Argus, aprilie 1933 (Anul 23, nr. 5993-6016)
1933-04-01 / nr. 5993
AMUL XXII! No. 5993 Faceţi publicitate in ziarul nostru şi întreprâiierea dvs. la Mori. IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800 » 3 lsi In ţară, 6 lei in străinătate IN TARA In an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile No. 24, Et. I INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3-0593 şi 3-2369 Cassa Naţională de Asigurări Oare car prieteni ai unuia din puternicii zilei, i-o fi atras atenţia asupra prosperităţei extraordinare în care înnoată societăţile de asigurare, adăugând, nu fără tâlc, că Statul ar trebui să tragă direct foloase din acest belşug. Pentru a caracteriza belşugul e destul să amintim că legea impune societăţilor de asigurare obligaţia de a plasa rezervele lor în ipoteci... cari au căzut sau vor cade sub conversiune. Insă aceasta e un amănunt fără importanţă. Statul vrea să canalizeze spre el abundenţa ce curge din industria asigurărilor şi în acest scop, s-a şi elaborat un proect pentru înfiinţarea unei „Case Naţionale de Asigurări“ spre marea bucurie a directorului general, subdirectorului, controlorilor, subcontrolori lor şi în special viitorilor membrii ai consiliului de administraţie. Până azi, a lâncezit undeva în întuneric o Cassa de asigurare contra incendiului pentru imobilele Statului, comunelor şi judeţelor. Prin noul proect e înlocuită cu „Cassa Naţionala1’ al cărei cerc de tracţiune e mult mai larg Căci îmbăţişează regiile publice, cassele autonome, căile ferate,poşta şi telegraful, accidentele Călătorilor, pierderile şi stricăciunile mărfurilor transportate, apoi asigurările asupra vieţei pentru ofiţeri şi militari de toate gradele din aviaţie, din grăniceri, din jandarmerie etc.E vorba aci de un monopol în toată puterea cuvântului, o nouă cucerire a economiei „îndrumate” şi care se proclamă cu o brutalitate necunoscută până acum în analele noastre. Nimeni nu va contesta dreptul Statului de a se lansa în gospodării comerciale deşi, e ştiut, nu s’a distins nici odată printr’un succes cât de modest în această ramură. Vrea să înfiinţeze o societate de asigurare subscriind 10 milioane şi cerând de la acţionari particulari 20 milioane, cu alte cuvinte să fie amestecat într’o întreprindere care poate fi declarată în stare de faliment, potrivit dispoziţiunilor codului de comerț, e liber s’o facă. Insă partea brutală este că prin proectul de lege se declară imediat reziliate toate contractele de asigurare încheiate de instituțiunile de drept public cu întreprinderile particulare, în folosul nouei înjghebări. Se pune întrebarea dacă un asemenea procedeu se împacă cu prescripţiunile constituţionale. Dar culmea o atinge noul proect, când prescrie pedepse aspre pentru diriguitorii instituţiunilor publice, dacă ei ar face asigurări în altă parte decât la „Cassa Naţională” chiar în cazul când primele cerute de această din urmă instituţie ar fi mai urcate decât cele ale societăţilor particulare. Prin urmare se cere un bir special în folosul unei alcătuiri care ia aspectul unei formaţiuni parazitare, sub influenţa politicianistă. Căci nu există vreo garanţie ca conducătorii „Cassei Naţionale” să nu aibă tendinţa de a abuza de monopolul ce li se acordă. Intr’adevăr, se dă plocon gratuit nouei întreprinderi obligativitatea asigurare! într’o mulţime de direcţiuni, incendii, viaţă, transport, furturi, pierderi de tot soiul, impunându-se un nou bir pe capul cetăţenilor, întrucât proectul prevede că primele de asigurare se vor acoperi printr’un mic (!) adaus la preţul biletelor de călătorie sau la tariful de transport al coletăriilor sau mesageriilor. In profitul unor anumiţi particulari al căror aport va constitui două treimi din capitalul „Cassei Nationale” Statul va fi păgubit şi de taxele cari i se cuvin, căci un articol din proect prevede că „capitalul şi acţiunile acestei societaţi sunt scutite de orice