Argus, iunie 1933 (Anul 23, nr. 6040-6064)

1933-06-01 / nr. 6040

COD Joi, I­I Kitte 1933 gn» UKW • «!»**&" w» AGRICULTURA M­ea Proprietate agricolă Facem experienţa de mai mult de un deceniu cu mica proprie­tate- E deci logic sa ne întrebam unde am ajuns- In ce stadiu se află economia noastră naţională ? Desigur că unii vor condamna si­tuaţia actuală, iar alţii vor evi­denţia avantajele micii proprie­tăţi. Suntem de părere că aceia care se angajează să susţină pe aceşti difi urmă, fac un dublu rău : mai întâi că nu se dedau la un studiu serios al actualii situaţii şi în al doilea rând pentru că nu socotesc oportun bilanţul care trebueşte fă­cut micei proprietăţi, şi aceasta din diverse motive, mai ales po­litice. La orice transformare şi re­forma agrară, nu s’a putut face în mod absolut perfect, încât să îm­pace toate problemele care ve­neau în atingere cu această operă, în adevăr grandioasă. Tre­­cându-se dela o stare de lucruri la alta era natural ca şi proble­mele care se puneau să fie altele, şi de aceia cred că se impunea un studiu mai aprofundat al nouilor probleme. Necesitatea reformei agrare nu se poate nega, ţinând seamă de condiţiunile speciale în care ne găseam după cataclismul mondial. Nu se poate însă explica, de ce conducătorii noştri din acel timp nu au folosit un moment foarte fericit, ca să încadreze ţăranul nostru în asemenea condiţiuni, în­cât Statul să poată oricând inter­veni cu eficacitate în interesul economic general, atunci când condiţiunile ar fi cerute. Nu putem folosi o serie în­treagă de date spre a demonstra că suntem într’un permanent de­clin economic deşi ne-am obişnuit să spunem că starea prin care trecem este reflexul crizei mon­diale. Se­ neglijează însă să se ac­centueze, că la noi criza are o origină autohtonă, şi poate cea mai importantă. Este o incapacitate funcţională în care ne găsim, căci ori­câtă bunăvoinţă ar avea un partid po­litic oarecare să elaboreze un plan de raţionalizare a agriculturii poate fi sigur dinainte că toate încercările ar fi infructuoase, atâta vreme cât celula de produc­ţie — mica proprietate — va ră­mâne în situaţia de azi, izolată. Poate economia românească să aştepte, ca pe cale evolutivă, să se schimbe concepţia şi mentalita­tea ţăranului în sensul dorit" Orice ar spune partizanii evolu­ţiei naturale, îmi îngădui să cred că în actualele împrejurări nu ne mai putem permite luxul să aş­teptăm această transformare, fără impulsuri energice. Pe piaţa mondială se dă azi o luptă acerbă între produsele agri­cole ale diferitelor ţări şi trebuie să notăm că în concurenţă sunt America şi Rusia cu agricultura lor mecanizată şi ale căror pro­duse, sunt dintre cele mai bune. Cum piaţa mondială nu se in­fluenţează­­de considerente senti­mentale — în care s’ar părea că excelăm, — debuşeurile noastre se duc unul după altul! Producţia e legată de o serie întreagă de factori naturali şi ar­tificiali, pe care ştiinţa a­­ ajuns astăzi să-i stăpânească în cea mai mare parte.Dacă nu vom izbuti, cât mai e timp, să utilizăm la maximum aceşti factori, vom fi zdrobiţi de aceia care o practică mai mult. Metodele raţionale de muncă, soiurile de grâu mai potrivite fie­cărei regiuni, rentabilitatea unor culturi încă neîncetăţenite în agri­cultura românească, lupta împo­triva duşmanilor de tot felul ai plantelor şi animalelor, sunt re­zultate pe care instituţiunile noas­tre superioare de învăţământ şi cercetări, precum şi specialiştii