Argus, mai 1933 (Anul 23, nr. 6017-6039)
1933-05-01 / nr. 6017
1 Luni H Mas Săptămâna Financiară de Viator Eurpa valutară.—Dolar şi sterling.—Chestia argintului.—Protestele.—Comerţul pe credit.—Datoriile agricole in Ungaria.—Primăvara rece şi recoltele.—Săptămâna de 30 ore.—Ferrovit.—Bursa. Unsprezece state din cele mai principale au fost invitate la conferinţa preliminară de la Washington „Anglia, Franţa, Germania, Italia, Japonia, China, Argentina, Brasilia, Chili, Mexic, Canada — împreună cu Roosevelt doisprezece __ „doisprezece apostoli“ spunea Lloyd George cu o ironie muşcătoare, căci credea că enigma valutară va fi pe primul plan al discuţiilor. Intr’adevăr, opinia publică britanică a judecat cu multă asprime hotărârea subită a lui Roosevelt de a devaloriza dolarul, arătând că e primul caz în istorie ca o ţară, cu o rezervă imensă de aur şi cu o balanţă comercială activă, să se decidă la supendarea standardului aur. Mai adaugă că problema dolarului nici nu se poate compara cu a lirei sterline. Anglia a părăsit aiurat sub presiunea retragere de depozite străine și cu o rezervă mică de metal galben (130 milioane lire) pe când sickul aur al Statelor Unite întrece un miliard lire sterline. S’a mai imputat preşedintelui Roosevelt o contradicţie flagrantă în care a căzut, el care se pronunţase împotriva oricărei idei de inflaţie şi a întors-o pe neaşteptate, tocmai în momentul când solii Europei navigau spre New-York, zădărnicind astfel un succes posibil al Conferinţei. S’a arătat o dată mai mult că o devalorizare a monedei nu poate pune capăt crizei, căci dacă toate statele vor recurge la o întrecere pe calea devalorizărilor, rezultatul nu poate fi altul decât deprecierea tuturor învestiţiunilor şi sărăcirea generală. De atunci s’a constatat că Roosevelt a fost împins spre o soluţie pe care n’a vrut’o, deoarece s’a văzut părăsit de proprii săi partizani. Este în afară de orice îndoială că majoritatea poporului american, greu încercat de criză, nu vrea să ţină seamă de avertismentele experienţei făcute de alte ţări şi e orientat spre soluţiile uşoare ale unei expansiuni a creditului şi amputarea monedei. Debitorii consideră devalorizarea ca o scădere a sarcinilor, producătorii sunt seduşi de mirajul urcărei preţurilor, deci de restaurarea prosperităţii, exportatorii socotesc că e singura cale spre a Putea rivaliza cu concurenţii britanici, canadieni sau japonezi, căci vor beneficia de prima la schimb. Când cineva e încolţit de lipsuri din toate părţile, se agaţă ca şi cel care e pe punctul de a se îneca, de tăişul săbiei. Cu toate acestea, un examen rece al situaţiei va dovedi că imputările unora în contra altora şi temerile exprimate pe ţărmurile Tamisei sau ale Hiudsonului nu rezistă în faţa elocvenţei faptelor. O monedă este oglinda situaţiei economice a unei ţări şi oricât dirigiuitorii ar voi să o manipuleze prin fel de fel de artificii, adevărata ei valoare se manifestă la prima ocazie. Cărmuitorii englezi, în dorinţa de a ocroti exportul Britaniei, fac sforţări desperate pentru a ţine ora sterlină jos. Reuşesc cât timp ţine presiunea, cât timp apasă asupra capacului. Insă îndată ce ostenesc o clipă, lira sterlină sare în sus... pentru că situaţia economică a Angliei inspiră încredere îmmei întregi şi capitalurile afluează spre Londra. Acelaş lucru se petrece cu dolarul. Se va putea decreta o devalorizare cât de massivă, moneda americană va tinde în sus, pentru că lumea cunoaște resursele imense ale Statelor Unite. Cea mai bună dovadă a acestui fapt este că chiar ip ziua când s’a proclamat părăsirea standardului awr, sickul de metal galben al băncilor federal rezerve a atins nivelul cel mai urcat din ultimele zece luni. Refluxul de aur spre Statele Unite a fos atât de prornunțat, încât rezerva băncilor americane de emisiune