taxe de timbru şi de înregistrare”. Lăsăm la o parte absenţa din proect a oricărei garanţii la încheerea contractelor de reasigurare, chestie fundamentală în orice întreprindere de asigurare. Dar partea esenţială este de unde va recruta Statul competinţele tehnice pentru administra W52.. reVIATOM tia unui monopol atât de vast. Este oare destul ca oarecari candidaţi nepregătiţi, aspiranţi la funcţiuni înalte în noua formaţiune, să fie satisfăcuţi pentru ca să se monteze o asemenea formaţiune care, credincioasă principiilor economiei „îndrumate” să impieteze asupra iniţiativelor particulare cari îşi au dovedit atât folosul social cât şi competenţa lor într’un lung şir de ani ? Proectul aşa cum este adus face impresie că se legiferează în profitul unor amatori lipsiţi de pregătire însă dornici să administreze prime de sute de milioane. Exportat de cereale al Poloniei In primul trimestru al recoltei curente, Polonia a exportat 296.200 tone cereale, adică mai mult cu 120.000 tone decât în aceeaș epocă a anului trecut. Exportul de secară poloneză a sporit îndeosebi. PIATA Ştirile sosite din străinătate vestesc că tendinţa slabă continuă la toate bursele apusene. La Berlin, scăderi de cursuri şi transacţii foarte puţine. La Londra, tendinţa nehotărîtă. Cursurile în jurul celor din ajun. La Paris, tendinţa slabă continuă. Rentele româneşti neglijate. Tot aşa şi petroliferele. Astra Română cotează între 60—61. Steaua Română e oferită la 42,50. * La noi, bursa se menţine calmă Se fac operaţiuni extrem de reduse. In compartimentul efectelor, s’au produs mici scăderi. Renta exproprierii cedează dela 29 la 20 şi jumătate, împrumutul r© facerii dela 36 la 35 şi jumătate, împrumutul unirii dela 36 la 35, scrisuri!© urbane Bucureşti de 10 la sută dela 50 la 49 şi jumătate şi cele de 5 la sută dela 30 la 29 şi un sfert, scrisuri!© urbane Iaşi de 10 la sută dela 38 şi jumătate la 38 şi cele de 5 la sută dela 23 la 22 şi jumătate. Valorii© ţie petrol slabe, fără transacțiuni. Astra Română 455. Steaua Română 245. Concordia 265. Creditul Minier 158. Reazemul Micii Înţelegeri e pe Dunăre Ui important articol al ziarului „Ceské Slov" In legătură cu tratativele ce se duc la Bucureşti pentru desavârşirea zonei libere cehoslovace în portul Galati, organul partidului d-lui Ed. Beneş, ziarul „Ceské Slovo” din Praga, publică un articol prim întitulat: „Mica înţelegere se reazămă pe Dunăre Bratislava-Belgrad-Galaţi”. Ziarul, amintind importanţa Dunării, care este artera de circulaţie comună a transporturilor Micii înţelegeri, se ocupă de faptul că Cehoslovacia a fost foarte nefavorabil situată geograficeştei de împrejurările istorice, fiind departe de i eşire la mare. Ca şi Elveţia, Cehoslovacia trebue să-şi caute diferite porturi, prin cari să poată exporta. Până acum a avut Hamburgul pentru ţările nordice şi Triestul şi Susak pentru cele sudice. Acum, pentru comerţul său cu Orientul apropiat şi îndepărtat va avea şi portul Galaţi. Nouile baze de colaborare economică ale Micii înţelegeri vor influenţa mult asupra viitorului, deşi Bratislava şi Galaţi sunt, de multă vreme, punctele de plecare şi de oprire ale coridorului natural ce constitue Dunărea, pentru constelaţia centro-europeană. Cehoslovacia, Iugoslavia şi România sunt, în general statele cele mai mult interesate la Dunăre, deoarece ţărmurile lor sunt atinse mai mare întindere de fluviu. Este natural că viitoarea comisie economică a Micii înţelegeri să se ocupe, în secţia transporturilor, cu punerea la punct a acestei probleme. Dupe o statist . austriacă reiesecă cea mai bogata flotă de Dunăre revine Iugoslaviei, după aceea vine România, Cehoslovacia având cea mai mică flotă. In ce priveşte instalaţile moderne superioritatea revine acestei din urmă tari. României îi revine meritul de a avea societăţile de transport cele mai bine organizată, din punct de vedere comercial. Pentru a nu mai fi tributare