noştri recunoscuţi le dau, treptat, cu timpul şi cu mijloacele ce le au la îndemână. Dar câţi agricultori, afară de unii vechi mari proprietari, folo­sesc recomandările lor, care ar trebui să fie adevărate legi ? Acesta e motivul pentru care susţin că micul nostru agricultor trebue adus cu un ceas mai de­vreme la realitate. In situaţia actuală el nu poate să vadă această realitate, pentru că nu-şi dă seama de ce e nece­sar să producă mai mult decât nevoile lui. E în­deobşte cunoscut că devalorizarea produselor agri­cole au dus pe mulţi dintre ţă­ranii noştri la concluzia să nu mai învestească muncă decât pentru producţia necesară gospodăriilor lor. Ce s-ar întâmpla, dacă, la un moent dat, toţi agricultorii Româ­niei ar gândi la fel? Din aceste motive se impune o energică intervenţie din partea Statului pentru organizarea micii proprietăţi, pe baze noui dinamice, şi cred că acest lucru nu se poate înfăptui decât în cadrul unei cooperaţii cu adevărat construc­tive, în care să fie înglobaţi în mod obligatoriu producătorii agri­coli. Principiiul proprietăţii indivi­duale poate prea bine subzista şi în sistemul preconizat mai sus. Starea economii naţionale de I.­DHAOA.N Bătălia grâului în Italia şi la noi de dr. A. PIESCU Enunţând principiul, că „Fascis­mul e un fenomen rural” Mussolini declara în 1925, în parlamentul italian, „bătălia grâului”. Această campanie, care, odată cu ridicarea producţiei grâului, ur­mărea perfecţionarea agriculturii italiene în general, a fost prece­dată de o seri® de măsuri și legi, cari trebuiau să-i asigure reuşita. Astfel, s’a promulgat, imediat după aceasta, decretulege pentru insti­tuirea „Comitetului permanent al grâului” căruia îi Incumbă, ca unui stat major, sa dirijeze „bătălia grâului” în întreaga Italie. Printre alte legi ce au urmat la intervale scurte, s’au scăzut taxele vamale pentru petrolul destinat motoarelor agricole, si s'au ridicat taxele pe grâul importat. Deaseme­­nea s’au mai încurajat, prin alt® decrete legi, motodi,: tara si elec­­trocultura­, precum şi creditul agri­col. De mare folos a fost şi instituirea „comisiunilor provinciale agricole”, în care au intrat toţi reprezentan­ţii instruţiunlor agricole, repre­zentanţii corporaţiilor interesate în agricultură şi reprezentanţii ma­rilor agricultori din provinciile res­pective. Aceste „comisiuni provin­­ciale pentru propaganda grâului’ au activat împreună cu catedrele ambulante de agricultură, prin toa­te mijloacele posibile la ridicarea producţiei agricole. Mai trebuesc menţionate aci şi decretele legi, care au înconjurat direct, şi chiar au obligat, pe agri­cultori, să intensifice măsuri pen­tru asigurarea unei producţii mai mari. Astfel, s-au prevăzut măsuri represiv© împotriva fraudelor în prepararea şi comerţul substanţe­lor de uz şi al produselor agricole. Prin alte decrete s-a impus ca toate exploatările agricole să aîbe, în mod obligai©:­^ platforme­le bă­legar. Deasemenea s’au încurajat foarte mult instituţiile agricole experi­mentale, cele existente fiind dotate cu mijloace financiare îndestulă­toare şi altele noui înfiinţându-se acolo, unde 11 se simţea nevoia. Pe de altă parte se încurajau cu premii mari plugarii, care foloseau seminţe selecţionate şi maşini, şi care obţineau în urmă recolte cât mai mari. Aşa de exemplu Casa de Economie a Provinciei Lombardia, a acordat, anual, premii importante în bani şi medalii pentru cele mai mari recolte de grâu, obţinute în acea