Argus, aprilie 1933 (Anul 23, nr. 5993-6016)

1933-04-01 / nr. 5993

AMUL XXII! No. 5993 Faceţi publicitate in ziarul nostru şi întreprâiierea dvs. la Mori. IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800 » 3 lsi In ţară, 6 lei in străinătate IN TARA In an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile No. 24, Et. I INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3-0593 şi 3-2369 Cassa Naţională de Asigurări Oare car­ prieteni ai unuia din puternicii zilei, i-o fi atras aten­ţia asupra prosperităţei extraor­dinare în care înnoată societăţile de asigurare, adăugând, nu fără tâlc, că Statul ar trebui să tragă direct foloase din acest belşug. Pentru a caracteriza belşugul e destul să amintim că legea im­pune societăţilor de asigurare obligaţia de a plasa rezervele lor în ipoteci... cari au căzut sau vor cade sub conversiune. Insă aceas­ta e un amănunt fără importanţă. Statul vrea să canalizeze spre el abundenţa ce curge din industria asigurărilor şi în acest scop, s-a şi elaborat un proect pentru în­fiinţarea unei „Case Naţionale de Asigurări“ spre marea bucurie a directorului general, subdirecto­rului, controlorilor, subcontrolori­ lor şi în special viitorilor mem­brii ai consiliului de administra­ţie. Până azi, a lâncezit undeva în întuneric o Cassa de asigurare contra incendiului pentru imobi­lele Statului, comunelor şi jude­ţelor. Prin noul proect e înlocuită cu „Cassa Naţionala1’ al cărei cerc de tr­acţiune e mult mai larg Căci îmbăţişează regiile publice, cassele autonome, căile ferate,­­poşta şi telegraful, accidentele Călătorilor, pierderile şi stricăciu­nile mărfurilor transportate, apoi asigurările asupra vieţei pentru ofiţeri şi militari de toate gradele din aviaţie, din grăniceri, din jan­darmerie etc.­E vorba aci de un monopol în toată puterea cuvântului, o nouă cucerire a economiei „îndrumate” şi care se proclamă cu o brutali­tate necunoscută până acum în analele noastre. Nimeni nu va contesta dreptul Statului de a se lansa în gospo­dării comerciale deşi, e ştiut, nu s’a distins nici odată printr’un succes cât de modest în această ramură. Vrea să înfiinţeze o so­cietate de asigurare subscriind 10 milioane şi cerând de la acţionari particulari 20 milioane, cu alte cuvinte să fie amestecat într’o în­treprindere care poate fi decla­rată în stare de faliment, potrivit d­ispoziţiunilor codului de comerț, e liber s’o facă. Insă partea bru­tală este că prin proectul de lege se declară imediat reziliate toate contractele de asigurare încheiate de instituțiunile de drept public cu întreprinderile particulare, în folosul nouei înjghebări. Se pune întrebarea dacă un asemenea procedeu se împacă cu prescrip­­ţiunile constituţionale. Dar cul­mea o atinge noul proect, când prescrie pedepse aspre pentru diriguitorii instituţiunilor publice, dacă ei ar face asigurări în altă parte decât la „Cassa Naţională” chiar în cazul când­ primele ce­rute de această din urmă insti­tuţie ar fi mai urcate decât cele ale societăţilor particulare. Prin urmare se cere un bir special în folosul unei alcătuiri care ia as­pectul unei formaţiuni parazitare, sub influenţa politicianistă. Căci nu există vreo garanţie ca condu­cătorii „Cassei Naţionale” să nu aibă tendinţa de a abuza de mo­nopolul ce li se acordă. Intr’ade­văr, se dă plocon gratuit nouei întreprinderi obligativitatea asi­gurare! într’o mulţime de