Argus, iulie 1933 (Anul 23, nr. 6065-6091)

1933-07-01 / nr. 6065

ANUL XXIII No. 6065 Citiţi şi Răspândiţi ziarul nostru ABONAMENTEI IN STRaINaÎATR Un an 2200 lei 6 luni 1300 * 3 luni 800 » 3 lei in tară, 6 lei in străinătate IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » ORGAN ZILNIC AL POIEETULUI Fondator- S. PAUKER si H. F. VALENTIN * . . . . ....•­ ,";i i BIROURILE: București Str. Constantin­ Mills Nr. 24, Et.­­ INDUSTRIEI si FINANTEI TELEFON: 3­0693 ;­ 3-2389 Creşterea vitelor Nu măsuri excepţionale, ci bună gospodărie! Ara arătat cât de grele taxe ţi­ parataxe apasă asupra unui va­gon de cereale, de la locul de pro­ducţie şi până în portul de ex­port. Aceste taxe sunt egale cu preţul de vânzare la locul de ori­gină , dacă un vagon de porumb, de pildă, se vinde cu 16 mii lei la Brăila, opt mii de lei ia pluga­rul şi opt mii de lei costă taxele, tihibrele, transportul, asistentele şi diferitele cheltueli. Dar, plugărie nu înseamnă nu­mai cultura cerealelor. De plugă­rie e strâns legată creşterea vi­telor. E mai norocos plugarul cu a­­ceastă a lui muncă? De la tm obor, situat la o dis­tanță de două sute chilometri și până în Capitală, transportul u­­nui vagon de vite are de suferit cheltuelile următoare : Comision intermediar în târg I lei 600-— Transportul vitelor la gara de încărcare, lei 200-— Transportul Cumpărătorului la târg şi înapoi, lei 500.— Vizita veterinară în staţia de încărcări, lei 400.— Timbre fraht, lei 86.— Taxa de transp. pe C­F.R, Iei 3250.— însoţitor, lei 1000.— Şeful staţiei (Bună­voinţa) lei 300— Taxa C.F.R., pentru descăr­care, lei 5.— Vizita veterinară la descăr­care, lei. 65.— Total de vagon, lei 6206.— * La asta se mai adaugă: Taxa de vânzare în comună­­sau obor, de vită, lei 100.— Eilebril de schimb de proprie­tate, de vită, lei 50— Timbre cerere bilet de pro­prietate, lei 120— Total de bucată, lei 162.— Cum cheltuiala la vagon, e de ,6206 lei și într’un vagon încap treis­prezece vite mari, reese că CHEL­TUIALA TOTALA DE CAP DE VITA E DE 640 LEI. Nu s’a sfârșit. Să presupunem că vita a fost descărcată fără de nici o altă chel­tuială și a fost transportată — tot fără altă cheltuială — la a­­bator. Avem • taxa de intrare în abator, lei 90— Taxa conf. art. 37 de refacere Iei 100— timbre fiscale bilet, lei 7.— Camera de agricultură, Iei 10+5.— Timbre prin camera de Com. lei 6-­Tlmbr© cererea de introducere lei # 13— Taxa de tăere a parlagiului lei _ 100— Taxa pentru manipulare, lei 80,— Taxa pentru conservare, lei 20,— Taxa­ pentru manipularea la conservare, lei 30— Taxa pentru comercializare pieilor, lei 3— Impozit elementar, lei 20—­ Impozit global, lei 3­— Impozit comunal, lei 1.— Salarii hamal, lei 2-— ..neprevăzute” Si lipsuri lei 10— Cheltuiala la abater­e, deci de 450 lei de vită, la care adaugân­­du -se 640 lei de vită, cheltuelile de transport până în obor, avem o cheltuială de o mie o suta lei de fiecare vită mare. Şi pomelnicul tot nu s’a sfâr­şit. Până să ajungă carnea la con­sumator, ea mai are de suportat o mulţime de cheltueli comer­ciale. Ca să le socotim, am luat ca­zul unei măcelării modeste, cu o vânzare pe an de o sută vite mari. Măcelăria are un singur lu­crător plătit cu 3000 lei pe lună, plătește o chirie anuală de 30.000 Iei, impozite fiscale 20.000 lei, im­pozite comunale 6.000 lei,­­•’mina 4500 lei pe an și gunoiul 1000 le! Cheltuiala comercială a acestei măcelării pe cap de vită se urcă la 430 lei. Iată cum : Transnurf In mncrnTÎP da vit.a, lei 60.