a cresut de la o săptămână la alta cu 700 milioane dolari. * 1 Din cele ce preced vom trage o concluzie. Suspendarea standardului aur in Statele Unite nu este din sfârşit, ci un început. Unde duce acest început, nimeni nu o ştie, ba nici nu se cunosc adevăratele intenţiuni ale d-lui Roosevelt.,, Unii au pretins că e vorba de un bluff sau cel puţin de o manevră tactică. Nu pare serioasă propunerea ca dolarul să fie devalorizat cu 50 la sută. Mai curioasă insă este afirmarea că atât Londra cât şi Washington vor să lase lira sterlină şi dolarul să se fixeze la un curs ce va rezulta din situaţia economică normală când ştiut e că ambele monede sunt manevrate. Tocmai din cauză că chiar diriguitorii ambelor state dibuesc in întuneric, că Franţa, Germania, Italia, Olanda şi Elveţia delară că nu se vor depărta de aur, întreaga chestie valutară a fost lăsată, spre surprinderea generală pe planul al doilea şi dezarmarea a fost pusă pe tapet. Dar şi aici ştirile sunt neprecise, iar din comunicatul asupra înţelegeri ce ar fi intervenit între d-nii Roosevelt şi MacDonald, nu se poate desprinde nici un rezultat concret. Se subliniază acolo „necesitatea acordurilor internaţionale‘‘ se insistă asupra „nevoiei de a se urca nivelul general al preţurilor“ apoi ,al restabilitei generate a etalonului aur“ în scurt o serie de deziderate care au fost formulate în multe conferinţe din trecut, fără să se fi ajuns la o realizare palpabilă. Dimpotrivă, politica urmată de diferite state a fost în contradicţie diametrală cu frumoasele sfaturi ce le-am auzit. Vom nota pentru memorie şi propunerea revalorizărei argintului care interesează Statele Unite din două puncte de vedere. O dată este interesul marilor exploatatori ai minelor de cupru, întrucât argintul este un produs subsidiar al acestor exploataţiuni. Apoi, urcarea preţului argintului ar îmbunătăţi mult situaţia economică şi ar ridica puterea de cumpărare atât în China cât şi în alte ţări est-asiatice. Rămâne de văzut dacă Statele Unite ar trage un folos din o asemenea îmbunătăţire, întrucât concurenţa japoneză a devenit acolo aproape de neînvins graţie deprecierea jenului. In rezumat, confuzia este mare in câmpul valutar al lumei.4 face pronosticuri e foarte hazardat. Interesele României nu sunt atinse prin revoluţia dolarului sau eventualitatea unui duel între această monedă şi lira sterlină. Cuminţenia ne dictează să rămânem pe poziţiile noastre. Leul e neclintit, paznicul său îşi împlineşte datoria cu prisosinţă. * Sunt abia doi ani de atunci, multe coloane din acest ziar erau ocupate cu publicarea protestelor cambiilor neachitate la termen. De atunci, locul ocupat de aceste proteste s’a micşorat neîntrerupt şi astăzi, din pagini întregi, a rămas abia o singură coloană, uneori nici atâta. Câteva învăţăminte sunt de tras din acest fapt. întâi, în lupta comercială au fost mulţi învinşi. Striviţi de criza nemiloasă, ei au dispărut. Prăvăliile râmase libere au fost totuşi ocupate de noui veniţi. E de presupus că acestea sunt mai bine urmaţi financiarmente şi că îşi au întocmit bine socotelile. Sigur este că în urma dispariţiei negustorilor slabi, o selecţie firească a urmat şi că cei rămaşi în fiinţă, cei cari au putut rezista vijeliei, au acum o situaţia relativ bună, căci existenţa lor nu mai depinde de creditul bancar ca pe vremuri. Oţeliţi în luptă, aceşti comercianţi supravieţuitori cari au înfruntat criza cu succes, lucrează în bună parte cu bani gata. Nu işi încarcă rafturile, căci cu bani gata găsesc întotdeauna în tară articolul de care duc lipsă. In sensul acesta se poate susţine că criza a purificat oarecum comerţul românesc şi că elementele rezistente s’au mai consolidat. ■* In Ungaria e la ordinea zilei, ca şi la noi, problema datoriilor agricole. Moratoriul agricol care exista acolo