direc­ţiuni, incendii, viaţă, transport, furturi, pierderi de tot soiul, im­­punându-se un nou bir pe capul cetăţenilor, întru­cât proectul prevede că primele de asigurare se vor acoperi printr’un mic (!) adaus la preţul biletelor de că­lătorie sau la tariful de transport al coletăriilor sau mesageriilor. In profitul unor anumiţi particulari al căror aport va constitui două treimi din capitalul „Cassei Na­tionale” Statul va fi păgubit şi de taxele cari i se cuvin, căci un ar­ticol din proect prevede că „ca­pitalul şi acţiunile acestei socie­taţi sunt scutite de orice taxe de timbru şi de înregistrare”. Lăsăm la o parte absenţa din proect a ori­cărei garanţii la în­cheerea contractelor de reasigu­rare, chestie fundamentală în orice întreprindere de asigurare. Dar partea esenţială este de unde va recruta Statul compe­­tinţele tehnice pentru administra­ W52.. re­VIATOM tia unui monopol atât de vast. Este oare destul ca oare­cari can­didaţi nepregătiţi, aspiranţi la funcţiuni înalte în noua forma­ţiune, să fie satisfăcuţi pentru ca să se monteze o asemenea for­maţiune care, credincioasă prin­cipiilor economiei „îndrumate” să impieteze asupra iniţiativelor particulare cari îşi au dovedit atât folosul social cât şi compe­tenţa lor într’un lung şir de ani ? Proectul aşa cum este adus face impresie că se legiferează în pro­fitul unor amatori lipsiţi de pre­gătire însă dornici să adminis­treze prime de sute de milioane. Exportat de cereale al Poloniei In primul trimestru al recoltei curente, Polonia a exportat 296.200 tone cereale, adică mai mult cu 120.000 tone decât în aceeaș e­­pocă a anului trecut. Exportul de secară poloneză a sporit îndeo­sebi. P­I­A­T­A Ştirile sosite din străinătate vestesc că tendinţa slabă continuă la toate bursele apusene. La Berlin, scăderi de cursuri şi transacţii foarte puţine. La Londra, tendinţa nehotărîtă. Cursurile în jurul celor din ajun. La Paris, tendinţa slabă conti­nuă. Rentele româneşti neglijate. Tot aşa şi petroliferele. Astra Română cotează între 60—61. Steaua Română e oferită la 42,50. * La noi, bursa se menţine calmă Se fac operaţiuni extrem de re­duse. In compartimentul efectelor, s’au produs mici scăderi. Renta exproprierii cedează dela 29 la 20 şi jumătate, împrumutul r© facerii dela 36 la 35 şi jumătate, împrumutul unirii dela 36 la 35, scrisuri!© urbane Bucureşti de 10 la sută dela 50 la 49 şi jumătate şi cele de 5 la sută dela 30 la 29 şi un sfert, scrisuri!© urbane Iaşi de 10 la sută dela 38 şi jumătate l­a 38 şi cele de 5 la sută dela 23 la 22 şi jumătate. Valorii© ţie petrol slabe, fără transacțiuni. Astra Română 455. Steaua Ro­mână 245. Concordia 265. Creditul Minier 158. Reazemul Micii Înţelegeri e pe Dunăre Ui important articol al ziarului „Ceské Slov" In legătură cu tratativele ce se duc la­ Bucureşti pentru desavâr­­­şirea zonei libere cehoslovace în portul Galati, organul partidului d-lui Ed. Beneş, ziarul „Ceské Slovo” din Praga, publică un ar­ticol prim întitulat: „Mica înţe­legere se reazămă pe Dunăre Bratislava-Belgrad-Galaţi”. Ziarul, amintind importanţa Du­nării, care este artera de circula­ţie comună a transporturilor Micii înţelegeri, se ocupă de faptul că Cehoslovacia a fost foarte nefa­vorabil situată geografi­ceştei de împrejurările istorice, fiind de­parte de i eşire la mare. Ca şi Elveţia, Cehoslovacia trebue să-şi caute diferite porturi, prin cari să poată exporta. Până acum a avut