— Mercurial Camera de Comerț lei . 2.— Descărcarea, lei 5 — L­ucrători, lei 100 — Chiria, lei 100— Impozit fiscal, lei 50— Impozit comunal, lei 20.— Conservare, lei 40.— .Lumină, lei 3.— ;Apă, lei jScăzământ. lei Gunoi, lei6__. Hârtie, lei jţnelte, lei . B ts-. 3.— Total, lei 430.— Dacă adăugăm această chel­tuială la suma de o mie o sută lei — transportul și dările — avem o cheltuială totală de o mie cinci sute treizeci lei de fiecare vită mare. Cu alte cuvinte, fiecare chilo­­gram de carne suportă, de la pro­ducător şi până la consumator, o sarcină reprezentând mai mult de PATRUZECI LA SUTA DIN VA­LOAREA LUI. Asta ne lămureşte de ce pentru un chilog­ram de carne, vândut în Capitală CU DOUZECI LEI, nu se poate plăti producătorului mai mult de NOUA PANA LA ZECE LEI. Situaţia la export nu e mai bună. Se reduc cheltuelile comerciale şi de abator, sporesc, însă, sim­ţitor cheltuelile de transport, şi se adaugă un potop de taxe vete­rinare, statistice, culturale, de manipulare, şi cine mai ştie cum se cehamă. Acum un an, consilieratele agri­cole și inspectorii veterinari au semnalat ministerului de agricul­tură rare cazuri de febră aftoasă. Ca să se înlăture o întindere a răului, ministerul agriculturii a hotărât să facă inoculări preven­tive, vitelor din regiunile infec­tate. S-au trimis adrese „organelor“ regionale. Tot personalul zooteh­nic a fost mobilizat pentru acţiu­nea de combatere. Totuşi, nu s’a făcut nici o inoculare. Deşi cres­cătorii de vite plătesc atâtea taxe, NU S’AU GĂSIT, în vremea asta când atâtea milioane se duc­ pe cheltueli zadarnice, NU S’AU GĂ­SIT DOUA SUTE MII LEI,­­PEN­TRU CUMPĂRAREA SERULUI. Şi epizotia s’a întins, iar ţările înconjurătoare au oprit tranzitul vitelor noastre. O pagubă de sute de milioane pentru economia na­ţională. Ajutorarea plugarului ? Negre­şit. Dar, pentru asta nu e nevoe de măsuri excepţionale şi artificiale. Ajunge o bună gospodărie. GEORGE STROE Proectul unei triptice italo-germano-ungară — De la corespondentul nostru — LONDRA, 29 iunie [prin ca­blu). — După redactorul diploma­tic al lui Daily Herald, recenta vi­zită la Berlin a generalului Goem­­boes, primul ministru al Ungariei, a urmărit în primul loc torpilarea sugestiei italiene în favoarea unei restaurări a Habsburgilor. Generalul Goemboes a explicat cancelarului Hitler, că o aseme­nea restaurare e vrea riscată şi ar creia mari dificultăţi diploma­tice. In schimb a făcut Propune­rea constituirii unei triple­ alianţe între Germania, Italia şi Ungaria. Austria, din motive economice, politice şi strategice, s’ar vedea nevoită să adere la ea. In chipul acesta s’ar reconstitui vechea Tripli­ce de dinaintea răz­boiului mondial. 1— 20— 20­— Moratoriul german — De la corespondentul nostru — LONDRA, 29 iunie (prim ca­blu). — La adunarea reprezen­tanţilor purtătorilor englezi ai o­­bligaţiunilor germane, d. dr. Scha­cht a acceptat ca devizele străi­ne de cari va dispune Reichsban­­kul în al doilea semestru al anu­lui să fie destinate acoperirii cu­poanelor şi angajamentelor exi­gibile între 1 Iulie şi 31 Decem­brie. Preşedintele Reichsbankilui a adăugat că speră ca, după şase luni, să se reia serviciul integral al datoriilor Releiului. Reprezentanţii purtătorilor au declarat doctorului Schacht, că nu admit dispoziţiunile decretului - lege dela 9 iunie, după care orice vărsământ efectuat în