Argus, martie 1933 (Anul 23, nr. 5966-5992)

1933-03-01 / nr. 5966

ANUL XXIII No. 5966 La Cinema VOX AZI PREMIERA Congorilla Singurul film sonor original tn Junglă ABONAMENTE: IN ŢARA I IN STRIATA!» 0» an 1000 1«i I Ua an 2200 1« 6 luni 5S0 » I 6 tai 1300 • 3 l«ai 300 • I 3 luai 800 » j l»l la |»râ. 6 l«l tn straiBâtato Moratoriul bancar în America Din America vin veşti impresio­nante despre situaţia băncilor. Moratoriul băncilor în America e un eveniment mult mai grav de cum ni-1 putem închipui noi. In America nimeni nu poartă bani la el, nici nu îi păstrează acasă. Viaţa de fiecare zi atârnă de bancă. Ori­ce om care are o cât de mică eco­nomie o depune la bancă, de unde primeşte un carnet de cecuri, cu care face plăţi cum ar face cu do­lari efectivi. Moratoriul, fie chiar pentru câte­va zile, înseamnă suspendarea mij­loacelor de plată ale întregei popu­laţii, fără deosebire de sărac sau bogat. E uşor deci de înţeles alar­­ma şi spaima pe care a putut-o produce vestea moratoriului. Dacă ne întrebăm de ce a fost nevoe de moratoriu, răspunsul este foarte simplu: fiindcă lumea a îtrceput să facă tezaure proprii. Industria nemai mergând din plin, populaţia şi-a dat seama că băncile care trăesc din înflorirea indu­strială pierd din puterea lor, pe măsură ce industria îşi reduce ac­tivitatea. Cei cari aveau depozite în­ bănci şi-au făcut socoteala că e mai bine să-şi aibă banii în păstra­rea lor proprie şi fără dobândă, decât să-i fie în bancă, unde riscă să-i piardă. Mişcarea de tezauri­zare particulară, care la noi s’a pronunţat cu furie acum doi ani şi a­­ produs ravagii între bănci, în America abia acum e în totu­şi produce aceleaşi efecte. încetinirea activităţii economice face ca lumea să renunţe de a mai căuta beneficiu din plasamentul capitalului mobiliar şi­­să prefere a consuma acest capital, decât să-l lase expus la pierdere totală în întreprinderi sau în bărbci. Se petrec deci şi în America exact aceleaşi fenomene care s’au petrecut şi se petrec încă la noi. Aceleaşi cauze produc aceleaşi­­efecte pretutindeni. Aceasta este singura interpretare ce se poate da cu bunăcredinţă şi în cunoştinţă de cauză, veştilor ce ne vin des­pre situaţia bancară din America. Cu toate acestea la noi sunt a­­numite cercuri bine cunoscute, care văd în telegramele ce ne vin din America o promisiune de îm­plinire a unor visuri politice de­şarte. Cercurile politice româneşti, care şi-au făcut un program din deprecierea leului, văd în slăbi­ciunea băncilor americane şi în măsurile luate acolo pentru apăra­rea băncilor şi uşurarea panicii, o prevestire a deprecierii dolarului. Şi ele îşi zic că, odată dolarul de­preciat, leul nu va mai avea nici un motiv să stea la paritatea lui legală de astăzi, ci va trebui să se depre­cieze şi el pentru a deschide dru­mul către putere, celor ce au pre­văzut şi au predicat căderea leu­lui. Zguduirea băncilor americane nu e deloc o dovadă că, împreună cu băncile, se clatină şi dolarul. S’ar putea spune că e tocmai dimpotrivă. Băncile se clatină fiind­că lumea scoate din circulaţie do­larul şi îl ascunde, înăsprind prin această operaţie efectele destul de triste ale deflaţiei, ale urcării va­lorii banului. Tezaurizarea are de efect rări­rea banului din circulaţie şi deci scumpirea lui. De aproape trei ani, America luptă contra deflaţiei prin mijloace eroice, creind monedă nouă în proporţii enorme, îngăduite de importanta ei rezervă de aur. In orice altă vreme, abundenta a­­ceasta de bani noui, ieşiţi pe piaţă — 5—6 miliarde de dolari — ar fi provocat o adevărată inflaţie şi o adâncă depreciare a banului. In vremurile acestea de supra­producţie şi de stagnare a comer­ţului, abundenta de bani nu s’a fă­cut simţită, fiindcă publicul a do­sit banul, pe măsură ce a putut pune mâna pe el. Când omul nu mai are