provincie. De pildă în anul agricol 1926—1927, primul premiu în valoare de 100.000 lire (860.000 lei), s’a dat unui cultivator pentru o producţie medie de 5.028 kgr. la hectar, realizată pe o suprafaţă de 9,99 hectare. Evident s’au mai a­­cordat multe alte premii atât în bani, cât şi sub formă de medalii şi certificate. Ce s’a făcut la noi pentru ridica­rea producţiei agricole? In primii zece ani dela război agronomii noştri­ din serviciile agricole ju­deţene au fost ocupaţi aproape, exclusiv, cu executarea reformei agrare. Numai în ultimii 3—4 ani s’a dat oarecare atenţie şi problemei în­­drumărei agriculturii. Iar în De­cemvrie 1930, ne-a fost dat să a­­sistăm cu toţi la conferinţa „bătă­liei grâului”. In prezenţa Regelui s’au citit memorii cu privire la sta­rea proastă a agriculturii noastre, s’au preconizat măsuri de îndrep­tare şi pe urmă... s’au dus toţi la treburile lor fără ca măcar cineva să se simtă obligat să tragă vreo concluzie din ode auzite -la acea conferinţă. Nu ne am ales cu nimic dupe ur­ma ei. La fel s’a întâmplat şi cu cealaltă „bătălie a porumbului” din Ianuarie 1931. Am auzit discu­ții platonice, fără nici o concluzie practică, fără nici o dispoziţie sau hotărîre care să însemne un pas serios pentru realizarea celor dis­cutate şi preconizate. Nu s-a putut cel puţin sugera guvernului o mă­sură, care să asigure aplicarea, în practică, a teoriilor privitoare la organizarea şi îndrumarea a­­griculurii noastre pe căi mai bune. Pentru prima oară la noi în ţară se preconizează prin proectul de lege pentru organizarea, protecţia şi încurajarea agriculturii, măsuri eficace de îndrumarea agriculturii. Găsim în acest proect de lege multe măsuri care se asemănau cu cele italiene, ce au asigurat reuşita „bătălii grâului” a „cămăşilor ne­gre”. Aşa de pildă găsim acolo o­­bligativitatea ogoarelor de toamnă obligativitatea desmiriştiri şi aceia a distrugerii buruenilor sau vetre­­ior de cuscută. Mai găsim în acel proect restricţiuni pentru plugarii care nu se vor îngriji de păstrarea (pe platforme sau în gropi) şi între­buinţarea în condiţiuni bune a gu­noiului de grajd. Mare importanţă se acordă şi problemei producerei de sămânţă selecţionată. Până şi experimentarea agricolă n’a fost omisă prevăzându-se transforma­rea unui număr din actualele fer­me, pepiniere şi puncte agrono­mice în staţiuni şi câmpuri experi­mentale. Se prevăd deasememea şi premii de Încurajare atât pentru persona­lul de îndrumre al ministerului cât şi pentru producătorii ce vor rea­liza recolte mari şi produse mai bune prin aplicarea dispoziţiun­or legii. Realizarea tuturor măsurilor ne­cesare pentru ridicarea agricultu­rii noastre,­­ şi care fac obiectul primelor 10 părţi din proect, este asigurată prin „organele de apli­care” a legei, care depind de Mini­sterul Agriculturii şi care sunt: Consiliul superior al agriculturii, Institutele de cercetări, direcţiile şi serviciilor ministerului şi în fine Inspectoratele regionale şi Servi­ciile judeţene agricole, zootechni­­ce, silvice şi cadastrale. Şi ca garanţie a executării mă­surilor şi lucrărilor, care tind la îm­bunătăţirea agriculturii noastre, partea XlII-a, a proectului d-lui profesor Ionescu-Siseşti prevede sancţiuni, amenzi, pentru abateri de la prescripţiile legii. Să sperăm că proectul care se studiază de actualul regim, va de­veni în curând lege şi că apuca­­­rea strictă a acestuia va face ca plugiorul nostru să producă mai mult şi mai