de mai bine de un an, a dăunat foarte mult creditul. Chiar proprietarii la moşii neipotecate nu obţin credit pentru că institutele financiare nu vor să expună capitalurile lor la eventualitatea de moratorii noui. Agricultorii unguri recunosc ca moratoriul înfiinţat în favoarea unei minorităţi a stricat în fapt mai mult decât a dres. Acum se agită chestia unei reduceri de dobânzi cam în sensul legei româneşti, cu deosebirea că favoarea va fi fixată în proporţie cu datoria. Numai acei debitorivor proba de reducere, cari vor respecta obligaţia platei dobânzilor, iar pentru proprietarii a căror datorie întrece de patruzeci d venitul lor cadastral, se propune un fel de concordat. De observat este că toate aceste propuneri ţin seama de perderile ce ar rezulta pentru bănci din diversele sisteme de conversiuni şi că e vorba ca acele perderi eventuale să fie acoperite printr’un fond special alimentat prîntr’o taxă pe depozite si alta taxa pe cupoanele de acţiuni. Băncile ungare aprobă măsura. In schimb, legea noastră a conversiunea loveşte greu in existenta micilor institutiuni de credit, în special din provincie. Un comunicat al Asociaţiei Băncilor din Ardeal spune ca, prin conversiune „dobânda a fost redusă la o cotă care face imposibilă existenta instituţiilor bancare cari au mai mare număr de debitori intrând în prevederile legei. O dobândă de 1 la sută nu stă în nici un fel de raport cu venitul real al debitorului”. Desigur. * Dacă răceala excepţională a acestei primăveri nu va influenţa în rău recolta noastră, s’ar putea s’o valorificăm anul acesta în condiţiuni simt tor mai bune decât în ultimii ani. Aceasta din pricina situaţiei nefavorabile a semănăturilor în Statele Unite. Se citează unele state, de pildă Kauzas a căror producţie nu va atinge nici jumătate din 1932 şi nici sfertul din 1931. Se afirmă că America de Nord nici nu va putea intra, anul acesta, în arena exportului şi aceasta expica urcarea preţului cerealelor care s-a înregistrat la Chicago şi la New- York în ultimele zile. Stokurile vizibile sunt în regres atât în Statele Unite, cât şi în Canada. Frigul şi grindina au căşunat stricăciuni şi semănăturilor din Indii. * In afară de modul cum se fac contingentările — am citat în diferite rânduri cazuri care ar fi comice dacă n’ar fi triste am mai insistat asupra faptului că în unele comisiuni de contingentare au fost numite persoane necompetente şi chiar faliţi. Numirile acestea au şi avut rezultate neplăcute. Ni se citează cazul unei comisiuni în care doi membri au avut altercaţiuni sgomotoase cu un schimb de epitete din cari nici cel de „spertar” n’a lipsit. Nu se cuvine să se pună capăt unei asemenea stări de lucruri? * Complicaţiile valutare din Statele Unite au pus pe al doilea plan problema restrăngerei legale a producţiei petrolului. Nu s-a auzit ritmic, în cursul săptămânei, de măsuri pentru îndeplinirea programului d-lui Roosevelt în materie de restrângere. Un fapt ce trebue semnalat e că pe ziua de 15 Aprilie stocurile de petrol au scăzut la 588 milioane barile faţă de 655 milioane la aceaşi dată în 1932. Lângă Piacenza, în nordul Italiei, se află cel mai nou câmp petrolifer în Europa. O campanie activă de foraj va începe acolo în curând. Case americane şi germane au făcut oferte pentru furniture de maşini de foraj. Lucrările vor fi executate, spune Reuter, de A. G. I. P. (monopolul petrolului). Dupe DailyHerald s’a ajjuns la o înţelegere între guvernul persan şi Anglo-Persian. Partea de beneficiu a guvernului din Teheran se sporeşte de la 16 la 21 la sută. Afară de aceasta, Persia mai primeşte 2 şi jumătate la sută din beneficiul realizat de societăţile fiice ale lui Anglo-Persian. In fine se mai acordă lui Anglo-Persian concesia exclusivă, pe timp de 60 ani, a tuturor regiunilor petroliere din Persia de Nord. Acest din urmă fapt constitue pentru industria petroliferă sovietică o lovitură grea. Petrolul din Persia de nord va fi transportat prin conducta spre Haifa, marele port palestinian. Ştirea înţelegerei de mai sus nu este încă oficial confirmată.