Argus, ianuarie 1934 (Anul 24, nr. 6220-6242)

1934-01-01 / nr. 6220

ANUL XXIV No. 6220­­CITITI SI || RĂSPÂNDITI ZIARUL nostru ABONAMENTE» IN TARA Un an i .. 1000 lei 6 luni • «!• 550 „ 3 luni . . 300 * IN STRAINATATE Un an . . 2200 lei 6 luni ...k. 1300 „ 3 luni • • • 800 H ORGAN ZILNIC AL COMERTULUI Fondatori: S. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucuresti Str. Constantin Miile No. 24 Et. INDUSTRIEI şi FRANŢEI Lite dlor: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 305-44 MN» to ATP «M AG £Zţ1tl m ’fmm MARCA OS CUITATI »ENTRU CSORAM« FLANELE PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Urări fără daruri! Anul Nou vine cu daruri şi urări ! C’aşa-i legea din bătrâni, din bătrâni, din oameni buni. Legea e minunată, numai să ai ce da şi ce spune. De dat, să mă iertaţi, cititori, n'am ce să vă dau, şi ce plăcut ar­ fi fost pentru voi, şi pentru mine, să vă pot împărţi daruri. Răimân urările. Uşor nu e nici asta. Ce să vă spun? Ce să vă doresc?, Viaţă tihnită? Linişte? Pace?. Aşa ceva nu se pomeneşte decât la Geneva. Legea vieţii e munca, e sbuciumul, e lupta, e miş­carea. Şi când în lume totul e în luptă şi veşnică mişcare, când în­treg universul se rostogoleşte, fără odihnă, să fim mai cumpăniţi în dorul nostru de pace, în dorul nos­tru de mai bine. Nimic prea mult, ziceau cei vechi. Prea multă odih­nă e lene, prea multă încredere, în­gâmfare. Eu îţi doresc, cititorule, să te păzească Dumnezeu de foc, de înec, de nevastă „cu crucea în sân şi cu dracul in inima", nevastă, care „pofteşte şi la urdă de curcă şi la lapte de cuc", se poartă fără cio­rapi, cu pantalonii roşii, verzi, lilia­chii, umblă cu spinarea goală, aco­perită doar de două funduliţe, iar pe cap cu o tichiuţă, pusă strâmb, până pe vârful nasului. Că, dice unul din tălmăcitorii lui Juvenal, „in artă ca şi în moravuri, ceea ce nu se potriveşte ca felul obişnuit de a vedea şi de a simţi, e, totdauna, oricât de plăcut ar părea, mai mult straniu, decât de preţuit şi de res­pectat". Să te ferească Dumnezeu de noul biruri, de inflaţie, de ciumă, de holeră, de „alegeri libere", de poezii cu ,derbedei", cu ploi, cari „scuipă", ca ,suflete întoarse pe dos­, ca paltoanele vechi, cu un o­­landez , cîncetat, Scuipat de ploi Şî pălmuit de vânt... Un lup ap, mare, derbedeu, Suspect, Beţiv Şi mincinos. Cu capul gol, Cu trupul desmembrat Şi sufletul întors pe dos, Să te ferească Domnul de toate astea. Iar, dacă luăm de bună cre­dinţa latinilor că sfârşitul relelor de azi, e primul pas spre relele de mâine, — gradus futuri est, finis praesentîs mali, — eu iţi doresc, ci­titorule, sănătate, oţelire şi biruin­ţă in lupta pentru trai. Să-ţi doresc şi minte sănătoasă?, rAr fi o urare zadarnică. Sănătatea atârnă şi de voinţa noastră. Minte sănătoasă o avem, sau nu o avem. A, dacă s’ar putea insdrăveni cu o urare de Anul Nou, ntinţile eco­nomiştilor, ale financiarilor şi ale cârmuitorilor, b­un, nebun aruncă o piatră in apă şi zece înţelepţi nu o pot scoate,—daca am putea să-i fa­cem să nu med fericească lumea cu atâtea planuri, — cine născoceşte planuri multe nu are nici unul, — nlam fi ajuns la suferinţele de as­tăzi. Şi, fiindcă minţile oamenilor nu se pot îndrepta, să cerem să ne vie în ajutor Anul nou? El să facă mi­nunea? Dar, minţile nesdravene sunt prea multe şi Anul nou ţine numai o zi. Şi într’o zi cine, ce poate face? Minunea să vie dela noi. Să se pună capăt patimilor. Să se înscău­neze dreptatea, să se preţuiascâ munca şi meritul, să se respecte credinţa. La o parte cu lăcomia. La o parte cu năzuinţa, atât de răspândită în anii de după război, de a ajunge cât mai repede, cât mai fără merit, cât mai sus şi cât mai uşor. La şcoa­la lozinca e: uşor. In îndeplinirea slujbelor publce lozinca e: uşor. In Viaţa publică lozinca e: uşor. Toate uşor, cărui viaţa e grea.