Argus, februarie 1933 (Anul 23, nr. 5942-5965)

1933-02-01 / nr. 5942

JwwrmtTf I loss Staţiunea de radio de 150 kw Ce declară­­ prof. Dragomir Hurm­uzescu D, profesor Dragomir Hunmuzescu, decan al Facultăţii de fiinţe, direc­torul Institutului electrotechnic uni­versitar, fost preşedinte al Socieăţii de radiodifuziune şi actualmente cel mai marcant membru al consiliului de administraţie, a acordat următorul in­terview revistei „Radiofonia“ in ches­tiunea postului naţional de 750 kw, care este actualmente la ordinea zilei în lumea radiofoniei româneşti şi chiar a celor ce nu se ocupă de radio-Importanţa şi gravitatea declara­­­iilor d-sale nu vor scăpa nimănui. — Cum aţi fi prevăzut mărirea trep­tată a radiofoniei româneşti? — Eu aţi fi dorit ca efectele ac­­tuaiului post ce e pe cala de a se co­manda, să fi fost în prealabil studiate în diverse puncte ale ţării, in mod experimental, după orografia ţării, după obstacole şi în urmă aceste date să fie sistematizate de o com­i­­siune technică, care actualmente lip­seşte în organizarea societăţii noa­stre de difuziune. Astfel am fi putut discuta chestiunea sub toate aspec­tele şi prezintă consiliului de admi­nistraţie, pentru ca forul responsabil conducător al societăţii să-şi spună Cuvântul. — Ce credeţi despre putinţa de 1150 kw. ? — Se puteau prezintă mai multe ipoteze. Cea mai simplă şi mai ime­diată ar îi fost dublarea putinţei pos­tului nostru actual, care a fost pre­văzut cu această posibilitate,­ de la în­fiinţarea hiî. Dacă această soluţie nu ar fi cuprins tot teritoriul ţării în bune condiţii, sar fi putut complecta treptat şi cu alte posturi de o putinţă mai mică sau egale în localităţile prin altale cum este Timişoara, Cluj, Iaşi, Chişinău. Am fi avut poate şi avan­tajul de a stârni astfel şi în acele lo­calităţi împrejurul emiţătorului activi­tăţi radiofonice importante din punct­­de vedere cultural, social etc. De­altfel, această soluţie, după câte ne-a venit la cunoştinţă actualmente, a fost propusă de casa Marconi în proectul de concesionare oferit în primăvara anului 1931, ministerului de comu­­nicaţie. — Totuşi, s’a ales soluţiunea pos­tului unic întro superstaţie de 150 kw. — De ce s’au oprit la 150 kw., când posturi de acestea nu se cunosc e­­fectiv decât unul sau două şi acelea au rezultate problematice, iar majo­­itatea posturilor puternice nu trec de lo0 kw., nu pot să ştiu. Puternica Stafie „Peşte Parisien’’ numai ca 60 fcw­, are şi inovaţiunea franceză a nodolaţiei prin defazaj. Toţi ascul­t­ă teorii noştri de radio o aud foarte dir cu toată distanţa enorma până & Bucureşti. Breslau cu 60 kw. se jude admirabil, pe când Lipsea pe p. kw., mai slab. : Şi apoi adaog că la ultima confe­rinţă din Madrid radiofonia a fost decretată ca un serviciu naţional, de propagandă culturală în interiorul Srii şi nu de propagandă internaţio­­nală, tocmai spre a se limita această sursă după putere a posturilor.­­ — Care sunt posibilităţile finan­ţare de plată ale acestui post? — Dacă acum, când numărul de editori platnici la noi nu corespunde lîd pe departe cu ce s’a scontat, că la creşte în această perioadă de des­­foltare a radiofoniei româneşti, vom prea oare mijloacele necesare pentru v iată şi a cheltuelilor de funcţionare ae acestui post? Când am înfiinţat serviciul radiofo­niei ştiind că nu putem să contăm pe ajutorul statului, am pornit numai la cele 20 de milioane subscrise de bănci într’o chibzuită gospodărie, pre a da tâmpul necesar publicului , amatori să vie în număr cât mai mare, ca astfel prin contribuţia ama­­brilor, să realizăm mijloacele nece­­are pentru investiţiunile necesare la aceput­ul apei pentru cheltuelile