* In şantierele noastre producţia se ţine în limita convenită de 1850 vagoane pe zi. O sondă Astra, Boldeşti a intrat în producţie cu cinci vagoane pe zi. * In Bursă, înviorarea în comimtimentul acţiunilor, ce am semnalat săptămâna trecută, s’a mci calmat puţin. S’au menţinut bine acţiunile Băncii Naţionale cari au recâştigat cursul de 4000 lei, depăşindu’l. In avans mai sunt S. T. B. şi Mica. Celelalte staţionare, petroliferele mai slabe, perspectivele de dividend nefiind prea promiţătoare. Mai ferme sunt scrisurile financiare rurale şi urbane. Au cotat în Bursă: Astra 490. Steaua 270. Creditul Minier 172 I. R. D. P. 40. Concordia 300. Petrol Block 45. Redeventa 90. Petrol Bucureşti 120. Petrol Govora 50. Speranţa 150. BĂNCILE: Banca Românească 180. Banca Comercială Română 180. Banca Ilfov 80. Banca Agricolă 20. Banca Cerealiştilor 270. Banca de Scont 25. Banca Comerțului Craiova 110. INDUSTRIALE: Creditul Industrial 2/2. Tramvai 1030, în urcare. Reşiţa 198. Letea 293. Clădirea Românească 250. Locuinţe 135. Creditul Technic 25. Mica 750. [ ." ASIGURĂRI : Dacia 2100. Generala 1150. Naţionala 235. Agricola 310. Urania 520. NAVIGAŢIE , S. R. L 310. România 260. Scăderea producţiei mondiale de cositor Cu prilejul întrunirii Asociaţiei producătorilor de cositor, la Haga, s’a hotărât modificarea acordului internaţional de contingentare. Cota-parte fixată pentru perioada dela 1 Iulie 1933, la 31 August 1934, e de 31 şi o treime la sută din producţiuneaStandard din 1929, în loc de 40 la sută ca până acum. O delegaţie oficială în această privinţă e cu nerăbdare aşteptată. Cele patru tari semnatare ale acordului, Malaezia, India, Bolivia şi Nigeria exportă actualmente 5.405 tone pe lună. Cu începere de la 1 Iulie, acest export va fi redus la 4.505 tone, ceea ce reprezintă o reducere de 900 tone pe lună. In primul trimestru al anului curent stocurile de cositor vizibile în lumea întreagă au scăzut cu 4.198 tone, la 51.705 tone, ceea ce reprezintă o scădere medie lunară de 1400 tone. 1 ÁRGUS 3 URODONAL , cel mai puternic disolvant al acidului uric vă va salva Etabl. CHATELAIN, Furnizorii .Spitalelor din Paris, 2 și 2 bis, Rue de Valenciennes. PARIS La farmacii și drognerii. Acert comercial polono- american Intre Polonia si Statele Unite s’a ajuns la un acord comercial. Presedintele republicii polone a semnat noua conventiune. ICDR .E (Ilfov) Aplicarea legii asupra comerţului de devize Comerţul cu devize este supus, precum se ştie, la numeroase restricţii, toate constituind un regim cuprins în două legi: cea din 1932 şi cea din 1932, completate prin regulamente şi jurnale ale Consiliului de Miniştri. Banca Naţională, prin organele ei, supraveghează prin orgnele ei de control şi investigaţie, pe cât îi este posibil, ca acest regim să fie păzit cu cea mai mare stricteţe, sesizând justiţia penală de câte ori descoperă vreun caz pe care-l socoteşte că constitue o călcare a dispoziţiilor în vigoare. Astfel constatând că d. Wiss Iselin, comisionar din Bucureşti, a încasat sume de bani, în lei, de la clienţii unei case străine pe care o reprezintă şi că apoi a achitat cu aceşti lei pe creditorii din ţară ai acelei case, fără a lua autorizaţia Băncii Naţionale pentru această operaţie (de transformare a banilor interni în lei externi). Banca Naţională a sesizat parchetul de Ilfov . Cu instruirea afacerii a fost însărcinat de judecător Gh. Stratulat, titularul cab. 6. Lt. procuror Prosper Constantinescu, cu grad de prim-preşedinte de tribunal a dat ieri rechizitorul definitiv, prin care conchide la neurmărire