Argus, iunie 1933 (Anul 23, nr. 6040-6064)
1933-06-01 / nr. 6040
COD Joi, II Kitte 1933 gn» UKW • «!»**&" w» AGRICULTURA Mea Proprietate agricolă Facem experienţa de mai mult de un deceniu cu mica proprietate- E deci logic sa ne întrebam unde am ajuns- In ce stadiu se află economia noastră naţională ? Desigur că unii vor condamna situaţia actuală, iar alţii vor evidenţia avantajele micii proprietăţi. Suntem de părere că aceia care se angajează să susţină pe aceşti difi urmă, fac un dublu rău : mai întâi că nu se dedau la un studiu serios al actualii situaţii şi în al doilea rând pentru că nu socotesc oportun bilanţul care trebueşte făcut micei proprietăţi, şi aceasta din diverse motive, mai ales politice. La orice transformare şi reforma agrară, nu s’a putut face în mod absolut perfect, încât să împace toate problemele care veneau în atingere cu această operă, în adevăr grandioasă. Trecându-se dela o stare de lucruri la alta era natural ca şi problemele care se puneau să fie altele, şi de aceia cred că se impunea un studiu mai aprofundat al nouilor probleme. Necesitatea reformei agrare nu se poate nega, ţinând seamă de condiţiunile speciale în care ne găseam după cataclismul mondial. Nu se poate însă explica, de ce conducătorii noştri din acel timp nu au folosit un moment foarte fericit, ca să încadreze ţăranul nostru în asemenea condiţiuni, încât Statul să poată oricând interveni cu eficacitate în interesul economic general, atunci când condiţiunile ar fi cerute. Nu putem folosi o serie întreagă de date spre a demonstra că suntem într’un permanent declin economic deşi ne-am obişnuit să spunem că starea prin care trecem este reflexul crizei mondiale. Se neglijează însă să se accentueze, că la noi criza are o origină autohtonă, şi poate cea mai importantă. Este o incapacitate funcţională în care ne găsim, căci oricâtă bunăvoinţă ar avea un partid politic oarecare să elaboreze un plan de raţionalizare a agriculturii poate fi sigur dinainte că toate încercările ar fi infructuoase, atâta vreme cât celula de producţie — mica proprietate — va rămâne în situaţia de azi, izolată. Poate economia românească să aştepte, ca pe cale evolutivă, să se schimbe concepţia şi mentalitatea ţăranului în sensul dorit" Orice ar spune partizanii evoluţiei naturale, îmi îngădui să cred că în actualele împrejurări nu ne mai putem permite luxul să aşteptăm această transformare, fără impulsuri energice. Pe piaţa mondială se dă azi o luptă acerbă între produsele agricole ale diferitelor ţări şi trebuie să notăm că în concurenţă sunt America şi Rusia cu agricultura lor mecanizată şi ale căror produse, sunt dintre cele mai bune. Cum piaţa mondială nu se influenţeazăde considerente sentimentale — în care s’ar părea că excelăm, — debuşeurile noastre se duc unul după altul! Producţia e legată de o serie întreagă de factori naturali şi artificiali, pe care ştiinţa a ajuns astăzi să-i stăpânească în cea mai mare parte.Dacă nu vom izbuti, cât mai e timp, să utilizăm la maximum aceşti factori, vom fi zdrobiţi de aceia care o practică mai mult. Metodele raţionale de muncă, soiurile de grâu mai potrivite fiecărei regiuni, rentabilitatea unor culturi încă neîncetăţenite în agricultura românească, lupta împotriva duşmanilor de tot felul ai plantelor şi animalelor, sunt rezultate pe care instituţiunile noastre superioare de învăţământ şi cercetări, precum şi specialiştii noştri recunoscuţi le dau, treptat, cu timpul şi cu mijloacele ce le au la îndemână. Dar câţi agricultori, afară de unii vechi mari proprietari, folosesc recomandările lor, care ar trebui să fie adevărate legi ? Acesta e motivul pentru care susţin că micul nostru agricultor trebue adus cu un ceas mai devreme la realitate. In situaţia actuală el nu poate să vadă această realitate, pentru că nu-şi dă seama de ce e necesar să producă mai mult decât nevoile lui. E îndeobşte cunoscut că