Argus, august 1933 (Anul 23, nr. 6092-6117)

1933-08-02 / nr. 6092

ANUL XXIlI No. 6092 Cititi si Răspândiţi ziarul nostru ABONAMENTE: IN STRaINaTATE Un an ^200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800 » 3 lei in ;ara,6i3iînsir3i!iilile IN TArtA Un an 1000 lei 6 luni 550 » 3 luni 300 » 1 u * ORBAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondator S. PAUKEL si H. F. VALENTIN BIROURILE : Bucureşti Str. Constantin Mie No. 24, Et.­­ 6 PAGINI Miercuri 2 August 1933 Faceţi publicitate ziarul nostru şi întreprinderea dvs. va infrori. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate In Preţurile mari Fără exagerare se poate spune Ca o bună parte din suferinţele e­­conomice ale lumei întregi se da­­toresc nebuniei preţurilor mari şi în continuă creştere din perioada ce a urmat îndată după război. Pofta nestăpânită de câştiguri, beţia traiului îmbelşugat, frenezia de viaţă deslănţuită prin teama morţei din cei patru ani de măcel universal, au pus, pretutindeni, stă­pânire pe sufletul şi pe gândirea popoarelor. In Statele Unite, dezvoltarea producţiei şi prosperitatea, datorite războiului, păreau nesfârşite şi pe măsură ce sporeau câştigurile, pof­ta după câşiguri şi mai mari creş­tea la rândul ei. O adevărată cursă de întrecere, spre infinit, care a luat sfârşit prin criza ac­tuală. In ţările europene, beligerante ca şi neutre, restabilirea păcei ge­nerale n’a fost decât semnalul mult aşteptat pentru reluarea nestinghe­rită a afacerilor şi a întrecerii de concurenţă. Nevoia de vindecare a rănilor produse de război, prin re­facerea distrugerilor, ca şi avân­tul speranţelor, poate exagerate, în puterile păcii din ţările învingă­toare, ca şi din cele învinse, au fost tot atâtea motive de stimu­lent la reluarea avântată a aface­rilor. Când la posibilităţile fireşti de câştig, pentru o producţie ne­cesară şi căutată, se mai adăuga şi iluzia câştigurilor datorite dife­renţelor valutare prin inflaţie mo­netară, e lesne de înţeles că şi în cuprinsul bătrânului continent cursa de întrecere, spre infinit, a sfârşit, fatal, într'o criză econo­mică ucigătoare. Maşinăria infernală a câştiguri­lor nelimitate, s’a oprit, dîntr’odată, pe ambele ţărmuri ale Atlanticului, aruncând lumea nouă ca şi lumea veche, într’o criză cu atât mai gro­zavă cu cât era mai puţin aştep­tată. Şi cum criza se prelungeşte fără răci un semn de îndreptare, peste cele mai pesimiste aşteptări, nu-i de mirare să vedem biata omenire, înebunită până ori de beţia câşti­gurilor, alergând, astăzi, după lea­curi disperate. Ceea ce se petrece, în Statele Unite, cu politica de ri­dicare a preţurilor prin scăderea dolarului. Inaugurată de actualul preşedinte, nu-i altceva decât lea­cul încercat la ceas de desnădejde, leac menit să deie, în sfârşit, clipă, iluzia vindecării mult aştep­tate. Eşirea din criză nu-i cu pu­tinţă decât prin repunerea în miş­care a afacerilor, iar cum aceste afaceri nu se pot relua decât prin câştiguri, iată leacul miraculos al câştigurilor iluzorii, prin scăderea valorii monetare! In criza americană se încearcă, astfel, leacul disperării, ridicarea preţurilor prin deprecierea mone­­tei, ca şi cum moneta cu etalon aur n’ar fi, prin ea însăşi, de când lumea, un regulator al preţurilor, adică o măsură universală şi uni­formă care dă siguranţa câştigu­rilor. La noi, leacul american nu-i­­ noutate, — cel mult el serveşte ca un argument comod pentru infla­ţioniştii sau revalorizatorii naţio­nali ai