­­Nu se poate­ ,r­ăsplata pentru ta­lent şi virtute, zice Pliniu cel tânăr, îmboldeşte pe cei buni şi atrage pe cei răi, dupe cum văd ei că se răsplăteşte virtutea sau viţiul Prea puţini au firea atât de fericit alcă­tuită ca să nu lege de interesul lor personal, ardoarea lor pentru glo­rie, sau groaza lor pentru infamie. .­Cei mai mulţi, când văd că se dă Stuadávi, moliciunii, de­stinatului, uicimnii, des­eori răsplata muncii, a privigherii şi a moderat hinii, nu se gândesc decât să o dobândească pe aceleaşi căi, pe cari au dobândit-o ceilalţi. Ei se silesc să fie asemenea acelora a căror soartă o pismuesc, şi, tot si­lindu-se să le semene, le seamănă''. * Pentru a birui relele, trebue voinţă şi curagiu. Se va găsi omul cu aceste însu­şiri ? Să se găsească. Când îmi făceam serviciul utili­tar, sergentul major Borănescu a raportat căpitanului companiei noastre, că îi trebue cincizeci de oameni pentru gardă și nu are de­cât patruzeci. Căpitanul Tomescu a răspuns, scurt : — Să fie ... Şi au fost. Drept e ca oameni, oameni, cât de mulţi, se găsesc uşor. Mai greu să găseşti un om. La Atena, Diogene îl căuta ziua numiaza mare, cu felinarul aprins în mână. Şi istoria nu ne spune dacă Ta găsit. Dar, asta la Atena. ’Acum două mii de ani. La noi, să nădăjduim că se va găsi, nu un filosof să umble ca fe­linarul, ci un căpitan. — Căpitanul cu porunca: — Să fie !.. T. PIS­ANI . Schimbul de mărieri I al României ca ţările Micei Înţelegeri iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHui După cifrele Camerei de Comerţ îi industrie din Bucureşti ( Costul Vieţii I ,HiumuiiiiiriRniuuuiiiiiliiiiiiHmiiiiuiHiuiuiiHHiiiHuiiuiiiii!mn!nuiuB NUMERELE INDICE IN ANUL 1933 Anul 1933 a adus o ieftenire a cos­­tului vieţii. Numerele indicii au scă­zut de la 37,33 la sfârşitul anului trecut, la 3-1.OR. 1, __ -*** —­■—-* •«** puuaui acesta. ^ Iată numeri­le indicii socotite după metoda Viator: Noembrie 1932 37-14 Decembrie 37,33 Ianuarie 1933 37 n­s­im Colaborarea economică şi financiară a Micii Intelepe şi Mica înţelegere politică va ră­mâne, în ciuda succeselor sale continue şi a desvoltărei ei pu­rurea defensivă şi această pozi­ţie ne li dă forţa şi autoritatea morală. Aplicând metoda similare de colaborare şi cooperaţie în do­­meniul economic. Mica înţele­gere a devenit un factor construc­tiv şi dă alianţei politice o bază şi o importanţă materială. Tulb­urările datorite crizei mon­diale au dovedit cu prisosinţă că în domeniul producţiunii şi al circulaţiunii bunurilor există o so­lidaritate între toate popoarele globului. Aceasta ne obligă să ne înţelegem cu ţările trans­oceanice, ca şi cu ţările limitrofe, ne obligă să ne înţelegem cu ţările cari ne cumpără produsele noastre, precum şi cu cele cari ne fac concurenţă. Căderea răsună­toare a Conferinţei de la Londra ne-a dovedit cât de complexă şi cât de greu este să se rezolve a­­ceasta problemă. Ceeace insă s’a petrecut de a­­tunci ne ooligă să concludem că acordul între naţiuni este indis­­pensabil într’un număr mare de probleme. Ideia care a stat în frun­tea concepţiei Micii înţe­legeri este tocmai sfor­ţarea col­­ană ca să că­dem de acord pentru a soluţiona toate chestiu­nile cari interesează cele trei popoare. Experţii lor tior proceda la un exa­men foar­t serios al si­tuaţiei şi a­ nevoilor par­ticulare fi cărui stat, cău­­ţind să m­arorizeze inte­resele,­­ ajunge să creeze o ouă unitate e­­conom­ică a toate d­i -­­­ficu­ltăţiiM uni mari, l­a ii­ferinţa Micii înţelegeri se va deschide in cu­rând la Praga sub bune auspicii.