societăţilor de transport vieneze sau germane, statele Micii înţelegeri iar trebui să colaboreze cu propriile lor mijloace. Această colaborare ar fi utilă şi Iugoslaviei, care ar putea valorifica navigaţia pe râul Sava, păstrat până acum numai navigaţiei naţionale. Printr’o convenţie asigurătoare vasele Micii înţelegeri ar putea pătrunde pe acest râu, aducând reale înlesniri problemei transporturilor. Având o zonă liberă în portul Galați, Cehoslovacia va avea un punct de reazăm pentru întreg Orientul. Posibilitatea de a creea depozite în zona liberă va fi foarte convenabilă pentru multe industrii din Cehoslovacia, constituind în acelaş timp o bază de aprovizionare lesnicioasă pentru România şi Balcani, astfel că de noua situaţie va beneficia nu numai navigaţia dunăreană, dar şi comerţul şi industria cehoslovacă, cari au relaţii cu sudul şi cu Orientul. După ce se ocupă de necesitatea alegerii cu multă atenţie a locului destinat zonei libere, „Ceské Slovo” trece la constatarea că un lucru e sigur în întreaga problemă : cele două porturi, Bratislava şi Galaţi, vor beneficia mult de pe urma creeri zonei libere. Făcând bilanţul ultimelor evenimente, „Ceské Slovo” încheie: La, 16 Februarie se semna la Geneva pactul Micei înţelegeri ; patrusprezece zile mai târziu România îşi dădea consimţământul său pentru crearea zonei libere propusă de Cehoslovacia ; o săptămână după acea se încheiau la Belgrad acordurile economice, între cari şi cel de tranzit între România şi Iugoslavia. Să sperăm că aceste rândunele prevestitoare de primăvară economică vor deschide calea unei înviorări în legăturile economice ale Micii înţelegeri, deşi ele înşire sunt destul de elocvente pentru aceia cari se îndoiau până acum de seriozitatea tendinţelor alianței dintre Cehoslovacia, Iugoslavia şi România. D-nii Mellon şi Iills acuzaţi de abuzuri grave Corespondentul din New-York al ziarului ,siesse Freie Presse“ a marfă că s’a deschis acţiime împotriva foştii©«* secretari de stat Mellon şi Ogden Mills, acuzaţi că au gşârjufeîi statul cu 60© mi» I ioane dolari, prin scutiri fiscate acordate societăților de navigație. D. Mellon, mai e acuzat să sie abuzuri în afaceri petrolifere. Indexul mondial de engros Profesorul Irving Fisher a calculat cifra indice a preţului de engros în Statele Unite, în săptămâna sfârşită la 24 Martie, ca fiind de 52,6. Pentru Franţa, doctorul Scheibler a calculat un indice de en-gros de 69,9 iar pentru Germania 66,4. Indicele preţului d© en-gros britanic a rămas stabil la 64,0. Cifra indice a prețului de en-gros italian a fost determinată de Camera de Confort din Milano, ca fiind de 58,5. * Sâmbătă 1 Apriile 1933 Citiţi şi Răspândiţi î ziarul nostru PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate ^^^^^^13-1E3s a fia a Laucars Noua organizare a comerţului exterior Regimul definitiv al importului.— Orientarea exportului.— Lupta pentru regimul preferenţial Suntem în preajma unei reforme temeinice a organizaţiei comerţului exterior. Importul, exportul, tranzitul, toate sunt pe cale de a fi reorganizate, pe baze noui, mai potrivite cu interesele economice ale tării. Principala preocupare o formează: stabilirea unui regim definitiv de import. De la început trebuie să precizăm că, IN CERCURILE GUVERNAMENTALE REGIMUL CONTINGENTARILOR E CONSIDERAT CA PROVIZORIU. El va fi totuş menţinut, ca un mijloc de forţă majoră, până când se va stabilî un echilibru trainic balanţei noastre comerciale. Lucrările făcute până acum sub oblăduirea Uniune! Camerelor de comerţ sunt preţuite la dreaptă valoare. Din nefericire, însă, oricât de mult s’a lucrat l« repartiţia contingentelor provizorii, oricât s'a priveghiat să nu se comită nedreptăţi strigătoare, libertatea afacerilor a fost mult îngrădită. Sunt cazuri în care limitarea comercianţilor şi industriaşilor la cotele admise de comisiuni, ar constitui desfiinţarea întreprinderilor. Toți?, GUVERNUL