Hamburgul pentru ţările nordice şi Triestul şi Susak pentru cele sudice. Acum, pentru comerţul său cu Orientul apropiat şi îndepărtat va avea şi portul Galaţi. Nouile baze de colaborare economică ale Mi­cii înţelegeri vor influenţa mult a­­supra viitorului, deşi Bratislava şi Galaţi sunt, de multă vreme, punctele de plecare şi de oprire ale coridorului natural ce consti­­tue Dunărea, pentru constelaţia centro-europeană. Cehoslovacia, Iugoslavia şi Ro­mânia sunt, în general statele cele mai mult interesate la Dunăre, de­oarece ţărmurile lor sunt atinse mai mare întindere de flu­viu. Este natural că viitoarea comi­sie economică a Micii înţelegeri să se ocupe, în secţia transpor­turilor, cu punerea la punct a a­­cestei probleme. Dupe o statist­ .­ austriacă reiese­­că cea mai bo­­­gata flotă de Dunăre revine Iugo­slaviei, după aceea vine Româ­nia, Cehoslovacia având cea mai mică flotă. In ce priveşte instala­­ţile moderne superioritatea revine acestei din urmă tari. României îi revine meritul de a avea societă­ţile de transport cele mai bine organizată, din punct de vedere comercial. Pentru a nu mai fi tributare so­cietăţilor de transport vieneze sau germane, statele Micii înţelegeri iar trebui să colaboreze cu pro­priile lor mijloace. Această colaborare ar fi utilă şi Iugoslaviei, care ar putea valori­fica navigaţia pe râul Sava, păs­trat până acum numai navigaţiei naţionale. Printr’o convenţie asi­­­gurătoare vasele Micii înţelegeri ar putea pătrunde pe acest râu, a­­ducând reale înlesniri problemei transporturilor. Având o zonă liberă în portul Galați, Cehoslovacia va avea un punct de reazăm pentru întreg Orientul. Posibilitatea de a creea depozite în zona liberă va fi foarte convenabilă pentru multe industrii din Cehoslovacia, con­­stituind în acelaş timp o bază de aprovizionare lesnicioasă pentru România şi Balcani, astfel că de noua situaţie va beneficia nu nu­mai navigaţia dunăreană, dar şi comerţul şi industria cehoslovacă, cari au relaţii cu sudul şi cu O­­rientul. După ce se ocupă de necesita­­tea alegerii cu multă atenţie a lo­cului destinat zonei libere, „Ces­ké Slovo” trece la constatarea că un lucru e sigur în întreaga pro­blemă : cele două porturi, Bratis­lava şi Galaţi, vor beneficia mult de pe urma creeri zonei libere. Făcând bilanţul ultimelor eve­­­nimente, „Ceské Slovo” încheie: La, 16 Februarie se semna la Ge­neva pactul Micei înţelegeri ; patrusprezece zile mai târziu Ro­mânia îşi dădea consimţământul său pentru crearea zonei libere propusă de Cehoslovacia ; o săp­tămână după acea se încheiau la Belgrad acordurile economice, în­tre cari şi cel de tranzit între România şi Iugoslavia. Să sperăm­ că aceste rândunele prevestitoare de primăvară eco­nomică vor deschide calea unei înviorări în legăturile economice ale Micii înţelegeri, deşi ele înşire sunt destul de elocvente pentru aceia cari se îndoiau până acum de seriozitatea tendinţelor alianței dintre Cehoslovacia, Iugoslavia şi România. D-nii Mellon şi I­ills acuzaţi de abuzuri grave Corespondentul d­i­n New-Y­ork al ziarului ,siesse Freie Presse“ a­ marfă că s’a deschis acţi­­ime împotriva foştii©«* se­cretari de stat Mellon şi Ogden Mills, acuzaţi că au gşârjufeîi statul cu 60© mi» I ioane dolari, prin scutiri fiscate acordate societă­ților de navigație. D. Mel­lon­, mai e acuzat să sie a­­buzuri în afaceri petroli­fere. Indexul mondial de engros Profesorul