­­Un comitet de experţi din fiecare ţară a prepa­rat la Belgrad un vast program, tratând proble­mele economice şi finan­ciare precum şi chestiuni privitoare la diferitele mijloace de comunicaţie. Schimburile comerciale au fost studiate cu pre­cădere. S-a avut în vede­re partea practică, şi se poate spera că se va a­­junge la Praga la rezul­tate concrete ale căror urmări favorabile pentru cele trei popoare nu vor întârzia să dea imediat roadele* dorite. 1î. I. CIOLAC ANTICI de Ciol­ac Antici Ministrul Iugoslavia în București m m Mica l­ttereperei- realitate km m că­r de l­a Ministrul Cehoslu­aciei la Bucureşti In distursul ţinut in fara a cinci­sprezece mii auditori entuzias­maţi, din balconul hotelului din Kotice, d. N. Titulescu a spus : „Mica înţelegere este o realitate politică şi veţi vedea că în cu­rând va fi o realitate economică”. Nu ne îndoim că această profeţie a d-lui Titulescu se va realiza. Scepticii din diferite tari, văzând AM «MtT.rlî A Alina ZVA I/V „ ! f, toi AiW A.-a Pa *t* » *»«*v vum mi-vu ***w v’K» fortifică, răspândesc, din când în când, îndoeli despre posibilitatea de a înfăptui programul economic al Micei înţelegeri, arătând difi­­­cultaţile cari se ivesc la realizarea lui. E sigur că Mica înţelegere Eco­nomică im poate fi creată dintr’o zi într’alta. Treime să fie terenul pregătit, in aşa fel incât structura economică a celor trei state să se complecteze şi să se lege reci­­­proc. Cu câtă seriozitate se face acea­stă pregătire arată recenta an­chetă a Academiei agricole din Praga, unde cei mai de seamă cu­noscători ai vieţii economice ceho­slovace au tratat chestiunea pla­nului economic. Concluzia lor e că producţia cehoslovacă trebuie dirijată printr’un plan bine »tabl­asa debuşeuri mai mari pentru plasa­rea producţiei din celelalte două state ale Micii înţelegeri, intre agricultura si industria cehoslo - vacă sunt f­ativele în curs, ca planul economic al Micii Inţele - geri sa nu se lovească de obsta­cole în nici o direcţie. Va fi ne­voie, fără îndoială, să se înţe­• _ •_AaUnControlu r*ii cei din România şi Iugoslavia în chestiunile de temei. Mica Înţele­gere Economică nu înseamnă do­minaţia unei regiuni economice în dauna celorlalte. înseamnă conlu­crarea intre state* nu hegemonia stat­elor industriale asupra celor a­­gricole. Bine­înţeles, nu trebue să ne aşteptăm ca Mica înţelegere Eco­nomică să se înfăptuiască într’o zi. Ancheta Academiei Agricole din Praga a arătat că nu va fi lucru uşor de a se împărţi culturile intre diferitele regiuni al Republi­­cei Cehoslovace. Dar, s’a şi dove­dit că aceste planuri nu sunt de neînfăptuit. Discutiuniie au lăsat să se vadă că multe produse importate de Cehoslovacia de peste Ocean pot fi înlocuite printr’un import din ca­ini.­:- :: ::i­a­r â interesele să ii© ştirbite. Aşi putea cita, de pildă, produc­ţia grăsimilor, a grăsimilor artifi­ciale şi a materiilor prime pentru aceste producţii. Se vede, dar că realizarea Micii Înţelegeri Econo­mice nu înseamnă sacrificarea in­dustriilor din România şi Iugosla­via. Dar, conlucrarea Micii înţele­gerii Economice trebuie să mear­gă şi mai departe pe teren inter­naţional. Menţionez numai, ca în­ceput, participarea comună la târ­gul de mostre, la expoziţii, etc. Trebue numai să avem răbdare şi străduinţă. Să nu ne