de dministraţie şi explorare. Aceasta p­ână când, prin numărul lor, platnicii edipfonici vor fi suficienţi, ca să copere bugetul de cheltueli. Ceva mai mult. Faţă de efectele crizei şi greutăţile provocate de eşirea devizelor şi legea contingentarei ma­terialului de radio, n’ar fi mirare că numărul abonaţilor, în loc să se mă­rească, să scază chiar. Şi în acest caz, mijloacele prevăzute pentru plata anuităţilor acestui post, care cere foarte mari cheltueli — circa 25 mi­lioane anual, n_ ar fi departe de a putea fi realizată. La aceasta trebue adăugat cheltuelile de întreţinere şi funcţionare care se urcă la minimu­m­ 15 milioane anual. — Pe ce venituri contează socie­tatea de radiodifuziune şi ministerul comunicaţiilor pentru plata acestei anuităţi? — Pe taxele aşa numite comunale, adică 10 la sută din preţul abona­mentelor. Aceste taxe, cari veneau înainte comunelor, trece acum la fon­dul de construcţie al postului naţio­nal. Apoi pe taxele impuse pe mate­rialul radio, prin legea recent votată, precum și pe 70 la sută din taxele de verificare a aparatelor, cari se plătesc odată la începutul Înscrierei abonatului. — Ce venit pot aduce aceste în­casări? — Socotind că se va realiza anul acesta bugetul de 30 de milioane din anul trecut, ar veni pentru anuitatea de 10 la sută (taxele comunale) circa 3 milioane lei. Taxele de import, în criza actuală şi cu legea contingen­­ţării, nu se pot ridica la mai mult de 2 milioane loi (larg evaluate) şi dacă am presupune cazul fericit că numă­rul de abonaţi ar creşte anul acesta cu 20.000, plătind în medie 1­50 de lei, ar face 3 milioane, din care 70 la sută reprezintă circa 2 milioane. Un total deci de 8 milioane, fie chiar 10 milioane venit global, destinat postului. Or, aceasta ar reprezintă abia plata consumului de curent electric, chel­tuit pentru alimentarea suszîsului post. Şi atunci , mă întreb — de unde sumele celelalte până la 25 milioane plus cheltueli de întreţinere. Căci statul nu va putea să dea nimic, în condiţiile de azi. Nu înţeleg de ce această grabă de a trece peste toate formele regulate în aceste con­­diţiunî şi a unui studiu prealabil din punct de vedere­­ technic şi care în plus ar fi ţinut seama de innovaţiunile recent introduse de diversele casă constructoare. Căci repet sfatul nu va putea să dea nimic în condiţiun­e de azi, când se reduc pentru a treia oară lefurile slujbaşilor, nimic, când şcolile şi la­boratoarele nu mai au Un ban pentru material şi echipare. — Ce ba urma în catul acesta? — Şi atunci consecinţa logică va fi concesionarea radiofoniei româ­neşti, acest puternic isvor de culturi românească, străinilor. Dar la acest lucru trebue să ne împotrivim cu cea mai mare hotărâre. Prs laagm­a permiselor pe c. f. r. ale ziariştilor Consiliul de administraţie al Re­­giei Autonome a C. F. R. a decis, in şedinţa de eri, prelungirea va­labilităţii permiselor de liberă cir­culaţie pe C. F. R. ale ziariştilor până la 15 Februarie a. c., urmând ca intre timp să se desăvârşească lucrările pregătitoare pentru re­partizarea acestor permise pe anul 1933. Vizitaţi Expoziţia permanentă a industriei româneşti Spun­e timbre pentru facturi, borderouri şi paşapoarte­ ­ Pe ziua de 1 Februarie 1933 se pun în circulaţie timbre speciale pentru facturi şi borderouri din se­­­ria 100 A., de 2, 4, 10, 20, 50 şi 100 lei. I Timbrele pentru facturi şi borde­­rouri au dimensiunile 42X52 mm. şi isutti formate din două părţi despăr­­­­ţi­te printr’o perforatură: partea­­ «In stânga a timbrului are stema ţâ­rii,, iar partea din dreapta are efi­gia’ M. S. Regelui Carol II.