leului, propovăduitori efteni ai crezului nou de mântuire ro­mânească. In definitiv, şi la noi, nebunia câştigurilor nesfârşite din perioada de inflaţie monetară, când preţu­rile creşteau mereu, a lăsat urme adânci de care nu ne putem vin­deca. Fără să bage de seamă că toate câştigurile erau iluzorii cât timp se soldau printr’o monetă în continuă scădere, lumea era feri­cită pentru că, pe atunci, erau bani şi, prin urmare, se părea că erau şi afaceri fructuoase. Lumea se împrumuta, găsea uşor bani de îm­prumut cu dobândă mare, fiecare se alegea cu câştig, fără multă muncă sau bătae de cap, şi toţi erau mulţumiţi. Stabilizarea leului a fost staţia de oprire definitivă în cursa nebu­nească a preţurilor mari şi a câş­tigurilor uşoare, fiindcă erau ilu­zorii. Ea ne-a surprins plini de datorii pe toţi şi a întors roata norocului, pentru o clipă, în fa­voarea creditorilor, prin revalori­zarea automată a creanţelor ce a rezultat din stoparea deprecierei reale a capitalului nominal îm­prumutat. Povestea conversiunii încă nu s’a sfârşit şi nici urmările ce de­curg din ea, pentru agravarea crizei creditului şi descurajarea producţiei, la noi. Dar lumea n’are răbdare să aş­tepte şi, mai ales, nu poate să mai rabde lipsa câştigurilor din pri­cina scăderii generale a preţurilor. Toată criza noastră nu-i decât o neputinţă spirituală şi vizuală de adaptare la realităţile neîn­duplecate ale vieţei economice. O neputinţă, din nenorocire agra­vată şi exploatată prin jocul pri­mejdios al demagogiei politice faţă cu massa cea mare de pro­ducătorii într’o ţară agricolă. In loc să li se spună, oameni­lor, adevărul gol-goluţ, şi să fie îndemnaţi la cuminţenie şi la adaptare, ca să producă, de acum înainte, elten, cât mai eften, de­magogia politică a tuturor parti­delor, întreţine iluzia înşelătoare a preţurilor mari, peste normalul pieţei mondiale, prin proecte de valorificare­ . Câştiguri reale şi afaceri se­rioase nu sunt cu putinţă atât timp cât producţia e scumpă, mai scumpă decât producţia concu­renţilor noştri. In agricultură, în industrie, în comerţ, în orice ra­mură de activitate omenească pro­ductivă, afacere cu câştig nu se poate face decât numai prin scă­derea preţului de cost spre a câş­tiga diferenţa până la preţul de vânzare. Cum România este şi trebue să fie o ţară de export agricol, spre a putea plăti cuponul datoriei publice în afară şi a aco­peri importul produselor indus­triale, de care are absolută ne­­voe ca să trăiască in libertate, noi trebue să ne adaptăm la realitatea neînduplecată a preţurilor mici pe piaţa mondială a cerealelor şi să căutăm, pe viitor, a produce din ce în ce mai efren ca să avem cu adevărat câştig. Orice altă politică oficială, de încurajare a câştigurilor la pre­ţuri mari, cu sau fără ajutorul ori intervenţia Statului, nu este şi nu poate fi decât o politică greşită de auto-înşelare şi de rătăcire, plină de primejdii pentru însuşi viitorul nostru. N. DAŞCOVICI Serviciul automobil al căi­lor ferate germane — De la corespondentul nostru — BERLIN, 31 Iulie (prin telefon). — Spre a evita concurenţa trans­porturilor automobile, direcţia că­ilor ferate germane a organizat un serviciu de cart­oane­ automo­­bile, pentru care a afectat un cre­dit de 30 milioane de mărci. O primă comandă pentru 17 mi­lioane și jumătate a și fost fă­cută. Revizuirea tarifelor vamale italo-m­oslave ROMA, 31. (prin telefon). — Odată cu prorogarea până la 1 Decembrie viitor a convenţiei comerciale dintre Italia