Argus, ianuarie 1934 (Anul 24, nr. 6220-6242)
1934-01-01 / nr. 6220
ANUL XXIV No. 6220CITITI SI || RĂSPÂNDITI ZIARUL nostru ABONAMENTE» IN TARA Un an i .. 1000 lei 6 luni • «!• 550 „ 3 luni . . 300 * IN STRAINATATE Un an . . 2200 lei 6 luni ...k. 1300 „ 3 luni • • • 800 H ORGAN ZILNIC AL COMERTULUI Fondatori: S. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucuresti Str. Constantin Miile No. 24 Et. INDUSTRIEI şi FRANŢEI Lite dlor: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 305-44 MN» to ATP «M AG £Zţ1tl m ’fmm MARCA OS CUITATI »ENTRU CSORAM« FLANELE PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Urări fără daruri! Anul Nou vine cu daruri şi urări ! C’aşa-i legea din bătrâni, din bătrâni, din oameni buni. Legea e minunată, numai să ai ce da şi ce spune. De dat, să mă iertaţi, cititori, n'am ce să vă dau, şi ce plăcut ar fi fost pentru voi, şi pentru mine, să vă pot împărţi daruri. Răimân urările. Uşor nu e nici asta. Ce să vă spun? Ce să vă doresc?, Viaţă tihnită? Linişte? Pace?. Aşa ceva nu se pomeneşte decât la Geneva. Legea vieţii e munca, e sbuciumul, e lupta, e mişcarea. Şi când în lume totul e în luptă şi veşnică mişcare, când întreg universul se rostogoleşte, fără odihnă, să fim mai cumpăniţi în dorul nostru de pace, în dorul nostru de mai bine. Nimic prea mult, ziceau cei vechi. Prea multă odihnă e lene, prea multă încredere, îngâmfare. Eu îţi doresc, cititorule, să te păzească Dumnezeu de foc, de înec, de nevastă „cu crucea în sân şi cu dracul in inima", nevastă, care „pofteşte şi la urdă de curcă şi la lapte de cuc", se poartă fără ciorapi, cu pantalonii roşii, verzi, liliachii, umblă cu spinarea goală, acoperită doar de două funduliţe, iar pe cap cu o tichiuţă, pusă strâmb, până pe vârful nasului. Că, dice unul din tălmăcitorii lui Juvenal, „in artă ca şi în moravuri, ceea ce nu se potriveşte ca felul obişnuit de a vedea şi de a simţi, e, totdauna, oricât de plăcut ar părea, mai mult straniu, decât de preţuit şi de respectat". Să te ferească Dumnezeu de noul biruri, de inflaţie, de ciumă, de holeră, de „alegeri libere", de poezii cu ,derbedei", cu ploi, cari „scuipă", ca ,suflete întoarse pe dos, ca paltoanele vechi, cu un olandez , cîncetat, Scuipat de ploi Şî pălmuit de vânt... Un lup ap, mare, derbedeu, Suspect, Beţiv Şi mincinos. Cu capul gol, Cu trupul desmembrat Şi sufletul întors pe dos, Să te ferească Domnul de toate astea. Iar, dacă luăm de bună credinţa latinilor că sfârşitul relelor de azi, e primul pas spre relele de mâine, — gradus futuri est, finis praesentîs mali, — eu iţi doresc, cititorule, sănătate, oţelire şi biruinţă in lupta pentru trai. Să-ţi doresc şi minte sănătoasă?, rAr fi o urare zadarnică. Sănătatea atârnă şi de voinţa noastră. Minte sănătoasă o avem, sau nu o avem. A, dacă s’ar putea insdrăveni cu o urare de Anul Nou, ntinţile economiştilor, ale financiarilor şi ale cârmuitorilor, bun, nebun aruncă o piatră in apă şi zece înţelepţi nu o pot scoate,—daca am putea să-i facem să nu med fericească lumea cu atâtea planuri, — cine născoceşte planuri multe nu are nici unul, — nlam fi ajuns la suferinţele de astăzi. Şi, fiindcă minţile oamenilor nu se pot îndrepta, să cerem să ne vie în ajutor Anul nou? El să facă minunea? Dar, minţile nesdravene sunt prea multe şi Anul nou ţine numai o zi. Şi într’o zi cine, ce poate face? Minunea să vie dela noi. Să se pună capăt patimilor. Să se înscăuneze dreptatea, să se preţuiascâ munca şi meritul, să se respecte credinţa. La o