încredere că poate vinde cu câştig ceiace produce, el îşi caută sprijin moral şi material în­­tr’o rezervă de bani, pe care şi-o face necontenit, cât ţine criza. Din această pricină revărsarea banilor noui nu s’a resimţit în tot timpul crizei nici în America, cum nu s’a resimţit nici în ţara noastră. Ceea ce susţine dolarul — ca şi leul de altfel — e încrederea pe care publicul o acordă de prefe­rinţă banului, în locul mărfii. Toate băncile de emisiune au făcut în aceşti trei ani din urmă o politică monetară largă, care, dacă nu a depăşit regulele emisiunii pe bază de aur, a depăşit însă, cu mult ritmul normal al emisiunilor cerute de nevoile comerţului. Nicăeri nu au apărut, însă, simptome de infla­ţie, fiindcă pretutindeni e surplus de marfă. In această situaţie ar fi o ade­vărată nebunie ca băncile de emi­siune să treacă de la o politică mo­netară largă, destinată a tempera efectele deflaţiei, la o politică cu­rat inflaţionistă. E absurd ca pe a­­ceeaşi piaţă şi în acelaşi moment să se găsească şi surplus de marfă şi surplus de bani. Dacă goana pu­blicului după bani ca mijloc de a­­sigurare în contra crizei, ar fi de­­jucată de Banca Naţională prin e­­misiuni nesocotite, viaţa economi­că ar cădea în haos şi ar lua as­pecte primitive. Se vorbeşte în adevăr şi în A­­merica — cum se vorbeşte şi la noi şi aiurea — despre lecuirea defla­ţiei prin inflaţie, prin depreciarea monedei. E LEACUL DISPE­RĂRII TEORETICE, căci, pusă în practică, inflaţia nu ar duce deloc la lecuirea crizei. Abundenţa de bani buni sau fal­sificaţi de Stat are un efect econo­mic înviorător, dar numai atunci când piaţa e lipsită de mărfuri, dintr-o împrejurare oarecare şi belşugul de bani vine să stimuleze munca şi producţia, întocmai ca un tonic într’un organism slăbit. Când, însă, piaţa este supraîncăr­cată şi sufere tocmai de congestie de mărfuri, belşugul de bani nu poate drege nimic. Publicul as­cunde banul şi-l răreşte atâta timp cât Statul sau banca de emisiune nu fac dea dreptul bani falsi. Când publicul s’ar convinge ca banul e falsificat, el ar renunţa de a mai face tezaure, dar şi de a mai face orice tranzacţie în bani. Organiza­ţia de Stat şi viaţa economică ar fi lovite de paralizie. Interesul plăţii datoriilor vechi, pe care-i pun înainte teoreticianii devalorizării sau ai restabilizării, nu are nici o importantă faţă de gravitatea situaţiei pe care ar des­­lănţui-o, pierderea încrederii în monedă, într-o epocă de deflate. A. CORTEANU G 'VRGim * ORGAN ZILNIC AL COMER?ULUI Fondatori: S. PAUKER fi EL F. VALENTIN BIROURILE BieviţU, Str. Constantin alffls Mr. 2A EL INDUSTRIEI şi FDIANţiu Director s GRIGORE GAFENCU TELEFON 3­0003 St 3­2M9 Miercuri 1 Martie 1933 azi ia vox senzaţionala premieră Congorilla cea mai mare realizare din jungla africană PUBLICITATE­A se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate P­IAŢA La noi, bursa a fost foarte calmă. S’au făcut transacţiuni puţine, cursurile rămânând în toate com­partimentele neschimbate. In efecte s’au încheiat: Renta stabilizării la 41 si 5 op­timi; renta desvoltării la 45 şi un sfert; renta exproprierii la 28 şi trei sferturi. In acţiuni, au fost mai ferme : Creditul Industrial, care încheiase la cursul de 205 ex. cupon, ceea ce revine la 255, faţă de cursul de 243, cât fuseseră în ajun. Valorile de petrol, au rămas în jurul cursurilor precedente. Astra Română 490; Steaua Ro­mână 263; Creditul Minier 164; I. R. D. P. 40. * In discursul ţinut de eri la Ca­meră d. V. Madgearu, ministrul fi­nanţelor a declarat că budgetul sta­tului nu poate fi redus sub 24 mi­liarde Iei d­e Bursele străine sub impresia e­­venimentelor din America. La redeschiderea şedinţei bursa din Paris a primit cu nervozitate ştirea despre scăderile de la bursa din New-York. Mai târziu spiritele s-au calmat. Cota