SOCOTEŞTE NECESAR, IN INTERESUL TARII, SA MENŢINĂ REGIMUL RESTRICTIV AL CONTINGINTARILOR, CEL PUTIN PANA LA SFÂRŞITUL ANULUI. Căci, regimul s’a dovedit excelent atunci când trebue îngrădit importul din unele ţări cari fac greutăţi, sau nu vor să importe mărfuri româneşti, în special Germania, Polonia şi Statele Unite, Cotei© repartizat© pentru acest® ţări sunt cu mult sub cantităţile importate anul trecut. In tot nieipsc aplicării regimului c£@ contingerie» tare, gaaveimwB va stărui sa încheie convenţii ele cosnerţ tarifare, «sare an» lăturând restricțiunile «Se tot felul, sa asigure o ba» lasîfare e © n v e sa a Ba S P ă a scSsimbului de mărfuri. Dacă până la sfârșitul anuluî stăruința fi eiscrimeroaftă de succes, atunci se va ridica regimul restrictiv la țările cu cari s'au încheiat înțelegeri. insă, numai la acelea» Acesta e proectul guvernului în ce privește importul. Pentru întinderea unor legături comercial© cât mai trainice, GUVERNUL VA URMARE INGHEEREA UNOR CONVENTII DE LUNGA DURATA. Va încerca să rupă cu actualul sistem al tratatelor pe termen scurt, cari expiră înainte de ce sunt încheiate și pretind tratative cari nu mai contenesc. Principalele obiective sunt: Consolidarea legăturilor economice dintre tarife Micii înţelegeri. Aplicarea convenţiilor bizuite P® regimul preferenţial. Pentru înfăptuirea primei dorinţi vor începe studii temeinice. Se urmăreşte o strângere graduală a legăturilor CARI AR TREBUI SA CULMINEZE PRINTR’O UNIUNE VAMALA între cele trei ţări. In ce priveşte a doua dorinţă conducătorii politicei comerciale a guvernului sunt partizanii unei acţiuni hotărite, dusă de comun acord cu celelalte ţări europene,pentru punerea în aplicare a convenţiilor bizuite pe regim preferenţial, astăzi neaplicate din cauza formalităţilor stânjenitoare cerute de Societatea Naţiunilor. Neaplcarea convenţiilor bizuite pe regimul preferenţial crează o stare de provizorat care întârzie refacerea financiară şi economică a ţărilor din Centrul şi Sud-Estul Europei. • Paralel cu organizarea comerţului exterior, guvernul se preocupă de chestia tranzitului. Pentru desvoltarea tranzitului de mărfuri prin ţara noastră, el are în pregătire o serie de măsuri de mare importanţă: potrivirea tarifelor de transport pe uscat şi pe apă, înfiinţarea zonelor libere şi înlesnirea formalităţilor de tranzit. urile româneştir Drumuri de comerţ prof. Cameron Netta Cu prilejul noului act al Micei înţelegeri Strângerea legăturilor noastre politice cu vecinii iugoslavi şi Cehoslovaci, înfăptuită prin actul semnat la Geneva mai zilele trecute, este cercetată şi comentată de opinia publică din o mulţime de puncte de vedere. Se spune, şi cu drept cuvânt, că apropierea noastră, sub forma cea nouă, de vecinii de la nordvest şi de la sud-vest, va da multă greutate cuvântului comun în adunările şi hotărârile internaţionale. Se spune, şi aşa nădăjduim să fie, că organizarea şi pregătirea, după un singur plan, în contra duşmanilor din afară, va da mai multă siguranţă frontierele noastre. Prin stabilirea nouilor legături între cele trei State multe chestiuni, cari nu-şi găseau deslegarea, se spune că au putut să fie uşor lichidate iar credinţa este că ele în viitor nu vor mai constitui pricini de învrăjbire.Dar ce nu s’a mai spus cu privire la noul act al Micei înţelegeri că înfrăţirei politice îi va urma 4 o înfrăţire economică, că după aceea va veni o apropiere culturală şi aşa mai departe. Cine a urmărit presa din ultimul timp şi tălmăcirile date de opinia publică, faptului amintit, se poate minuna de bunătatea sufletească, de optimismul şi de bogata imaginaţie a celor mulţi. Din noianul de comentarii şi de opinii vom desprinde câteva gânduri care par să prezinte un deosebit interes pentru noi. Nu numai din vorbe dar şi din fapte constatăm tendinţa de a se deschide peste pământul nostru importante drumuri de comerţ. In Cehoslovacia de la război încoace