parte cu lăcomia. La o parte cu năzuinţa, atât de răspândită în anii de după război, de a ajunge cât mai repede, cât mai fără merit, cât mai sus şi cât mai uşor. La şcoala lozinca e: uşor. In îndeplinirea slujbelor publce lozinca e: uşor. In Viaţa publică lozinca e: uşor. Toate uşor, cărui viaţa e grea.Nu se poate ,răsplata pentru talent şi virtute, zice Pliniu cel tânăr, îmboldeşte pe cei buni şi atrage pe cei răi, dupe cum văd ei că se răsplăteşte virtutea sau viţiul Prea puţini au firea atât de fericit alcătuită ca să nu lege de interesul lor personal, ardoarea lor pentru glorie, sau groaza lor pentru infamie. .Cei mai mulţi, când văd că se dă Stuadávi, moliciunii, destinatului, uicimnii, deseori răsplata muncii, a privigherii şi a moderat hinii, nu se gândesc decât să o dobândească pe aceleaşi căi, pe cari au dobândit-o ceilalţi. Ei se silesc să fie asemenea acelora a căror soartă o pismuesc, şi, tot silindu-se să le semene, le seamănă''. * Pentru a birui relele, trebue voinţă şi curagiu. Se va găsi omul cu aceste însuşiri ? Să se găsească. Când îmi făceam serviciul utilitar, sergentul major Borănescu a raportat căpitanului companiei noastre, că îi trebue cincizeci de oameni pentru gardă și nu are decât patruzeci. Căpitanul Tomescu a răspuns, scurt : — Să fie ... Şi au fost. Drept e ca oameni, oameni, cât de mulţi, se găsesc uşor. Mai greu să găseşti un om. La Atena, Diogene îl căuta ziua numiaza mare, cu felinarul aprins în mână. Şi istoria nu ne spune dacă Ta găsit. Dar, asta la Atena. ’Acum două mii de ani. La noi, să nădăjduim că se va găsi, nu un filosof să umble ca felinarul, ci un căpitan. — Căpitanul cu porunca: — Să fie !.. T. PISANI . Schimbul de mărieri I al României ca ţările Micei Înţelegeri iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHui După cifrele Camerei de Comerţ îi industrie din Bucureşti ( Costul Vieţii I ,HiumuiiiiiriRniuuuiiiiiliiiiiiHmiiiiuiHiuiuiiHHiiiHuiiuiiiii!mn!nuiuB NUMERELE INDICE IN ANUL 1933 Anul 1933 a adus o ieftenire a costului vieţii. Numerele indicii au scăzut de la 37,33 la sfârşitul anului trecut, la 3-1.OR. 1, __ -*** —■—-* •«** puuaui acesta. ^ Iată numerile indicii socotite după metoda Viator: Noembrie 1932 37-14 Decembrie 37,33 Ianuarie 1933 37 nsim Colaborarea economică şi financiară a Micii Intelepe şi Mica înţelegere politică va rămâne, în ciuda succeselor sale continue şi a desvoltărei ei pururea defensivă şi această poziţie ne li dă forţa şi autoritatea morală. Aplicând metoda similare de colaborare şi cooperaţie în domeniul economic. Mica înţelegere a devenit un factor constructiv şi dă alianţei politice o bază şi o importanţă materială. Tulburările datorite crizei mondiale au dovedit cu prisosinţă că în domeniul producţiunii şi al circulaţiunii bunurilor există o solidaritate între toate popoarele globului. Aceasta ne obligă să ne înţelegem cu ţările transoceanice, ca şi cu ţările limitrofe, ne obligă să ne înţelegem cu ţările cari ne cumpără produsele noastre, precum şi cu cele cari ne fac concurenţă. Căderea răsunătoare a Conferinţei de la Londra ne-a dovedit cât de complexă şi cât de greu este să se rezolve aceasta problemă. Ceeace insă s’a petrecut de atunci ne ooligă să concludem că acordul între naţiuni este indispensabil într’un număr mare de probleme. Ideia care a stat în fruntea concepţiei Micii înţelegeri este tocmai sforţarea colană ca să cădem de acord pentru a soluţiona toate chestiunile cari interesează cele trei popoare. Experţii lor tior proceda