Irving Fisher a cal­culat cifra indice a preţului de engros în Statele­ Unite, în săptă­mâna sfârşită la 24 Martie, ca fiind de 52,6. Pentru Franţa, doc­torul Scheibler a calculat un indi­ce de en-gros­­ de 69,9 iar pentru Germania 66,4. Indicele preţului d© en-gros britanic a rămas stabil la 64,0. Cifra indice a prețului de en-gros italian a fost determinată de Camera de Confort din Milano, ca fiind de 58,5. * Sâmbătă 1 Apriile 1933 Citiţi şi Răspândiţi î ziarul nostru PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate ^^^^^^13-1E3s a fia a Laucars Noua organizare a comerţului exterior Regimul definitiv al importului.— Orientarea exportului.— Lupta pentru regimul preferenţial Suntem în preajma unei reforme temeinice a organizaţiei comerţului exterior. Importul, exportul, tran­zitul, toate sunt pe cale de a fi re­organizate, pe baze noui, mai po­trivite cu interesele economice ale tării. Principala preocupare o formea­ză: stabilirea unui regim definitiv de import. De la început trebuie să precizăm că, IN CERCURILE GUVERNAMENTALE REGIMUL CONTINGENT­ARILOR E CONSI­DERAT CA PROVIZORIU. El va fi totuş menţinut, ca un mijloc de forţă majoră, până când se va stabilî un echilibru trainic balanţei noastre comerciale. Lucrările făcute până acum sub oblăduirea Uniune! Camerelor de comerţ sunt preţuite la dreaptă valoare. Din nefericire, însă, oricât de mult s’a lucrat l« repartiţia contin­gentelor provizorii, oricât s'a pri­­veghiat să nu se comită nedreptăţi strigătoare, libertatea afacerilor a fost mult îngrădită. Sunt cazuri în care limitarea comercianţilor şi industriaşilor la cotele admise de comisiuni, ar constitui desfiinţarea întreprinderilor. To­ți?, GUVER­NUL SOCOTEŞTE NECESAR, IN INTERESUL TARII, SA MENŢINĂ REGIMUL RESTRICTIV AL CONTINGINTARILOR, CEL PU­TIN PANA LA SFÂRŞITUL ANU­­LUI. Căci, regimul s’a dovedit ex­celent atunci când trebue îngrădit importul din unele ţări cari fac greutăţi, sau nu vor să importe mărfuri româneşti, în special Ger­mania, Polonia şi Statele Unite, Cotei© repartizat© pentru acest® ţări sunt cu mult sub cantităţile importate anul trecut. In tot nieipsc­ aplicării regimului c£@ contingerie» tare, gaaveimwB va stărui sa încheie convenţii ele cosnerţ tarifare, «sare an» lăturând restricțiunile «Se tot felul, sa asigure o ba» lasîfare e © n v e sa a Ba S P ă a scSsimbului de mărfuri. Dacă până la sfârșitul a­­nuluî stăruința fi eiscri­­meroaftă de succes, atunci se va ridica regimul res­trictiv la țările cu cari s'au­ încheiat înțelegeri. insă, numai la acelea­» Acesta e proectul guvernului în ce privește importul. Pentru întinderea unor legături comercial© cât mai trainice, GU­VERNUL VA URMARE INGHEE­­REA UNOR CONVENTII DE LUN­GA DURATA. Va încerca să rupă cu actualul sistem al tratatelor pe termen scurt, cari expiră înainte de ce sunt încheiate și pretind tra­tative cari nu mai contenesc. Principalele obiective sunt: Consolidarea legăturilor econo­mice dintre tarife Micii înţelegeri. Aplicarea convenţiilor bizuite P® regimul preferenţial. Pentru înfăptuirea primei dorinţi vor începe studii temeinice. Se ur­măreşte o strângere graduală a le­găturilor CARI AR TREBUI SA CULMINEZE PRINTR’O UNIUNE VAMALA între cele trei ţări. In ce priveşte a doua dorinţă conducătorii politicei comerciale a guvernului sunt partizanii unei ac­ţiuni hotărite, dusă de comun acord cu celelalte ţări europene,pentru punerea