­­ Ambele părţi ale timbrului au la­­partei superioară cuvântului „Romă­nia“, la mijloc valoarea si in partea da jos seria imprimată pe un fond stormat din cifrul Regal,­­ cele două părţi ce compun tim-’­ferul, sunt separate prin cuvintele : Facturi, Bodierourz. Culorile acestor timbre ce se pun In circulaţie pe zia de 1 Februarie 1933 din seria 100 A. sunt: . Cele de 2 lei de culoare albastră;­­ Cele de 4 lei de culoare roşie; Cele de 10 lei de culoare violet; / Cele de 20 lei de culoare brună; / Cele de 50 lei de culoare nor­ocalie (orange).­­ Cele de 100 lei de culoare oliv. / Cu această ocaziune se aduce îa­­cunoştinţa generală cu facturile şi­­borderourile care dela data de 1 Fe­­feru­­rie nu vor fi timbrate cu tim­brul special In modul arătat ce iese adică partea cu stema ţării pe coto­­n­ul facturei şi borderoului iar partea nu efigia Regelui pe factură sau bor­derou se consideră netimbrate iar emitenţii lor devin pasibili de a­­menda prevăzută de art. 84 Legea Timbrului.­­ Pe ziua de 1 Februarie 1983, se sun in ch­emație trom re ape alaie pentru paşapoarte, de 125, 188, 600 și 750 lei. f Aceste timbre speciale au dimen­siunile de 28X42 mm., și sunt impri­mate în trei culori: cadrul si Son­etul ina'o culoare; efigia M. S. Re­gerel carol II in a 2-a culoare si va­loarea timbrului împreună cu men­ţiunea „Pasport“ în a 3-a culoare. Timbrele au la partea superioară cuvântul România d­in alb pe un fond colorat, la partea inferioară va­loarea şi cuvântul „pasport" impri­mate pe acelaşi fond. î Culorile acestor timbre ce se pun în circulaţie pe ziua da 1 Februarie 1533, sunt: '­­/ ` Cele de 125 lei au cadrul şi fondul de culoare violet deschis, efigia de culoare albastră. Cele de 188 lei au cadrul şi fondul de culoare brun deschis, efigia în brun închis şî valoarea de culoare roşie.­­ Cele de 500 lei au cadral şi fon­dul de culoare roz, efigia de culoare roșie și valoarea de culoare orange. Cele de 750 Ici au cadrul și fondul fie culoare gris deschis, efigia de culoare­ albastră verzui și valoarea de Culoare­­altoasferă. A R­oju» Pierdem două miliarde din comerţul nostru exterior Fabricanţii din Ardeal ţin o importantă con­sfătuire la Cluj — De la redacţia noastră din Cluj — CLUJ1, 30. — Duminică dimi­neaţa 29 ianuarie a avut loc în sala festivă a Camerei de comerţ din Cluj, adunarea generală a Ugi­­rului, uniunea industriaşilor din Ardeal. La ordinea zilei a fost depune­rea raportului directorului Uniu­Dr. AL. BÖSZÖRMÉNYI, direc­torul Ugirului, secţia Cluj, face un lung expozeu asupra activităţii de­puse de Uniune anul­ trecut. D-sa recunoaşte că munca Uniu­nei industriaşilor n’a fost poate nici odată mai istovitoare, mai com­­plexă ca în anul 1932 şi cu toate acestea, rezultatele obţinute, poa­te n'au fost nici odată mai slabe, mai puţin promiţătoare. Pricinile principale ale acestui fapt trist şi regretabil, sunt după d-sa, saltul mortal al economiei mondiale şi astfel şi al economiei noastre naţionale în mreaja sugru­mătoare a autarhiei, apoi strân­gerea şi pe mai departe a cleştelui agrar, in ţările agricole şi mai ales la noi, unde trecerea sistematică a sarcinilor publice agrare asupra producţiei industriale, a înrăutăţit şi mai mult situaţia , şi în fine, schimbările de guvern, cari în a­­nul trecut s’au produs exact tot la patru luni atrăgând după sine şi schimbări de program in politica economică, financiară şi industria­lă a ţării. MEREU EXPERIMENTE NOU1 ECONOMICE — Impotriva diferitelor expe­rimente în politica economică şi împotriva iniţiatorilor, am purtat — zice oratorul — in tot cursul anului un război­ crâncen de apărare. Am fost împotriva mă­surilor de economie dirijată, premergătoare regimului autar­hic, deoarece după părerea noas­tră, — în