speriem de greutăţile începutului. Mica înţe­legere Economică înseamnă o u­­şoară îngrădire a libertăţii econo­mice individuale, impusă de inte­resele superioare ale vieţei de stat. Bine­înţeles, fiecare îngrădire de libertate are adversarii ei. Nu vor lipsi nici acum. Dar ţelul e bine stabilit şi cu siguranţă că-l vom ajunge, chiar dacă drumul nu va fi totdeauna uşor. JAN SEBA Ministrul Cehoslovaciei la Bucureşti llllllllllllllllllli Mica Înţelegere Economică Mica înţelegere, instrument po­litic a cărei importanţă nu mai­ are azi nevoe de a fi demonstrată, a căpătat prin semnarea Pactului de organizare de la Geneva (10 Februarie 1933) o bază organică solidă. Hotărârea luată de cele trei state, de a unifica cât mai mult politica lor generală, e destinată a da organismului creat in 1921, o importantă încă şi mai mare ca factor al politicei europene, şi de a spori, considerabil, valoarea actiunei sale viitoare. O colaborare politică însă, pen­­tru a fi cât mai armonioasă, tre­bue întărită printr-o înţelegere pe terenul economic şi financiar. Iată de ce, Pactul de organizare din 16 Februarie, după ce se o­­cupă de constituirea Consiliului permanent al Statelor Micei In­­telegen, organ directiv al politi­cei comune a grupului (compus din cei trei miniştri ai afacerilor străine sau din delegaţi speciali numiţi pentru aceasta) prevede în art. 7 crearea unui Consiliu eco­nomic pentru coordonarea progre­­sivă a intereselor economice ale celor trei ţări, fie intre ele, fie în raporturile lor cu ţările terţe. Consiliul economic urmează să funcţioneze ca organ auxiliar consultativ, al Consiliului perma­nent. Consiliul economic a fost creat şi se compune din câte cinci de­legaţi pentru fiecare ţară. El se va întruni pentru prima oară la Praga la 8 ianuarie 1934, şi în sesiunile următoare, va lu­cra, succesiv, în cele trei Capi­tale ale statelor Micei Înţelegeri. Intrunirea de la Praga, are după cum e şi normal, o deosebită im­portanţă. Ea reprezintă primul contact între delegaţii specialişti ai celor trei ţări cari vor trebui deci să precizeze condiţiunile de împlinit pentru realizarea unei înţelegeri economice foarte strânse, şi să stabilească în acelaş timp, nor­­mele de lucru viitoare. O conferinţă prealabilă de ex­perţi, a fost socotită necesară şi a avut loc, la Belgrad, între 23 No­embrie şi 2 Decembrie a. c. Această conferinţă a desfăşurat o munca foarte utilă și intere­san­tă. Utilă, pentrucă a preparat tot materialul pe care Consiliul eco­nomic e chemat să-l examineze la Praga şi pe baza căruia va trebui să ia hotărâri interesantă, pentrucă a permis să se vadă, după o examinare a­­mănunţită a tuturor sugestiuni­­lor prezentate şi după o analizare serioasă şi obiectivă a tuturor ob­serv­aţiunilor formulate că nu există obstacole mari în calea rea­­lizărei unei colaborări economice intime. Cred unii, că Statele Micei în­ţelegeri nu vor putea realiza o comunitate economică viabilă. Pentru că schimburile comerciale între cele trei ţări nu sunt, as­tăzi, de un volum destul de mare; Pentrucă, cele trei tari reunite nu formează o piaţă cu capaci­­tate de absorpţie îndestulătoare; Pentrucă, în sfârşit, industria cehoslovacă foarte puternică re­prezintă un mare pericol pentru interesele industrial române şi iugoslave şi, în acelaş timp, posi­bilităţile agriculturei româneşti şi iugoslave, primejduiesc situaţia agricultorilor cehoslovaci. Criticii pesimişti sau, pur şi simplu răuvoitori, uită insă, că­ nici o problemă nu e prea grea, dacă soluţiunea ei se caută cu răb­dare și bunăvoință. (CONTINUARE