devalorizarea produselor agricole au dus pe mulţi dintre ţăranii noştri la concluzia să nu mai învestească muncă decât pentru producţia necesară gospodăriilor lor. Ce s-ar întâmpla, dacă, la un moent dat, toţi agricultorii României ar gândi la fel? Din aceste motive se impune o energică intervenţie din partea Statului pentru organizarea micii proprietăţi, pe baze noui dinamice, şi cred că acest lucru nu se poate înfăptui decât în cadrul unei cooperaţii cu adevărat constructive, în care să fie înglobaţi în mod obligatoriu producătorii agricoli. Principiiul proprietăţii individuale poate prea bine subzista şi în sistemul preconizat mai sus. Starea economii naţionale de I.DHAOA.N Bătălia grâului în Italia şi la noi de dr. A. PIESCU Enunţând principiul, că „Fascismul e un fenomen rural” Mussolini declara în 1925, în parlamentul italian, „bătălia grâului”. Această campanie, care, odată cu ridicarea producţiei grâului, urmărea perfecţionarea agriculturii italiene în general, a fost precedată de o seri® de măsuri și legi, cari trebuiau să-i asigure reuşita. Astfel, s’a promulgat, imediat după aceasta, decretulege pentru instituirea „Comitetului permanent al grâului” căruia îi Incumbă, ca unui stat major, sa dirijeze „bătălia grâului” în întreaga Italie. Printre alte legi ce au urmat la intervale scurte, s’au scăzut taxele vamale pentru petrolul destinat motoarelor agricole, si s'au ridicat taxele pe grâul importat. Deasemenea s’au mai încurajat, prin alt® decrete legi, motodi,: tara si electrocultura, precum şi creditul agricol. De mare folos a fost şi instituirea „comisiunilor provinciale agricole”, în care au intrat toţi reprezentanţii instruţiunlor agricole, reprezentanţii corporaţiilor interesate în agricultură şi reprezentanţii marilor agricultori din provinciile respective. Aceste „comisiuni provinciale pentru propaganda grâului’ au activat împreună cu catedrele ambulante de agricultură, prin toate mijloacele posibile la ridicarea producţiei agricole. Mai trebuesc menţionate aci şi decretele legi, care au înconjurat direct, şi chiar au obligat, pe agricultori, să intensifice măsuri pentru asigurarea unei producţii mai mari. Astfel, s-au prevăzut măsuri represiv© împotriva fraudelor în prepararea şi comerţul substanţelor de uz şi al produselor agricole. Prin alte decrete s-a impus ca toate exploatările agricole să aîbe, în mod obligai©:^ platformele bălegar. Deasemenea s’au încurajat foarte mult instituţiile agricole experimentale, cele existente fiind dotate cu mijloace financiare îndestulătoare şi altele noui înfiinţându-se acolo, unde 11 se simţea nevoia. Pe de altă parte se încurajau cu premii mari plugarii, care foloseau seminţe selecţionate şi maşini, şi care obţineau în urmă recolte cât mai mari. Aşa de exemplu Casa de Economie a Provinciei Lombardia, a acordat, anual, premii importante în bani şi medalii pentru cele mai mari recolte de grâu, obţinute în acea provincie. De pildă în anul agricol 1926—1927, primul premiu în valoare de 100.000 lire (860.000 lei), s’a dat unui cultivator pentru o producţie medie de 5.028 kgr. la hectar, realizată pe o suprafaţă de 9,99 hectare. Evident s’au mai acordat multe alte premii atât în bani, cât şi sub formă de medalii şi certificate. Ce s’a făcut la noi pentru ridicarea producţiei agricole? In primii zece ani dela război agronomii noştri din serviciile agricole judeţene au fost ocupaţi aproape, exclusiv, cu executarea reformei agrare. Numai în ultimii 3—4 ani s’a dat oarecare atenţie şi problemei îndrumărei agriculturii. Iar în Decemvrie 1930, ne-a fost dat să asistăm cu toţi la conferinţa „bătăliei grâului”. In prezenţa Regelui s’au citit memorii cu privire la starea proastă a agriculturii noastre, s’au preconizat măsuri de îndreptare şi pe urmă... s’au dus toţi la treburile lor fără ca măcar cineva să se simtă obligat să tragă vreo concluzie din ode auzite -la