a avut totuși de suferit u­­nele scăderi. Valorile americane au pierdut cel mai mult. Din toate compartimentele, nu­mai compartimentul petrolifer a fost mai bine dispus. Astra Română a trecut de la 62 la 64. Steaua Română s-a urcat până la 49—49 juni. Aceste urcări au fost determinate de comunicările mai optimiste venite de la Londra, unde se negociază prelungirea a­­cordului petrolifer. La Bursa din Bruxelles influenta tulburării financiare din New-York a fost nu mai puţin simţită. Scăderea comerțului exterior al Statelor­ Unite Din ultima statistică publicată asupra comerțului exterior al Sta­­telor Unite, rezultă pe luna ianua­rie o nouă scădere. Exportul a în­sumat 120 milioane dolari iar im­portul 96 milioane dolari. Prețul aurului la Londra Prețul aurului la Londra pe ziua de 24 Februarie, a fost de 121 shH- dngi 10 pence pentru o­rice aur fin. Urmărir­ea încasării impozitului pe lux şi cifra de afaceri Industriaşii cari nu au achitat acest impozit pe 1931-1932 pierd dreptul la contingentele de import Ministerul de industrie şi co­merţ a dat ori următoarea decizie ministerială: ART. I. — Camerele de comerţ şi industrie, vor înainta Uniunea Camerelor de comerţ şi industrie, de îndată, certificatele liberate de administraţiile financiare importa­torilor industriaşi pentru DOVE­DIREA PLATII IMPOZITULUI PE LUX ȘI CIFRA DE AFACERI, A­­SUPRA MĂRFURILOR VÂNDU­TE, PE ANUL 1931 și 1932 și care au fost depuse la aceste i­nstitutiuni de industriaşi, în vederea întoc­mirii tablourilor pe baza decizianei No. 103.739 din 1932. ART. II. — Acei importatori in­dustriaşi cari la declararea impor­tului, cerută de decizia mai sus a­­mintită, n’au depus certificate li­berate de administraţiile financiare doveditoare al impozitului pe lux şi cifra de afaceri plătit pe 1931, respectiv 1932, sau le-au prezentat incomplect, sunt obligaţi a Ie pre­zenta Camerelor de comerţ şi in­­dustrie respectivă PANA CEL MAI TÂRZIU 7 MARTIE a. c., cunoscând că toţi acei ce nu se vor conforma, VOR PIERDE DREPTUL LA COTA DE IMPORT ce urmează a se fixa pe baza sus­menţionatului impozit. Camerele de comerţ şi industrie vor înainta aceste certificate Uniu­nea Camerelor de comerţ şi indu­strie în termen de 24 ore de la ex­pirarea termenului mai sus amintit. Centralizarea exportului Austriei Guvernul austriac proecteaz­ă searea unui oficiu central de ex­port, care să concentreze în­treaga organizaţie a exportului repartizată actualmente la dife­rite ministere. Acest oficiu va avea misiunea să vegheze la stabilizarea preţu­lui mărfurilor austriace pe pie­ţele străine, evitând concurenţa pe pieţele favorizate de tarife preferenţiale. Comerţul exterior al Braziliei în 1932 Exportul total al Braziliei se cifrează, în 1932, la 1.632.265 tone, reprezentând o valoare de 36 mi­lioane 629.000 livre, faţă de 2 mi­lioane 236.062 tone şi o valoare de 49.544.000 livre, în 1931. Importul a atins 3.335.927 tone, reprezentând o valoare de 21 mi­lioane 744.000 livre, rată de 3 mi­lioane 552.278 tone și o valoare de 28.756.000 livre, în 1931. Pe 1952, balanța comercială a Braziliei prezintă un sold favora­bil de 14.885.000 livre sterline. an CRIZA DIN STATELE UNITE Un bilanţ îngrijitor.— Pagube de sute de miliarde.—Internţia guvernanţi Federal Institutele bancare din Statele­ Unite se închid unul după altul. Faptul nu trebue să surprindă. O furtună deslănţuită în târgul fi­nanciar nu se opreşte niciodată la o singură bancă. Neîncrederea e o boală molipsitoare. Ea se în­tinde cu iuţeala fulgerului. Şi, când atmosfera ,se limpezeşte, se observă cu uimire, pe ce supra­faţă uriaşe s’a întins şi cât da însemnate sunt pagubele sufe­rite. Dacă facem bilanţul de până acum al tulburării financiare din Statele Unite, căpătăm următoa­rele cifre: Numărul total al fali­mentelor bancare