la un examen foart serios al situaţiei şi a nevoilor particulare fi cărui stat, căuţind să marorizeze interesele, ajunge să creeze o ouă unitate economică a toate di -ficultăţiiM uni mari, la iiferinţa Micii înţelegeri se va deschide in curând la Praga sub bune auspicii.Un comitet de experţi din fiecare ţară a preparat la Belgrad un vast program, tratând problemele economice şi financiare precum şi chestiuni privitoare la diferitele mijloace de comunicaţie. Schimburile comerciale au fost studiate cu precădere. S-a avut în vedere partea practică, şi se poate spera că se va ajunge la Praga la rezultate concrete ale căror urmări favorabile pentru cele trei popoare nu vor întârzia să dea imediat roadele* dorite. 1î. I. CIOLAC ANTICI de Ciolac Antici Ministrul Iugoslavia în București m m Mica lttereperei- realitate km m căr de la Ministrul Cehosluaciei la Bucureşti In distursul ţinut in fara a cincisprezece mii auditori entuziasmaţi, din balconul hotelului din Kotice, d. N. Titulescu a spus : „Mica înţelegere este o realitate politică şi veţi vedea că în curând va fi o realitate economică”. Nu ne îndoim că această profeţie a d-lui Titulescu se va realiza. Scepticii din diferite tari, văzând AM «MtT.rlî A Alina ZVA I/V „ ! f, toi AiW A.-a Pa *t* » *»«*v vum mi-vu ***w v’K» fortifică, răspândesc, din când în când, îndoeli despre posibilitatea de a înfăptui programul economic al Micei înţelegeri, arătând dificultaţile cari se ivesc la realizarea lui. E sigur că Mica înţelegere Economică im poate fi creată dintr’o zi într’alta. Treime să fie terenul pregătit, in aşa fel incât structura economică a celor trei state să se complecteze şi să se lege reciproc. Cu câtă seriozitate se face această pregătire arată recenta anchetă a Academiei agricole din Praga, unde cei mai de seamă cunoscători ai vieţii economice cehoslovace au tratat chestiunea planului economic. Concluzia lor e că producţia cehoslovacă trebuie dirijată printr’un plan bine »tablasa debuşeuri mai mari pentru plasarea producţiei din celelalte două state ale Micii înţelegeri, intre agricultura si industria cehoslo - vacă sunt fativele în curs, ca planul economic al Micii Inţele - geri sa nu se lovească de obstacole în nici o direcţie. Va fi nevoie, fără îndoială, să se înţe• _ •_AaUnControlu r*ii cei din România şi Iugoslavia în chestiunile de temei. Mica Înţelegere Economică nu înseamnă dominaţia unei regiuni economice în dauna celorlalte. înseamnă conlucrarea intre state* nu hegemonia statelor industriale asupra celor agricole. Bineînţeles, nu trebue să ne aşteptăm ca Mica înţelegere Economică să se înfăptuiască într’o zi. Ancheta Academiei Agricole din Praga a arătat că nu va fi lucru uşor de a se împărţi culturile intre diferitele regiuni al Republicei Cehoslovace. Dar, s’a şi dovedit că aceste planuri nu sunt de neînfăptuit. Discutiuniie au lăsat să se vadă că multe produse importate de Cehoslovacia de peste Ocean pot fi înlocuite printr’un import din caini.:- :: ::iar â interesele să ii© ştirbite. Aşi putea cita, de pildă, producţia grăsimilor, a grăsimilor artificiale şi a materiilor prime pentru aceste producţii. Se vede, dar că realizarea Micii Înţelegeri Economice nu înseamnă sacrificarea industriilor din România şi Iugoslavia. Dar, conlucrarea Micii înţelegerii Economice trebuie să meargă şi mai departe pe teren internaţional. Menţionez numai, ca început, participarea comună la târgul de mostre, la expoziţii, etc. Trebue numai să avem răbdare şi străduinţă. Să nu