Argus, februarie 1934 (Anul 24, nr. 6243-6266)

1934-02-01 / nr. 6243

r Joi I Februarie 1934 ARGUS 3 Anul vamal 1933 de Al- Hallunga Asistent la Academia Comercială Eram obişnuiţi, în alţi ani, să însemnăm în această rubrică, e­­fectele schimbărilor în tariful va­mal de import, legea generală a vămilor, balanţa noastră comer­cială, activitatea diplomaţiei co­merciale acordurile comerciale, convenţiunile vamale, încasările vamale, tarifele vamale de ex­port şi orice alte măsuri de poli­tică vamală. Toate acestea nu mai au azi decât o importanţă restrânsă în relaţiile noastre economice cu străinătatea. Majoritatea legilor şi măsurilor care influenţează comerţul nostru internaţional sunt astăzi, în fapt, abrogate, prin efectul regimului contingentării şi al restricţiunilor în comerţul devizelor. La fel în convenţiunile vamale între Statul nostru şi statele stră­ine. Orice avantaje ar prevedea formul ele se văd cu totul inefi­cace, de câte ori regimul contin­gentării şi al devizelor prevede unilateral dispoziţii cu efect con­trariu. De aceia a ne ocupa de anul vamal 1933 înseamnă, în primul rând, a cerceta regimul contingen­tării şi al restricţiilor la devize. Desigur, problema contingentă­­rii importului e în strânsă legătu­ră cu aceia a comerţului de devi­ze. Preocuparea restrângerilor la export este primordială. Inlăun­­trul acestei preocupări se înca­drează și contingentarea importu­lui de mărfuri. Ceea ce interesea­ză mai mult întradevăr e desigur nu atât valoarea pe care o plătim noi pentru importul de mărfuri pe care îl facem, ci o bună parte de alte sume pe care le trimetem peste graniţă şi care atârnă mult mai greu in balanţa plăţilor noas­tre decât valoarea importului de mărfuri pe care le plătim. Dacă luăm o statistică a balan­ţei plăţilor, aşa cum este făcută de particulari în România , după ultima statistică publicată în 1930, reese că am avut un export de capital de 48 jumătate de miliar­de din care numai 22 jumătate mi­liarde reprezintă valoarea impor­tului de mărfuri în România. Va să zică, mai puţin de jumă­tate din Pasivul balanţei de lei este reprezentat prin importul de mărfuri. Iar restul sunt serviciile plătite străinătăţii. Serviciile a­­cestea sunt în special trei: intâiu plăţile pe care le fac voiajorii noştri cari merg în străinătate. Cheltuelile voiajorilor cari merg in străinătate sunt socotite in 1930, la 2 miliarde. Cineva care s’a dus la serviciul siguranţei şi a făcut cercetări acolo, a ajuns la concluzia că cheltuelile făcute de români in străinătate se acoperă cu cheltuelile făcute de străini în Româi­a, dar această concluzie s’a dovedit desminţită, căci dupe o statistică făcută tot de un particu­lar, cheltuelile făcute de străini in Român­a nu trec de 500 milioane­ Tot la capitalul plăţii serviciilor, trebuie să trecem plata legaţiilor noastre în străinătate cari este de 300 milioane prevăzute numai în buget. Noi ştim însă că reprezen­tanţii noştri nu cheltuesc numai su­mele prevăzute în buget ci au di­verse sume ce le cheltuiesc cu des­tul merit pe acolo. In al treilea rând sunt reasigurările cari s’ar ri­dica la 250 milioane. Aceasta este plata serviciilor, până acum cifrele nu sunt prea impresionante. CAPITALURILE LICHIDE CARI IES DIN TARA In ceiace privest capitalurile li­chide cari ies din ţară, avem pe de o parte dividendele capitalului străin învestit la noi, in al doilea rând dobinzile pe care le plătim Ia con­turile străine apoi anuităţile si do­binzile pe care Ie plătim Ia contu­rile din datoria publică şi împru­muturile făcute de particulari. Dividendul la capitalul străin In­­vestit la noi se ridică la 2 jum. mi­liarde; datoria publică a statului se ridică la 6 miliarde iar conturile la diferite datorii particulare i­a 5 ju­mătate miliarde. Sunt cifre din sta­­tistica publicată în buletinul Băncii Naţionale. Din 193­1 încoace. In mod sistematic se încarcă balanţa plă­ţilor în pasivul ei cu suma de circa 10 miliarde. Retragerile de capita­luri din bănci şi dii Industrie