acea conferinţă. Nu ne am ales cu nimic dupe urma ei. La fel s’a întâmplat şi cu cealaltă „bătălie a porumbului” din Ianuarie 1931. Am auzit discuții platonice, fără nici o concluzie practică, fără nici o dispoziţie sau hotărîre care să însemne un pas serios pentru realizarea celor discutate şi preconizate. Nu s-a putut cel puţin sugera guvernului o măsură, care să asigure aplicarea, în practică, a teoriilor privitoare la organizarea şi îndrumarea agriculurii noastre pe căi mai bune. Pentru prima oară la noi în ţară se preconizează prin proectul de lege pentru organizarea, protecţia şi încurajarea agriculturii, măsuri eficace de îndrumarea agriculturii. Găsim în acest proect de lege multe măsuri care se asemănau cu cele italiene, ce au asigurat reuşita „bătălii grâului” a „cămăşilor negre”. Aşa de pildă găsim acolo obligativitatea ogoarelor de toamnă obligativitatea desmiriştiri şi aceia a distrugerii buruenilor sau vetreior de cuscută. Mai găsim în acel proect restricţiuni pentru plugarii care nu se vor îngriji de păstrarea (pe platforme sau în gropi) şi întrebuinţarea în condiţiuni bune a gunoiului de grajd. Mare importanţă se acordă şi problemei producerei de sămânţă selecţionată. Până şi experimentarea agricolă n’a fost omisă prevăzându-se transformarea unui număr din actualele ferme, pepiniere şi puncte agronomice în staţiuni şi câmpuri experimentale. Se prevăd deasememea şi premii de Încurajare atât pentru personalul de îndrumre al ministerului cât şi pentru producătorii ce vor realiza recolte mari şi produse mai bune prin aplicarea dispoziţiunor legii. Realizarea tuturor măsurilor necesare pentru ridicarea agriculturii noastre, şi care fac obiectul primelor 10 părţi din proect, este asigurată prin „organele de aplicare” a legei, care depind de Ministerul Agriculturii şi care sunt: Consiliul superior al agriculturii, Institutele de cercetări, direcţiile şi serviciilor ministerului şi în fine Inspectoratele regionale şi Serviciile judeţene agricole, zootechnice, silvice şi cadastrale. Şi ca garanţie a executării măsurilor şi lucrărilor, care tind la îmbunătăţirea agriculturii noastre, partea XlII-a, a proectului d-lui profesor Ionescu-Siseşti prevede sancţiuni, amenzi, pentru abateri de la prescripţiile legii. Să sperăm că proectul care se studiază de actualul regim, va deveni în curând lege şi că apucarea strictă a acestuia va face ca plugiorul nostru să producă mai mult şi mai bine, decât până acum. Fără restricţii şi încurajare la noi, cel puţin în agricultură, desigur că nu se va putea face nimic. LA NOI Urcarea tarifului vamal italian Textul decretului de lege intrat in vigoare la ziua de 3 Mai 1933 La 3 Mai 1933 a intrat în vigoare in Italia, un decret lege pentru urcarea tarifului vamal în unele cazuri. Iată textul acestui decret: Articolul 5 al dispoziţiunilor preliminare din tariful vamal italian este modificat precum urmează: Mărfurile originare sau provenind din ţări în care vapoarele sau mărfurile italiene sunt supuse unor taxe speciale sau supra-taxe sau taxe vamale diferenţiate, sau cu taxe vamale sau alte taxe speciale urcate, sau unor restricțiuni sau prohibiţiuni la import, sau unor dispoziţiuni privind comerţul de valute şi de devize, sau chiar numai unor formalităţi având ca efect îngreunarea pe nedrept a importului de mărfuri italiene, vor putea fi supuse unei majorări de taxe vamale până la 50 la sută din taxa respectivă din tariful vamal general, inclusiv taxa ad valorem Mărfurile originare sau provenite din ţări care au obţinut scutirea de taxă vamală specifică şi de taxa ad valorem, vor putea fi supuse unei taxe ad valorem până la 25 la sută din valoarea lor comercială oficială. Mărfurile de origină şi provenind din ţările care nu au cu Italia, acorduri comerciale destinate a reglementa tratamentul vamal al produselor formând obiectul schimburilor comerciale reciproce, sau a căror