şi Jugoslavia, guvernele celor două ţări au convenit să numească fără întârziere delegaţi pentru revi­zuirea tarifelor vamale italian și iu­goslav, în sensul unei mai bune ar­monizări a Intereselor economice ale Italiei și Iugoslavie". împrumutul de conver­siune elveţian împrumutul de conversiune el­veţian de 4 la sută a căilor ferate federale, care fusese emis pentru suma de 125 milioane franci, a fost supra­semnat cu 38 milioane franci. Ultimul bilanţ săptămânal al băncii Reichului arată o creştere a stocului de aur şi devize­ cu 13.900.000 mărci. Totalul rezervă de aur şi devize se cifrează la 5 miliarde 312.400.000 mărci. Aco­perirea monetară s-a urcat dela: 8.9 la 9.6 la sută. Această urcare e o consecinţă a moratoriului plă­ţilor externe. Abonamente pentru BAI O LUCA Lif 110 .4 p­I­A_T­A 31 Iulie A apărut Buletinul pe Iunie, al Serviciului de Studii economice pe lângă Banca Naţională. E bogat în informaţii şi documen­tare. Dar, nu e prea optimist, încrederea părea că renaşte în anul 1932. Se începuse negocieri pentru a deslega problema datorii­lor interaliate. S’au făcut sforţări pentru a înlătura toate piedicele ce puteau pune în primejdie succesul conferinţei economice de la Londra. „Din nenorocire, zice buletinul, nici anul acesta n’a adus însănăto­şirea pe care o aşteptau arzător, mai ales ţările lovite mai mult de criză. Dimpotrivă, situaţia pare a fi acum mai tulbure, soluţia încă mai grea, interesele fiecărei ţări continuând a dicta politica de ur­mat, pe când starea de depresiune generală ar cere tocmai armoni­zarea acestei politici, cu interesele tuturor ţărilor”. * Pe piaţa devizelor, în străi­nătate s-au înregistrat urmă­toarele cursuri: La Paris dolarul a cotat 19.00 (faţă de 18,75 cursul precedent), fira sterlină 85.03 (85.10) iar francul elveţian 494.12 (494). La Zurich dolarul a cotat 3.73 (3.82 jum.) lira sterlină 17,22 jum. (17,24 jum.), francul francez 20.23 jum. şi marca germană 123.37 jum. (123.40). * Bursa noastră e foarte calmă. S’au încheiat transact­iuni re­duse. Cursurile au rămas, în cea mai mare parte, staţionare. In compartimentul efectelor, s’au încheiat. Renta stabilizării la 45 si an­­sfert. Renta desvol­tării la 42. Renta exproprierii la 32. Scrisurile urbane Bucureşti de 5 la sută la 31 şi cele de 10 la sută la 50. Scri­surile rurale de 5 la sută la 24 şi cele 10 la sută la 59. Acţiunile Banca Naţională ce­dează dela 4400 la 4325, S. T .B. de la 1020 la 1000, Reşiţa dela 232 la 228, Letea dela 345 la 335, Mica de la 730 la 720. Valorile de petrol cedează mici diferenţe. Astra Română scade de la 630 la 620, Steaua Română de la 360 la 350, Creditul Minier dela 232 la 228.* Piaţa cerealelor,din Capitală este calmă pentru grâu, din cauza sosi­rilor numeroase. Şi astăzi ofertele de vânzare au depăşit cererile de cumpărare. S’a vândut între altele, grâu de 77 kgr. curat din Romanaţi, sosit cu vagoanele cu lei 40.000 moară, de kgr. 72 cu 30 la sută , corpuri străine cu Iei 33000 moară Bucu­reşti. Orzul scade mereu. In greutatea la 63 kgr. cu 3 la sută, s’au vândut cu 14500 la gara Urleasca. Rapiţa s’a vândut cu 58000 lei gara Urzi­­ceni, iar colta cu 60.000 la Bălţi. S’a mai vândut între altele 50 va­goane porumb cu 17100 şlep T.