se ci­frează, dupe aprecierile pomenite, la această sumă. Aşa­dar, dacă ar­e vreo preocu­pare de ansamblu, care într’adevăr să merge atâtea sacrificii, făcute de cel care munceşte în această ţară, şi tot cel care face negoţ in această ţară, dacă merită acest sacrificiu al tuturor, ar­e preocuparea de an­samblu, în ceea ce priveşte restrân­gerea celorlalte capitole mari din balanţa n°stră de plăţi, altele de­cât piaţa impozitului de mărfuri. Se vede însă că atenţiunea principală nu este îndreptată aici, ci sunt preo­­cupări de restrângeri ale importului unor anumite mărfuri de exemplu dacă vrea să importe un comerciant mănuşi şi cere 20 kgr. li se dă nu­mai jumătate kgr., pentru care ur­mează o Întreagă paperaserie şi fel de fel de cereri, cu­ referate, cu co­respondenţe, cu închirieri de noi lo­caluri pentru serviciile care se mă­resc. Toate aceste eiruri ar fi rezonabile dacă ar fi vre-o preocu­pare în privinţa celorlalte capitole. Până acum însă lumea nu simte de cât efectul că îi se cere să aducă un motor din patru ţări di verite după cum voi arăta mai jos. o pilda In adevăr, iată una din operaţiu­nile actuaie de contingentare po­­vestită de cineva care s’a prezen­tat şi s’a plâns că a făcut o cerere la Ministerul de industrie şi co­merţ, ca să i se acorde dreptul sa aducă un motor Diesel care avea sa zicem minimum 1500 kgr., iar Ministerul nu i-a dat 1500 kgr., ci numai 1300 kgr. Şi aceasta iasă cu obligaţia de a aduce 400 kgr., să zicem din Cehoslovacia, iar restul din Elveţia şi alte două ţări. Am spus şi am scris despre a­cestea, căci mi s’a cerut şi mie pa­rt­­ea, atunci când s’a plănuit, în­tâia oară, contingentarea, dar pe alte baze decât acelea care se practică acum. Când am căutat să mai vorbesc iar, am văzut că lu­crurile aveau să fie conduse în cu totul alte împrejurări și de alte servicii, decât cele plănuite la în­ceput, timp producţia naţională este can­titativ aceiaşi, deprecerea bunu­rilor exportate reprezintă o pier­­­dere netă pentru economia româ­nească. Pierderea aceasta ar putea fi in parte compensată dacă s’ar iefteni şi produsele de import Dar nici compensarea aceasta parţială nu se poate înfăptui, de­oarece există Insă mari diferenţe între nivelul la cari *h scăzut pre­ţurile mărfurilor de import faţă de preţurile mărfurilor de export. A*i­ Jel, dela 1929 până la 1933, htcftcele la Import scade cu 30 la sută $1 fel acelaş interval, la export scade cu 53 la sută. Nu numai că exportul nostru sufere din aceasă scădere de pre­ţuri, dar în ultima vreme mărfurile noastre nu intră peste tot în bune condiţii ci în ţările importatoare. Unele ţări aplică taxe vamale ,e­trecând de multe ori valoarea mărfurilor. De exemplu taxele pe grâu în Franţa, Italia şi Germania. Altele au stabilit şi ele contin­­gentări , de exemplu Franţa Şi Cehoslovacia. Alte ţări au luat calea indirectă a restricţiei devizelor. Cu toate a­ceste piedici, noi ex­portăm. Dar comparativ cu anul 1927, ex­portul românesc a pierdut în 1932, 24 miliarde de lei. Exportul era a­­tunci în valoare de 38 miliarde, iar azi de 14 miliarde. Dacă am corn- Dar să vedem cam­ sunt pieţele de plasare a produselor româneşti-In 1938 am exportat m­ai mult în următoarele ţări în ordinea mă­rimii exporturilor: in Anglia, Franţa, Germania, Ita­lia, Austria, Cehoslovacia. Aproximativ am exportat, în va­lori 2 miliarde în fiecare din aceste ţări. In medie, în ultimii ani, rândul întâi între debuşeele noastre l-a re­luat ca şi în trecut Germania cu toată scăderea intensităţii legături­lor economice cu această ţară, în ultimii trei ani. In general, în ultimii 5 ani, ex­portul nostru a fost dezordonat şi nu trebue să ne surprindă dacă da­tele pe 1934 vor schimba ordinea,­in care am arătat mai sus ţările noastre de export. Faptul că am reuşit, în 1933, să facem exportul arătat în aceste ţări şi că am avut un export mai mare decât importul nu înseamnă că economia noastră românească e satisfăcută. Cunoscând preţurile la care s-a plasat producţia noastră, ne