în Sta­tele Unite dela 1 Ianuarie se ridică la 342, ceiace reprezintă o medie tie 43 pe săptămână. Scăderea acestei medii la ju­mătate în cursul ultimei chen­zine este atribuită in special fap­tului că s'a făcut uz de nume­roase ,,moratorii bancare” în a­­ceastă perioadă. Astăzi, moratoriul bancar e aproape general. In statele: New- York, New Jersey, Vermont, Iowa si Nebrasca, guvernele au fost autorizate să vie în ajutorul băncilor. Dupe cum vestește o telegramă Rador la Indianapolis, băncile a­­nunţă că nu vor acorda retrageri de depozite decât în­­ oporţie de maxi­mmi şv,­­ifină l,a noui dispoziţii. Mai multe bănci din Indianopo­lis­ au hotărât limitarea plăţilor. Citizen National Bank din South­­bend a declarat un moratoriu ne­limitat. Banca de economie din Fost Wayne nu plăteşte fără preaviz de două luni. Se pregăteşte un proect de le­ge, prin care comisarul statului Indiana să fie împuternicit cu re­glementarea situaţiei bancare. La Cleveland, şapte bănci, mem­­bre ale Casei de Compensaţiuni, şi-au limitat retragerile de depozi­te la acelaş nivel. La Akron în Ohio cinci bănci, care la un loc reprezintă depuneri de 55 milioane dolari, vor deschi­de azi ghişeele, dar vor limita re­­tragerile din depozitele de econo­mii la 1 la sută pe lună iar retra­gerile din conturile comerciale vor fi de asemenea limitate. La Dayton City, în Ohio, autori­tăţile au decretat suspendarea tu­turor operaţiunilor bancare pe trei zile. Din Baltimore, se anunţă că toa­te băncile vor rămâne câteva zile închise, în vederea măsurilor ce urmează să fie luate pentru a înlătura ridicarea exagerată a depozitelor. Moratoriul privește 205 bănci cu active în valoare totală de 889 milioane dolari. SUMELE RIDICATE IN ULTIMA SAP­­TAMANA AU ATINS CIFRA DE 13 MILIOANE DOLARI, DIN TOTALUL DEPOZITELOR DE 500 MILIOANE DOLARI. Gu­vernatorul a declarat că la re­deschidere, băncile vor dispune de mijloacele necesare pentru a face faţă nevoilor. SI IN ALTE STATE... In alte state şi anume Michi­gan, Indiana, Nebraska, Wiscon­sin, Iowa, Florida şi Oklahoma s’a decretat un regim excepţional în ce priveşte băncile. Congresul a votat o lege, prin cari toate băncile naţionale ame­ricane sunt puse sub controlul gu­vernatorilor statelor respective. Prin aceasta, întreaga organizaţie bancară americană se găseşte sub dictatură financiară. „American Banker” scrie că în nouă state americane, starea de moratoriu e aproape generală. Se găsesc în moratoriu PESTE 700 DE BĂNCI, din care 500 numai în statul Michigan. După ziarul american, măsu­rile luate sunt cât se poate de indicate pentru a se înlătura pa­nica şi retragerile catastrofale de depozite, cât şi pentru a atenua presiunea sub care se găsesc as­tăzi băncile. DEPOZITE AMENINŢATE DE SUTE DE MILIARDE In anul acesta, au dat până acum faliment bănci, totalizând DEPOZI­TE DE 1995 MILIOANE DOLARI — VREO TREI SUTE DOUĂZECI MILIAR­DE LEI. Dupe cum se vede, o măcinare de capitaluri, atât de mare cum nu­mai în Statele Unite, ţara exageră­rilor, se poate întâmpla. Nenorocirea mare, e că această tulburare nu poate fi deocamdată localizată. Circulaţia monetară a fost mult sporită din cauza ajutoarelor date băncilor. La 15 Februarie, circula­ţia a fost de 5.854 MILIOANE DOLARI, faţă de numai 5.6­1 mi­lioane cu patru săptămâni înainte. In aceeaş proporţie, au scăzut de­pozitele de aur ale băncilor parti­culare la băncile de rezervă. Sunt depozite adunate de ani de zile şi cari făceau ca stocul prevăzut de lege să fie, întotdeauna cu mult depăşit. Băncile din New-York, Chi­cago şi Cleveland au trimis mari cantităţi de bancnote şi aur băn­cilor din Detroit şi celelalte state ameninţate ca să poată să opreas­că panica din regiunile■ indus­triale. In ciuda acestor ajutoare, în ciuda concursului larg, dat de Reconstruction Finance