mărci li­berează pe debitor de obligația de a achita cu devize pe creditorul străin. . Încasările Germaniei BERLIN 29 (Rador). _ Incasă­rile Reichului în cursul lunii lunie 1933 au atins suma de 525.680.000 mărci, față de încasările de 541 milioane mărci, cât s’a realizat in Mai 1932. . al III Scrisori din Londra Conferinţa monetară şi economică de Victor V. Badulescu IV Problema preţurilor şi a creditului LONDRA, 26 Iunie. — In scri­soarea de eri *) v’am trimis re­zoluţia pe care a adoptat-o sub­­comisiunea Il-a, acea a măsurilor monetare şi financiare permanen­te, prin care conferinţa recunoa­şte: „Că este în interesul tuturor s înfăptuiască stabilitatea în dome­niul monetar internaţional, îndată ce împrejurările o vor permite. „Că aurul trebue restabilit ca etalon monetar internaţional, data şi paritatea urmând să fie deter­minate, în fiecare caz, de ţara interesată, însemnătatea acestei rezoluţiuni se accentuiază prin atitudinea ce a luat în acelaşi timp subcomisiu­­nea I a comisiunii monetare şi financiare. In prima ei şedinţă de lucru, această sub-comisiune a luat în discuţie chestiunea poli­ticei de credit şi a nivelului pre­ţurilor, în strânsă legătură cu po­litica monetară, pe baza unui proect de rezoluţiune prezentat de delegaţiunea britanică. Această rezoluţiune constată necesitatea urcării preţurilor mondiale pentru restabilirea echilibrului între pre­ţul de cost şi cel de vânzare şi recomandă o acţiune monetară în acest sens: încetarea deflaţiunei, procurarea de credite eftine şi importante, o încurajare activă a circulaţiunii creditelor, coopera­rea băncilor de emisiune în acest scop. Impresiunea ce se desprinde din discutarea interesantă la ca­re a dat loc rezolutiunea britani­că este că în aproape toate ta­rile, nu numai ceie ce au ca Fran­ţa, o situaţiune monetară excep­ţională, dar si cele ce au dificul­tăţi la fel cu aie noastre, recu­nosc avantagiile unei urcări de preturi, dar nu cred ca o urcare realizată prin mijloace monetare poate fi sănătoasă şi nu ascund obiecţiunile serioase pe care le ridică o nouă politică de inflaţiu­­ne. Nu trebue uitat. — chestiunea a fost ridicată cu prilejul discu­­ţiunii — că o expansiune de cre­dit duce, în special pentru tarife cu un sistem bancar restrâns, la o sporire de circulatiune efectivă. Pe de altă parte asemenea măsuri pot avea din punct de vedere al încrederii rezultate contrarii ce­lor ce se aşteaptă. „Ţările cu re­surse limitate, a spus d. Pospisil, — guvernator al Băncii Nationale Cehoslovace si membru al Dele­­gatiunii Aurului instituită de So­cietatea Naţiunilor , comentând propunerea britanică, trebue să fie cu deosebire prevăzătoare când apucă această cale. Acope­rirea lor metalică este nominală şi trebue să ia bine seama ca nu cumva îngrijorarea ce a încercat deja opinia publică să nu degene­reze în panică”. Tendinţele inflaţioniste cuprinse în rezoluţiunea d-lui Neville Gham­berlain nu au găsit aprobarea în sânul conferinţei. In rezumat, atât declaraţiunle făcute cu prilejul discutiunii gene­rale cât şi discutiunile ce au avut loc în ambele sub-comisiuni ale comisiunii monetare şi financiare consacră necesitatea stabilităţei monetare şi menţinerii aurului ca etalon monetar internaţional şi arată pericolele legate de aven­tura monetară. Asupra principiilor toată lumea, inclusiv delegaţiunea Statelor U­­nite, este de acord. Dificultatea cea mare, care pune în joc soar­ta