai tare, mai arătos şi mai cu au­toritate, care ar pregăti, el însuşi, un altul, până ce din această cas­cadă de combinaţii succesive să răsară, în sfârşit, un guvern demn de acest nume. „Dacă s’ar întâmpla asta, acum când timpul zoreşte şi întâmplările nu aşteaptă, ţara s'ar găsi, în cele din urmă, în faţa prăbuşirii. „Nu. Misiunea guvernului, care se va constitui va fi de a guverna. Şi îi trebue, aşa­dar, de îndată, au­toritatea, prestigiul, tăria, cari îi vor îngădui sarcina”. Judecând stările de la noi, ce să mai adăugăm, la aceasta în­grijorare şi la aceste comentarii ale ziarului francez ? Atâta nu­mai că situaţia ţării noastre, înă­untru şi in afară, e poate, nease­mănat mai grea de cum erau a­­cum o lună stările din Franţa. Deficitul bugetar e copleşitor. Cu toate prevederile încurajatoare ce vin din sferele cârmuirii, noi rămânem în credinţa că anul a­­cesta nu va fi, pentru economia naţională, mai bun de cum a fost anul ce a trecut. S ar putea chiar să avem greu­tăţi şi mai mari. Ca să le înfruntăm, munca tu­turora — guvern şi opoziţie — şi muncă de tot minutul — nu va fi prea mult. Nu e vreme de risipit timpul cu fericite alcătuiri, tot­­dauna nefericite. Guvernului de mâine îi se cere sa cârmuiască, la treime­­tkitr,­",yde îndată, autoritatea, prestigiul și forța", fără de cari nici un gu­vern nu poate stăpâni"­­vremile. T. PISANU Aspect© germane Semnificaţia programului Schleicher In legătură cu­­criza cabinetu­lui german se putea prevesti si eventualitatea unei soluţii radi­cale în politica Reich­ului. Rela­ţiile politice erau atât de încor­date în ultimă vreme, încât nu se putea spera într’un compromis conciliant, prin care să se asigu­re continuitate şi calm. In special cercurile economice germane ma­nifestau­­ cea mai multă îngrijo­rare. Partidele politice extremis­te anunţau atâtea formule radi­cale, încât se putea întrevedea uşor o paralizare a activităţii pro­d­uctive şi lezarea multor inte­rese. Noul guvern, condus de gene­ralul von Schleicher — sau de „generalul social“ — a anunţat, un program economic cuviincios, întemeiat pe mult calm — şi în­trucâtva destul de strategic. De aceia, n’a fost prea­ greu, ca a d­oua zi după anunţarea oficială a programului, să se­ ajungă chiar la convingerea­ că intenţiile gu­vernului Schleicher înseamnă un început de destindere pentru po­litica germană. Opinia cercurilor economice a început să se liniş­tească prin această promisiune că nu va fi tulburată prea mult cu formule miraculoase sau cu pla­nuri prea artificiale. Programul Schleicher aduce ceva nou prin simplitatea sa. In­­tr’adevăr nu s’a­u­ anunţat o serie nesfârşită de reţete­­legislative pentru a se asigura „bună­starea naţională“ — aşa cum procedase acum câteva luni von Papen. Schleicher a spus răspicat că vrea deocamdată, două lucruri esenţiale pentru salvarea Germa­niei : muncă şi pâine. „Muncă“ nu în sensul obişnuit, ci în sensul unor măsuri energice pentru evi­tarea şomajului. Prin procurarea unor noui posibilităţi, de plasa­ment muncitorilor se va putea face un prim pas spre înviorarea economică ; astfel se va­ înlătura treptat mizeria unei clase — şi totodată — se va urca puterea de cumpărare pe piaţa germană. Prima măsură pentru „Arbeits­beschaffung" e realizarea progra­mului de colonizare. Iar in legă­tură cu colonizarea se va încer­ca o politică de treptată reorga­nizare a Germaniei. Din spiritul acestei părţi de program rezultă însă că măsuri­le vor apărea treptat, fără a se fixa iniţial un punct de vedere rigid. O altă precizare importantă din programul Schleicher e aceia a apărării stabilităţii valutare. Era desigur necesar să se combată oficial şi mitul inflaţionist din Germania. Prin aceasta s’a ofe­rit încă o asigurare producători­lor şi consumatorilor sperieţi. Aici trebue de