bine, decât până acum. Fără restricţii şi încurajare la noi, cel puţin în agricultură, desigur că nu se va putea face nimic. LA NOI Urcarea tarifului vamal italian Textul decretului de lege intrat in vigoare la ziua de 3 Mai 1933 La 3 Mai 1933 a intrat în vigoare in Italia, un decret lege pentru ur­carea tarifului vamal în unele ca­­zuri. Iată textul acestui decret: Articolul 5 al dispoziţiunilor pre­liminare din tariful vamal italian este modificat precum urmează: Mărfurile originare sau provenind din­ ţări în care vapoarele sau măr­furile italiene sunt supuse unor taxe speciale sau supra-taxe sau taxe va­male diferenţiate, sau cu taxe va­male sau alte taxe speciale urcate, sau unor restricțiuni sau prohibi­­ţiuni la import, sau unor dispozi­­ţiuni privind comerţul de valute şi de devize, sau chiar numai unor for­malităţi având ca efect îngreunarea pe nedrept a importului de mărfuri italiene, vor putea fi supuse unei majorări de taxe vamale până la 50 la sută din taxa respectivă din tariful vamal general, inclusiv taxa ad valorem­ Mărfurile originare sau provenite din ţări care au obţinut scutirea de taxă vamală specifică şi de taxa ad valorem, vor putea fi supuse unei taxe ad valorem până la 25 la sută din valoarea lor comercială oficială. Mărfurile de origină şi provenind din ţările care nu au cu Italia, a­­corduri comerciale destinate a re­glementa tratamentul vamal al pro­duselor formând obiectul schimburi­lor comerciale reciproce, sau a că­ror acorduri comerciale cu Italia sunt pe punctul de a expira, vor fi supuse din ziua în care se va ve­rifica această stare de fapt, taxelor vamale stabilite de tariful general vamal de import în vigoare, augmen­tate în proporţia şi chipul următor: a) cu 20 la sută pentru materiile prime; b) cu 30 la sută pentru animalele vii şi produsele alimentare; c) cu 30 la sută pentru materiile semi-fabricate; d) cu 40 la sută pentru produsele fabricate. Aceste majorări vor fi calculate luându-se drept bază tariful vamal general, majorat cu coeficientul de statorare si taxa ad valorem. In ceia ce priveste dispozipunile a­­supra duratelor, nu se va tine sea­ma de majorările de taxe derivând din dispoziţiunile articolului de faţă. Ministrul finanţelor, de acord cu cela al agriculturii şi al corporaţii­lor, va stabili ce anume articole din tariful vamal trebuesc modificate, conform prezentului decret, în fie­care din susnumitele categorii. Majorările de mai sus vor putea fi anulate în total sau în parte sau li­mitate la contingente, pentru acele mărfuri al căror import sub regim vamal mai favorabil, va fi cerut de exigenţele particulare ale economiei naţionale. Exigenţele de mai sus vor fi stabilite prin decret ministerial. Decretul-lege din 10 August 1932 n. 1171, care stabilește o majorare a taxelor vamale pentru mărfuri pro­venind din țări care nu consimt măr­furilor italiene tratamentul cel mai favorabil, este abrogat. Printr'un decret-lege special vor fi modificate normele în vigoare a­­supra certificatelor de origine, con­form dispozițiunilor prezentului de­cret­ Printr'un alt decret ministerial s-a mai stabilit deasemenea că tratamen­tul vamal stabilit de art. 2 a decre­­tului-lege din 13 Aprilie 1933 n. 34­8 pentru mărfurile originare și prove­nind din tarile ce nu au convenții comerciale cu Italia, nu se aplică mărfurilor originare din Mexic sau Uruguay. Duşmanii culturilor şi ai plantaţiilor Serviciul de Protecţia plantelor din Ministerul