însăşi a conferinţei dela Lon­dra este atitudinea de fapt luată de Statele Unite. Guvernul ame­rican, impresionat de sigur de e­­fectele trecătoare ale urcării de preţuri ce s’a produs în America — rezultat al politicei monetare ce s’a făcut în ultimul timp,, lipsit de învăţătura recentă a politicei inflaţioniste, care a încercat aşa de adânc cele mai multe din ţări­le europene de la război încoace, redus poate în libertatea lui de mişcare de anumite influenţe po­litice interne — consideraţiuni de •) Vezi „Argus" No. 6063. 6 mmwi Sâmbătă 1 Iulie 1933 Faceţi publicitate In ziarul nostru şi latreprinderea Ars. va inflori. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Frontul etalonului aur — Prin telefon de la corespondentul nostru special PARIS, 29 iunie. — Un distins economist, care în repeţite rân­duri a avut importante misiuni în străinătate, întors de la Londra pentru câteva zile, şi cu care m’am întreţinut astăzi, îmi spune: Opera de subminare ce, de atâta vreme şi cu o diabolică tenacita­te, e urmărită împotriva unor a­­numite devize-aur, a dat greş. Flo­rinul olandez, care o clipă s’a clă­tinat, în urma asaltului, depăr­­­tându-se de gold-point, a fost re­pede reaşezat pe poziţia din care nu trebuia, nu­ putea fi clintit, dacă n’ar fi fost surprinsă Vigi­­lenţa Băncii Olandei. Bucuria, ce adeziunea ei Sir Henri Detter­­ding a stârnit-o la Wall Street, a fost de scurtă durată şi foarte costisitoare. A fost deajuns ca ameninţarea, ce de o lună a devenit mai pro­nunţată, să capete un început de execuţie, pentru ca automatic să se fortifice frontul etalonului aur. Decepţia învinşilor de Marţi şi Miercuri e cu atât mai usturătoare, cu cât au provocat o intervenţie la care nu se aşteptau, interven­ţia Angliei. Dacă s’a ripostat cu atâta ener­gie la întreprinderea, dinainte o­­sândită la eşec, a speculei a la baisse, nu însemnează că în a­­devăr deviza olandeză s’ar fi a­­flat în primejdie de moarte. Căci, e un ce elementar, că o aseme­nea speculă „se arde” ori de câte ori își alege ca victimă o monedă sănătoasă, o monedă a cărei acoperire metalică de sută la sută permită orice deplasare de drugl­ aur întru menţinerea pari­tăţii aur. Specula a la balsse nu se va mai întâlni niciodată cu flori­nii sedentari , cari i-a schimbat pe bani vagabonzi. Paguba suferită nu se mai repară. Şi ireparabilă va rămâne oricât de disperate ar fi asalturile ce le-ar mai da mâine tot florinului, poimâine francului elveţian. Dacă riposta a fost promptă din partea întregului front-aur, susţinut de Londra, e că prea mare ar fi fost scandalul ca, în pli­nă conferinţă mondială, în loc să se ajungă odată la stabilizarea monetară, care e cheia de boltă a întregului edificiu economic și financiar al cărui plan a fost croit, să se înregistreze o surpare a temeliei de aur. Ar fi fost triumful sgomotos al tezei transatlantice — la care, în ultimele zile s-a convertit și d. Walter Lippmann de la New York Herald -- că stabilitatea mone­tara e o obsesiune europeană şi ca, înainte de a se construi vii­toarea cetate economică, toate devizele zdravene trebuie să ur­meze pilda dolarului. D. Walter Lippmann pledează pentru o de­valorizare gener­ală de 25—30 la sută. Se urmăreşte îndeosebi prăbu­şirea florinului şi a flancului elve­ţian, spre a se face demonstraţia că nici devizele acestea, cari şi-au menţinut paritatea dinainte de război nu pot rezista curentului inflaţionist. Odată