în aplicare a convenţiilor bizuite pe regim preferenţial, astă­zi neaplicate din cauza formalită­ţilor stânjenitoare cerute de­­ So­cietatea Naţiunilor. Neaplcarea convenţiilor bizuite pe regimul preferenţial crează o stare de provizorat care întârzie refacerea financiară şi economică a ţărilor din Centrul şi Sud-Estul Europei. • Paralel cu organizarea comerţu­lui exterior, guvernul se preocupă de chestia tranzitului. Pentru des­­voltarea tranzitului de mărfuri prin ţara noastră, el are în pregătire o serie de măsuri de mare importan­ţă: potrivirea tarifelor de transport pe uscat şi pe apă, înfiinţarea zo­nelor libere şi înlesnirea formalită­ţilor de tranzit. urile româneştir Drumuri de comerţ prof. Cameron Netta Cu prilejul noului act al Micei înţelegeri Strângerea legăturilor noastre politice cu vecinii iugoslavi şi Cehoslovaci, înfăptuită prin ac­tul semnat la Geneva mai zilele trecute, este cercetată şi comen­tată de opinia publică din o mul­ţime de puncte de vedere. Se spune, şi cu drept cuvânt, că apropierea noastră, sub forma cea nouă, de vecinii de la nord­­vest şi de la sud-vest, va da mul­tă greutate cuvântului comun în adunările şi hotărârile internaţio­nale. Se spune, şi aşa nădăjduim să fie, că organizarea şi pregătirea, după un singur plan, în contra duşmanilor din afară, va da mai multă siguranţă frontierele noas­tre. Prin stabilirea nouilor legături între cele trei State multe ches­tiuni, cari nu-şi găseau deslega­­rea, se spune că au putut să fie uşor lichidate iar credinţa este că ele în viitor nu vor mai constitui pricini de învrăjbire.Dar ce nu s’a mai spus cu pri­vire la noul act al Micei înţele­geri că înfrăţirei politice îi va urma 4 o înfrăţire economică, că după aceea va veni o apropiere culturală şi aşa mai departe. Cine a urmărit presa din ulti­mul timp şi tălmăcirile date de opinia publică, faptului amintit, se poate minuna de bunătatea su­fletească, de optimismul şi de bo­gata imaginaţie a celor mulţi. Din noianul de comentarii şi de opinii vom desprinde câte­va gânduri care par să prezinte un deosebit interes pentru noi. Nu numai din vorbe dar şi din fapte constatăm tendinţa de a se des­chide peste pământul nostru im­portante drumuri de comerţ. In Cehoslovacia de la război în­coace şi mai cu deosebire în ul­timul timp s’a afirmat din nou, şi cu toată tăria credinţa că în viitor drumul acestei ţări spre mările libere nu poate şi nici nu trebue să ducă nici peste Austria sau Ungaria la Marea Adriatică, şi nici peste Germania la Marea Nordului. Drumul Cehoslovaciei spre mă­rile libere este pe Dunăre în jos. Fluviul acesta cu afluenţii săi trebue, spun vecinii de la nord vest, să formeze principalul sis­tem circulatoriu în organismul cel nou al Statelor dunărene ce se înfăptueşte. Şi Cehoslovacii în repetate rân­duri au dorit să întărească prin fapte această credinţă. Ei au cerut de multe ori şi în mod insistent, după război, să li se înlesnească zone libere pentru activitatea lor economică la Du­nărea de jos­ Cererile lor similare din ulti­mul timp, cărora se pare a li se fi dat la noi, de astădată, cuve­nita ascultare, sunt tot atâtea re­flexe ale credinţei ce am menţio­nat mai înainte. Tot astfel şi în Iugoslavia, ţară cu o coastă maritimă atât de în­tinsă, coastă presărată de porturi altădată faimoase, se lucrează de mai mulţi ani, cu îndărătnicie şi cu însemnate sacrificii, pentru le­garea, printr’un