Argus, martie 1933 (Anul 23, nr. 5966-5992)
1933-03-01 / nr. 5966
ANUL XXIII No. 5966 La Cinema VOX AZI PREMIERA Congorilla Singurul film sonor original tn Junglă ABONAMENTE: IN ŢARA I IN STRIATA!» 0» an 1000 1«i I Ua an 2200 1« 6 luni 5S0 » I 6 tai 1300 • 3 l«ai 300 • I 3 luai 800 » j l»l la |»râ. 6 l«l tn straiBâtato Moratoriul bancar în America Din America vin veşti impresionante despre situaţia băncilor. Moratoriul băncilor în America e un eveniment mult mai grav de cum ni-1 putem închipui noi. In America nimeni nu poartă bani la el, nici nu îi păstrează acasă. Viaţa de fiecare zi atârnă de bancă. Orice om care are o cât de mică economie o depune la bancă, de unde primeşte un carnet de cecuri, cu care face plăţi cum ar face cu dolari efectivi. Moratoriul, fie chiar pentru câteva zile, înseamnă suspendarea mijloacelor de plată ale întregei populaţii, fără deosebire de sărac sau bogat. E uşor deci de înţeles alarma şi spaima pe care a putut-o produce vestea moratoriului. Dacă ne întrebăm de ce a fost nevoe de moratoriu, răspunsul este foarte simplu: fiindcă lumea a îtrceput să facă tezaure proprii. Industria nemai mergând din plin, populaţia şi-a dat seama că băncile care trăesc din înflorirea industrială pierd din puterea lor, pe măsură ce industria îşi reduce activitatea. Cei cari aveau depozite în bănci şi-au făcut socoteala că e mai bine să-şi aibă banii în păstrarea lor proprie şi fără dobândă, decât să-i fie în bancă, unde riscă să-i piardă. Mişcarea de tezaurizare particulară, care la noi s’a pronunţat cu furie acum doi ani şi a produs ravagii între bănci, în America abia acum e în totuşi produce aceleaşi efecte. încetinirea activităţii economice face ca lumea să renunţe de a mai căuta beneficiu din plasamentul capitalului mobiliar şisă prefere a consuma acest capital, decât să-l lase expus la pierdere totală în întreprinderi sau în bărbci. Se petrec deci şi în America exact aceleaşi fenomene care s’au petrecut şi se petrec încă la noi. Aceleaşi cauze produc aceleaşiefecte pretutindeni. Aceasta este singura interpretare ce se poate da cu bunăcredinţă şi în cunoştinţă de cauză, veştilor ce ne vin despre situaţia bancară din America. Cu toate acestea la noi sunt anumite cercuri bine cunoscute, care văd în telegramele ce ne vin din America o promisiune de împlinire a unor visuri politice deşarte. Cercurile politice româneşti, care şi-au făcut un program din deprecierea leului, văd în slăbiciunea băncilor americane şi în măsurile luate acolo pentru apărarea băncilor şi uşurarea panicii, o prevestire a deprecierii dolarului. Şi ele îşi zic că, odată dolarul depreciat, leul nu va mai avea nici un motiv să stea la paritatea lui legală de astăzi, ci va trebui să se deprecieze şi el pentru a deschide drumul către putere, celor ce au prevăzut şi au predicat căderea leului. Zguduirea băncilor americane nu e deloc o dovadă că, împreună cu băncile, se clatină şi dolarul. S’ar putea spune că e tocmai dimpotrivă. Băncile se clatină fiindcă lumea scoate din circulaţie dolarul şi îl ascunde, înăsprind prin această operaţie efectele destul de triste ale deflaţiei, ale urcării valorii banului. Tezaurizarea are de efect rărirea banului din circulaţie şi deci scumpirea lui. De aproape trei ani, America luptă contra deflaţiei prin mijloace eroice, creind monedă nouă în proporţii enorme, îngăduite de importanta ei rezervă de aur. In orice altă vreme, abundenta aceasta de bani noui, ieşiţi pe piaţă — 5—6 miliarde de dolari — ar fi provocat o adevărată inflaţie şi o adâncă depreciare a banului. In vremurile acestea de supraproducţie şi de stagnare a comerţului, abundenta de bani nu s’a făcut simţită, fiindcă publicul a dosit banul, pe măsură ce a putut pune mâna pe el. Când omul nu