special în ţara noastră — ele vor duce la o strângere catastrofală a cleştelui agrar. Am luptat apoi ca toate mij­loacele ce ne-au stat la dispozi­ţie, împotriva sporirii continue a sarcinilor publice cari sporind cheltuelile de producţie scum­pesc şi preţurile de vânzare a ar­ticolelor industriale, — deoarece, ele, după convingerea noastră, fără a spori veniturile fiscale, re­duc numai capacitatea de con­curenţă a industriei noastre. Şi Măsurile de aşezare a econo­miei noastre pe baza autarhice au continuat cu restrângerea comer­ţului de devize. Pe urmă, intro­ducerea sistemului de contingen­­tate a importului de mărfuri, prin care, directivele întregului nostru comerţ exterior, au trecut in atribuţiunie ministerului de in­dustrie şi comerţ. Noi, urmând dorinţele majori­tăţii membrilor noştri, am pro­testat, principial, împotriva am­belor măsuri. Am arătat, că pen­tru ţara noastră, care şi-a în­cheiat balanţa comerţului exterior pe anul 1931 cu un excedent de 6 jumi. miliarde lei, făcând din leul nostru cea mud forte valută din ţările est europene, introdu­­cerea limitării comerţului de de­vize, nu poate fi decât păgubi­toare şi din regimul de contingen­­tare a importului, va rezulta cu siguranţă o scădere de miliarde a plusului nostru de export. In urma acţiunei noastre s’a mai amânat cu câteva luni introduce­rea limitării comerţului de devize şi stabilirea regimului de contin­­gentare. Dar la finele anului ne-am găsit totuşi sub efectele grele ale celor două instituţiuni economice dirijată. Cât a suferit producţia noastră industrială din Maiu până în Oc­tombrie, de pe urma autorizaţiu­­nilor de devize şi câte cheltueli de deplasare inutile, pierdere de vreme şi de muncă a pricinuit în­treprinderilor industriale din De­cembrie până astăzi, noul regim al contingentării, promis ca un corec­tiv al regimului devizelor, este za­darnic să mai stăruim. Ţinem totuşi să relevăm că per­­turbaţiile produse în mersul pro­ducţiei industriale, au determinat în fine factorii responsabili ai nou­lui regim să facă unele concesiuni de detaliu. Astfel, Banca Naţională, mai a­­les la inţiativa d-lui guvernator An­ghelescu, începând din octombrie, a acordat permise de Compensaţie întreprinderilor mai importante, pentru asigurarea importului tot de materii prime, de cari au absolută nevoie. Iar Ministerul Industriei, la ordinul înţelegător al d-lui mi­nistru Lugoşianu, şi după directi­vele binevoitoare ale d-lui secre­tar general Cezar Popescu, a acor­dat roluri tot mai importante dele­gaţiilor industriaşilor şi comercian­ţilor interesaţi, în lucrările de con­­tingentare şi de repartizare a com­­ei, regiunea Cluj, asupra activi­tăţii acestei Uniuni in anul expi­rat, raportul casierului, aprobarea bugetului pe anul 1933 şi alegerea noului preşedinte. Au asistat numeroşi Industriaşi din Cluj, Oradea, Turda, Satu Mare, Mediaş, etc. In fine, ne-am exprimat şi ingri■ jorarea, că agitaţiile provocate de desele crize de guvern fac ca bărbaţii de Stat să nu se poată dedica cu totul eliminării cauze­lor noastre economice. Dar şi protestele industriaşilor n’au dat decât rezultate parţiale. Au reuşit a amâna termenul de a­­plicare. Apoi pe baza, observaţiu­­nilor noastre critice au putut obţi­ne unele modificări sau chiar su­primări de dispoziţii vătămătoare din proiectele de legi şi regula­mente. Insă, aproape toate iniţiativele de limitare şi scumpire a produc­ţiei au luat totuşi fiinţă şi a tre­buit să ne mulţumim numai să arătăm cât de justificate au fost prevederile noastre, asupra efec­telor distrugătoare, ale măsurilor luate asupra producţiei particulare şi prin ele şi asupra întregei vieţi economice a