mai mult adversarii e­­talonului-aur au greşit socoteala. O. FELD. Conferinţa monetară şi economică — Urmare — această natură par a fi influenţat şi textul rezoluţiunii britanice de care am vorbit mai sus — nu cre­de, posibil să renunţe la politica a­­doptată mai înainte de a fi putut aprecia toate rezultatele ei”. Trebue să adaugăm, lucrul tre­bue semnalat, că în convorbirile ce au avut loc cu prilejul comuni­catului american referitor la sta­bilizarea dolarului, membrii dele­­gaţiunii de la Londra au declarat că Statele Unite nu vor face o inflaţiune metodică şi nu modifi­că atitudinea lor principială în chestiunea stabilizării. Nu este mai puţin adevărat însă că proec­­tele de stabilizare de fapt sau de armistiţiu monetar pe durata con­ferinţei care ar fi putut permite poate rezoluţiuni concrete cad în faţa atitudinii guvernului de la Washington. Se vorbea cu insistenţă ori de suspendarea conferinţei. Lucrările tehnice ar continua într’un număr restrâns de comisiuni, discuţiunea urmând a fi reluată la toamnă. Ar fi poate o soluţîune, din punct de vedere tehnic, nu însă din punct de vedere al celor ce — se zice că nu sunt mulţi — de pre­tutindeni aşteptau ceva dela a­­ceastă conferinţă. Umbra confe­rinţei dezarmării întunecă lumina­­ desbaterilor de la Londra Ch­iff­in Pag. 6­a Tendinţa imrselor în străinătate Serviciul nostru financiar şi economic Preţul minimal al grâului şi teama la inflaţie Declaraţiile A-lir Caillaux şi Régnier Prin telefon de la corespondentul nostru special PARIS, 29 iunie. — Fixarea u­­nui preţ minimal al grâului a dat loc, la Senat, la o dublă inter­venţie, in numele comisiunii finan­ciare ,­ aceea a d-lor Caillaux şi Marcel Régnier, preşedintele şi­ raportorul general al acestei co­­misiuni. Nici unul nici altul nu sunt os­tili unei măsuri cu caracter vre­melnic, dar se tem ca, mânate de dorinţa de a veni in ajutorul a­­griculturii greu încercate, guver­nul şi parlamentul, fără voia lor, să nu pericliteze finanţele pu­­­blice şi stabilitatea monedei. Pentru că, observă mai întâiu d. Marcel Régnier : „Se stocka aeacum, se va sto­­cka pentru a doua oară, iar dacă aceasta nu va fi eficace, VA TREBUI CA STATUL SA SE SUBSTITUIE CUMPARATORU­­­LUI. Gravitatea situaţiei noastre fi­nanciare nu îngăduie această nouă sarcină pentru tezaur. Trebuie să ne ferim ca, sub cuvântul de a salva pe agricultori, să ne pregătim ruina”. Pentru că Statul N'AR PUTEA SA DEVINĂ CUMPĂ­RĂTOR, DECÂT IN IPOTEZA INFLAŢIEI care, cu orice preţ, trebuie evitată. De aceea, expe­­­rienţa preţului minimal să ră­mână strict limitată la durata u­­nui an. D. Caillaux nu se potriveşte unei intervenţiuni a Statului în folosul agriculturii naţionale, cu condiţia însă ca să se ia precauţiunile ne­cesare, ca binele urmărit să nu degenereze în dezastru. „Se face o încercare cu părăsi­­­rea legii ofertei şi a cererii? Fie! Dar atunci trebuie să se hotă­­rească şi contingentarea produc­ţiei. CU PREŢUL MINIMAL E­­XISTA RISCUL UNEI SUPRA­PRODUCŢII. ŞI ACI­STA PRI­MEJDIA. In nici un caz Statul nu va tre­bui să facă pe cumpărătorul, ceea ce fatal ar duce la inflaţie”. împotriva Inflaţiei PARIS, 29 iunie (prin telefon). — Din iniţiativă parlamentară s’a depus, pe b­uroul Senatului, un proect de lege, în scopul de a se eviţi înfiaţi,­, care ar primejdui a­­vutul particular şi creditul Sta­­­tu­lui. Proectul stipulează că, în nici un caz şi chiar dacă ar exista credite deschise prin legea fi­nanciară sau angajamente rezul­tând din legi în vigoare, plăţile efectuate lunar de către Stat nu vor putea depăşi disponibilul te­zaurului”. „ORICE RECURS LA BANCA FRANŢEI, indiferent de forma CE AR IMBRACA-O, ESTE INTERZIS DINCOLO DE LIMITA DESCOPERIRII, ÎNGĂDUITĂ DE LEGE”.