Agriculturii arată în Comunicatul nr. 7 duşmanii care a­­tacă în prezent, culturile şi planta­ţiile noastre, precum şi mijloacele de combatere a gărgăriţei căpşunilor■ a puricilor de frunze, a forfecatului care taie lăstarii viţei de vie, a găr­găriţei florilor de măr, a băţicării frunzelor de piersic, a putregaiului fructelor, a ruginei cerealelor. ARGUS 3 Comerţul de porci (n Cehoslovacia die d­r. C. SE.CSIEVICI In gospodăriile noastre rurale se practică, de obicei, îngrăşarea porcilor la greutate mare (porci de grăsime). In ultimul timp, însă, s’a do­vedit că aproape pretutindeni consumul şi „industria porcului“ (prepararea şuncilor şi baconului) cer un porc mai uşor, nu prea gras cu o carne plină şi sucu­lentă aşa zisul tip de carne. Aceste împrejurări ne vor sili să facem diferenţa între creşte­rea şi îngrăşarea porcilor pentru nevoile casnice,, pentru care este mai propriu porcul de grăsime, şi creşterea şi îngrăşarea pentru ex­port şi fabricarea de Bacon şi şuncă. In acest din­­ urmă scop se pot întrebuinţa porcii „tip de carne“­Ca să dovedesc ce anume porci au un debuşeu mai sigur, am cules datele privitoare la im­portul porcilor în Cehoslovacia. CE FEL DE PORCI SE CER PE PIEŢELE STRĂINE Rasa cea mai potrivită pentru a­­cest scop este rasa Yorck. Sindicatul crescătorilor de porci din Praga a constatat că consumul intern din Cehoslovacia pretinde deja un porc de carne următoarele condiţiuni : Capul mic cu gâtul gros şi scurt ; Spada largă ; Spinarea lungă şi largă ; Şunca plină şi rotundă,cu piciorul scurt; Coaste cu puţină grăsime ; Piele subţire cu părul fin ; Greutatea vie între 65—75 kgr. şi mici într’un caz mai mare de 90 kgr. ; La vânza­rea în mare (en-gros) se cere standardizarea măriei. Marele centru de industrie din Nordul Boemiei (Morawska Os­trava) cere porci cu o greutate ceva mai mare. importul pallei1 m Genoslovacia Tn­ăstui 1932 Tip. Bucăți 6/Io Porci de grăsime (peste 120 kgr. greutate vie) 151.648 Porci de carne (până la 120 kgr. greutate vie) 645.783 Total 707.431“ Din această statistică reese ca numărul cel mai mare la import îl ocupă categoria porcilor cu greutatea vie până la 120 kgr. Se vede că valoarea porcilor din această din urmă categorie reprezintă 2/3 din valoarea totală a porcilor importaţi, pe când aceia a porcilor peste 120 kgr, numai cu 1/3. CE FEL DE INGRASARE ESTE MAI RENTABILA Din experienţele făcute cu în­grăşarea porcilor în diferite țări, s’a constatat că porcul cu o greu­tate vie de peste 100 kgr. con­sumă mai multă cantitate de hrană pentru producerea unui kgr. de carne decât acela până la 100 kgr. greutate vie. Până la vârsta de 6 luni porcul consumă circa 3.700 kgr. uruiala de orz pentru a produce un kgr carne. De la această vârstă în sus, se cer cantităţi de hrană din ce în ce mai mari• In practica cehoslovacă s’a dovedit că îngrăşatul cel mai rentabil este acela când porcul se pune la îngrăşat în greutate de 20 kgr. şi se scoate în greutate de circa 100 kgr. Perioada de înv­grăşare, din punctul de vedere al Valoarea în lei 14.018 243.169.000 1.215.845.000 86.982 463.388.000 2.316.940.000 100.