­Mă­­gurele. Mazărea verde pentru conserve s’a vândut cu lei 43.250 gara Craio­va. * l­a Liverpool tendinţa grâului a fost susţinută. A cotat: Oct. 5.07 şi cinci opti­mi (faţă de 5.06 cursul precedent), Decembrie 5.09 şi trei sferturi (5.10 şi o optime), Martie 5.11 şi trei optimi. La Winnipeg grâul a cotat: Oc­tombrie 82,50 (81), Decembrie 54 (83), Mai­ 88,25 (87,12). La Chicago grâul a fost ceva mai slab cotând: Septembrie 95 (97,12), Decembrie 98,50, (100,73), Mai 102.50 (104,87). Tendinţa porumbului la Liver­pool a fost grea. A ootat: August-Sept. 6.07 jum., Sept.-Oct. 7.00, Oct.-Noembrie 7.01 jum. şi Noembrie-Decembrie 7.09. Spre autarhie AMSTERDAM­ 31. (prin telefon). —Primul ministru Collin e încredin­ţat că nu aşa curând va putea fi con­vocată din nou Conferinţa mondială. Lucrul ar fi cu putinţă numai în i­­poteza că, în prealabil, ţările cari au părăsit etalonul-aur ar consimţi for­mal la o restabilizare a devizelor. Până atunci, d- Colija nu se în­­drepte, că se vor porni negocieri in­tre grupurile de țări cu interese a­­proape identice. Anglia şi etalonul aur - Prin telefon de la corespondentul nostru special — PARIS, 31 Iulie. — Din izvor autorizat mi se arată, că uşoa­rele fluctuaţii ale lirei n’au de ce să reţină deosebita atenţie a blo­­cului-aur. Loc de preocupare ar fi numai în caz de depreciere prea pronun­ţată. Anume atunci când o devalo­rizare perseverentă a devizei en­gleze ar ajunge destul de însem­nată, spre a putea altera simţi­­tor ori chiar răsturna raportul e­­xistent între puterea de cumpă­rare a lirei şi nivelul internaţional al preţurilor. Variaţiunile de Până acum însă, ale lirei au fost prea slabe, ca să fi putut influenţa târ­gul comercial în aşa grad, ca ţă­­rile-aur să se fi socotit vizate.­­ Scăderea lirei, în mai tot cursul săptămânii trecute, a avut o origine care numai pecetea u­­neî conspiraţii contra blocului­­aur nu poartă. Lira s-a ieftenit şi, ca urmare, dolarul s’a scumpit, pen­tru că Trezoreria britanică şi City din Londra au fost amatoare de dolari. Fondul de egalizare valu­tară a acaparat disponibilul bur­sier de deviză americană, pentru nevoile operaţiei de conversiune a împrumutului din 1918 emis în do­­lari-aur. Marile întreprinderi comerciale şi industriale engleze au fost in căutare de dolari, pentru că, în August şi Septembrie, vor avea de făcut faţă unor importante plăţi în deviză americană, fe pentru s­­tingerea unor solduri debitoare, fie pentru noul angajamente de materii prime. II. Că, deocamdată, Londra nu urmăreşte, nici măcar vremelnic, o nouă îndepărtare a monedei de paritatea-aur, o dovedeşte acţiu­nea de parare ce întreprinde de câte ori specula, indigenă ori străi­nă, se agită spre a accentua alu­necarea lirei. Chiar săptămâna tre­cută, în vreme ce Londra vindea lire, nu odată au intervenit man­datarii tainici ai fondului de ega­lizare şi, prin aruncarea de pa­chete de devize străine, altele de­cât cea americană, au readus de­viza britanică la un curs nu cu mult inferior parităţii-aur de acum trei luni. Trezoreria şi Banca An­gliei sunt înţelese asupra limitelor de oscilaţie valutară. III. In măsura în care o îngăduie jocul de bursă şi ofertele din târ­gul liber al aurului, lira îşi mă­reşte zestrea de metal ,galben. Banca Angliei, fără să se tocmea­scă prea mult, cumpără aur. Fon­dul de egalizare, din când în când întrece cantităţile de devize-aur ce, prin procedee încă nedate în vileag, izbuteşte să şi se procure. O politică valutară, care se ma­nifestă şi printr-o continuă sporire a acoperirii metalice, nu are şi nu poate avea caracterul unui divorţ prelungit de baza-aur. A se susţine contrariul ar fi să se dea o tălmăcire voit tenden­ţioasă ultimei declaraţii