ţării. LIMITAREA COMERŢULUI EXTERIOR Această limitare a pornit de la conducerea Băncii Naţionale, pe motive de apărare a valutei naţio­nale , şi pe baza legii pentru aran­jarea plătitor cu statele, cari au in­trodus restriction­ de devize, s’a înfiinţat Oficiul de compensaţie, pentru lichidarea creanţelor între România şi Austria, Ungaria şi Cehoslovacia. Dar după ce aceasta Instituţie n’a dat roadele aşteptate, s’au făcut a­­cordurile de clearing. Noi dela în­ceput am găsit aceste măsuri gre­şite, căci prin eie pierdeam cele mai importante pieţe de desfacere ale produselor ardelene. Şi drept rezultat vom pierde aproape două miliarde din plusul comerţului nos­tri exterior, f­aptele din nenoro­cire, ne-au dat dreptate : scăderea producţiei de ghips, de cherestea, de lemne de foc, de animale de export şi de seminţe de export din Ardeal. Iar drept contravaloare a exportului de ma? Înainte de în­fiinţarea Oficiului de compensaţie n’am obţinut nimic.­tingentelor Intre solicitatori. Este adevărat că aceste concesiuni nu sunt îndestulătoare pentru a elimi­na toate contrazicerile fatale In­tre sistemul economiei particulare, dirijată de organele de Stat, to­tuşi ele au contribuit in mod con­siderabil la infrânarea birocratis­mului — cel mai mare defect al sistemului — precum şi la scutirea industriaşilor de atâtea cheltueli inutile. DIN RELELE POLITICEI FISCALE Guvernele ce s’au perindat in cursul anului 1932, au continuat politica fiscală greşită a guverne­lor precedente, căutând să arunce toate sporurile de impozite asu­pra producţiei industriale. Impozitul excepţional asupra salariilor particulare şi asupra frantiemelor, sporul unei părţi a taxelor de consumaţie, sporul taxelor de timbru şi al impozite­lor proporţionale, rezultat din rotunjirea cotelor au grevat şi scumpit mai ales producţia indus­trială. Nu mai vorbim de acele încer­cări de­ a încărca această produc­ţie chiar şi in mod nelegal, prin interpretări de lege, greşite. In astfel de împrejurări, natural nu s’a găsit ministru de finanţe, care la întrebarea organizaţiei noastre, cum înţelege să se eli­mine desechilibrul dintre preţu­­rile agricole şi industriale, cum se poate pretinde scăderea pre­ţurilor industriale, când acestea sunt mereu umflate cu tot felul de impozite şi taxe — să dea un răspuns mulţumitor. Mai mult chiar, ei au continuat să meargă tot mai departe pe drumul greşit. D. ministru de finanţe actual, ca răspuns dat d-lui ministru lugo­­şianu, la discursul său ţinut în adunarea deputaţilor in care Şi-a însuşit punctul nostru de vedere, cerând degrevarea posibilă a pro­ducţiei industriale, E­d. Mad­­gearu, a venit cu noua lege asu­pra impozitului pe fux şi cifra de afaceri, pusă in aplicare cu înce­pere de la 1 Ianuarie 1933, majo­rând impozitul a peste o mie de produse, cuprinse în nomencla­tura a vreo 214 articole vamale, cu 400 la sută şi prin impunerea produselor intermediare, dublând impozitul celor mai multe între­prinderi industriale mai impor­tante. Nu este deci de mirare că int­dustriaşii cu privire la sarcini­­ fiscale, pretind să întreprindem acţiuni tot mai energice. Şi dacă noua modificare în perspectivă a legei contribuţiunilor directe, va majora în mod unilateral iară numai sarcinile fiscale ale pro­ducţiei industriale, organizaţia noastră se va vedea silită să atace sub raport constituţional, la forul competent, aceste insuc­portabile majorări. LEGIFERĂRILE SOCIALE Dr. Böszörményi arată apoi în expozeul d-sale că împotriva legi­ferărilor nedrepte de ordin so­cial, Uniunea a trebuit să ducă de asemenea o serie de grele lupte. Astfel a luptat împotriva­­întin­derii asigurărilor de invaliditate şi bătrâneţe