şi mai cu deosebire în ultimul timp s’a afirmat din nou, şi cu toată tăria credinţa că în viitor drumul acestei ţări spre mările libere nu poate şi nici nu trebue să ducă nici peste Austria sau Ungaria la Marea Adriatică, şi nici peste Germania la Marea Nordului. Drumul Cehoslovaciei spre mările libere este pe Dunăre în jos. Fluviul acesta cu afluenţii săi trebue, spun vecinii de la nord vest, să formeze principalul sistem circulatoriu în organismul cel nou al Statelor dunărene ce se înfăptueşte. Şi Cehoslovacii în repetate rânduri au dorit să întărească prin fapte această credinţă. Ei au cerut de multe ori şi în mod insistent, după război, să li se înlesnească zone libere pentru activitatea lor economică la Dunărea de jos Cererile lor similare din ultimul timp, cărora se pare a li se fi dat la noi, de astădată, cuvenita ascultare, sunt tot atâtea reflexe ale credinţei ce am menţionat mai înainte. Tot astfel şi în Iugoslavia, ţară cu o coastă maritimă atât de întinsă, coastă presărată de porturi altădată faimoase, se lucrează de mai mulţi ani, cu îndărătnicie şi cu însemnate sacrificii, pentru legarea, printr’un sistem de căi ferate, a ţărmului adriatic cu Dunărea. Iugoslavia doreşte să creeze, peste Dunăre chiar, peste pământurile noastre, până departe în nord-est, un vast hinterland porturilor sale adriatice, hinterland ce urmează să fie înlesnit a debușa la Adriatica prin mijlocirea acelor drumuri de fier aproape terminate. De aceea și graba ce o arată Iugoslavia de a încinge Dunărea cu poduri noui, poduri peste care, pe drumuri scurte, străbătând ţările noastre, să poată ajunge cât mai repede în nord-estul Continentului-Podul cel nou inaugurat de curând în Banatul Sârbesc, precum şi încheerea unei convenţiuni cu noi pentru construirea unui alt pod dunărean, în preajma porţilor de fier, ne dau măsura tendinţei cele noui a statului vecin dela sud-vest. Dar drumurile noastre sunt solicitate nu numai pentru legături ce se doresc în direcţiunea cursului Dunărei sau în direcţiunea mai nouă a aducerei hinterlandului slav la Adriatica. Drumurile noastre ştim că sunt căutate şi apreciate şi pentru legarea, pe cea mai scurtă cale, a Mărei Baltice cu Marea Neagră şi cu Marea Egeică. Este cunoscută politica urmată de vecina noastră de la nord faţă de sud-estul european şi de Orientul apropiat. Sunt cunoscute interesele Poloniei de a lega pe cale directă gura Vistulei şi Delta Dunărei sau Danzigul cu Salonicul peste ţările noastre.Aşadar, se pare că, în viitorul apropiat, după cele arătate până aici, România este destinată să servească drept placă turnantă pentru drumurile comerciale dintre Europa orientală şi Europa occidentală, precum şi pentru drumurile de la Marea Balti- că la Mările de la sud-estul con- tinentului, drumuri ce se încrucişează pe teritoriul ei. Se pare deci că ţările noastre vor căpăta din nou vechiul rost pe care l-au avut cândva în lumea europeană. Situaţiunea lor geografică în primul rând le îndreptăţeşte acum, după cum le-a îndreptăţit şi atunci la aceasta. Aşezate în istmul strâmt al peninsulei europene, ce desparte Marea Baltică de Marea Neagră precum şi orientul de occidentul continentului, ţările româneşti au servit întotdeauna drept punte de trecere între popoare cu civilizaţiuni diferite şi între ţări de productivitate deosebită. Schimbul de oameni ca şi schimbul de bunuri făcut prin mijlocirea ţărilor noastre a fost înlesnit de numeroasele vaduri ce s’au deschis dealungul râurilor româneşti, râuri cari au spart nu numai munţii Europei mijlocii şi sud estice, prin numeroase trecători, dar cari ca un evantaiu desfăcut dinspre Marea Neagră, au pătruns departe în nord şi apus, până în basmul Vistulei sau al fluviilor germane. Dar nu numai atâta. In timpul marilor noştri voevozi ţările româneşti au fost străbătute de importante drumuri de comerţ şi pentru faptul că ele nu se găseau pe atunci la spatele