Corp., re­tragerile de depozite n’mai putut fi oprite. Dimpotrivă. Ele s'au ge­neralizat într-o asemenea măsură încât ameninţă întreg organismul bancar al Statelor Unite, şi, prin aceasta, ruina a milioane de oa­meni. Nu e, deci, de mirare că a trebuit să se recurgă la morato­riul bancar şi că, guvernul fede­ral a hotărât să ia măsuri dras­tice ca prăbuşirile financiare să fie oprite. Ştiri sosite, aseară, la Paris, vesteau că, pentru calmarea deponenţilor, GUVERNUL VA GARAN­TA DEPOZITELE DIN BĂNCI. Cu o condiţie: să se dea bănci­lor răgazul de a-şi mobiliza în pa­ce activul. Căci o lichidare forţa­tă, înseamnă în primul rând, dis­trugerea activului. Guvernul american justifică in­tervenţia lui, prin faptul că starea băncilor americane e bună, numai lipsa de încredere deslănţuită de unii factori neprielnici, fac ca ele să suporte un iureş de retrageri de depozite, pe care nici o bancă din lume — oricât de serioasă ar fi — nu l’ar putea suporta. Pagubă, paguba, paguba Nervozitatea deţinătorilor de capital se întoarce întotdeauna, împotriva lor. Nu numai in legă­turile lor cu băncile. Ci, iu toate domeniile de activitate­, lată, de pildă, cum au scăzut cursurile în Wall Street, în urma tulburării pieţei americane. O situaţie grea. Nu, însă, dis­perată. Valorile reale rezistă. Nu dispar decât acelea cari nu pot să lupte cu greutatea vremurilor. Viaţa nu se opreşte în loc. Inter­venţia hotărâtă a statului, va în­lesni lecuirea. După, regimul de Pagubă de sute de miliarde, pentru deţinătorii de acţiuni. In fruntea păgubiţilor, stau deţinăto­rii de acţiuni bancare. Unele din ele, au scăzut la jumătate până în ziua de 23 Februarie. De atunci, cursurile au scăzut şi mai mult, umflare şi exagerare reprezentat de prezidentul Hoover, vine în fr­unt­ea Statelor­ Unite, un om al realităţilor Roosewelt. rcW în pagina V-a ultimele te­legrame despre Criza din Statele­ Unite). Hoover şi Roosewelt 19 3 2 SITUAŢIA EXTERNA Alegerile în Germania In bătălia politică internă care din nou frământă Germania, săptămâna aceasta e hotărâtoare. Duminică a­­legătorii germani vor păşi la urne pentru a-şi manifesta voinţa de a fi conduşi de Hitler său de adversarii acestuia, şi nu de un partid politic sau de altul, ci de un regim sau de altul. Bătălia politică a fost simplificată tocmai prin forţele ce se înfruntă. De aceia de data aceasta nu mai candidează ca în trecutele alegeri zeci de partide, ci numărul listelor s’a redus la opt. Iar acestea pot fi la rândul lor împărţite in trei grupe mari: partidele naţionaliste, partidele de stânga, care stau­ duşmănoase fa­­­ţă în faţă, iar intre ele centrul şi populiştii, putând negocia o înţele­gere la dreapta ca şi la stânga. Va întruni guvernul, adică blocul partidelor naţionaliste cele 51 la su­tă din voturi, care să-i îngădue rămâ­nerea la putere fără a avea nevoie de sprijinul altor partide şi deci de concesiuni? Răspunsul pare indoel­­nic. Naţional-socialiştii se tem de ceia ce va urma zilei de 5 Martie. Graba d-lui Hitler de a ocupa pos­turile principale în administraţie cu personalităţi devotate din mişcarea naţional-socialistă, înarmarea gărzi­lor de asalt prin trecerea lor în ca­drul poliţiei, ordinul dat poliţiştilor de a colabora în toate împrejurările cu miliţienii naţional-socialişti, toate acestea vădesc preocuparea de a păs­­tra influenţa partidului­ hitlerist indi­ferent de rezultatul alegerilor. De pe acum, partidul rraţional-ger­man şi domnii din clubul seniorilor cari au înlesnit venirea d-lui Hitler la guvern, au motive să se teamă de tovarăşul lor,­­care pe­ fiecare zi s­e emancipează şi lasă să se înţeleagă că, numit la loc de conducere, reveri­fică efectiv conducerea. In partidele din stânga, îngrijora­rea pare să fi paralizat orice putere de reacţiune. Teama de măsurile ar­bitrare