întrebăm dacă noi nu facem un schimb cu totul defavorabil şi dacă nu exportăm din substanţa avuţiei şi muncii noastre, fără a avea echi­valentul potrivit. Mi s'a spus că la o tribună de Universitate liberă, s’a afirmat că ţara noastră suferă de pe urma u­­nui import exagerat de patefoane, automobile şi roşui de buze. Poate­­ serioasă această afir­maţie ? In 1933 importul tuturor mărfuri­lor, am spus că a fost de 10.500 miliarde de lei. In 7932 a fost de 12 miliarde. Din aceste 12 miliarde, importul de patefoane a fost numai de 12 milioane lei (așa­dar numai a 1000 a parte din totalul importului). Importul de automobile a fost de cca un sfert de miliard. Iar în ce păvește roşul de buze el s'a im­portat în 1932 în cantitate de 358 kgr., în această cantitate intrând şi negrul de sprâncene, cremele şi lacurile pentru unghii şi orice alte asemenea adausuri ale frumuseţi­lor pure. Iar valoarea acestor trei chintale şi jumătate de vopsea este în total de jumătate de mi­lion lei. Dar să trecem deja această paranteză, — și să vedem care din principalele noastre articole de import, sunt utile pentru noi și care sunt acelea al căror import il-am putea comprima fără incon­veniente. In cursul anului 1932 am impor­tat : Textile, vegetale și industrii de­rivate de 4 jum. miliarde. Fier şi lucrări de fier de 2 jum. miliarde. Aparate, maşini şi motoare de 7 miliard 600 milioane. Lână şi pături 800 milioane. Vehicule, 580 milioane. Obiecte de metal 800 milioane. Apoi fructe şi coloniale, cauciu­curi, produse chimice şi medica­mente, hârtie şi lucrări de hârtie, piei şi lucrări de piei, legume, flori şi altele. DIN CE TARI IMPORTAM Să examinăm din ce ţari facem acest import. Este interesant de observat că Germania şi Austria care sunt între principalele ţări pentru exportul nostru, sunt tot printre primele şi pentru importul nostru. Apoi, în ordinea importan­ţei, Cehoslovacia, Anglia, Italia şi Franţa. Este suficientă d­e scurtă exami­nare în cantităţi exporturile în a­­ceşti ani, am vedea că nu am scă­zut cantităţile exportate, dar am exportat din ce în ce mai eftin, micşorând mereu partea primită de producătorul, cărăuşul şi negusto­rul român. Exportatorii români, spre deose­bire de exportatorii producători in­dustriali, nu se pot apăra la fel, în condiţiunile grele din ultimul timp. Producătorul industrial, din ţă­rile industriale exportatoare, îşi poate lmita producţia­ Cu totul alta e situaţia nu numai a agricultorului român dar chiar şi a producătorului de petrol, cei doi mari factori ai exportului ţării noa­stre. Ei nu-şi pot dirija ori limita producţiunea lor. Agricultorii nu-şi pot lăsa câm­purile necultivate, nici nu pot pre­vedea cu exactitate cantitatea şi calitatea recoltei lor. Deasemeni exportatorul de pe­trol e obligat să facă de cele mai multe ori anumite foraje, fără a prevedea producţia. Situaţia lor e şi mai agravată prin faptul supraproducţiei cons­­tante, mondiale, şi prin greutăţile de a ajunge la înţelegeri, cartelur­i sau sindicate mondiale care să re­e­glementeze producţia şi desface­rea. De ad­­reese că poziţia lor la coo­­merţul exterior este nefavorabilă fei se impune o proteguire a statului mai puternică pentru exportul a­­cestor produse l­nare a acestor date, pentru a ve­dea că peste 67 la sută din import îl constitue textilele. aerul şi ma­şinile, iar, restul de 33 la sută se importă într-un număr foarte mare de articole dintre cele mai diverse. Deasemeni aceiaş examinare, poate să ne arate articolele indis­pensabile vieţii naţionale şi cele ce ar putea fi înlocuite cu articole indigene şi a căror valoare se urcă la 4 miliarde. Prin urmare o revizuire, a măr­furilor importate poate să ne con­ducă la întocmirea unor măsuri cari să împiedice importul unor articole şi să-l dezvolte pe al al­tora. Pe de altjjr parte sunt însă ţări, din care importăm destul de mult şi cari nu iau aproape nimic din exportul nostru (de exemplu Statele Unite) şi altele care parti­cipă cu foarte puţin la exportul nostru, de