întrevăzut o fază decizivă în aventura inflaţionistă, care începuse şi ea să cutremure activitatea economică germană. In sfârşit, „generalul social“ a căutat să îndepărteze ideia că ar dori o „dictatură militară“. Dim­potrivă , va întreprinde o poli­tică socială bazată pe libertate. Schleicher a spus că toate aces­te prognosticuri senzaţionale asu­pra intenţiilor sale sunt un obstacol esenţial pentru planul actual de redresare­ .Miturile şi ereziile tre­bue înlocuite prin bun simţ şi muncă senină. Dacă programul Schleicher nu se întemeiază mai mult pe o stra­tegie diplomatică, decât pe o po­litică sinceră, atunci se poate spera într’o apropiată calmare a atitudinilor din lumea germană. Acesta ar fi totodată şi un în­ceput de optimism ,reconfortant pentru activitatea economică. Deocamdată nu se poate anti­cipa nimic asupra posibilităţilor de realizare a acestui program. Dificultăţile Germaniei actuale sunt prea mari pentru a putea fi înlăturate numai­­într’o bună in­tenţie. Ceia ce rămâne însă din programul Schleicher, e spiritul şi tactica cu care a fost elaborat. Desigur că o nouă mentalitate în politica germană nu e un fapt neglijabil pentru apărarea intere­selor economice. Un început de destindere politică şi de calm a opiniei publice înseamnă încă un pas spre redresare. Viaţa econo­mică are mereu nevoe de calm, de continuitate şi mai ales de în­depărtarea tutelei strict politice. Producţia naţională necesită liber­tate. Cât de semnificativă a fost declaraţia făcută deunăzi , de un (Citiți continuarea în pag. 6-a) / ' PIAŢA Din străinătate, puţine ştiri. Tendinţa se menţine staţionară în pieţele apusene. La Paris, piaţa ceva mai slabă. S’au încheiat, to­­tuş, numeroase tranzacţii, Rentei© româneşti mai oferite. Renta de stabilizare se nego­­­ciază la cursul de 910—920, faţă de 930 în ajun. Renta de desvoltare cotează 32, faţă de 33 şi un sfert. Această u­­­şoară scădere de cursuri se dato­­­reşte isbucnirei crizei politice din ţara noastră. Şi în compartimentul petrolife­relor,cursurile au fost ceva mai slabe. S-au produs câteva scăderi fără de însemnăre. Astra Română a oscilat între 82 jumătate şi 83 jumătate. Steaua Română e mult cerută pe pieţele a­­pusene. Ultima cotaţiune la Paris a fost 60. * La noi, bursa e însufleţită. Com­partimentul efectelor a încheiat în lunii cursurilor precedente. Pe a­­locuri au câştigat mici diferenţe. Renta stabilizării se urcă de la 41 şi trei sferturi la 4P, si un sfert şi scrisuri’?- de 5 la­ sută de la 26 şi trei sferturi la 2? şi un sfert. In acţiuni, piaţa e vioaie. Acţiu­nile Banca Naţională se urcă dela 4500 la 4600, Banca Româneasca dela 185 la ?119. Creditul Indus­­trial dela 2’0­0■' 229, s. T. P. dela 1035 la 1060, Mica d°'ra­f­­m la 6610, Letea dela 290 la 200, Clădirea Românească dela 215 la 229. In valorile de petrol s’au înche­iat transacţbmi­ reduse, cursurile rămânând neschimbate. Lumea aş­teaptă rezultatul nouîlor discuţii ariste la Pans. Dună amiază, fu târgul liber, nu fp-CAH Situaţia sumara a Băncii Naţionale — LA 3 DECEMBRIE — Situaţia sumară a Băncii Natio­nale, la 3 Decembrie, se prezintă astfel: Stocul de aur­­, în total, de 9 mi­liarde 498 milioane 188.383 lei faţă de 9 miliarde 480 milioane 508­ 080 lei la 26 Noembrie- Aur în România 6 miliarde 275 milioane 730 988 lei-Aur în stră’nătate 3 miliarde 222 mi’ioane 457-395 lei-Devize 540 milioane 148-496 lai fată de 553 milioane 449-339 lei la 26 Noembrie-Stoca’ total e în urcare cu 4 mi­­lioa-­e 479-460 Iei. Portofoliul comercial e de 10 mi­liarde 227 milioane 692-947 lei fată de 10 miliarde 18 milioane 685-433 lei la 28 Noembrie-Totalul angajamentelor la vedere e de 27 miliarde 944 milioane 31?837 fată de 27 miliarde 987 milioana 72,­-823 lei la 26 Noembrie-Circulaţia monetară e de 21 mi­liarde 101 milioane 