acorduri comerciale cu Italia sunt pe punctul de a expira, vor fi supuse din ziua în care se va verifica această stare de fapt, taxelor vamale stabilite de tariful general vamal de import în vigoare, augmentate în proporţia şi chipul următor: a) cu 20 la sută pentru materiile prime; b) cu 30 la sută pentru animalele vii şi produsele alimentare; c) cu 30 la sută pentru materiile semi-fabricate; d) cu 40 la sută pentru produsele fabricate. Aceste majorări vor fi calculate luându-se drept bază tariful vamal general, majorat cu coeficientul de statorare si taxa ad valorem. In ceia ce priveste dispozipunile asupra duratelor, nu se va tine seama de majorările de taxe derivând din dispoziţiunile articolului de faţă. Ministrul finanţelor, de acord cu cela al agriculturii şi al corporaţiilor, va stabili ce anume articole din tariful vamal trebuesc modificate, conform prezentului decret, în fiecare din susnumitele categorii. Majorările de mai sus vor putea fi anulate în total sau în parte sau limitate la contingente, pentru acele mărfuri al căror import sub regim vamal mai favorabil, va fi cerut de exigenţele particulare ale economiei naţionale. Exigenţele de mai sus vor fi stabilite prin decret ministerial. Decretul-lege din 10 August 1932 n. 1171, care stabilește o majorare a taxelor vamale pentru mărfuri provenind din țări care nu consimt mărfurilor italiene tratamentul cel mai favorabil, este abrogat. Printr'un decret-lege special vor fi modificate normele în vigoare asupra certificatelor de origine, conform dispozițiunilor prezentului decret Printr'un alt decret ministerial s-a mai stabilit deasemenea că tratamentul vamal stabilit de art. 2 a decretului-lege din 13 Aprilie 1933 n. 348 pentru mărfurile originare și provenind din tarile ce nu au convenții comerciale cu Italia, nu se aplică mărfurilor originare din Mexic sau Uruguay. Duşmanii culturilor şi ai plantaţiilor Serviciul de Protecţia plantelor din Ministerul Agriculturii arată în Comunicatul nr. 7 duşmanii care atacă în prezent, culturile şi plantaţiile noastre, precum şi mijloacele de combatere a gărgăriţei căpşunilor■ a puricilor de frunze, a forfecatului care taie lăstarii viţei de vie, a gărgăriţei florilor de măr, a băţicării frunzelor de piersic, a putregaiului fructelor, a ruginei cerealelor. ARGUS 3 Comerţul de porci (n Cehoslovacia die dr. C. SE.CSIEVICI In gospodăriile noastre rurale se practică, de obicei, îngrăşarea porcilor la greutate mare (porci de grăsime). In ultimul timp, însă, s’a dovedit că aproape pretutindeni consumul şi „industria porcului“ (prepararea şuncilor şi baconului) cer un porc mai uşor, nu prea gras cu o carne plină şi suculentă aşa zisul tip de carne. Aceste împrejurări ne vor sili să facem diferenţa între creşterea şi îngrăşarea porcilor pentru nevoile casnice,, pentru care este mai propriu porcul de grăsime, şi creşterea şi îngrăşarea pentru export şi fabricarea de Bacon şi şuncă. In acest din urmă scop se pot întrebuinţa porcii „tip de carne“Ca să dovedesc ce anume porci au un debuşeu mai sigur, am cules datele privitoare la importul porcilor în Cehoslovacia. CE FEL DE PORCI SE CER PE PIEŢELE STRĂINE Rasa cea mai potrivită pentru acest scop este rasa Yorck. Sindicatul crescătorilor de porci din Praga a constatat că consumul intern din Cehoslovacia pretinde deja un porc de carne următoarele condiţiuni : Capul mic cu gâtul gros şi scurt ; Spada largă ; Spinarea lungă şi largă ; Şunca plină şi rotundă,cu piciorul scurt; Coaste cu puţină grăsime ; Piele subţire cu părul fin ; Greutatea vie între 65—75 kgr. şi mici într’un caz mai mare de 90 kgr. ; La vânzarea în mare (en-gros) se cere standardizarea măriei. Marele centru de industrie din Nordul Boemiei (Morawska Ostrava) cere porci cu o greutate ceva mai mare. importul pallei1 m Genoslovacia Tnăstui 1932 Tip. Bucăți 6/Io Porci de grăsime (peste 120 kgr. greutate vie) 151.648 