din vechiul Regat —sub titlu de unificare — şi asupra noa­stră, fără a se unifica şi celelalte ramuri de asigurări sociale. In legătură cu această legiferare trebuia să luptăm chiar şi cu între­­prinderile-surori din regat, deoare­ce unificarea acestui ram de asigu­rare s’a făcut mai ales pe motivul, ca din cotizaţiile sporite din Ar­deal, să se poată plăti pensionarii instituţilor de asigurare din Ve­chiul Regat, cari lucrau cu însem­nate deficite. Să mai pomenim de luptele a­­vute cu titularii departamentului muncii, pentru proiectele de unifi­care ale asigurărilor sociale, pre­zentate în forme tot mai agravate, mai menţionăm aici numai cele două proiecte ale d-lui ministru Ioaniţescu, privitoare la asigura­rea obligatorie de șomaj, pe care le-a depus spre votare Corpurilor Legiuitoare în lunile octombrie şi Decembrie ale anului trecut. Ambele proiecte prevedeau co­tizaţii de multe milioane în sarcina întreprinderilor noastre indus­­­triale. Ambele proiecte prevedeau admi­nistrarea fondurilor de şomaj, prin eliminarea regimului autonom, a­­dică prin înlăturarea păturilor con­tribuitoare, patronale de la adminis­trarea fondurilor. Natural din partea noastră, a trebuit să facem tot posibilul pen­tru a împiedeca o astfel de legi­­­ferire şi să convenim a aduna fondurie necesare pentru ajuto­­rar­ea şomerilor pe timp de iarnă din„ cotizaţiuni benevole”. Spațiul nu ne îngădue ca in cadrul unui singur articol să ară­tăm tot ce s’a mai discutat în a­­ceastă importantă consfătuire a industriaşilor din Ardeal la Cluj. Vom fi dar nevoiţi să revenim în câteva numere din ziarul „Ar­gus” asupra interesantelor proble­me desbătute la această adunare a Uniunei Industriașilor din Ar­deal. I. P. Expunerea c­ui Al. Böszörményi Regimul autarhic * Information! Sesiunea extraordinară a exaran­telor de diplomă pentru obţinerea titlului de inginer agronom la A­­cademia de înalte Studii Agrono­mice din Bucureşti, începe în ziua de 21 Februarie a. c. Cumpăraţi maşini de scris noul, de ocazie, portabile, maşini de cal­culat, aparate pentru circulări, fur­nituri, etc., la cea mai veche firmă din țară: Segaller, Calea Victoriei 44, telefon 350/40. Preţuri extrem de avantagioase. Şcoala Politechnică „Regele Ca­rol II” din Bucureşti, aduce la cu­noştinţă elevilor cari îndeplinesc co­. Jiţiuţiile de a se putea prezen­ta la examenul de sinteză, că a­­cest examen va avea Ioc în ordi­nea următoare: Miercuri 1 Februarie orele 8.30 secţia C şi E; Miercuri 1 Februa­rie orele 15 secţia A, Joi 2 Februa­rie orele 8,30 secţia B. Reparaţi maşinile Dv. de scris la cea mai veche firmă din ţară : Segaller, Victoriei No. 44, Telefon 350/40. Preţuri extrem de avanta­joase. Duminică dimineaţă a avut loc la sediul Sindicatului patroni croitori din str. Halelor o întrunire pentru a se hotărâ în privinţa clandestinismului a speculei postavurilor şi a furnizo­rilor. Un mare număr de croitori au ţinut să sublinieze prin prezenţa lor toată importanţa acestor chestiuni Prezidaţi de d. L Olteanu i­au cu­vântul d-nii: Bertheil Goldenberg, Gh. Popescu, V. Drăgoescu, Luca, Nea­­goe şi Panaitescu, după care d. Ol­­teanu precizează soluţia ce trebue lu­ată contra celor de mai sus. Solidari şi ferm ho­ărâţi să dărâme aceste greutăţi ce le stau în calea lor patronii croitori au dat depline p­­uteri consiliului sindicatului care să ducă la bun sfârșit lupta începută. 1 * 1 * ­­m *im isSE Xw.% i Băi, apă caldă $1 I rece tn toate came-S mia îaUIar. ficrAtt­rele, telefon, ascen­soare, restaurant, cafe, bar LA BUCUREŞTI GRAND HOTEL CALEA VICTORIEI Ne*. 