publice a d-lui Neville Chamberlain cu pri­vire la polilca monetară a impe­riului britanic. O. FELD. In ce priveşte Banatul, nu e ni­mic de sperat. Sârbii sunt oameni cari răspund cu focuri de puşcă In ce priveşte TRANSILVANIA se întrevede că un aranjament ar putea interveni. O lărgire a regi­mului acordat minorităţilor ar putea servi drept transacţie, iar Transilvania, din măr al discor­­diei, să devină o trăsătură de u­­nire între cele două ţări. Rămân teritoriile cedate Cehosl­vaciei, adică Slovacia şi Rutenia De data asta Ungurii sunt intrat sigenţ. Fâşia aceasta de teren, ca­­re-i desparte de Polonia, „prieteni­lor din totdeauna“, e obiectul unei revendicări care ţine încordate re­laţiile intre Ungaria şi Cehoslova­cia. D. Bidou notează că, în cele din urmă, Budapesta ar primi o for­mulă transacţională: să i se în­toarcă făşia teritorială largă de 20-25 kilometri şi pe care vreţuesc 2 milioane de maghiari. Adică pro­gramul lordului Rothermere. C Silfî în Pagi. 6-a Tendinţa burselor în străinătate Serviciul nostru financiar şi economic vereităjile revizioniste ss - ate Ungariei Prin telefon de la corespondentul nostru special Cu prilejul călătoriei d-lui Goemboes la Roma PAR­IS, 31 Iulie. D­in comenta­riile ce consacră nouei călătorii a d-lui Goemboes la Roma, „Le Temps“ observă, intre altele, că „până acum, la Budapesta s'a trăit cu nădejdea, că revizuirea clauze­lor teritoriale ale tratatului dela Trianon se va impune prin for­ma lucrurilor, dacă unele influente pu­ternice, îndeosebi aceea a Italiei, ar exercita o presiune în acest sens. Insă pactul celor patru, datorit ini­ţiativei d-lui Mussolini şi elaborat în spiritul modificărilor propuse de f­ranţa, închide porţile la orice ac­ţiune de acest fel“, care s-ar între­prinde fără prealabila învoire a tu­turor ţărilor interesate. La Roma, d-nii­ Mussolini şi Goemboes au discutat divesele la­turi ale problemei­ Europei Centrale şi posibilităţile unei organizări eco­nomice a ţărilor dunărene. Franţa şi Italia „fiind de acord de a asigura statelor dunărene con­­diţiuni mai prielnice de ajutor mu­tual, fără ca existenţa lor neatâr­nată să fe primejduită, fără ca su­veranitatea lor să fie limitată prin vreo tutelă oarecare, e­liberă calea pentru o politică de cooperare tin­zând să grupeze Austria, Ungaria, Cehoslovacia, România şi Iugosla­via în aceiaşi reţea de acorduri eco­nomice, cu condiţia însă ca aceste ţări să mi constitue o massă politi­că propriu-zisă". Le Temps conchide relevând, că presa italiană constată, că proble­m­a ungară nu poate fi dezlegată in afară de cadrul pactului în patru. Asta înseamnă că, „oricare ar fi doctrina revizuirii, în domeniul rea­lităţilor Italia exclude orice acţiu­ne izolată a vreunei Puteri în fa­voarea acestei revizuiri". Ce anume ar vrea Un­garia PARIS, 31 Iulie. — D. Henri Bidou, trimisul special al lui „Ex­celsior“, în impresiunile culese în cursul unei anchete făcute la Bu­dapesta, notează că nu e ungur care să nu fie revizionist şi că sentimentul naţional, cum i-a spus d. Kenya, ministrul de externe, ar fi să se redobândească tot ceea ce s’a pierdut“. Dar, trebuie să se ţi­nă seama de ce e cu putinţă. De fapt, nimeni nu mai reclamă as­tăzi serios nici Croaţia de la Iu­goslavia şi nici Burghenland dela Austria. Tot­ mai rămân însă ceea ce interlocutorii budapestani a d-lui Bidou numesc cele patru Al­sacia-Lorena: Slovacia, Rutenia Transilvania și Banatul. Experienţa Revizuirea telurilor bugetare in