Porci de carne (până la 120 kgr. greutate vie) 645.783 Total 707.431“ Din această statistică reese ca numărul cel mai mare la import îl ocupă categoria porcilor cu greutatea vie până la 120 kgr. Se vede că valoarea porcilor din această din urmă categorie reprezintă 2/3 din valoarea totală a porcilor importaţi, pe când aceia a porcilor peste 120 kgr, numai cu 1/3. CE FEL DE INGRASARE ESTE MAI RENTABILA Din experienţele făcute cu îngrăşarea porcilor în diferite țări, s’a constatat că porcul cu o greutate vie de peste 100 kgr. consumă mai multă cantitate de hrană pentru producerea unui kgr. de carne decât acela până la 100 kgr. greutate vie. Până la vârsta de 6 luni porcul consumă circa 3.700 kgr. uruiala de orz pentru a produce un kgr carne. De la această vârstă în sus, se cer cantităţi de hrană din ce în ce mai mari• In practica cehoslovacă s’a dovedit că îngrăşatul cel mai rentabil este acela când porcul se pune la îngrăşat în greutate de 20 kgr. şi se scoate în greutate de circa 100 kgr. Perioada de învgrăşare, din punctul de vedere al Valoarea în lei 14.018 243.169.000 1.215.845.000 86.982 463.388.000 2.316.940.000 100. 706.557.COD 3.532.785.000 rentabilității, nu trebuie să depășească 5 luni de zile. Val. în coroane cehoslovace Situaţia agricola In ţară şi în străinătate Ia form TIMPUL s-a menţinut, cu excepţia ultimelor câetva zile, acoperit. Ploi parţiale, pe alocuri torenţiale. GRINDINA a bătut o bună parte din jud Vechiului Regat şi parte din Basarabia. Nu a făcut pagube însemnate însă culturilor, ci numai pomilor, în special în judeţul Iaşi, Vaslui şi Bacău. SEMĂNĂTURILE s-au resimţit în bine de cele câteva zile călduroase, vegetaţia pornind viguros. PARAZIŢII VEGETALI ŞIANIMALI au un timp proprice şi se constată o intensitate mai mare în atacuri şi o diversitate în număr. Se comunică apariţia muştei columbace în jud. Gorj şi Vâlcea. Din strâinătate IN CANADA lucrările de Insămânţare progresează bine. Au fost întârziate întru câtva, de ploi continue. In Australia s-a îmbunătăţit deasemenea situaţia semănăturilor după ploaia căzută. Aceste ploi nu sunt însă suficiente pe alocuri. IN BULGARIA situaţia semănăturilor e mulţumitoare, lucrările de primăvară sunt aproape terminate. IN BELGIA starea semănăturilor s’a îmbunătăţit în urma ploilor cazate. IN STATELE UNITE ploile prea abundente au pricinuit pagube însemnate semănăturilor de toamnă din regiunile mai joase. Grâul precoce de primăvară se desvoltă bine, cel tardiv suferă din cauza timpului rece. Insămânțările cu porumb sunt întârziate din cauza timpului. m Agricultura apare sub auspiciile CERCULUB DE STUDII AGRICOLE BUCUREȘTI Articolele se primesc la ziar, pe numele d-lui ing. agr. G. VODĂ il COD Firme agricole mecanizate Să ne închipuim că în Banat, sau în judeţele de pe valea Dunării, din Sudul Basarabiei sau în Dobrogea centrală, unde sunt terenuri întinse proprii culturii extensive, se poate ajunge la o înţelegere cu posesorii micii proprietăţi—între 5 şi 300 hectare — şi se formează un domeniu provizoriu, prin închirierea loturior pe timp de 2 sau maximum 3 ani, de circa 50—60.000 hectare, care să fie pus în exploatare sistematică după un plan cooperatist. Forma juridică a acestui domeniu trebuie să fie de Asociaţia Agricolă, sub denumirea de Ferma mecaniciăagricolă „X“, al cărui statut dispune cultivarea domeniului în meteiaj, pe timp limitat, iar munca agricolă este executată în total cu mașini cumpărate, după metoda arătată mai jos. Toate produsele se lucrează de la obârșie până la valorificare cu mijloacele cele mai rentabil posibile. Distribuirea beneficiilor reale obţinute se face proporţional cu munca prestată, cu suprafaţa terenului cultivat adus în asociaţie şi cu capitalul depus. Statutele mai prevăd şi utilizarea braţelor acelora care au închiriat terenurile lor ca să fie lucrate cu maşini, în diferite industrii anexe, întreprinse