exe­mplu: Polonia şi Elveţia. Aceste constatări au condus la actualele măsuri de contingentare şi devize. Noile măsuri insă, s’au în­­­tins — şi aci e greşeala — la mărfuri al căror import nu e ne­cesar ţării sau la articole de pu­ţină importanţă pentru preocupă­rile generale. Pieţele de mare a pricilor româneşti Balanţa comercială în 1933 Rezultatele măsurilor vamale din 1933 s'ar putea vedea din sta­tistica comerţului nostru exterior. Balanţa comercială e unul din in­diciile cele mai sigure pentru con­statarea progreselor sau regrese­lor în această materie. Nu avem însă cifre, la zi. Va trebui să dăm totalul importului şi exportului până la 31 octom­brie 1933 inclusiv. Aşa­dar, pe primele 10 luni din 1933 , importul a fost de circa 8.768 milioane, iar exportul de circa 11.648 mi­lioane. Balanţa apare aşa­dar exce­dentară. Se evaluiază, chiar­ că soldul activ al ei. Pe întregul an va fi de circa 3 miliarde şi jumă­tate lei. Importul, total, ar urma să fie de circa 10.500 milioane, iar ex­portul de 14.000 milioane. Că balanţa comerțului nostru va fi excedentară? Da, e adevărat, dar cu ce sacrificii ? Ne întrebăm: la cât s’a ajuns în urma tuturor eforturilor, cu exportul de animale şi produse animale ? La 10 la sută din valoa­rea totală a exportului nostru pe anul 1932. Petrolul şi derivatele se ex­portă în proporţie de 40 la sută din totalul exportului, adică a­­proape 7 miliarde. Cerealele şi derivatele 35 la sută adică, mai mult de 6 mi­liarde, iar lemnul 12 la sută adică aproape 2 miliarde de lei. Aceste patru­ articole : cereale, petrol, lemn și vite formează ma­joritatea exportului nostru. Caracterul mărfurilor noastre de export este deci bine­ precizat. Circa 45 la sută — aproape jumă­tate — este alcătuită din cereale şi animale, deci materii alimen­tare prime. Restul de jumătate îl formează produsele de petrol şi lemne. EXPORTAM PRODUSE EFTINE ŞI IMPORTAM PRODUSE SCUMPE Aici începe tragedia comerţului exterior al României din ultima vreme. Exportăm produse eftine şi pe de altă part© importăm produse scumpe. In medie valoarea tonei de mărfuri exportate e 15000 lei. In timp ce valoarea tonei de măr­furi pe care Ie importăm e de 30 mii Iei. O parte din mărfurile noastre d© export e industrializată. Dar industrializarea se mărginește la lemne, numai la transformarea în scânduri, iar la petrol la distilarea simplă. De aci şi diferenţa mare între preţurile unor produse pe care Ie producem noi şi Ie vindem eftin şi între produsele industrializate pe care Ie importăm şi Ie plătim foarte scump. In indicele de preţuri al mărfu­rilor importate şi exportate, pe care le calculez lunar şi le public în „Argus", se poate vedea că la sfârşitul anului curent, indicele pre­ţurilor la mărfurile imp°rtate este de 42 (faţă de 1912), iar al pre­ţurilor la mărfurile de export este de 20. Aşa­dar, 42 faţă de 20. Ceea ce înseamnă nu numai că scăderea preţurilor la cereale, pe­trol, lemne şi vite a provocat scă­derea extraordinară a venitului na­ţional, dar spre deosebire la de­precierea produselor în interior, care care nu conduce la o paupe­­­rizare a naţiunii in întregul ei (cât i . Micii industriaşi concuraţi de pen­tenciare D. I. Mirescu, preşedintele Came­rei de muncă, a primit dri d­imineaţă o d­elegaţie a sindicatului patronilor şi lucrătorilor sobani care a arătat că întreaga piaţă a Bucureştilor este i­­nundiată de sobe de teracotă produse d­e deţinuiţii închisorii­­Văcăreşti, produse care se vând­ cu preţuri de concurenţă, isbind astfel în interesele producătorilor teracotişti cari se văd nevoiţi să concedieze lucrătorii. S’a luat deciziunea ca o delegaţie să se prezinte d-lor miniştri ai muncii, justiţiei şi industriei şi comerţului pentru a se găsi o solţie, deoarece închisorile fac o concurenţă neloială meseriaşilor şi comercianţilor, mărin­­du-se prin aceasta numărul şomerilor. Reducerea taxelor la Abator dri dimineaţă s’a prezentat, la primăria Capitalei o delegaţie a cercululi măcelarilor engresişti în frunte cu domnii