Franţa PARIS- 31 Iulie (prin telefon). ■ Comentând reducerile propuse de comisiunea de revizuire a chel­­tuelilor budgetare, Le Quotidien denunţă ceea ce numeşte ipocrizia unor salarii cari se ascund sub cas­cade de indemnizaţii. Şi dă un ex­emplu : Leafa unui funcţionar e budge­tar redusă de la 40.000 la 25.000 franci pe an. Dar diferenţa de 15 ri­ii franci e compensată — şi chiar cu un adaos — sub forma unei serii­ de indemnizaţii de : 10.000 fr.; 4.000 fr.; 6.000 fr.; 600 fr; 9.000 fr.; 400 franci. Astfel că leafa, socotită exagerată, de 40 mii franci pe an, în loc să se, re­dusă la 25.000, e efectiv sporită cu 15.000 franci pe an. Balanţa comercială franceză PARIS, 31. (prin telefon)­—Balan­ţa comercială a Franţei,, pe primul semestru, se presantă cu peste 15 miliarde la import şi 9 miliarde la export- Deficitul e de peste 6 miliar­de de franci. In comparaţie cu cifrele primului semestru 1932, (15 miliarde import şi 10 miliarde export), excedentul importului e în creștere cu un mi­liard. Inflaţia inevitabilă NEW-YORK, 31 iulie. (Prin cablu).— In cercurile financiare şi comerciale nu se crede în putinţa unui succes al planului preziden­ţial, pentru că nu se poate atinge ţelul esenţial care e acela al unei urcări durabile a preţurilor. Fatal preşedintele va trebui să se hotărască la mânuirea pe ar­ma încă neîntrebuinţată aceea a unei largi inflaţii monetare. bicimnii, podgorenii din California au şi învestit nu mai puţin cu 350 milioane de dolari. Din această sumă 75 milioane au fost cheltuite cu cumpărarea de material şi organizarea transportu­rilor. americana Prin cablu şi telefon de la corespondenţii noştri 50.000 lăptari In grevă LONDRA, 31 Iulie (prin cablu). — Se anunţă din Albany că repre­zentanţii celor 50.000 producători de lapte din Statul New-York au decis greva generală, cu începere de mâine Marţi, ca o măsură de constrângere faţă de intermediari, cărora li se reclamă să lase produ­cătorilor o parte din beneficiile tra­se din inflaţie- Gestiunea definitivă a oţelărilor NEW-YORK, 31 Iulie. (Prin ca­blu).— In cel de al doilea trimes­tru, oţelăriile Bethlehem Steel în­registrează o pierdere netă de pes­te 3 milioane de dolari. Adăugân­­du-se pierderea pe primul trimes­tru, care e de aproape 6 milioane urmează că gestiunea primului semestru se prezintă­ cu un delici de vreo 9 milioane de dolari. Renaşterea viticulturii californiene NEW-YORK, 31 Iulie (prin ca­blu). — Se anunţă de San Fran­cisco că, în urma abrogării prohi­ iile înviorării eco­nomice a Europei Centrale Un interview ai d-3ui de Jouvenel — Dela corespondentul nostru — VIENA, 31 Iulie (prin telefon). — Intr'un interview acordat lui Neues Wiener Tagblatt, d. Henry de Jouvenel, fostul ambasador ăl Franței la Roma, observă că, a­­tâta vreme cât Germania nu va­­ recunoscut fără înconjur indepen­denţa politică a Austriei, nu se­ va putea înfăptui nimic temeinic şi trainic pentru însănătoşirea e­­conor­ică a Europei Centrale. Opera aceasta de reclădire s-ar, putea realiza pe următoarele, baze :* 1. Acorduri bilaerale între Stat­­ele dunărene. 2. Desfacerea cerealelor prin­tr-o politică comercială apropiată. 3. Regular­ea monetară pe baza unei devize-aur comune. » In ce privește revizarea clauze­lor teritoriale ale tratatelor de pace — care în nici un caz n-ar putea preceda restaurarea econo­mică și financiară a Europei Cen­trale — după d. de Jouvenel, ,,ea n-ar avea o valoare reală conside­rabilă, iar crearea de zone libere figurează printre primele soluţii ce se pot avea în vedere“. După Conferim?