ale guvernului, a făcut ca în campania lor electorală, centrul şi social-democraţii să evite orice atitu­dine bătăioasă. «­* * După ziua de 5 Martie, situaţia partidelor de stânga se va preciza. La fel va trebui să se precizeze situa­ţia partidului comunist. Astăzi acest partid este oarecum scos din lege. Cluburile sale sunt închise, materia­lul său de propagandă este confiscat, presa este suspendată. Se afirmă că după alegeri guvernul ar avea inten­ţia să dizolve partidul sau să anuleze­ mandatele comuniştilor, înlesnindu-şi astfel propria sa situaţie in Parla­ment. încordarea în opinia publică ger­mană pare a fi la culme în aceste puţine zile până la alegeri. Hotărâ­toare pentru soarta Germaniei va fi insă săptămâna viitoare, după ce po­sibilităţile de cucerire ca şi cele de rezistenţă vor fi fost epuizate pe cale legală. Legea pentru încurajarea indus­trii naţionale, votată în 1912, ex­piră, în parte anul acesta. Dupe u­­nii, această lege va fi prelungită, pentru acele categorii de indus­trii ale căror foloase, acordate, ex­piră acum. Dupe alţii, legea va fi revăzută, în totalul ei, şi întoc­mită pe alte baze. Prin această lege industriile cari se pot folosi de avantagiile ei, se împart în următoarele catego­rii : Industrii cari trag materia pri­mă din agricultură sau dintr’un derivat al ei, sau din solul și sub­solul tării. Această categorie de industrii e sub-împărțită în alte două catego­rii şi anume : Acelea cari nu au nici o obligaţie de a exporta pro­dusul lor şi acelea cari sunt obli­gate de a exporta o pătrime din cantitatea de produs fabricat. Celelalte industrii, cari se bu­­­cură de foloasele acestei legi sunt: Industriile cari trag cea mai mare parte din materia primă din străi­nătate, fabricile de alcool și bere, șantierele navale pentru construc­țiuni de orice fel și uzinele electri­ce cari produc, în principal, ener­gie pentru industrii. Pentru industriile ce intră în ca­tegoria I-a avantagiile, acordate prin această lege, expiră în anul 1942. Iar pentru cea mai mare parte din industriile ce intră în categoria acelora de sub punctul II, avantagiile expiră în anul cu­rent. Industria lemnului, de care ne ocupăm în prezentul articol, intră în categoria I-a, adică, în rândul a­­celor industrii, cari întrebuinţează materia primă din solul tarei Industria cherestelei însă, care este cea mai principală ramură din industria lemnului, intră în a doua subdiviziune, adică în rândul ace­lora, cărora le incumbă obligaţiu­nea de a exporta o pătrime din produsul fabricat anual. AVANTAGIILE ACORDATE INDUSTRII CHERESTELEI Cele mai principale foloase, a­­cordate prin lege, industriilor ce intră în categoria l-a sunt: Vânzare de către stat, judeţ şi comună a terenului necesar pentru fabrici ; folosinţă gratuită a căde­rilor de apă şi a râurilor pentru forţa motrică; scutirea de dreptul de vamă pentru maşini şi accesorii importate; reducerea de transport pe C. F. R., şi anume 30 la sută pentru materii prime şi 45 la sută pentru mărfurile fabricate ; dreptul de a dobândi autorizare de a in­stala Unii de garaj $1 SCUTIREA DE ORICE IMPOZIT DIRECT CĂTRE STAT, JUDEŢ ŞI CO­MUNA, cu obligaţiunea de a plăti statului o cotă ce variază între 2 şi 5 la sută din beneficiul net al în­­treprinderei. Acele industrii, cari exportează o pătrime din produsul fabricat, ur­mează a se bucura de foloase mai largi, sub raportul regimului fiscal, decât celelalte industrii, cari deşi prelucrează materie primă din ţară, to­tuş nu exportează această canti­tate minimală de produs. Aceste foloase constau în aceea că, în loc de plata cotei de 3, 4 şi 5 la sută din beneficiul net, pe de­­cadă de ani, industriile, ce fac ex­(Citiţi continuarea în pag- III-a )■ Săptămâna forestieră Industria lemnului şi legea pentru încurajarea industrii naţionale

Next