982-765 lei fată da 20 miliarde 973 milioane 780-865 lei la 26 Noembrie. Avansurile pe titluri 569 milioane 780-233 lei faţă de 573 milioane 440-008 î­să la 26 Nosmbris» Datoria Stabiliri a lăm­aa -Ia 3 mi­liarde .ZSU& milioana 888-S­îi Iei- Avansuri temporare făcute Tezau rului 2 miliarde lei- Raportat între stocul de aur şi angajamente e de 33-99 la sută faţă de 33-37 la sută la 26 Noembrie- Raportul intre stocul total şi an­gajamente e de 35.92 la sută faţă de 35-85 la sută la 28 Noembrie- In situaţia săptămânală de mai sus simt menţionate două postări­ norii-Aceste posturi, la care s’au trecut, pentru mai multă claritate, unele sume ce figurau înainte în Conturi diverse“ din Activ, sunt: II Postul „Portofoliu Agricol“ (Le­gea din 19 Aprilie 1932) la care s'au trecut efectele ce cad sub prevede­rile „Legii pentru asanarea datorii­lor agricole’’ și cam­ înainte au fost contopite cu efectele litigioase nor­male- Aceste efecte sunt trecute cu două miliarde 813 milioane lei­ 2) Postul „Proviziuni speciale de devize“, care cuprinde devizele tre­cute în rezervă în virtutea dispoziția,­ni­or speciale pentru rambursarea di­feritelor credite externe și cari în­­nainte figurau in conturi speciale la „Conturi Diverse“­Postul Conturi Diverse" a fost astfel readus la 3-701-404-859. Aceste proviziuni se cifrează la un miliard 279,8 milioane lei- Scontul 7 la sută- Dobânda 8 la sută­ PAGINI INDUSTRIEI si FÎNMTfil Director s GHIGORE GAFONCU TELEFON 340893 fi 3-2383 # Sâmbăta 14 Ianuarie 1933 (citi Citit! şi Răspândiţi ziarul nostru PUBLICITATE A nu primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agentiile de publicitate întocmirea proectelor financiare Revizuirea p­rapozitului global impunerea noulor construcţii La ministerul finanţelor continuă lucrării© pentru întocmirea nouîlor proecte financiare. Lucrările d­e revizuire a impozitului global sunt foarte înaintate. S’a sta­bilit o nouă scară impo­zabilă. Această scară­ re­­prezintă o însemnată de­grevare pentru venituri­le mici şi o sporire a cotei impozabile la veniturile mari. In situata actuală, la noi veni­turile mici sunt mult prea greu im­puse fată de cele mari. Fată de co­tele în vigoare în Franţa, cotele SUNT DE PATRU ORI MAI MARI LA VENITURILE MICI şi ceva mai scăzute la veniturile mari. Să amintim, cu­ titlul de »rtîormaţîe, că în Statei© Unit©,, caiete de impunere la veniturile foarte mici sunt de şaptesprezece ori mai scăzute ca la noi, în timp ce veniturile mari sunt foarte greu impuse. In inten­­tia d-lui Virgil Madgearu e să facă mai echitabilă scara de impunere. O altă reformă importantă în­scrisă in anteproectul de lege pen­tru revizuirea impozitului global, e IMPUNEREA CONSTRUCŢIILOR. Se ştie că, in dorinţa de a încu­raja construcţiile, legea Traficu­­laşi a acordat scutirea de impo­zite la clădirile noui. Scutirea şi-a ajuns scopul. Ţara noastră a cu­noscut câteva campanii de con­strucţie, cu totul neobişnuite, cari au făcut să nu mai existe pentru noi, o problemă a locuinţelor. Statul, din nevoi de ordin social, a consimţit la unele sacrificii fis­cale. Acum nevoia socială aproape că nu mai există, in schimb, scapă de la impunere venituri de miliarde. Privită astfel chestiunea, o revi­zuire a actualului regim al cons­trucţiilor, pare îndreptăţită. Se ri­dică, însă,­­o prostem­ă de trata moral, care face ca orice modifi­care să nu­ poată îmbrăţişa cons­trucţiile ridicate până acum. Sta­tul şi-a luat un angajament, trebue să nu respecte. Rămâne, dar, o schim­bare a regimului pentru construc­ţiile ce se vor ridica de acum în­colo. Dar şi aci rămâne de văzut dacă suprimarea avalitagiilor a­­­cordate nouălor construcţii, a’ar cauza mai multă pagubă decât ve­nituri. Impunerea construcţiilor noul, venită într’o vrem© în care oferta de apartamente e mai