* Autorii pros­tului mai propun ca toate cheltuelile publice, afară de cele aferente serviciului datoriei publice, apărării naţionale şi sa­lariilor funcţionarilor, SA FIE RE­DUSE CU 50 LA SUTA. Inflaţia creditelor Un apfiees aS prefss® S­imb­d Afix PARIS, 29 iunie (prin telefon). — In „Sans-Fil”, d. Edgard Alix, profesor la facultatea de drept, ia poziţie împotriva tezei d-lui Ne­ville Chamberlain, pentru crearea şi înmulţirea artificială a credite­lor. Şi autorul conchide : „Inflaţia creditului sguduie sta­bilitatea monetară poate mai puţin dar tot atât de neîndoios ca şi devalorizarea propriu-zisă. Fie că e vorba de monedă-hârtie ori de monedă scripturală, excesul mij­­­loacelor de plată fiduciare insufi­cient gajate provoacă fatal de­­­precierea lor. O inflaţie duce la alta, căci de vreme ce se crează artificial creditul, Statul, Indi­­­ferent de ţară, având să înfrunte greutăţi bugetare, anevoie va re­zista ispitei de a deveni beneficiar şi deci de a cere băncilor centrale un supliment de emisiune. „E oare astăzi lipsă de capita­luri, ca să fie nevoie de a se re­curge la expediente bancare ? A­­devărul, dimpotrivă, e că n’au fost niciodată atâtea capitaluri neîntrebuinţate ca acum, şi acea­sta pentru că posesorii lor se tem să le utilizeze şi preferă să o tezaurizeze. Şi desigur nu prin îndemnul ce li s’ar face de a se asocia la o politică de avansuri ne­socotite de făcut unor întreprin­deri mai mult sau mai puţin grav compromise de criza prin care trecem, aceste capitaluri vor re­nunţa la abstenţiunea lor şi vor recăpăta încrederea ce le lip­seşte”. Reducerea însed­ânţărilor de grâu In America NEW-York, 29 Iunie (prin ca­blu). — In turneul întreprins în ţinuturile agricole ale Uniunii, d. Wallace, ministrul agriculturii, în­deamnă stăruitor pe agricultori să-şi reducă înserSânţărîl© de grâu cu 20 la sută, oferindu-le drept compensaţie indemnizaţia prevăzută de Processing Act. Legea aceasta, care instituie pen­tru intermediari o taxă de 30 cents de baniţă, se va aplica cu începere de la 9 iulie viitor. SITUAŢIA EXTERNA Revoluţia hitlerista Din ziua când s’a instalat la pu­­tere pe cale legală, regimul naţional­­socialist a spus lămurit că nu consi­deră aceasta ca o schimbare de gu­vern, ci ca o revoluţie. Ce se întâmplă ■ azi în Germania nu poate fi înţeles decât ţinând seama de această măr­­turisire. Partidul naţional-socialist declară că reprezintă întreaga suflare ger­mană, deşi in alegeri nu a a avut nici jumătate de voturi, iar guvernul l-a dobândit numai prin tovărăşia, de in­fluenţă şi de voturi a d-lui Hugenberg. Ceea ce făcea d. Hitler luând guver­nul era după buna metodă legală şi parlamentară. Ceea ce face astăzi, când ziarele sale scriu că a fost o naivitate din partea d-lui Hugenberg să creadă că va putea rămâne în guvernul na­ţional-socialist, în care nu au ce căuta alte elemente decât luptătorii hitlerişti din primul ceas, este adevă­rata caracteristică a situaţiei. Revoluţia hitlerista este in mers. Ea se leapădă deocamdată de ele­mentele ce-i fuseseră impuse ca ga­ranţii de cuminţenie şi de control. Eri a căzut d. Hugenberg şi partidul