mai are încredere că poate vinde cu câştig ceiace produce, el îşi caută sprijin moral şi material într’o rezervă de bani, pe care şi-o face necontenit, cât ţine criza. Din această pricină revărsarea banilor noui nu s’a resimţit în tot timpul crizei nici în America, cum nu s’a resimţit nici în ţara noastră. Ceea ce susţine dolarul — ca şi leul de altfel — e încrederea pe care publicul o acordă de preferinţă banului, în locul mărfii. Toate băncile de emisiune au făcut în aceşti trei ani din urmă o politică monetară largă, care, dacă nu a depăşit regulele emisiunii pe bază de aur, a depăşit însă, cu mult ritmul normal al emisiunilor cerute de nevoile comerţului. Nicăeri nu au apărut, însă, simptome de inflaţie, fiindcă pretutindeni e surplus de marfă. In această situaţie ar fi o adevărată nebunie ca băncile de emisiune să treacă de la o politică monetară largă, destinată a tempera efectele deflaţiei, la o politică curat inflaţionistă. E absurd ca pe aceeaşi piaţă şi în acelaşi moment să se găsească şi surplus de marfă şi surplus de bani. Dacă goana publicului după bani ca mijloc de asigurare în contra crizei, ar fi dejucată de Banca Naţională prin emisiuni nesocotite, viaţa economică ar cădea în haos şi ar lua aspecte primitive. Se vorbeşte în adevăr şi în America — cum se vorbeşte şi la noi şi aiurea — despre lecuirea deflaţiei prin inflaţie, prin depreciarea monedei. E LEACUL DISPERĂRII TEORETICE, căci, pusă în practică, inflaţia nu ar duce deloc la lecuirea crizei. Abundenţa de bani buni sau falsificaţi de Stat are un efect economic înviorător, dar numai atunci când piaţa e lipsită de mărfuri, dintr-o împrejurare oarecare şi belşugul de bani vine să stimuleze munca şi producţia, întocmai ca un tonic într’un organism slăbit. Când, însă, piaţa este supraîncărcată şi sufere tocmai de congestie de mărfuri, belşugul de bani nu poate drege nimic. Publicul ascunde banul şi-l răreşte atâta timp cât Statul sau banca de emisiune nu fac dea dreptul bani falsi. Când publicul s’ar convinge ca banul e falsificat, el ar renunţa de a mai face tezaure, dar şi de a mai face orice tranzacţie în bani. Organizaţia de Stat şi viaţa economică ar fi lovite de paralizie. Interesul plăţii datoriilor vechi, pe care-i pun înainte teoreticianii devalorizării sau ai restabilizării, nu are nici o importantă faţă de gravitatea situaţiei pe care ar deslănţui-o, pierderea încrederii în monedă, într-o epocă de deflate. A. CORTEANU G 'VRGim * ORGAN ZILNIC AL COMER?ULUI Fondatori: S. PAUKER fi EL F. VALENTIN BIROURILE BieviţU, Str. Constantin alffls Mr. 2A EL INDUSTRIEI şi FDIANţiu Director s GRIGORE GAFENCU TELEFON 30003 St 32M9 Miercuri 1 Martie 1933 azi ia vox senzaţionala premieră Congorilla cea mai mare realizare din jungla africană PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate PIAŢA La noi, bursa a fost foarte calmă. S’au făcut transacţiuni puţine, cursurile rămânând în toate compartimentele neschimbate. In efecte s’au încheiat: Renta stabilizării la 41 si 5 optimi; renta desvoltării la 45 şi un sfert; renta exproprierii la 28 şi trei sferturi. In acţiuni, au fost mai ferme : Creditul Industrial, care încheiase la cursul de 205 ex. cupon, ceea ce revine la 255, faţă de cursul de 243, cât fuseseră în ajun. Valorile de petrol, au rămas în jurul cursurilor precedente. Astra Română 490; Steaua Română 263; Creditul Minier 164; I. R. D. P. 40. * In discursul ţinut de eri la Cameră d. V. Madgearu, ministrul finanţelor a declarat că budgetul statului nu poate fi redus sub 24 miliarde Iei de Bursele străine sub impresia evenimentelor din America. La redeschiderea şedinţei bursa din Paris a primit cu nervozitate ştirea despre scăderile de la bursa din New-York. Mai târziu spiritele s-au calmat. Cota