11 Preţul camerei de la Lei 130 Cel mai modern Cel mai central Cel mai confortabil hotel din Capitală O lege nedreaptă Continuare In aceste condiţii, micile atelie­re vor putea fabrica aceleaşi pro­duse ca ale industriei mari fără plata impozitului pe cifra de afa­ceri. Vor exista deci pe piaţă aceleaşi produse, unele scu­tite de cifra de afaceri. Iar altele ale industriei — care susţine 40 la sută din bugetul anual al statului , suportând taxe mari, până la 16 la sută, ba Supor­tând această cifră de afaceri su­prapusă, pentru că industria mare conf. art. 9 din lege plăteşte impo­zitul şi la materia primă şi la pro­dusele finite. NECONSTITUTIONALIT­ATEA IMPOZITULUI Prin faptul că legea crează deo­­seebiri între mica şi marea indus­trie, ea calcă în mod brutal preve­derile constituţiei. Dupe legea noastră fundamen­tală şi dupe toate principiile de bază pe care se întemeiază legile fiscale, un impozit nu poate lovi numai o parte a contribuabililor, ci trebuie să atingă pe toţi contribua­bili de aceiaşi categorie. Altfel se crează neegalităţi şi pri­vilegii ca urmări economice dezas­truoase pentru partea nefavori­zată. Statul crează în sânul aceleaşi bresle, sau aceleiaşi categorii de din pagr. S-a­ u contribuabili, deosebiri şi avanta­­gii cari duc deadreptul la o concu­renţă neleală între elementele a­­celoraş ramuri de producţie, rui­nând o parte din aceşti contribua­bili. In cazul nostru special, industria mare este aceia care suportă con­curenţa neleală şi nu înţelegem interesul statului, de a o lovi şi in acest chip. NERENTABILITATEA NOULUI IMPOZIT Prin însăşi aceste vicii fun­damentale, noul impozit este menit să dea rezultate cu desăvârşire contrarii celor urmărite. Rentabi­litatea unui impozit nu este asigu­rată de cei mari, ci de cei mulţi. Producătorii mici rămânând scu­­tiţi, cele mai multe industrii mari nu vor putea suporta concurenta şi se vor ruina. Ce va Incasa statul in acest caz ? . In tot cazul este imposibil să nu se nască un mare dezechilibru prin apariţia pe piaţă a unor pro­duse similare, unele taxate cu ci­­fra de afaceri, altele scutite. Noua lege trebue deci neapărat Înlăturată, menţinându-se cea ve­che, destul de apăsătoare, dar e­­chitabilă şi rentabilă pentru stat. L RADU JUDICIARE (l­tOV) JURISPRUDENTA LA LEGEA SUSPENDĂRII EXECUTĂRILOR UR­BANE In fața tribunalului notarial, cu ocaza termenului pentru vir-*area imobilului d-luî Radu I. Rădulescu, component al firmei Corhăneanu și Rădulescu, — declarată în stare da faliment, ca firmă sociala — și componenții ei personali, s’a pus chestiunea dacă imobilul unuia din componenți, declarat în stare de fa­liment, poate să fie executat în ba­sa unei creanțe hipotecare, date pentru garantarea datoriilor firmei sociale. Din partea debitorului s’a pus concluziuni în sensul că trebue să fie suspendată executarea vânzării şi ci se bucură de avantagiile le­gii din Decembrie 1932 neintrând in excepţiile prevăzute de acea lege pentru datoriile comercianţilor, în­tru­cit imobilul este obiect distinct de patrimoniul comercial al firmei şi garanţia a fost şi ea dată în cali­­tate personală și nu aceia de co­merciant. Tribunalul a admis acest punct de vedere și a suspendat executa­rea. RĂSPUNDEREA CIVILA PATRONALA Secția IlI-a a tribunalului, după ample dezbateri privind moartea u­­nui muncitor, provocată prin elec­trocutare la un aparat defect, a sta­tornicit jurisprudenţa că patronul nu poate să fie obligat la despăgu­biri civile în nici un caz şi sub nici formă pentru accidentele suferi­te de muncitori, care nu au decât dreptul la despăgubirile şi pensiu­nile prevăzut de legea asigurărilor muncitoreşti, întrucât patronii plă­­tesc aci , prin Casa Patronală — o cotă fixă tocmai pentru acoperi­rea acestor riscuri şi