­ 706.557.COD 3.532.785.000 rentabilității, nu trebuie să depă­șească 5 luni de zile. Val. în co­roane cehoslovace Situaţia agricola In ţară şi în străinătat­e Ia form TIMPUL s-a menţinut, cu excep­ţia ultimelor câetva zile, acoperit. Ploi parţiale, pe alocuri torenţiale. GRINDINA a bătut o bună parte din jud Vechiului Regat şi parte din Basarabia. Nu a făcut pagube însemnate însă culturilor, ci numai pomilor, în special în judeţul Iaşi, Vaslui şi Bacău. SEMĂNĂTURILE s-au resimţit în bine de cele câteva zile călduroase, vegetaţia pornind viguros. PARAZIŢII VEGETALI ŞI­­ANI­MALI au un timp proprice şi se con­stată o intensitate mai mare în a­­tacuri şi o diversitate în număr. Se comunică apariţia muştei co­­lumbace în jud. Gorj şi Vâlcea. Din strâinătate IN CANADA lucrările de Insămân­­ţare progresează bine. Au fost în­târziate întru câtva, de ploi conti­nue. In Australia s-a îmbunătăţit­ deasemenea situaţia semănăturilor după ploaia căzută. Aceste ploi nu sunt însă suficiente pe alocuri. IN BULGARIA situaţia semănătu­rilor e mulţumitoare, lucrările de primăvară sunt aproape terminate. IN BELGIA starea semănăturilor s’a îmbunătăţit în urma ploilor ca­zate. IN STATELE UNITE ploile prea a­­bundente au pricinuit pagube în­semnate semănăturilor de toamnă din regiunile mai joase. Grâul pre­coce de primăvară se desvoltă bine, cel tardiv suferă din cauza timpu­lui rece. Insămânțările cu porumb sunt întârziate din cauza timpului. m Agricultura apare sub auspiciile CERCULUB DE STUDII AGRICOLE BUCUREȘTI Articolele se primesc la ziar, pe numele d-lui ing. agr. G. VODĂ il COD Firme agricole mecanizate Să ne închipuim că în Banat, sau în judeţele de pe valea Dunării, din Sudul Basarabiei sau în Dobrogea centrală, unde sunt terenuri întinse proprii culturii extensive, se poate ajunge la o înţelegere cu posesorii micii proprietăţi—între 5 şi 300 hec­tare — şi se forme­ază un domeniu provizoriu, prin închirierea loturior pe timp de 2 sau maximum 3 ani, de circa 50—60.000 hectare, care să fie pus în exploatare sistemati­că după un plan cooperatist. Forma juridică a acestui domeniu trebuie să fie de Asociaţia Agricolă, sub denumirea de Ferma mecaniciă­­agricolă „X“, al cărui statut dispu­ne cultivarea domeniului în meteiaj, pe timp limitat, iar munca agricolă este executată în total cu mașini cumpărate, după metoda arătată mai jos. Toate produsele se lucrea­ză de la obârșie până la valorifica­re cu mijloacele cele mai rentabil posibile. Distribuirea beneficiilor reale obţinute se face proporţio­nal cu munca prestată, cu suprafaţ­­a terenului cultivat adus în asocia­ţie şi cu capitalul depus. Statutele mai prevăd şi utilizarea braţelor acelora care au închiriat te­renurile lor ca să fie lucrate cu ma­şini, în diferite industrii anexe, în­treprinse chiar pe acest domeniu a­­gricol, ca de exemplu: panificaţia, creşterea vitelor, viticultura, culti­varea plantelor leguminoase şi in­dustriale, semi­fabricarea materii­­lor brute, industria casnică şi al­tele. Odată această înţelegere perfec­tată, cu adeziunea locuitorilor re­­giturei respective şi după ce toate temerile lor iluzorii că vo­r rămâne braţe neutilizate din cauza între­buinţării maşinilor vor fi evitate, intră în acţiune opera mecanică. Mecanismul finanţărei acestui sis­tem l-am arătat în lucrarea „Indus­trializarea agriculturii“. Se arată precis cine cumpără maşinile, cine le plăteşte, cum şi cât lucrează ele, clauzele ce cuprind cele una sută contracte de cumpă­rare­­a 100 inventare mecanice com­plete, cum se formează parcul u­­nic al maşinilor şi prin ce mijloa­ce de credit mutual plugarul, fără altă avere decât 5­­Ha. de pământ prestând munca sa devine, peste 165 zile de lucru, proprietar abso­lut pe un inventar mecanic în va­loare de 3.400.000 lei. Trebuie să amintim