Europei. Pe vremea aceea Europa privea încă în sprerăsărit, înspre orientul de unde de atâtea veacuri venise nu numai lumina dar şi o mulţime de bunuri scumpe, fie prelucrate de om, fie culese dintr-o natură binecuvântată. Continentul nostru şi-a întors faţa înspre lumea cea nouă de dincolo de ocean abia către sfârşitul secolului al 15-lea şi pe la începutul secolului al 16-lea, astfel încât înaintea marelor descoperiri principalele căi de comuni-Citiți continuarea în pag. 4-a Reorganizarea bancara in America Proectul elaborat de guvernul austriac pentru desăvârşirea asanării bancare, se inspiră din sistemele aplicate în Germania. Sub denumirea de Societatea de revizuirea și gestiune fiduciară s’a creat de curând o casă de amortizare, cu dublul scop de a descărca bilanţurile băncilor de participaţiuni oneroase şi de-a servi în acelaş timp ca rezervor pentru fondurile disponibile. Tezaurul austriac a împrumutat acestei instituţiuni suma de 140 milioane şilingi, iar Banca Naţională a Austriei i-a pus 40 milioane de sillingi la dispoziţie. Participările preluate de la bănci vor fi amortizate în 15 ani, ceeace va îngădui acestora să repartizeze pierderile pe o perioadă mai mare, de timp. Această uşurare nu va opri însă băncile de a recurge la caz de nevoie, la o schimbare a capitalului lor. In această situaţie se găsesc două din marile bănci, anume Wiener Bank Verein şi Banca de Scont a Austriei de Jos. Bilanţurile acestor întreprinderi pe exerciţiul 1952, supuse acumcâtva timp ministerului de finanţe, arată o pierdere de aproape 150 milioane pentru Banca de Scont şi de 70 milioane şilingi pentru Wiener Bank Verein. Această din urmă instituţie a operat în Mai 1932 prima reducere a capitalului său dela 55 la 22 milioane, sporindu-se pe urmă din nou"capitalul la 45 milioane şillingi. . Banca de Scont a Austriei de jos nu s’a folosit de prilejul asanării interne, ceea ce lămureşte importanţa pierderii suferite. Proectul ministerului de finanţe austriic prevede reducerea capitalului ambelor bănci, prin schimbarea de 25 acţiuni vechi pentru una nouă şi sporirea capitalului la 50 de milioane pentru fiecare din aceste bănci. ş Operaţiunile acestea vor fi garantate de noua Societate pentru revizuire şi gestiune fiduciară. Pe de altă parte printr’un decret guvernamental, se vor reduce lefurile directorilor, funcţionarilor şi pensiunile, la nivelul celor dela Credit-Anstalt. Această măsură va declanșa fără îndoială o mișcare generală de reducere a cheltuelilor generale, singurul mijloc efectiv pentru salvarea sistemului bancar austriac. Tratativele cu creatorii bancii Creditanstalt .______ UN COMUNICAT AL GUVERNULUI AUSTRIAC VIENA, 30. (Rador). — Guvernul publică un comunicat în legătură cu tratativele duse în chestiunea băncii Creditanstalt. Dat fiind că dela ultimele tratative, situaţia budgetary şi economică s-a schimbat, guvernul a cerut creditorilor să pună în conformitate obligaţiunile sale cu împrejurările schimbate. Guvernul acceptă condiţiunile din proectul de convenţie, relative la crearea unei societăţi, de Holding. Deasemenea participarea acţionarilor străini la capitalul acestei societăţi, cum şi la Creditanstalt şi este gata să pună în vigoare aceste condamni. Guvernul cere însă ca preşedintele comitetului executiv să fie un austriac şi declară că planul amortizării pe o perioadă de şeapte ani n’ar putea fi suportat. Franţa şi plana Mussolisi PARIS5 3© (Raster). — Consiliul de miniştri s-a întrunit azi dimineaţă şi sss pciffgsHt de problemele extern®. Sra anunţat presei că consiliul a aprobat poziţia d-lor Daladier şi Paul Iloncourt cari întâmpinând favorabili posibilităţile de pase cuprinse .In planul Mussolini, și-au rezervat să examineze arară» »unfit acest plan înainte de a se pronunţa definitiva înainte de luarea unei hotărîri, d-î de Jouvertel, ambasadorul Franței la Roma, va aduce în curând la Parte ultimele information!.