sistem de căi fe­rate, a ţărmului adriatic cu Du­nărea. Iugoslavia doreşte să creeze, peste Dunăre chiar, peste pămân­turile noastre, până departe în nord-est, un vast hinterland por­turilor sale adriatice, hinterland ce urm­ează să fie înlesnit a de­bușa la Adriatica prin mijlocirea acelor drumuri de fier aproape terminate. De aceea și graba ce o arată Iugoslavia de a încinge Dunărea cu poduri noui, poduri peste care, pe drumuri scurte, străbătând ţă­rile noastre, să poată ajunge cât mai repede în nord-estul Conti­nentului-Podul cel nou inaugurat de cu­rând în Banatul Sârbesc, precum şi încheerea unei convenţiuni cu noi pentru construirea unui alt pod dunărean, în preajma porţilor de fier, ne dau măsura tendinţei cele noui a statului vecin dela sud-vest. Dar drumurile noastre sunt so­licitate nu numai pentru legături ce se doresc în direcţiunea cur­sului Dunărei sau în direcţiunea mai nouă a aducerei hinterlandu­lui slav la Adriatica. Drumurile noastre ştim că sunt căutate şi apreciate şi pentru le­garea, pe cea mai scurtă cale, a Mărei Baltice cu Marea Neagră şi cu Marea Egeică. Este cunoscută politica urmată de vecina noastră de la nord faţă de sud-estul european şi de Orien­tul apropiat. Sunt cunoscute in­teresele Poloniei de a lega pe ca­le directă gura Vistulei şi Delta Dunărei sau Danzigul cu Saloni­cul peste ţările noastre.Aşa­dar, se pare că, în viito­rul apropiat, după cele arătate până aici, România este destina­tă să servească drept placă tur­nantă pentru drumurile comerci­ale dintre Europa orientală şi Eu­ropa occidentală, precum şi pen­tru drumurile de la Marea Balti-­ că la Mările de la sud-estul con-­ tinentului, drumuri ce se încruci­şează pe teritoriul ei. Se pare deci că ţările noastre vor căpăta din nou vechiul rost pe care l-au avut cândva în lu­mea europeană. Situaţiunea lor geografică în primul rând le îndreptăţeşte a­­cum, după cum le-a îndreptăţit şi atunci la aceasta. Aşezate în istmul strâmt al peninsulei europene, ce desparte Marea Baltică de Marea Neagră precum şi orientul de occidentul continentului, ţările româneşti au servit întotdeauna drept punte de trecere între popoare cu civiliza­­ţiuni diferite şi între ţări de pro­ductivitate deosebită. Schimbul de oameni ca şi schim­bul de bunuri făcut prin mijloci­rea ţărilor noastre a fost înlesnit de numeroasele vaduri ce s’au deschis dealungul râurilor româ­neşti, râuri cari au spart nu nu­mai munţii Europei mijlocii şi sud estice, prin numeroase trecători, dar cari ca un evantaiu desfăcut din­spre Marea Neagră, au pă­truns departe în nord şi apus, până în basmul Vistulei sau al fluviilor germane. Dar nu numai atâta. In timpul marilor noştri voevozi ţările româneşti au fost străbătu­te de importante drumuri de co­merţ şi pentru faptul că ele nu se găseau pe atunci la spatele Eu­ropei. Pe vremea aceea Europa privea încă în spre­­răsărit, în­spre orientul de unde de atâtea veacuri venise nu numai lumina dar şi o mulţime de bunuri scum­pe, fie prelucrate de om, fie cule­se dintr-o natură binecuvântată. Continentul nostru şi-a întors faţa înspre lumea cea nouă de dincolo de ocean abia către sfâr­şitul secolului al 15-lea şi pe la începutul secolului al 16-lea, ast­fel încât înaintea marelor desco­periri principalele căi de comuni-Citiți continuarea în pag. 4-a Reorganizarea bancara in America Proectul elaborat de guvernul austriac pentru desăvârşirea