pentru evitarea răspunderii lor directe. INCORECTITUDINILE UNEI COMISII DE IMPUNERE D. prezident Papadopol, a început ori la cab. I de instrucţie, cerce­­tările privind reclamaţiunea minis­terului de finanţe referitoare l­a in­corectitudinile imputate comisiei a 7I-a de recensământ de pe lângă percepţia 9-a fiscală. Au fost audi­aţi cei trei membri ai comisiei, d. Brejbeanu, Petculescu, Sachelarie, după care s’a fixat un nou termen pentru audierea martorilor cauzei. CHESTIUNEA „FORŢEI MAJORE* Un recurs făcut cu menţiunea „de a se putea judeca în lipsă”, este a­­nulat ca netimbrat, cu toate că re­curentul trimisese o telegramă a­­nunţând că este împiedicat prin forţă majoră să se prezinte în faţa Curţii de casaţie, din cauza inun­­daţiunilor din regiunea sa. Atacându-se cu contestaţie decizia înaltei Curţi, secţia l-a a dispus ca chestiunea să fie înaintată secţiuni­­lor unite, în conformitate cu art. 17 din legea Casaţiei, întrucât nu este de acord cu jurisprudenţa din 1930 a secţiei a Il-a a înaltei Curţi de casaţie, care admisese contestaţia pe «un motiv tot de forţă majoră. CONCORDATUL MUNTE­­LUI DE PIETATE Pe baza acordului intervenit între de pl­i­­enţii Muntelui de Pietate şi conducătorii acestei instituţiuni «» Introdus­eri la Trib.­lkiov sec- I-a comercială, o cerere prin care se o­­feră creditorilor plata integrală a creanțelor lor în patru rate, după cum urmează: 10 la sută înainte de omologarea concordatului, 20 la sută 1—31 De­cembrie 1933, 30 la sută la 1—31 De­cembrie 1934, 40 la sută 1—31 De­­cembrie 1933. S'a fixat termen pentru adunarea creditorilor la 25 Februarie ax. ora 9. s. m- în pretoriul Trib. Ilfov sec. l-a comercială. DIVERSE — 7-a cabe. S de instrucţie au fost arestaţi Topan Gheorghe din fun­dătura Negru Vodă 7 şi Orăşan Oc­­tavian din calea Şerban Vodă 94. Ultimul fiind practicant la ocol. I, a primit din sugestia primului să dist­rugă un act important dintr-ult dosar penal privind pe Topan Gheorghe. — Cap. 8 de instrucţie a dat ordo­­nanţă de neurmărire în cauza lui State Ionescu, care a omorît cu un foc de armă pe Ştefan Ivan Dobre zis Ţigănuş, ambii din com. Spana­ţov, cu ocazia ultimelor alegeri să­tești. S-a socotit că State Ionescu a fost în legitimă apărare. Situaţia agricola îa ţara In cursul primai jumătăţi a iazuri Ianuarie a nins In tot cuprinsul ţă­rii- Semănăturile sunt la prezent a­­coperite de un strat suficient de ză­padă, cu excepţia câtorva regiuni din nord-vestul ţării (Satu-Mare) unde precipitaţiunile atmosferice au fost relativ reduse­ Mai ales la jude­ţele din câmpia Dunării, unde cul­turile de toamnă au avut mult de suferit din cauza secetei, zăpada că­zută aduce solului umiditatea de ca­re acesta avea nevoe­îngheţurile Înregistrate. Înainte de ultima ninsoare, nu au fost destul de tari pentru a vătăma semănăturile, numai din Bucovina şi nordul Basa­rabiei sa semnalează pagube parţia­le de mică importanţă- In prezent ga­nul puternic ce domneşte în ţară nu poate influenţa starea culturilor, a­­cestea fiind in general bine apărate de zăpada căzută-In Basarabia suprafaţa însămânţa­rilor a fost pretutindeni mai mare de­cât în anul precedent. In cele mai multe judeţe din Moldova întinde­rea cultivată este de asemenea în creştere. In schimb situaţia din Mun­tenia întreagă şi din Dobrogea este deficitară, iar în Transilvania unele regiuni au sporit întinderea semă­nată iar altele au redus-o, după con­di­ţiile meteorologice şi economice locale­ Starea culturilor de toamnă la în­ceputul anului curent a fost bană în Basarabia, Moldova şi Transilva­nia, şi mediocră sau chiar submedio­cră in cele mai multe din judeţele Munteniei şi Dobrogei­

Next