a avut totuși de suferit unele scăderi. Valorile americane au pierdut cel mai mult. Din toate compartimentele, numai compartimentul petrolifer a fost mai bine dispus. Astra Română a trecut de la 62 la 64. Steaua Română s-a urcat până la 49—49 juni. Aceste urcări au fost determinate de comunicările mai optimiste venite de la Londra, unde se negociază prelungirea acordului petrolifer. La Bursa din Bruxelles influenta tulburării financiare din New-York a fost nu mai puţin simţită. Scăderea comerțului exterior al Statelor Unite Din ultima statistică publicată asupra comerțului exterior al Statelor Unite, rezultă pe luna ianuarie o nouă scădere. Exportul a însumat 120 milioane dolari iar importul 96 milioane dolari. Prețul aurului la Londra Prețul aurului la Londra pe ziua de 24 Februarie, a fost de 121 shH- dngi 10 pence pentru orice aur fin. Urmărirea încasării impozitului pe lux şi cifra de afaceri Industriaşii cari nu au achitat acest impozit pe 1931-1932 pierd dreptul la contingentele de import Ministerul de industrie şi comerţ a dat ori următoarea decizie ministerială: ART. I. — Camerele de comerţ şi industrie, vor înainta Uniunea Camerelor de comerţ şi industrie, de îndată, certificatele liberate de administraţiile financiare importatorilor industriaşi pentru DOVEDIREA PLATII IMPOZITULUI PE LUX ȘI CIFRA DE AFACERI, ASUPRA MĂRFURILOR VÂNDUTE, PE ANUL 1931 și 1932 și care au fost depuse la aceste institutiuni de industriaşi, în vederea întocmirii tablourilor pe baza decizianei No. 103.739 din 1932. ART. II. — Acei importatori industriaşi cari la declararea importului, cerută de decizia mai sus amintită, n’au depus certificate liberate de administraţiile financiare doveditoare al impozitului pe lux şi cifra de afaceri plătit pe 1931, respectiv 1932, sau le-au prezentat incomplect, sunt obligaţi a Ie prezenta Camerelor de comerţ şi industrie respectivă PANA CEL MAI TÂRZIU 7 MARTIE a. c., cunoscând că toţi acei ce nu se vor conforma, VOR PIERDE DREPTUL LA COTA DE IMPORT ce urmează a se fixa pe baza susmenţionatului impozit. Camerele de comerţ şi industrie vor înainta aceste certificate Uniunea Camerelor de comerţ şi industrie în termen de 24 ore de la expirarea termenului mai sus amintit. Centralizarea exportului Austriei Guvernul austriac proectează searea unui oficiu central de export, care să concentreze întreaga organizaţie a exportului repartizată actualmente la diferite ministere. Acest oficiu va avea misiunea să vegheze la stabilizarea preţului mărfurilor austriace pe pieţele străine, evitând concurenţa pe pieţele favorizate de tarife preferenţiale. Comerţul exterior al Braziliei în 1932 Exportul total al Braziliei se cifrează, în 1932, la 1.632.265 tone, reprezentând o valoare de 36 milioane 629.000 livre, faţă de 2 milioane 236.062 tone şi o valoare de 49.544.000 livre, în 1931. Importul a atins 3.335.927 tone, reprezentând o valoare de 21 milioane 744.000 livre, rată de 3 milioane 552.278 tone și o valoare de 28.756.000 livre, în 1931. Pe 1952, balanța comercială a Braziliei prezintă un sold favorabil de 14.885.000 livre sterline. an CRIZA DIN STATELE UNITE Un bilanţ îngrijitor.— Pagube de sute de miliarde.