chiar pe acest domeniu agricol, ca de exemplu: panificaţia, creşterea vitelor, viticultura, cultivarea plantelor leguminoase şi industriale, semifabricarea materiilor brute, industria casnică şi altele. Odată această înţelegere perfectată, cu adeziunea locuitorilor regiturei respective şi după ce toate temerile lor iluzorii că vor rămâne braţe neutilizate din cauza întrebuinţării maşinilor vor fi evitate, intră în acţiune opera mecanică. Mecanismul finanţărei acestui sistem l-am arătat în lucrarea „Industrializarea agriculturii“. Se arată precis cine cumpără maşinile, cine le plăteşte, cum şi cât lucrează ele, clauzele ce cuprind cele una sută contracte de cumpărarea 100 inventare mecanice complete, cum se formează parcul unic al maşinilor şi prin ce mijloace de credit mutual plugarul, fără altă avere decât 5Ha. de pământ prestând munca sa devine, peste 165 zile de lucru, proprietar absolut pe un inventar mecanic în valoare de 3.400.000 lei. Trebuie să amintim că întreg parcul de maşini al unei ferme agricole mecanizate se compune din 100 inventare mecanice complete. Fiecare inventar cuprinde: tractor, semănătoare, grapă, extirpator, secerătoare-legătoare, treerătoare mobilă, trior, elevator, camion de povară și deosebit instrumente industriale, după necesitatea transformării produselor, necesare la industrializarea pe foc a produselor greu transportabile sau cărora voim a le da o valoare mai mare, transformându-se în materii prime exportabile. Ca acest imens parc de inventare spre a fi cumpărat, utilizat şi îngrijit are nevoie de 300 mii de ţărani, cari au absolvit un curs de câteva luni pentru conducerea acestor maşini cumpărate de ei, prin creditul asociaţiei, direct de la metalurgiile respective care au aderat la acest proect primind clauza contractuală, costul maşinilor se plăteşte prin munca maşinilor în 165 zile de lucru. Şi că acest parc de maşini costă în total 30—40 milioane de lei. Uzina respectivă trimite un şef inginer mecanic care asistat fiind de un inginer român, împart răspunderea tmcei care se face zilnic, oră cu oră, şi ţin seamă de decontarea atât a muncii prestată cât şi a amortizării capitalului învestit în maşini, care se executa în mod automat, prin muncă de fiecare oră prestată cu ajutorul acestor maşini. Inginerul fabricei furnizoare vine în ţară cu un atelier mecanic de re-paraţiuni şi cu piese de schimb, pe lângă care va funcţiona o Şcoală practică de pregătirea cumpărătorilor de maşini, şcoala aceasta ţine numai câteva luni; în realitate conducătorii se perfecţionează tot mai mult, în anii următori, prin practica pe teren, sub îngrijirea şcoalei respective. Aceşti 300 elevi, plugari cumpărători de maşini, se subîmpart în 100 grupuri de câte trei elevi, din care unul este mecanic conducător, iar ceilalţi ajutoare, toţi coproprietari ai unui inventar mercanic complet. In curs de trei ani — până când maşinile sunt complet plătite — perfecţionarea lor devine desăvârşită. După aceasta maşinile sunt liberate în absoluta proprietate a grupului de 3 cumpărători. Aceasta este şcoala practică de tehnică mecanică în agricultură şi de industrializare agricolă. Şcoala aceasta nu va fi susţinută de stat, ci de asociaţia respectivă. Corolarul şcoalei practice de tehnică agricolă este industrializarea produselor brute, cărora voim să le dăm o valoare mai mare, sau o de CONTA, întrebuinţare mai folositoare. Penru aceasta se formează în şcoală o secţie, compusă din alţi fii de săteni localnici cari au închiriat loturile lor, şi care la rândul lor nu trebuie să rămână fără lucru, pregătindu-se astfel pentru diverse meserii agricole, între care panificaţia ocupă un loc important. Fii de ţărani vor deveni brutari în chiar comuna lor de reşedinţă şi astfel vor putea vinde cu preţ grâul şi porumbul care nu îndeplineşte condiţiile de export sau sunt destinate hranei locuitorilor. Rezultatul acestor