său. For urma fără nici o îndoială d-nii Neurath, ministrul Externelor, von Papen, a cărei lichidare a în­ceput când a fost scos din postul de prim-ministru al Prusiei, d. Schwering Krossig, ministrul Finanţelor. Aceştia din guvern. Alţii din înaltele posturi ale administraţiei şi in sfârşit toţi câţi vor mai fi în posturile mai mărunte. Pretutindeni oameni noi, oamenii par­tidului care este naţional, da, dar este şi socialist. Tendinţa aceasta lasă să se vadă orientarea regimului, care in definitiv, a fost un rezultat al sen­timentului popular, s’a înălţat împins de masse şi a afirmat un program de reforme radicale, care nu este epui­zat cu boicotul evreilor. Se exprimă in jocuri bine infor­­­mate teama că lupta dată cu lozinca nimicirii bolşevismului în Germania nu’a avut alt rezultat decât o schimbare de firmă. In fond, ceea ce se întâmplă ar dovedi înlocuirea bolşevismului roşu prin bolşevismul tricolor. Pri­mejdia nu este prin aceasta decât sporită. E de aşteptat ca guvernul, scăpat de reprezentanţii burgheziei, să treacă la reformele îndrăzneţe pe care l pretind massele radicalizate şi gră­bite să vadă realizări. Acesta va fi un moment hotărâtor în soarta Germaniei şi atunci, regimul va avea să înfrunte alţi adversari decât partidele politice, care încă credincioase ilegalităţii, au plecat ca­­pul înaintea puterii revoluţiei. Conferinţa grâului LOWRA, 29 Iunie (prin cablu). — Acordul asupra reducerii suprafeţei de în­sămânţare a grâului, ne­gociat între State­le Orsite Canada, Australia şi Ar­gentina, nu s’a putut încă stabili, pentru cuvântul că pentru Statele Unite şi Canada sunt perspective de recoltă deficitară, iar în Argentina se duce o vie campanie de presă împo­triva unei reduceri a cul­turii grâului. De altă parte se anunţă din Ottawa, că, faţă de mo­carea preţului, guvernul canadian crede să-şi poa­tă lichida stockurile în cantitate de 150 milioane de baniţe. Urcarea taxelor vamale de făină de Anglia LONDRA, 29 Iunie (prin cablu). — Ca răspuns la o întrebare ce i s’a pus în Camera Comunelor, guver­nul a făcut cunoscut, că a sesizat comitetul consul­tativ al taxelor vamale cu un proect de urcare a taxei de făina importată. Sedificarea regimului căilor ferate franceze — De la corespondentul nostru — PARIS, 29 iunie (prin telefon). — Pe temeiul unui acord, scris in­tervenit între ministerul lucrărilor publice şi reprezentanţii marilor reţele de căi ferate, proectul­ de reorganizare a acestora din urmă a căpătat o nouă redacţiune. Se institue administratori de Stat. Se creiază o comisiune în­sărcinată cu cumpărăturile în co­mun pentru toate reţelele intere­sate. Reţelele Orléans şi Sud fu­zionează. Se revizuesc clauzele privitoare la indemnizaţia de evicţiune, la prima de gestiune. Se institue o primă de econo­mie și o penalitate pentru limi­tarea cheltuelilor. Se revizueste regimul caietelor poștale- Impozitul pe transportul călătorilor e readus la nivelul ce­luia din 1914, adică 12 la sută in loc de 32 la sută cât este astăzi. Reducerea aceasta, care va fi compensată printr'o urcare core­lativă a tarifelor, se cifrează pen­tru tezaur cu o minus-valută de 470 milioane de franci pe an. Starte de benzină NEW-YORK, 29 Iunie (prin ca­blu). — După American Petroleum Institute, stockurile de benzină din rafineriile americane se ridică la 30.164.000 bari­e (30.300.000 săp­tămâna precedentă). :■ Abonamente pentru BAI O LUNA LUI 100

Next