—Internţia guvernanţi Federal Institutele bancare din Statele Unite se închid unul după altul. Faptul nu trebue să surprindă. O furtună deslănţuită în târgul financiar nu se opreşte niciodată la o singură bancă. Neîncrederea e o boală molipsitoare. Ea se întinde cu iuţeala fulgerului. Şi, când atmosfera ,se limpezeşte, se observă cu uimire, pe ce suprafaţă uriaşe s’a întins şi cât da însemnate sunt pagubele suferite. Dacă facem bilanţul de până acum al tulburării financiare din Statele Unite, căpătăm următoarele cifre: Numărul total al falimentelor bancare în Statele Unite dela 1 Ianuarie se ridică la 342, ceiace reprezintă o medie tie 43 pe săptămână. Scăderea acestei medii la jumătate în cursul ultimei chenzine este atribuită in special faptului că s'a făcut uz de numeroase ,,moratorii bancare” în această perioadă. Astăzi, moratoriul bancar e aproape general. In statele: New- York, New Jersey, Vermont, Iowa si Nebrasca, guvernele au fost autorizate să vie în ajutorul băncilor. Dupe cum vestește o telegramă Rador la Indianapolis, băncile anunţă că nu vor acorda retrageri de depozite decât în oporţie de maximmi şv,ifină l,a noui dispoziţii. Mai multe bănci din Indianopolis au hotărât limitarea plăţilor. Citizen National Bank din Southbend a declarat un moratoriu nelimitat. Banca de economie din Fost Wayne nu plăteşte fără preaviz de două luni. Se pregăteşte un proect de lege, prin care comisarul statului Indiana să fie împuternicit cu reglementarea situaţiei bancare. La Cleveland, şapte bănci, membre ale Casei de Compensaţiuni, şi-au limitat retragerile de depozite la acelaş nivel. La Akron în Ohio cinci bănci, care la un loc reprezintă depuneri de 55 milioane dolari, vor deschide azi ghişeele, dar vor limita retragerile din depozitele de economii la 1 la sută pe lună iar retragerile din conturile comerciale vor fi de asemenea limitate. La Dayton City, în Ohio, autorităţile au decretat suspendarea tuturor operaţiunilor bancare pe trei zile. Din Baltimore, se anunţă că toate băncile vor rămâne câteva zile închise, în vederea măsurilor ce urmează să fie luate pentru a înlătura ridicarea exagerată a depozitelor. Moratoriul privește 205 bănci cu active în valoare totală de 889 milioane dolari. SUMELE RIDICATE IN ULTIMA SAPTAMANA AU ATINS CIFRA DE 13 MILIOANE DOLARI, DIN TOTALUL DEPOZITELOR DE 500 MILIOANE DOLARI. Guvernatorul a declarat că la redeschidere, băncile vor dispune de mijloacele necesare pentru a face faţă nevoilor. SI IN ALTE STATE... In alte state şi anume Michigan, Indiana, Nebraska, Wisconsin, Iowa, Florida şi Oklahoma s’a decretat un regim excepţional în ce priveşte băncile. Congresul a votat o lege, prin cari toate băncile naţionale americane sunt puse sub controlul guvernatorilor statelor respective. Prin aceasta, întreaga organizaţie bancară americană se găseşte sub dictatură financiară. „American Banker” scrie că în nouă state americane, starea de moratoriu e aproape generală. Se găsesc în moratoriu PESTE 700 DE BĂNCI, din care 500 numai în statul Michigan. După ziarul american, măsurile luate sunt cât se poate de indicate pentru a se înlătura panica şi retragerile catastrofale de depozite, cât şi pentru a atenua presiunea sub care se găsesc astăzi băncile. DEPOZITE AMENINŢATE DE SUTE DE MILIARDE In anul acesta, au dat până acum faliment bănci, totalizând DEPOZITE DE 1995 MILIOANE DOLARI — VREO TREI SUTE DOUĂZECI MILIARDE LEI. Dupe cum se vede, o măcinare de capitaluri, atât de mare cum numai în Statele Unite, ţara exagerărilor, se poate întâmpla. Nenorocirea mare, e că această tulburare nu poate fi deocamdată localizată. Circulaţia monetară a fost mult sporită din cauza ajutoarelor date băncilor. La 15 Februarie, circulaţia a fost de 5.854 MILIOANE DOLARI, faţă de numai 5.61 milioane cu patru săptămâni înainte. In aceeaş proporţie, au scăzut depozitele de aur ale băncilor particulare la băncile de rezervă. Sunt depozite adunate de ani de zile şi cari făceau ca stocul prevăzut de lege să fie, întotdeauna cu mult depăşit. Băncile din New-York, Chicago şi Cleveland au trimis mari cantităţi de bancnote şi aur băncilor din Detroit şi celelalte state ameninţate ca să poată să oprească panica din regiunile■ industriale. In ciuda acestor ajutoare, în ciuda concursului larg, dat de Reconstruction Finance