operaţiuni va fi rezistenţa plugarului contra scăderei preţurilor şi se vor realiza chiar câştiguri, nebănuite încă. Practica agronomică adecvată fermei agricole mecanizate va fi organizată de specialiștii respectivi Cât privește realizările comerciale vom spune un adevăr necontestat: practica realizărilor comerciale este, ca și politica în general, faptul împlinit. Pentru îmbnătăţirea pieţei cerealelor la Franţa Guvernul francez a instituit o comisiune agricolă pentru studierea pieţei cerealelor. In urma constatărilor făcute, comisiunea a emis următoarele propuneri pentru îmbunătăţirea pieţei: a) denaturarea grâului indigen de calitate mijlocie şi acordarea de subvenţii pentru încurajarea utilizării acestui grâu ca nutreţ pentru vite; b) îmbunătăţirea calităţii primei şi eftinirea preţului pâinei, prin suprimarea taxelor ce grevează făina, şi pâinea; c) mărirea până la 500.000 tone a cantităţilor retrase din comerţ şi depozitare, precum şi constrângerea morilor de a utiliza, la începutul recoltei viitoare, un procent anumit din aceste cantităţi depozitate, la un preţ fix de 115 fl. fr. quintalul. d) înfiinţarea unui oficiu de compensaţie pentru încurajarea exportului de grâu. e) reglementarea ofertei pentru construirea la silozuri şi înființarea de cooperative. Cărţi agricole UŞURAREA CRIZEI AGRICOLE IN CEHOSLOVACIA Publicaţiile oficiale recente ale Ministerului de agricultură cehoslovacă, redactate în limba franceză prin îngrijirea d-lui dr. A. Prokes, ne arată măsurile legislative privind procedura executorie şi dispoziţiile penale împotriva piedicilor din timpul vânzărilor la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile. Scopul lor este să dea, în primul rând o protecţie efectivă debitorilor care-şi văd interesele lezate de aceia care-şi face o profesiune din participarea lor la licitaţii, prin mărirea ofertelor minime admisibile şi prin excluderea terţilor care speculează fie asupra licitaţiei, fie asupra bunurilor obţinute în acest mod. Deasemenea, faţă de recolta de grâu a anului trecut care este deficitară cu 3,6 mil. g. faţă de consumaţie (18.2 mil. quint.), s’a revenit la legea din 1930, care statuează că pâinea trebue fabricată numai din făină de secară — procentul de extracţie maxim 65 la sută — sau cu un adaos de cel mult 10 la sută făină de grâu. Această măsură a fost determinată şi de faptul că recolta de secară a anului 1932 însumează 21.75 mii. g., cu un excedent de 4 mii. g. PATRU ANI DE STABILIZARE • ROMANEASCA In Sibiu a apărut un interesant studiu datorit d-lui Leon Proca şi în care autorul analizează efectele reformei de stabilizare a leului. D-sa ne aduce documente despre: Legea monetară din 1929, efectele crizei asupra stabilizării, situaţiei agriculturei, industriei, comerţului interior, şi exterior, transporturilor, tezaurului, etc. In concluziuni se arată partizanul hotărât al permanentizării asanărei monedei româneşti şi pentru reînvierea creditului Statisticele şi diagramele ce însoţesc lucrarea dau posibilitatea cetitorului a se documenta singur iin toate chestiunile tratate de autor. » Dr. MIHAIL VAIDA: „Cum s’a îmbogăţit satul Sărăceni?" — O poveste dela ţară care ar putea fi adevărată. Colaboratorul nostru ale cărui articole publicate în pagina ,,Agricultura" s'au dovedit atât de interesante, ni se înfăţişează astăzi — cu ocazia apariţiei acestui volum — ca un popularizator înăscut. Povestea chinuitei existenţe de la ţară este pentru d-sa un bun prilej să însăileze pe la toate transformările de care este susceptibilă viaţa noastră rurală şi în special, îmbunătăţirea agriculturii şi a creşterea vitelor. Toate capitolele nu formează decet tot atâtea metode pentru acest scop, brodate pe un stil viciu, sugestiv şi curgător, pe care desene adecvate îl face şi mai bine înţeles. Este — şi credem că nu exagerăm — cea mai bună carte de popularizare agricolă pe care ocunoaștem.