pe următoarele consideraţiuni de drept: interdicţia operaţiunii asupra leilor externi fără autorizţia Băncii Naţionale, nu este prevăzută în legea din 1932, ci în regulamentul ei; însă acest regulament nu este aplicabil cazului de faţă, fiindcă regulamentul a apărut la 25 octombrie 1932, iar operaţiunea s-a făcut anterior acestei date. Ar fi atunci locul a se aplica legea din 1923, care se ocupă de asemenea de operaţiunile asupar depozielor de lei ale străinilor, însă o dispoziţie expresă de interdicţie a unei operaţiuni de felul acestora sub prevedere de sancţiuni nu se găseşte nici în acea lege. Ea a fost totuşi edictată, această interdicţie printr’un jurnal al Consiliului de miniştri, dat în Mai 1937, pe temeiul art. 13 din legea dela 1923 care dă delegaţie Consiliului să edicteze dispoziţiuni de restrângere a aplicării acestei legi. Or, un asemenea jurnal are putere de lege în virtutea delegaţiunii date de legiuitor guvernului prin art. 13, cu condiţiunea însă ca el să respecte această delegaţie şi anume, ca să restrângă, când va găsi de cuviinţă aplicarea dispoziţiilor legii. Guvernul însă a extins aplicarea legii, prin aceea că a creiat o restricţiune care nu era cuprinsă în lege. Ca urmare a acestei interpretări, rechizitorul definitiv conchide că nici această lege nu este aplicabilă Dosarul a fost restituit judelui instructor care urmează să dea ordonata definitivă în cauză. Unificarea legislativă Lucrările subcomisiunilor de unificare legislativă au continuat ori în localul Senatului. Subcomisiunea de procedură civilă s’a întrunit la ora 9 dim., sub preşedinţia d-lui Vasile Toncescu. S’a discutat recuzarea judecătorilor şi strămutarea proceselor pentru motiv de interes general şi pentru legitimă suspiciune. In privinţa primei chestiuni s’au propus unele modificări, fără a se hotărî nimic, iar în ceeace priveşte a doua chestiune, s’a hotărât să se menţină normele legislaţiei actuale a vechiului regat. Şedinţa viitoare Marţi la orele 9 dim. « Subcomisiunea de procedură penală s’a întrunit al orele 5 d. a., sub preşedinţia d-lui Pompiliu Ioniţescu. S’a discutat numai art. 79 din proect, privitor la drepturile apărătorilor celor împricinaţi în cursul primelor cercetări şi al instrucţiei, hotărându-se în principiu ca în aceste stadii ale afacerii penale să se admită asistenţa pasivă a avocaţilor. Articolul urmează să fie redactat de o comisiune compusă din d-nii Pompiliu Ioniţescu, Ionescu- Dolj şi Vică Georgescu, care se va întruni mâine la orele 11 dim., la ministeruljustiției, în prezenta d-lui Mihai Popovici, ministrul justiiei. Sedinta viitoare mâien la orele 5 d. a. Săptămâna industrială Continuare din pag- la Dar, dacă chiar prin absurd am presupune că industriile pot proceda la asemenea schimbări şi revoluţii anormale, încă nu Ii s© poate impune s’o facă fără o perioadă de tranziţie, pentru că chiar nouii furnizori din alte state au nevoie de cel puţin 6—8 luni pentru a se acomoda nouilor cerinţe de semifabricare, iar cu vechii furnizori fabricile din ţară au contracte de livrare în curs, care expiră cel mai devreme în Noembrie 1953. Toate aceste condiţii de viaţă şi de activitate a industriei noastre, trebuiau luate în considerare la aşezarea noului regim al contingentării, armonizându-se toate interesele în aşa fel ca existenţa industriei naţionale să nu fie periclitată. AUTORIZAŢIILE DE IMPORT D. Schmutzler a criticat mai departe defectuositatea sistemului de liberare a permiselor de import. Cu drept cuvânt d-sa observă că aplicarea la noi a regimului de contingentare, mai înainte de a se fi dat o organizare temeinică și bine studiată a serviciilor respective, a avut ca urmare o încetineală exasperantă în eliberarea permiselor, care a durat prea îndelungată vreme, din care cauză mari cantităţi de materii prime