Corp., retragerile de depozite n’mai putut fi oprite. Dimpotrivă. Ele s'au generalizat într-o asemenea măsură încât ameninţă întreg organismul bancar al Statelor Unite, şi, prin aceasta, ruina a milioane de oameni. Nu e, deci, de mirare că a trebuit să se recurgă la moratoriul bancar şi că, guvernul federal a hotărât să ia măsuri drastice ca prăbuşirile financiare să fie oprite. Ştiri sosite, aseară, la Paris, vesteau că, pentru calmarea deponenţilor, GUVERNUL VA GARANTA DEPOZITELE DIN BĂNCI. Cu o condiţie: să se dea băncilor răgazul de a-şi mobiliza în pace activul. Căci o lichidare forţată, înseamnă în primul rând, distrugerea activului. Guvernul american justifică intervenţia lui, prin faptul că starea băncilor americane e bună, numai lipsa de încredere deslănţuită de unii factori neprielnici, fac ca ele să suporte un iureş de retrageri de depozite, pe care nici o bancă din lume — oricât de serioasă ar fi — nu l’ar putea suporta. Pagubă, paguba, paguba Nervozitatea deţinătorilor de capital se întoarce întotdeauna, împotriva lor. Nu numai in legăturile lor cu băncile. Ci, iu toate domeniile de activitate, lată, de pildă, cum au scăzut cursurile în Wall Street, în urma tulburării pieţei americane. O situaţie grea. Nu, însă, disperată. Valorile reale rezistă. Nu dispar decât acelea cari nu pot să lupte cu greutatea vremurilor. Viaţa nu se opreşte în loc. Intervenţia hotărâtă a statului, va înlesni lecuirea. După, regimul de Pagubă de sute de miliarde, pentru deţinătorii de acţiuni. In fruntea păgubiţilor, stau deţinătorii de acţiuni bancare. Unele din ele, au scăzut la jumătate până în ziua de 23 Februarie. De atunci, cursurile au scăzut şi mai mult, umflare şi exagerare reprezentat de prezidentul Hoover, vine în fruntea Statelor Unite, un om al realităţilor Roosewelt. rcW în pagina V-a ultimele telegrame despre Criza din Statele Unite). Hoover şi Roosewelt 19 3 2 SITUAŢIA EXTERNA Alegerile în Germania In bătălia politică internă care din nou frământă Germania, săptămâna aceasta e hotărâtoare. Duminică alegătorii germani vor păşi la urne pentru a-şi manifesta voinţa de a fi conduşi de Hitler său de adversarii acestuia, şi nu de un partid politic sau de altul, ci de un regim sau de altul. Bătălia politică a fost simplificată tocmai prin forţele ce se înfruntă. De aceia de data aceasta nu mai candidează ca în trecutele alegeri zeci de partide, ci numărul listelor s’a redus la opt. Iar acestea pot fi la rândul lor împărţite in trei grupe mari: partidele naţionaliste, partidele de stânga, care stau duşmănoase faţă în faţă, iar intre ele centrul şi populiştii, putând negocia o înţelegere la dreapta ca şi la stânga. Va întruni guvernul, adică blocul partidelor naţionaliste cele 51 la sută din voturi, care să-i îngădue rămânerea la putere fără a avea nevoie de sprijinul altor partide şi deci de concesiuni? Răspunsul pare indoelnic. Naţional-socialiştii se tem de ceia ce va urma zilei de 5 Martie. Graba d-lui Hitler de a ocupa posturile principale în administraţie cu personalităţi devotate din mişcarea naţional-socialistă, înarmarea gărzilor de asalt prin trecerea lor în cadrul poliţiei, ordinul dat poliţiştilor de a colabora în toate împrejurările cu miliţienii naţional-socialişti, toate acestea vădesc preocuparea de a păstra influenţa partidului hitlerist indiferent de rezultatul alegerilor. De pe acum, partidul rraţional-german şi domnii din clubul seniorilor cari au înlesnit venirea d-lui Hitler la guvern, au motive să se teamă de tovarăşul lor,care pe fiecare zi se emancipează şi lasă să se înţeleagă că, numit la loc de conducere, reverifică efectiv conducerea. In partidele din stânga, îngrijorarea pare să fi paralizat orice putere de reacţiune. Teama de măsurile arbitrare