mare decât cererea şi chiriile sunt în continuă scădere, ar aduce după ea, e nein­­doelnic, o curmare a campaniei de construcţii. O asemenea curmare, ar avea ca urmare oprirea activi­tăţii în zeci şi zeci de ramuri de producţie, toate cliente serioase ale fiscului. Statul ar perde deci o parte din venituri, fără să le re­câştige pe altă cale. Aceste consideraţii au făcut să nu se dea încă o redactare defini­tivă articolului din amteproect. Dacă nu voi vesd o schimbare în conducerea ministerului de îmaaţ®, el d© prevăzut că problema va fi deslegată în câteva zile. In orice caz, noule proecte financiare vor fi terminate şi aduse parlamentului încă în luna Februarie şi aplicate de la 1 Aprilie, odată cu noul buget. Burghezimea contra capitalismului «ie dr. V. M. Ioachim ! * Rândurile adversarilor capitalis­mului se îngroaşă de astădată cu elemente din acea clasă socială, care a creat şi a desvoltat siste­mul economic de azi. Pare paradoxal şi totuşi aşa este, iar exemplul cel mai conclu­dent îl oferă ţara noastră, unde partidele burgheze se întrec în a­­nunţarea sau chiar luarea de mă­suri contra dreptului de proprie­tate şi contra capitalului, conside­rat atât sub forma de economii cât şi sub forma de factor de produc­ţie.­­ Unii fac aceasta în convingerea, sinceră sau aparentă, că se apropie apusul capitalismului şi deci noui orientări se impun, iar alţii cred că o altă concepţie trebue să stea la baza capitalismului, ca să se mai poată menţine. Intr’un articol apărut de curând în ziarul „Curentul“ d. M. Manoile­scu caută să demonstreze că ma­rele vinovat al situaţiei de astăzi este însăşi capitalul şi anume o ca­tegorie de capital, pe care d-sa îl caracterizează „capital împrumu­tat" spre deosebire de capitalul de­numit de d-sa „învestit". Primul ar fi pretins şi ar pretin­de de la cel de al doilea remune­raţii­ exagerate, care depăşesc pu­terea de câştig a capitalului înves­tit. Făcând această imputare capita­lului împrumutat, d. Manoilescu vede salvarea capitalismului într’o contopire, a acestor doua categorii de capitaluri, nu aşa fel că numai eventualele beneficii să se îm­­partă între acţionari şi creditori, de unde rezultă că, în lipsă de beneficii, ca­pitalul împrumutat nu are dreptul la nicio remuneraţie şi poate nici la restituirea integrală. A forţa pe creditor să fie tovarăş în afaceri cari nu-l privesc, iată o noua concepţie a capitalismului, vă­zută prin prisma acelora cari mai cred in binefacerile acestui sistem economic, contra căruia însă lu­crează sigur prin remediile ce le propun pentru combaterea crizei actuale. Ideia d-lui Manoilescu nu e nouă. Ea a fost pusă în practică și în trecut, când a fost vorba de însă­nătoșirea unei întreprinderi, însă printr-o înţelegere dreaptă între acţionari şi creditori şi prin trans­formarea creditorilor în acţionari, cu dreptul de a conduce şi supra­veghea întreprinderea respectivă. Acolo unde situaţia dă creditori­lor speranţa unei salvări a fondu­rilor avansate prin continuarea în­treprinderii şi sub supravegherea lor, creditorii nu ezită să facă ori­ce fel de combinaţii financiare. A impune însă tuturor creditori­lor, chiar şi celor ipotecari, să se facă tovarăşi în întreprinderi pu­­­­trede, prost concepute şi prost ad­ministrate, înseamnă sa dispui de averea creditorilor, ţinând in viaţă întreprinderi nefolositoare şi adu­când iarăşi grave atingeri ideiei de proprietate şi de credit. Cu drept cuvânt d. ing. Al. Pe­­rieţeanu în ultima sa lucrare „Trai­­té­ de mécanique économique“ con­sideră că o repartizare forţată a capitalului între diferitele ramuri de producţie aduce economiei na­ţionale un rău mult mai mare de­cât reducerea generală a capitalu­lui, căci produce un dezechilibru care, dă naştere la un exces de producţie de o parte şi la o lipsă în alte