şi semi-fabricate sosite la timp în ţară, (pentru fabricile Scherg din Australia, America de Sud şi Africa) au trebuit să rămână luni întregi în vămi, încărcându-se cu exorbitante cheltuieli de magazinaj. Pe de altă parte, aceste materii prime nefiind scoase la timp, sezonul pentru mărfurile ce trebuise produse din ele a trecut, astfel că au trebuit — după ce în sfârşit au fost eliberate din vamă, — să fie depozitate în magazii pentru sezonul respectiv al anului viitor, când nu se ştie dacă şi în ce măsură vor mai putea fi folositoare. Toate aceste împrejurări au cauzat pagube incalculabile fabricilor textile din ţară, şi în special marilor industrii, cari nevoite a se aproviziona în cantităţi mari, au comandat şi primit în vamă, enorme cantităţi de materii prime şi semifabricate, cu mult înainte de a şti că se va stabili la noi regimul de contigentare a importului. PROBLEMA DEVIZELOR Şi regimul devizelor, ca şi cel al contingentării, a observat d. Schmutzler, nu ţine seamă de interesele industriei. Devizele oferite pe cale de compensaţie, nu se acordă furnizorilor noştri în străinătate decât după 3 luni de la intrarea mărfurilor în ţară ceia ce este echivalent cu un credit pe 90 zile impus forţat acestor furnizori. Pe de altă parte, angajamentele , noastre în străinătate, nu le putem lichida la timp, pentru că oficiul de devize acordă numai d aconturi, fără a le eşalona la ter- mene bine stabilite, astfel că nu ştim niciodată nici când ni se va pune la dispoziţie devizele nece-sare pentru plata creanţelor în străinătate, nici cantitatea de devize de care vom putea dispune în scopul de mai sus. DATORIILE STATULUI PENTRU FURNITURI Un capitol special din expunerea sa, d. Schmutzler l’a rezervat gravei probleme a datoriilor Statului pentru furnituri făcute, armatei. In 1931 și 1932, fabricile textile au răspuns chemării Statului de: O aproviziona armata cu postav. Furnituri, în cantităţi considerabile, au fost livrate armatei,, fără ca statul să găsească mijloacele necesare pentru a acoperi valoarea lor. In 1931, fabricanţii de postav au căpătat, in contul ordonanţelor acontate pe bugetul respectiv, recipise de deposit. Recipisele ur mau să fie plătite până la sfârşitul exerciţiului 1932. In 1932 s’a impus fabricilor să livreze mai departe postav arma, tei, Statul luăndu-şi obligaţia de ! a achita arieratele din 1931. Valoarea acestor furnituri pe 1931 şi 1932 au rămas în suferinţă. Recipisele de depozit din 1931 n’au fost achitate și au fost preschimbate în parte, pentru bonuri de imposite. Pentru altă parte din datoriile pe 1931 Statul a dat bonuri de tezaur, cari au fost negociate pe Viață cu o reducere de 20 la sută, în paguba industriaşilor. Datoriile din 1932, n’au fost achitate de loc. Sutele de milioane datorate de stat fabricilor de postav, reprezintă în mare Parte capitalul de rulment al acestor întreprinderi, a căror activitate este astăzi din această cauză stânjenită la ex-strem. Totuşi, industriile respective, cer ca cel puţin să se dea şi pen-’ tru restul datoriilor din 1931 şi pentru datoriile integral neplătite din 1932 bonuri de tezaur, cu care industria se mai poate ajuta întrucâtva negociindu-le în pierdere. Expunerea d-lui Emil Schmutzler, înfăţişează din nenorocire o situaţie din cele mai alarmante a industriei în general, care trebuie să dea de gândit ferurilor noastre superioare, dacă într’adevăr fin să mai păstreze avuţiei naţionale parte din patrimniul industrial pe care ţara şi 1-a creat înainte şi după răsboi. 1 1 JL RADU Violentă explozie la pnliserăne din Lisabona LISABONA, 29 (Rsdor). — La pulberăria stat&sl&d din localEtelea Balcaîera s’a produs azi o violentă explozie, provocând incesi eSlisi uneia din uzine. Sunt numeroase victime Până seara fuseseră scoşi de sub ruine opt morţi şi 105 răniţi. 1