IN PAGINA JU-al de I. Christ) ­ % % 1934 «•••De anul noul Dupe datina strămoşească, urăm şi noi, acum, în pragul anului nou, tuturor cetitorilor noştri şi ţarei întregi, un an fericit cu belşug şi voe bună. Oricât ar fi de întunecate zări­le anului ce abea, acum, începe, trebue să credem că el ne va a­­duce alinarea multor suferinţe şi că ne va face să uităm multe din neajunsurile înscrise în sarcina anului ce s’a dus. Speranţa în vremi mai bune e un sentiment comun omenesc şi o mare virtute creştinească. De aceea, dacă nu putem spune mul­te lucruri, care să facă dovada că în anul ce vine, va fi mai bine decât în anul încheiat, suntem tari pe credinţa, că viitorul este mai bun decât trecutul. Nu împărtăşim iluzia bătrânilor că timpurile aurii s’au scurs de mult, că prezentul este searbăd şi fără importanţă, iar viitorul urât şi sângeros. Prezentul poate fi banal, prin însăşi actualitatea lui, care pune capăt închipuirei şi ne ţine, vrând­­nevrând, in realitate. Viitorul e, însă, plin de promisiuni şi numai încrederea în frumuseţea lui ne ţine legaţi de banalitatea prezen­tului. Dar încrederea singură în fru­museţea viitorului nu este deajuns pentru ca­ el, să fie frumos în a­­devăr. Optimismul convenţional de la începutul fiecărui an, trebue ajutat cu oarecare sforţări di , *n. ^ JL kt vâr, dorinţele de mai mi ne la a­­nul ce vine, să se transforme în realitate. Anul 1934 îl începem sub câr­muirea uinui guvern nou, dat de un partid vechiu. Zbuciumul fatal oricărui început de guvernare, cu alegeri, cu schimbări de personal în administraţie, cu învrăjbire în­tre oameni şi între partide, apar­ţine anului vechiu. Anul nou, mo­şteneşte tot aparatul unei bune gu­vernări şi nu aşteaptă decât să fie puse în practică iscusinţa, cu­rajul şi patriotismul guvernanţi­lor. Greutatea mare începe toc­mai de aci. Modul cum noul gu­vern îşi va întrebuinţa puterea legală, consfinţită prin alegeri, va hotărî şi de soarta lui şi de bine­le sau de răul ţării. Problemele care aşteaptă dez­legare sunt cunoscute. Ba, sunt cunoscute chiar şi dezlegările bu­ne ce se pot da afacerilor publice, în suferinţă. Totul atârnă de ho­tărârea guvernului de a le înfrun­ta cu bărbăţie sau de a le amâna, pentru a-şi face sarcina mai u­­şoară.* Cea dintâi şi cea mai impor­tantă problemă, care aşteaptă ho­tărârea noului guvern, e proble­ma bugetară. Partidul liberal, acum la pute­re, poartă răspunderea a două capitole bugetare, care se trans­mit din an în an, agravate de perpetuarea unui romantism expli­cabil poate, imediat după războiu, dar devenit primejdios cu trece­rea anilor. E vorba de bugetul armatei şi de acel al instrucţiunei publice. Singur, partidul liberal, avea autoritatea, îndată după războiu, să pue în retragere cu solda în­treagă sau cu jumătate de soldă, după împrejurări, toţi ofiţerii înaintaţi pe câmpul de luptă din nevoia de a complecta cadrele. Armata trebuia, din nou, redusă la strictul necesar de ofiţeri în timp de pace, brigăzile încredin­ţate coloneilor, diviziile, genera­lilor de brigadă, iar locurile de generali de divizie, de corp de ar­mată, de inspectori, lăsate fără titluri sau cu titluri numai pentru cazuri cu totul excepţionale, de ofiţeri valoroşi. Baza refacerei ar­matei noastre trebuia pusă pe crearea ofiţerilor tineri şi pe sub­ofiţeri. Această politică n’a fost urma­tă de liberali cî, dimpotrivă. Vic­toria în războiu a umplut de ge­nerozitate inima guvernanţilor ca­re­­au condus ţara în războiu şi, după această mărinimie, a mai eşit, după războiu, un adevărat potop de