ramuri, provocând consu­maţii sterile şi exces de stopaj. Să lăsăm capitalului să-şi apere el singur fiinţa lui, pentru salvarea capitalismului. Acest capital, care a fost folosit până la abuz şi care acum este tratat de „capital cămătăresc“ ştie în interesul lui şi al sistemului eco­nomic guvernat de el, să facă sa­crificiile necesare, acolo unde în­tâlneşte din partea debitorilor a­­ceiaş dispoziţie fie sacrificiu şi bu­nă voinţă şi acolo unde statul prin legile sale asigură­ executarea în­ţelegerilor stabilite. A lăsa însă pe debitor să admi­nistreze, să uzeze şi să abuzeze de patrimoniu ce în total sau în mare parte nu îi mai aparţine de fapt şi a ţine pe creditor cu mâinile legate ca să nu atingă nici cu o floare pe datornicul său, înseamnă a pregăti cu bună ştiinţă ruina capitalismului. D. Manoilescu se îngrijeşte de remuneraţia cuvenită capitalului împrumutat, pe care ar dori să o vadă mai scăzută, poate şi cu o re­vizuire a creanţei, o­ revizuire care a devenit acum un punct im­portant de program chiar al parti­delor eminamente burgheze. Mulţi creditori ar fi fericiţi, nu să scadă procentul, dar chiar să renunţe la dobânzi şi chiar la o parte din capete, căci de unde nu este nici Dumnezeu nu poate lua, însă cu o condiţie: să se asigure realizarea restului de creanţă, dacă nu printr'un for superior cel puţin prin legile cari stăteau la dispoziţia creditorilor înainte de a se produce acel mare­ interes al guvernelor din ultimii ani pentru salvarea actua­lului sistem economic-social. In drama economică ce se des­fășoară sub ochii n­oștrii, noi nu vedem, cum scrie d. Manoilescu, capitalul în luptă cu capitalismul, ci vedem burghezimea războiului —■ aflată acum în criză — luptând contra capitalului, iar guvernanţii noştrii nu vor să admită că pe mi­nele acestei burghezi noi se poate ridica o alta poate cu concepţii mai largi, cu un spirit de prevedere mai ascuţit şi cu o pregătire profe­sională mai bună. Omenirea se preface şi oricâte reţete noi sau vechi am întrebuin­ţa pentru a menţine vechi poziţii adânc sguduite de evenimente, nu vom putea opri curentul de prefa­cere, care va aduce cu sine şi sal­varea capitalismului,­­ poate sub forme mai adequate în ce priveşte repartiţia, dar urmând aceleaşi legi are producţiuneî bazate pe MUN­CA, ECONOMIE ŞI GARANTA­REA DREPTURILOR DE PRO­­­PRIETATE ŞI DE CREANŢE. Citiţi în pagina 3 la Săptămâna Comercială nomermia romano-ppsiala pentru iicttinaraa litigiilor penuinte între Gels Două ţări BELGRAD, 12 (Rador). — As­tăzi după amiază la ora 17 s’a des­chis conferinţa delegaţiilor română şi iugoslavă pentru lichidarea che­stiunilor pendinte între ambele tari, potrivit aranjamentului stabilit du­pă conferinţa Micii înţelegeri între d-lnu­ Titulescu şi Jeftici­ Şedinţa s-a deschis în prezenţa d-lor Jeftici, ministru de externe al Iugoslaviei şi Guranescu, ministrul României la Belgrad. U. Jeftici a salutat pe cele două delegaţii şi a făcut un scurt istoric al negocierilor de până acum în a­­ceste chestiuni, precum şi al nego­cierilor dintre d-sa şi d. Titulescu. D-sa a subliniat importanţa acestor tratative, spunând că toate cheste­rile pendinte între Iugoslavia şi România trebui© să fie lichidat© în cel mai scurt timp, cu atât mai mult cu cât toate aceste chestiuni au mai mult un caracter adminis­trativ. Este regretabil, a adăugat d. Jeftici, că aceste chestiuni, asu­pra cărora s’a discutat atât de mult, nu au fost încă tranşate. D. Jeftici a exprimat apoi dorin­ţa ca ambele delegaţii, în activi­tatea lor, să fie conduse de acelaş spirit care a domnit în timpul con­versaţiilor dintre d-sa şi d. Titu­lescu, şi să găsească o bază mul­ţumitoare pentru ambele părţi spre a se ajunge la o înţelegere com­plectă în toate chestiunile. SITUAŢIA EXTERNA Demersul im Viena Austria este din