că întreg par­cul de maşini al unei ferme agri­cole mecanizate se compune din 100 inventare mecanice complete. Fie­care inventar cuprinde: tractor, se­mănătoare, grapă, extirpator, se­­cerătoare-legătoare, treerătoare mo­bilă, trior, elevator, camion de po­vară și deosebit instrumente indus­triale, după necesitatea transformă­rii produselor, necesare la indus­trializarea pe foc a produselor greu transportabile sau cărora voim a le da o valoare mai mare, transfor­­mându-se în materii prime exporta­bile. Ca acest imens parc de inventa­re spre a fi cumpărat, utilizat şi în­grijit are nevoie de 300 mii de ţă­rani, cari au absolvit un curs de câteva luni pentru conducerea a­­cestor maşini cumpărate de ei, prin creditul asociaţiei, direct de la me­­talurgiile respective care au aderat la acest proect primind clauza con­tractuală, costul maşinilor se plă­teşte prin munca maşinilor în 165 zile de lucru. Şi că acest parc de maşini costă în total 30—40 m­ilioa­ne de lei. Uzina respectivă trimite un şef inginer mecanic care asistat fiind de un inginer român, împart răs­punderea t­mcei care se face zil­nic, oră cu oră, şi ţin seamă de de­contarea atât a muncii prestată cât şi a amortizării capitalului învestit în maşini, care se executa în mod automat, prin muncă de fiecare oră prestată cu ajutorul acestor maşini. Inginerul fabricei furnizoare vine­ în ţară cu un atelier mecanic de re-­­paraţiuni şi cu piese de schimb, pe lângă care va funcţiona o Şcoală practică de pregătirea cumpărăto­rilor de maşini, şcoala aceasta ţine numai câteva luni; în realitate con­ducătorii se perfecţionează tot mai mult, în anii următori, prin practic­­a pe teren, sub îngrijirea şcoale­i respective. Aceşti 300 elevi, plugari cumpărători de maşini, se subîm­­part în 100 grupuri de câte trei e­­levi, din care unul este mecanic con­ducător, iar ceilalţi ajutoare, toţi coproprietari ai unui inventar mer­canic complet. In curs de trei ani — până când maşinile sunt complet plătite — perfecţionarea lor devine desăvâr­şită. După aceasta maşinile sunt li­berate în absoluta proprietate a grupului de 3 cumpărători. Aceasta este şcoala practică de tehnică mecanică în agricultură şi de industrializare agricolă. Şcoala aceasta nu va fi susţinută de stat, ci de asociaţia respectivă. Corolarul şcoalei practice de teh­nică agricolă este industrializarea produselor brute, cărora voim să le dăm o valoare mai mare, sau o de CONTA, întrebuinţare mai folositoare. Pen­ru aceasta se formează în şcoală o secţie, compusă din alţi fii de săteni localnici cari au închiriat loturile lor, şi care la rândul lor nu trebuie să rămână fără lucru, pregătindu-se astfel pentru diverse meserii agri­cole, între care panificaţia ocupă un loc important. Fii de ţărani vor deveni brutari în chiar comuna lor de reşedinţă şi astfel vor putea vin­de cu preţ grâul şi porumbul care nu îndeplineşte condiţiile de export sau sunt destinate hranei locuitori­lor. Rezultatul acestor operaţiuni va fi rezistenţa plugarului contra scăderei preţurilor şi se vor realiza chiar câştiguri, nebănuite încă. Practica agronomică adecvată fer­mei agricole mecanizate va fi or­ganizată de specialiștii respectivi Cât privește realizările comer­ciale vom spune un adevăr necon­testat: practica realizărilor comer­ciale este, ca și politica în general, faptul împlinit. Pentru îmbnătăţirea pieţei cerealelor la Franţa Guvernul francez a instituit o co­­misiune agricolă pentru