ne speriem de greutăţile începutului. Mica înţelegere Economică înseamnă o uşoară îngrădire a libertăţii economice individuale, impusă de interesele superioare ale vieţei de stat. Bineînţeles, fiecare îngrădire de libertate are adversarii ei. Nu vor lipsi nici acum. Dar ţelul e bine stabilit şi cu siguranţă că-l vom ajunge, chiar dacă drumul nu va fi totdeauna uşor. JAN SEBA Ministrul Cehoslovaciei la Bucureşti llllllllllllllllllli Mica Înţelegere Economică Mica înţelegere, instrument politic a cărei importanţă nu mai are azi nevoe de a fi demonstrată, a căpătat prin semnarea Pactului de organizare de la Geneva (10 Februarie 1933) o bază organică solidă. Hotărârea luată de cele trei state, de a unifica cât mai mult politica lor generală, e destinată a da organismului creat in 1921, o importantă încă şi mai mare ca factor al politicei europene, şi de a spori, considerabil, valoarea actiunei sale viitoare. O colaborare politică însă, pentru a fi cât mai armonioasă, trebue întărită printr-o înţelegere pe terenul economic şi financiar. Iată de ce, Pactul de organizare din 16 Februarie, după ce se ocupă de constituirea Consiliului permanent al Statelor Micei Intelegen, organ directiv al politicei comune a grupului (compus din cei trei miniştri ai afacerilor străine sau din delegaţi speciali numiţi pentru aceasta) prevede în art. 7 crearea unui Consiliu economic pentru coordonarea progresivă a intereselor economice ale celor trei ţări, fie intre ele, fie în raporturile lor cu ţările terţe. Consiliul economic urmează să funcţioneze ca organ auxiliar consultativ, al Consiliului permanent. Consiliul economic a fost creat şi se compune din câte cinci delegaţi pentru fiecare ţară. El se va întruni pentru prima oară la Praga la 8 ianuarie 1934, şi în sesiunile următoare, va lucra, succesiv, în cele trei Capitale ale statelor Micei Înţelegeri. Intrunirea de la Praga, are după cum e şi normal, o deosebită importanţă. Ea reprezintă primul contact între delegaţii specialişti ai celor trei ţări cari vor trebui deci să precizeze condiţiunile de împlinit pentru realizarea unei înţelegeri economice foarte strânse, şi să stabilească în acelaş timp, normele de lucru viitoare. O conferinţă prealabilă de experţi, a fost socotită necesară şi a avut loc, la Belgrad, între 23 Noembrie şi 2 Decembrie a. c. Această conferinţă a desfăşurat o munca foarte utilă și interesantă. Utilă, pentrucă a preparat tot materialul pe care Consiliul economic e chemat să-l examineze la Praga şi pe baza căruia va trebui să ia hotărâri interesantă, pentrucă a permis să se vadă, după o examinare amănunţită a tuturor sugestiunilor prezentate şi după o analizare serioasă şi obiectivă a tuturor observaţiunilor formulate că nu există obstacole mari în calea realizărei unei colaborări economice intime. Cred unii, că Statele Micei înţelegeri nu vor putea realiza o comunitate economică viabilă. Pentru că schimburile comerciale între cele trei ţări nu sunt, astăzi, de un volum destul de mare; Pentrucă, cele trei tari reunite nu formează o piaţă cu capacitate de absorpţie îndestulătoare; Pentrucă, în sfârşit, industria cehoslovacă foarte puternică reprezintă un mare pericol pentru interesele industrial române şi iugoslave şi, în acelaş timp, posibilităţile agriculturei româneşti şi iugoslave, primejduiesc situaţia agricultorilor cehoslovaci. Criticii pesimişti sau, pur şi simplu răuvoitori, uită insă, că nici o problemă nu e prea grea, dacă soluţiunea ei se caută cu răbdare și