ofiţeri superiori, cei mai mulţi fără întrebuinţare. Efectul bugetar şi militar al a­­cestei­ politici de mână largă a fost dezastruos. .Căci, ceeace n’au îndrăznit sau nu s’au gândit să facă liberalii» n’au îndrăznit să facă nici urmaşii lor. Nu se poate fac© o serioasă o­­peraţiune de normalizare a buge­tului armatei, fără a întreprinde, azi, ceea ce trebuia făcut de mult. * Şcoala e, deasemeni, la noi, im capitol bugetar haotic, lovit de aceeaşi generozitate a guvernului liberal de după războiu­. Actualul ministru al şcoalelor îşi face o mândrie du­r neobosita lui trudă, pentru a răspândi în­văţătura de carte şi cultura Super­ioară în toate păturile sociale ale ţarei. Acest ideal nu merge, însă, fără primejdii, când e pus in practică. Cei patruzeci de mii de învăţători, sunt mult prea mulţi pentru pute­rile financiare ale ţarei şi pentru rezultatele practice pe care le dau ş­ învăţătorii noştri, transformaţi,­ prin lege, în elemente electorate, se ocupă de şcoală atât­ cât le Lun­găuue politica, îndeletnicirea lor principalâ e adunarea de voturi in­ slujba partidelor, iar ide­alul lor un loc de deputat ori de prefect,­ dacă nu şi mai sus. Profesiunea de învăţător a per*) dat farmecul ei de apostolat, din] moment ce ea a putut fi întrebuin­ţată ca mijloc de a pătrunde .’*' sfera idealurilor politice. Orice păr-j tid ar. fi la guvern, învăţătorii ţi' preoţii, ai satelor, vor forma gro­sul msrio-ităbk»r vi-1- •. • 1 A.,. ! absurd sa găsească in flecar© ju»­ deţ, cinci, şase şi chiar zece înva-j tători, ca revizori şi ajutori de rea vizori scolari numiţi pentru meri-l tele lor electorale. Se găsesc mvă-­ ţători prefecţi, subprefect», mem-­ brii în consiliul judeţean, în­ consl-j liiie urbane şi, în sfârşit, peste tot­ unde guvernul poate da o răsplata1 ___1_ 1 1 • wuui cc o au u^tcuiL, la altgen» pentru dânsul. Această enormă falangă electo-? raia, întreţinută din buget, sub un pretext cultural, este o adevărată­ prin medie naţională! Guvernul liberal, care a creat tradiţia libertăţilor şi a abuzurilor­ de libertate în această ţară, a or­­bligat, acum, sa pue frâu unei gre­şeli de tinereţe, să înscrie în bu­get numărul de învăţători strict, necesar şi să păstreze numai ele­­mentele pur didactice, lăsând în, afară de cadrul învăţământului, tot­ personalul politicianizat, de la răz­­boiu încoace. Du învăţământul secundar şi cel su­perior merită o critică şi mai se­veră din acest dublu punct de ve­dere, al lipsei de dragoste pentru catedră şi al întrebuinţărei cate­drei ca un mijloc de viaţă pentru susţinerea luptei politice, privită ca primă vocaţiune. ,­­ I Educarea corpului profesoral se­­cundar şi a celui­­universitar la sen­timentul datoriei faţă de şcoală, atât prin­tr’o adminstraţie severă, cât şi prin economii bugetar© ne­miloase, cade in sarcina noului gu­vern liberal. Sunt, desigu­r, şi altele o sută, şi o mie de probleme, care aş­­­teaptă o dezlegare fericită d© la guvernul d-lui Duca... Noi nu vom face, însă, greşala să cerem unui guvern lucruri ce nu stau în puterea lui, sau cari în­­trec puterea de muncă a omului ! De aceea, noi ar­ fi mai mult decât bucuroşi, dacă în anul ce vi­ne, guvernul cel nou ar face cele două mari reforme bugetare men­ţionate mai sus, la armată şi la învăţământ. , Efectul acestor reforme ar între­ce cu mult aspectul lor bugetar și anul 1934 ar rămâne înscris între datele principal ale istoriei noas­tre contimporane. ■ A. CORTEANU saf ......... „ Citită in sospul ziarul Instituirea stării și HOTĂRÂRILE CONT DE MINIȘTRI DE Gu­izurii de Esea

Next