asa­nării bancare, se inspiră din sis­temele aplicate în Germania. Sub denumirea de Societatea de revi­zuirea și gestiune fiduciară s’a creat de curând o casă de amor­tizare, cu dublul scop de­ a des­cărca bilanţurile băncilor de par­­ticipaţiuni oneroase şi de-a servi în acelaş timp ca rezervor pentru fondurile disponibile. Tezaurul austriac a împrumutat acestei in­­stituţiuni suma de 140 milioane şilingi, iar Banca Naţională a Austriei i-a pus 40 milioane de sil­­lingi la dispoziţie. Participările preluate de la bănci vor fi amortizate în 15 ani, ceea­­ce va îngădui acestora să repar­tizeze pierderile pe o perioadă mai mare, de timp. Această uşu­rare nu va opri însă băncile de­ a recurge la caz de nevoie, la o schimbare a capitalului lor. In a­­ceastă situaţie se găsesc două din marile bănci, anume Wiener Bank Verein şi Banca de Scont a Aus­triei de Jos. Bilanţurile acestor întreprinderi pe exerciţiul 1952, supuse acum­­câtva timp ministerului de finanţe, arată o pierdere de aproape 150 milioane pentru Banca de Scont şi de 70 milioane şilingi pentru Wiener Bank Verein. Această din urmă instituţie a operat în Mai 1932 prima reducere a capitalului său dela 55 la 22 milioane, spo­­rindu-se pe urmă din nou"capita­lul la 45 milioane şillingi. .­­ Banca de Scont a Austriei de jos nu s’a folosit de prilejul asa­nării interne, ceea ce lămureşte im­portanţa pierderii suferite. Proectul ministerului de finanţe austriic prevede reducerea capi­talului ambelor bănci, prin schim­barea de 25 acţiuni vechi pentru una nouă şi sporirea capitalului la 50 de milioane pentru fiecare din aceste bănci. ş­­ Operaţiunile acestea vor fi ga­rantate de noua Societate pentru revizuire şi gestiune fiduciară. Pe de altă parte printr’un decret gu­vernamental, se vor reduce lefu­rile directorilor, funcţionarilor şi pensiunile, la nivelul celor dela Credit-Anstalt. Această măsură va declanșa fără îndoială o mișcare generală de reducere a cheltuelilor gene­rale, singurul mijloc efectiv pen­tru salvarea sistemului bancar austriac. Tratativele cu creatorii bancii Creditanstalt .______­­ UN COMUNICAT AL GUVERNU­LUI AUSTRIAC VIENA, 30. (Rador). — Guvernul publică un comunicat în legătură cu tratativele duse în chestiunea băncii Creditanstalt. Dat fiind că dela ultimele tratative, situaţia budgetary şi economică s-a schim­bat, guvernul a cerut creditorilor să pună în conformitate obligaţiu­nile sale cu împrejurările schim­bate. Guvernul acceptă condiţiu­­nile din proectul de convenţie, re­lative la crearea unei societăţi, de Holding. Deasemenea participarea acţionarilor străini la capitalul ace­stei societăţi, cum şi la Creditan­stalt şi este gata să pună în vigoa­re aceste condamni. Guvernul cere însă ca preşedintele comitetului e­­xecutiv să fie un austriac şi declară că planul amortizării pe o perioadă de şeapte ani n’ar putea fi supor­tat. Franţa şi plana­ Mu­ssolisi PARIS5 3© (Raster). — Consiliul de miniştri s-a întrunit azi dimineaţă şi sss pciffgsHt de problemele extern®. Sra anunţat presei că consiliul a aprobat pozi­ţia d-lor Daladier şi Paul Iloncourt cari întâmpi­nând favorabili posibilită­ţile d­e pase cuprinse .In planul Mussolini, și-au re­zervat să examineze arară» »unfit acest plan înainte de a se pronunţa defini­tiva înainte de luarea unei hotărîri, d-î de Jouvertel, ambasadorul Fran­ței la Roma, va aduce în curând la Parte ultimele information!.

Next