bunăvoință. (CONTINUARE IN PAGINA JU-al de I. Christ) % % 1934 «•••De anul noul Dupe datina strămoşească, urăm şi noi, acum, în pragul anului nou, tuturor cetitorilor noştri şi ţarei întregi, un an fericit cu belşug şi voe bună. Oricât ar fi de întunecate zările anului ce abea, acum, începe, trebue să credem că el ne va aduce alinarea multor suferinţe şi că ne va face să uităm multe din neajunsurile înscrise în sarcina anului ce s’a dus. Speranţa în vremi mai bune e un sentiment comun omenesc şi o mare virtute creştinească. De aceea, dacă nu putem spune multe lucruri, care să facă dovada că în anul ce vine, va fi mai bine decât în anul încheiat, suntem tari pe credinţa, că viitorul este mai bun decât trecutul. Nu împărtăşim iluzia bătrânilor că timpurile aurii s’au scurs de mult, că prezentul este searbăd şi fără importanţă, iar viitorul urât şi sângeros. Prezentul poate fi banal, prin însăşi actualitatea lui, care pune capăt închipuirei şi ne ţine, vrândnevrând, in realitate. Viitorul e, însă, plin de promisiuni şi numai încrederea în frumuseţea lui ne ţine legaţi de banalitatea prezentului. Dar încrederea singură în frumuseţea viitorului nu este deajuns pentru ca el, să fie frumos în adevăr. Optimismul convenţional de la începutul fiecărui an, trebue ajutat cu oarecare sforţări di , *n. ^ JL kt vâr, dorinţele de mai mi ne la anul ce vine, să se transforme în realitate. Anul 1934 îl începem sub cârmuirea uinui guvern nou, dat de un partid vechiu. Zbuciumul fatal oricărui început de guvernare, cu alegeri, cu schimbări de personal în administraţie, cu învrăjbire între oameni şi între partide, aparţine anului vechiu. Anul nou, moşteneşte tot aparatul unei bune guvernări şi nu aşteaptă decât să fie puse în practică iscusinţa, curajul şi patriotismul guvernanţilor. Greutatea mare începe tocmai de aci. Modul cum noul guvern îşi va întrebuinţa puterea legală, consfinţită prin alegeri, va hotărî şi de soarta lui şi de binele sau de răul ţării. Problemele care aşteaptă dezlegare sunt cunoscute. Ba, sunt cunoscute chiar şi dezlegările bune ce se pot da afacerilor publice, în suferinţă. Totul atârnă de hotărârea guvernului de a le înfrunta cu bărbăţie sau de a le amâna, pentru a-şi face sarcina mai uşoară.* Cea dintâi şi cea mai importantă problemă, care aşteaptă hotărârea noului guvern, e problema bugetară. Partidul liberal, acum la putere, poartă răspunderea a două capitole bugetare, care se transmit din an în an, agravate de perpetuarea unui romantism explicabil poate, imediat după războiu, dar devenit primejdios cu trecerea anilor. E vorba de bugetul armatei şi de acel al instrucţiunei publice. Singur, partidul liberal, avea autoritatea, îndată după războiu, să pue în retragere cu solda întreagă sau cu jumătate de soldă, după împrejurări, toţi ofiţerii înaintaţi pe câmpul de luptă din nevoia de a complecta cadrele. Armata trebuia, din nou, redusă la strictul necesar de ofiţeri în timp de pace, brigăzile încredinţate coloneilor, diviziile, generalilor de brigadă, iar locurile de generali de divizie, de corp de armată, de inspectori, lăsate fără titluri sau cu titluri numai pentru cazuri cu totul excepţionale, de ofiţeri valoroşi. Baza refacerei armatei noastre trebuia pusă pe crearea ofiţerilor tineri şi pe subofiţeri. Această politică n’a fost urmată de liberali cî, dimpotrivă. Victoria în războiu a umplut de generozitate inima guvernanţilor careau condus ţara în războiu şi, după această mărinimie, a mai eşit, după războiu, un adevărat