nou la centrul a­­tenţiunii europene. De data aceasta nu ca solicitatoare de favoruri eco­nomice sau financiare. D­ease­menea Austria nu a trezit interes initin­­du-se ci situaţia ce i s'a creiat prin tratate nu-i ingădue să trăiască. A­­tenţia de care se bucură , revine pa totul fără voie. Un ziar socialist a dat deunăzi g­­larma, divulgând o contrabandă de arme in stil mare. După arătarea tig­rului socialist, întărită de amănu­ni­tele aduse de un fost ministru de Războiu, deputatul austriac Deustch, o cantitate însemnată de arme a fost tranzitată prin Austria spre Ungaria Ar fi vorba de nu mai puțin de 40 vagoane de arme fi mitraliere care­, aduse cu trenul la o fabrică de car*­tușe de pe teritoriul austriac, au fost transportate In autocamioane 1*, frontiera ungară. Guvernul austriac, impresionat de vâlva stârnită împrejurul acestui in­cident, s'a grăbit să dea un comuni­­cat oficial. Explicaţia guvernului es­te însă ciudată. Comunicatul susţin« ci s'au adun la fabrica de cartuşe aro­me care pot fi reparate, nu fiindcă ar avea nevoie de aceste arme şi fiindcă o putere străină n'ar putea ai le repare în ţară, ci din grija de a da de lucru şomerilor. Aceasta **­ fi singura preocupare in împrejurân­­rile de fa\. Se pare totuşi că lucrurile nu s'ad petrecut at&t de inocent, de vreme] ce ministrul Franţei şi guvernelor Micii Înţelegeri au socotit de tre­­buinţă să ceară explicaţii cancelaru­­lui Austriei. Nu ştim încă întracifl explicaţiile vor fi întărit afirmaţiu­­nile comunicatului publicat. Ştim fa* , să că, incidentul, ca şi demersul di*­plomatic pe care l-a determinat, a provocat o impresie profundă la a». pus. La Paris, unde nu de mult ca*­vemul se văzuse obligat să pună ches­ti­unea de încredere pentru un !»*•'­prumut destinat Austriei, d-1 PMI Boncour va avea si răspundă mult­e interpelări care readuc în discuţie în* treaga chestiune. Dar chiar la Wiens afacerea ameninţă să aibă urmări se­rioase. După explicaţiile guvernului, punându-se chestiunea la vot în co­m­isiunea specială a parlamentului, cancelarul a scăpat cu îl voturi cotu­­ra 16. '1­­2 lămurire se impune în interesul­­ Austriei în primul rând, în interesul înlăturării unor băruueli internaţio­­­­nale care nu pot decât tulbura fac«*» carea de apropiere In curs in Eu­rops. ­ I H- 1 Problema reducerii datoriilor interaliate. CONCLUZIILE RAPORTULUI FOSTULUI PREŞEDINTE AL BĂNCII CHASE NATIONAL BANK it D. Albert H. Wiggitte fost pH* şedinţe al băncii Chase Natk®*î Bank, a repetat în raportul anual prezentat consiliului, pune­­t de vedere în chestiunea datoriilor, susţinând că e tot interesul Statelor* Unite să ia inițiativa reducerii is* toriilor interaliate.­­ Dacă America ar I îs acest lucru acum ea m «*­ | 4 Wisgta — criu actuala ® ftâsjjj * nu ar mai ă aviat loc» «teasatneefiu s’ar ii e­ nist­orixä esäsnoe? pA me și produselor agricole, | j D. Wiggin s’a arătat optimi» fte j ce priveşte perspectivei© aauled te I curs. Izbânda d-hd Roosevelt $ dorinţa sa manifestă de-a face uz, în afara congresului, de drepţii de-a trata cu­ puterile sărăfe®* să­ se prevadă o schimbare la «ti» ( tudinea Starefel­ Unii® în ©*i­veşte comerţul exterior, car© ati* tudine se va traduce printr’o s©ăe­dere generală a tarifelor vamate. ________ Ud Comerțul exterior" al Angliei LONDRA. 12. (Rador). — Sta­­­­tistica preliminarie publicată de către Ministerul de Comerț» arată­­ că totalul importului în Marea Bri* , tanie în anul 1932, s’a ridicat !* P03.133.000 lire sterline, iar va­loarea exportului a fost de 365 mi­lioane 138.000 lire sterline. In cur­sul anului 1931, cifrele corespun­zătoare au fost de 862.1752M­0 la import și 389.164.000 la export. Reexportările în cursul anului­­ 1932 s’au ridicat la 50.014.000 lire sterline fată de 86.035.0­10 în cursul anului 1931.

Next