ale guvernului, a făcut ca în campania lor electorală, centrul şi social-democraţii să evite orice atitudine bătăioasă. «* * După ziua de 5 Martie, situaţia partidelor de stânga se va preciza. La fel va trebui să se precizeze situaţia partidului comunist. Astăzi acest partid este oarecum scos din lege. Cluburile sale sunt închise, materialul său de propagandă este confiscat, presa este suspendată. Se afirmă că după alegeri guvernul ar avea intenţia să dizolve partidul sau să anuleze mandatele comuniştilor, înlesnindu-şi astfel propria sa situaţie in Parlament. încordarea în opinia publică germană pare a fi la culme în aceste puţine zile până la alegeri. Hotărâtoare pentru soarta Germaniei va fi insă săptămâna viitoare, după ce posibilităţile de cucerire ca şi cele de rezistenţă vor fi fost epuizate pe cale legală. Legea pentru încurajarea industrii naţionale, votată în 1912, expiră, în parte anul acesta. Dupe unii, această lege va fi prelungită, pentru acele categorii de industrii ale căror foloase, acordate, expiră acum. Dupe alţii, legea va fi revăzută, în totalul ei, şi întocmită pe alte baze. Prin această lege industriile cari se pot folosi de avantagiile ei, se împart în următoarele categorii : Industrii cari trag materia primă din agricultură sau dintr’un derivat al ei, sau din solul și subsolul tării. Această categorie de industrii e sub-împărțită în alte două categorii şi anume : Acelea cari nu au nici o obligaţie de a exporta produsul lor şi acelea cari sunt obligate de a exporta o pătrime din cantitatea de produs fabricat. Celelalte industrii, cari se bucură de foloasele acestei legi sunt: Industriile cari trag cea mai mare parte din materia primă din străinătate, fabricile de alcool și bere, șantierele navale pentru construcțiuni de orice fel și uzinele electrice cari produc, în principal, energie pentru industrii. Pentru industriile ce intră în categoria I-a avantagiile, acordate prin această lege, expiră în anul 1942. Iar pentru cea mai mare parte din industriile ce intră în categoria acelora de sub punctul II, avantagiile expiră în anul curent. Industria lemnului, de care ne ocupăm în prezentul articol, intră în categoria I-a, adică, în rândul acelor industrii, cari întrebuinţează materia primă din solul tarei Industria cherestelei însă, care este cea mai principală ramură din industria lemnului, intră în a doua subdiviziune, adică în rândul acelora, cărora le incumbă obligaţiunea de a exporta o pătrime din produsul fabricat anual. AVANTAGIILE ACORDATE INDUSTRII CHERESTELEI Cele mai principale foloase, acordate prin lege, industriilor ce intră în categoria l-a sunt: Vânzare de către stat, judeţ şi comună a terenului necesar pentru fabrici ; folosinţă gratuită a căderilor de apă şi a râurilor pentru forţa motrică; scutirea de dreptul de vamă pentru maşini şi accesorii importate; reducerea de transport pe C. F. R., şi anume 30 la sută pentru materii prime şi 45 la sută pentru mărfurile fabricate ; dreptul de a dobândi autorizare de a instala Unii de garaj $1 SCUTIREA DE ORICE IMPOZIT DIRECT CĂTRE STAT, JUDEŢ ŞI COMUNA, cu obligaţiunea de a plăti statului o cotă ce variază între 2 şi 5 la sută din beneficiul net al întreprinderei. Acele industrii, cari exportează o pătrime din produsul fabricat, urmează a se bucura de foloase mai largi, sub raportul regimului fiscal, decât celelalte industrii, cari deşi prelucrează materie primă din ţară, totuş nu exportează această cantitate minimală de produs. Aceste foloase constau în aceea că, în loc de plata cotei de 3, 4 şi 5 la sută din beneficiul net, pe decadă de ani, industriile, ce fac ex(Citiţi continuarea în pag- III-a )■ Săptămâna forestieră Industria lemnului şi legea pentru încurajarea industrii naţionale