potop de ofiţeri superiori, cei mai mulţi fără întrebuinţare. Efectul bugetar şi militar al acestei politici de mână largă a fost dezastruos. .Căci, ceeace n’au îndrăznit sau nu s’au gândit să facă liberalii» n’au îndrăznit să facă nici urmaşii lor. Nu se poate fac© o serioasă operaţiune de normalizare a bugetului armatei, fără a întreprinde, azi, ceea ce trebuia făcut de mult. * Şcoala e, deasemeni, la noi, im capitol bugetar haotic, lovit de aceeaşi generozitate a guvernului liberal de după războiu. Actualul ministru al şcoalelor îşi face o mândrie dur neobosita lui trudă, pentru a răspândi învăţătura de carte şi cultura Superioară în toate păturile sociale ale ţarei. Acest ideal nu merge, însă, fără primejdii, când e pus in practică. Cei patruzeci de mii de învăţători, sunt mult prea mulţi pentru puterile financiare ale ţarei şi pentru rezultatele practice pe care le dau ş învăţătorii noştri, transformaţi, prin lege, în elemente electorate, se ocupă de şcoală atât cât le Lungăuue politica, îndeletnicirea lor principalâ e adunarea de voturi in slujba partidelor, iar idealul lor un loc de deputat ori de prefect, dacă nu şi mai sus. Profesiunea de învăţător a per*) dat farmecul ei de apostolat, din] moment ce ea a putut fi întrebuinţată ca mijloc de a pătrunde .’*' sfera idealurilor politice. Orice păr-j tid ar. fi la guvern, învăţătorii ţi' preoţii, ai satelor, vor forma grosul msrio-ităbk»r vi-1- •. • 1 A.,. ! absurd sa găsească in flecar© ju» deţ, cinci, şase şi chiar zece înva-j tători, ca revizori şi ajutori de rea vizori scolari numiţi pentru meri-l tele lor electorale. Se găsesc mvă- ţători prefecţi, subprefect», mem- brii în consiliul judeţean, în consl-j liiie urbane şi, în sfârşit, peste tot unde guvernul poate da o răsplata1 ___1_ 1 1 • wuui cc o au u^tcuiL, la altgen» pentru dânsul. Această enormă falangă electo-? raia, întreţinută din buget, sub un pretext cultural, este o adevărată prin medie naţională! Guvernul liberal, care a creat tradiţia libertăţilor şi a abuzurilor de libertate în această ţară, a orbligat, acum, sa pue frâu unei greşeli de tinereţe, să înscrie în buget numărul de învăţători strict, necesar şi să păstreze numai elementele pur didactice, lăsând în, afară de cadrul învăţământului, tot personalul politicianizat, de la războiu încoace. Du învăţământul secundar şi cel superior merită o critică şi mai severă din acest dublu punct de vedere, al lipsei de dragoste pentru catedră şi al întrebuinţărei catedrei ca un mijloc de viaţă pentru susţinerea luptei politice, privită ca primă vocaţiune. , I Educarea corpului profesoral secundar şi a celuiuniversitar la sentimentul datoriei faţă de şcoală, atât printr’o adminstraţie severă, cât şi prin economii bugetar© nemiloase, cade in sarcina noului guvern liberal. Sunt, desigur, şi altele o sută, şi o mie de probleme, care aşteaptă o dezlegare fericită d© la guvernul d-lui Duca... Noi nu vom face, însă, greşala să cerem unui guvern lucruri ce nu stau în puterea lui, sau cari întrec puterea de muncă a omului ! De aceea, noi ar fi mai mult decât bucuroşi, dacă în anul ce vine, guvernul cel nou ar face cele două mari reforme bugetare menţionate mai sus, la armată şi la învăţământ. , Efectul acestor reforme ar întrece cu mult aspectul lor bugetar și anul 1934 ar rămâne înscris între datele principal ale istoriei noastre contimporane. ■ A. CORTEANU saf ......... „ Citită in sospul ziarul Instituirea stării și HOTĂRÂRILE CONT DE MINIȘTRI DE Guizurii de Esea