studierea pieţei cerealelor. In urma constatărilor făcute, co­­misiunea a emis următoarele propu­­neri pentru îmbunătăţirea pieţei: a) denaturarea grâului indigen de calitate mijlocie şi acordarea de sub­venţii pentru încurajarea utilizării acestui grâu ca nutreţ pentru vite; b) îmbunătăţirea calităţii primei şi eftinirea preţului pâinei, prin su­primarea taxelor ce grevează făina, şi pâinea; c) mărirea până la 500.000 tone a cantităţilor retrase din comerţ şi depozitare, precum şi constrângerea morilor de a utiliza, la începutul re­coltei viitoare, un procent anumit din aceste cantităţi depozitate, la un preţ fix de 115 fl. fr. quintalul. d) înfiinţarea unui oficiu de com­pensaţie pentru încurajarea exportu­lui de grâu. e) reglementarea ofertei pentru construirea la silozuri şi înființarea de cooperative. Cărţi agricole UŞURAREA CRIZEI AGRICOLE IN CEHOSLOVACIA Publicaţiile oficiale recente ale Mi­nisterului de agricultură cehoslovacă, redactate în limba franceză prin în­grijirea d-lui dr. A. Prok­es, ne arată măsurile legislative privind procedura executorie şi dispoziţiile penale împo­triva piedicilor din­ timpul vânzărilor la licitaţie a bunurilor mobile şi imo­bile. Scopul lor este să dea, în primul rând o protecţie efectivă debitorilor care-şi văd interesele lezate de aceia­ care-şi face o profesiune din participa­­rea lor la licitaţii, prin mărirea oferte­lor minime admisibile şi prin excluderea terţilor care speculează fie asupra li­citaţiei, fie asupra bunurilor obţinute în acest mod. Deasemenea, faţă de recolta de grâu a anului trecut care este deficitară cu 3,6 mil. g. faţă de consumaţie (18.2 mil. quint.), s’a revenit la legea din 1930, care statuează că pâinea tre­bue fabricată numai din făină de se­cară — procentul de extracţie maxim 65 la sută — sau cu un adaos de cel mult 10 la sută făină de grâu. Această măsură a fost determinată şi de faptul că recolta de secară a anului 1932 însumează 21.75 mii. g., cu un excedent de 4 mii. g. PATRU ANI DE STABILIZARE • ROMANEASCA In Sibiu a apărut un interesant stu­diu datorit d-lui Leon Proca şi în care autorul analizează efectele re­formei de stabilizare a leului. D-sa ne aduce documente despre: Legea monetară din 1929, efectele cri­zei asupra stabilizării, situaţiei agri­­culturei, industriei, comerţului inte­rior, şi exterior, transporturilor, te­zaurului, etc. In concluziuni se arată partizanul hotărât al permanentizării asanărei monedei româneşti şi pentru reînvie­rea creditului Statisticele şi diagramele ce înso­ţesc lucrarea dau posibilitatea ceti­torului a se documenta singur iin toate chestiunile tratate de autor. » Dr. MIHAIL VAIDA: „Cum s’a îmbogăţit satul Sărăceni?" — O po­veste dela ţară care ar putea fi ade­vărată. Colaboratorul nostru ale cărui ar­ticole publicate în pagina ,,Agricul­tura" s'au dovedit atât de interesante, ni se înfăţişează astăzi — cu ocazia apariţiei acestui volum — ca un po­pularizator înăscut. Povestea chinuitei existenţe de la ţară este pentru d-sa un bun prilej să însăileze pe la toate transformările de care este susceptibilă viaţa noastră ru­rală şi în special, îmbunătăţirea agri­culturii şi a creşterea vitelor. Toate capitolele nu formează de­cet tot atâtea metode pentru acest scop, brodate pe un stil viciu, su­gestiv şi curgător, pe care desene ade­cvate îl face şi mai bine înţeles. Este — şi credem că nu exagerăm — cea mai bună carte de popularizare agricolă pe care o­­cunoaștem.

Next