* dela Londra Ţelurile angio-saxone şi felurile europene — Dela corespondentul nostru —4 PARIS, 31 iule (prin telefon). —­ In noi observaţii critice asu­pra cauzelor eşecului Conferinţei mondiale, New York Herald (edi­ţia paridiană) e deopotrivă de as­pru cu Statele­ Unite şi cu Anglia. Dacă nu e lipsită de temeiu ob­servaţia, că ţelurile politice ale preşedintelui Roosevelt nu pot fi urmărite decât pe planul strict naţional, în interiorul Statelor-Uni­te şi numai în domeniul preţurilor, nu e mai puţin adevărat că nici englezii nu prea sunt fixaţi asupra ţelurilor lor aplicabile pe un plan economic internaţional. E evident, că ideile ce predomină în sânul guvernului britanic nu concordă ca acele ale d-lui Mac Donald mai mult decât părerea majorităţii,, membrilor guvernului american ca concepţiile d-lui Huli. Puterile continentale europene par a fi avut, în cursul Conferind­­ei, o noţiune cu mult mai limpede despre directivele politicii lor, de­cât aceea a noţiunilor anglo-sa­­xone. Comerţul exterior al Olan­­dei Valoarea exportului Olandei pe luna iunie s-a cifrat la 63 milioane de fiprini, iar a importului la 97 de milioane fiprini. In primul semestru al anului cu­­rent, exportul a însumat 355 mili­ . oane, iar importul 563 milioane fia­rini. Problema grâului Reluarea tratativelor începute la Londra PARIS, 31. — (prin telefon). — Ne­­gocierile pentru încheierea unui a­­cord al grâului, întrerupte la Londra in urma spargerii Conferinţei mon­diale, vor fi reluate la 21 August. Tratativele vor fi laborioase, pen­­tru că nu e partener care să nu aibă de apărat interese mai mult sau mai puţin in conflict cu ale altuia- Deo­camdată nu se poate vorbi de­cât de un singur acord in principiu: nevoia de a se pune capăt anarhiei de pro­ducţie, pentru toată lumea ruinătoa­re- Dar de îndată ce se aprofundează chestiunea contingentării fiecare are obiecţii de făcut. In ce priveşte grupul gărilor impor­tatoare, acestea nu vor să lege defini­­tiv, in favoarea producătorilor trans­oceanici, la renunţarea de a intensi­fica, la nevoie cultura grâului. Re­zistenţa vine mai ales din partea a­­celor ţări pentru cari cultura altor cereale e adesea păgubitoare şi cari, în producerea grâului, ar găsi o com­pensaţie. Stocurile mondiale de grău PARIS, 31. (prin telefon).— Sub ti­tlul „Drama grâului” şi „Conferinţa de la Londra*’, d. Jules Hayaux publi­că, în Le Capital, un articol în care stăruie asupra primejdiei unei neîn­grădiri eficace a culturii intensificate a grâului. In cincisprezece ani, de la 1914 pâ­­nă la 1929, suprafeţe însemânţate au sporit cu 1.300 000 hectare în Europa şi cu 13.700.000 hectare în celelalte continente. Franţa, deopildă, din importatoare a devenit, în 1932, exportatoare de grâu, a produs cel puţin 10 milioane de chintale mai mult decât, e nevoie pentru consumul intern. Politica sto­­ckajului, practicată de guvern va a­­va apăsa greu în piaţa grâului. Stocurile de grâu îngrămădite în ţările exportatoare se ridică la 348 milioane de chentare adică o canti-i­tate suficientă spre a acoperi nevoile de grâu ale Europei pe timp de aproa­pe doi ani. Datoriile de răsboi LONDRA, 31. (prin cablu). — In cercurile bine informate se asigură că, in cazul că Statele-Unite n’ar consimţi la anularea datoriilor de râs­boi, Anglia va propune un compromis: plata, timp de treizeci de ani, a unei anuităţi de 5 milioane de lire sterlifie,

Next