Vasile Rădulescu secretar general, Herşcovici şi Ior­­gu Stroescu. Delegaţiunea a fost primită de domnul Al. Matak ajutor de primar delegat şi cu conducerea abatoru­lui comunal, central­In urma discuţiunilor în jurul do­leanţelor înfăţişate de măcelării en grosişti s’a hotărât să se defalce şi să se formeze un fond aparte din diferenţa dintre fostele taxe şi cele reduse de domnul ajutor de primar Al. D. Matak înainte de săr­bătorile Crăciunului. Acest fond se va restitui măce­larilor în momentul când nouile taxe vor fi ratificate de consiliul generral. S’a mai admis ca părul de porc dela abator rezultat după operaţia de opărire, să se cedeze în între­gime măcelarilor cu condiţiunea ca ei să se asocieze pentru industria- Uzarea şi comercializarea acestui articol. Comercianţii engrosişti cerând şi scăderea taxei de tăer®, cuvenită partagiilor, domnul Al. D. Matak a cerut domnului medic veterinar Va­sile Dimilescu, directorul general al abatorului central, să refere în ce măsură se poate satisface cererea comercianților. Reorganizarea cooperaţii­i. Mihail Negură sub­secretar de stat la Ministerul Agriculturi a a­­vut eri o importantă consfătuire cu cooperatorii, în vederea redactărei în formă definitivă a proectuluî de lege pentru reorganisftarea coope­raţiei. S’a mai discutat cu acest prilej modalitatea de a se veni în ajuto­rul cooperației. Călătoria pe G. F. R. a văduvelor ceferiştilor Direcţia generală cfr. a aprobat ca văduvele pensionarilor şi funcţiona­rilor cfr. activi, devenite pensionare să se bucure de aceleaşi drepturi de călătorie pe cfr., de cari se bucura soţul, când era in viaţă. In acest sens, s'a introdus un para­graf în instrucţia de călători şi s’au dat ordine în consecinţă tuturor or­ganelor cfr. Senile tarife vamale ger­mane pentru ţesăturile de bumbac Guvernul Reichului a modificat recent, potrivit intereselor industriei textile germane, tarifele vamale pentru ţesăturile de bumbac. De aci înainte tarifele nu se vor mai întemeia pe greutate, ci pe calitatea ţesăturilor­ Se speră că această mă­sură va provoca o diminuare a im­­portațiunilor de ţesături fin© A SOSIT Un mare transport din renumitele cauciucuri TRADE. MARK REC. U.S.PAT. OF». De vânzare la: SOC. LBQBidB & CO. S. A. BUCUPBtfl şi Sucursalele ei, precum şi la agenţii noştri din toată ţara,, Reprez. Gen. AUIO-SUSF^ANiaA S. A. BUCUreşt! B-tiui Take lonescu fio. 30-32 Ti­me To He’ti­«­ y' GET A FISKI Judiciare (Ilfov) FALIMENTUL BĂNCII OLTENIŢA Se ştie că la tribunalul Ilfov secţiunea II c. c., în complectul d-lor judecător Manolescu, Voi­­culescu şi procuror Alevra, s’a desbătut în câteva şedinţe proce­sul penal de bancrută frauduloasă a­ băncii „Olteniţa”, în care erau implicaţi Cristache Danielescu şi Alexandru Alimănişteanu acuzaţi că în calitate de directori şi adminis­tratori delegaţi ai băncii falite, au comis acte frauduloase şi că şi-ar fi însuşit sume de bani cari nu le aparţineau şi Constantin Hurmu­­zache, Albert Wortmann şi Vasile­ Teodoru că în calitate de cenzori au semnat bilanţuri nereale. După o deliberare de mai bine de o săptămână, tribunalul a pro­nunţat ori sentinţa prin care con­damnă pe Cristache Danielescu să sufere patru luni de zile închi­soare, iar pe Alexandru Alimăniş­teanu una lună de zile. Achită de orice penalitate pe­ ceilalţi trei in­culpaţi Constantin Hurmufeache, Albert Wortmann şi­­Vasile Teo­doru. FOCUL DELA FABRICA „CORDIANA“ Am arătat că Savel Dvok­is ce­ruse d-lui judecător de instrucţie internarea sa într’un sanatoriu pe motiv că este bolnav şi în impo­sibilitate de a suporta regimul în­chisorii. D. judecător de­ instrucţie a nu­mit în cauză o comisiune de me­dici care a opinat că acuzatul nu suferă de nici o boală care să-l facă impropriu de a suporta regi­mul închisorii. In consecinţă d. ju­decător de instrucţie a dispus re­­încarcerarea lui Dvolris. In ce priveşte incendiul de acum trei ani de la firma „Reprezentanţa Românească’’, d. judecător de ins­trucţie a reuşit să găsească în ar­hiva Poştei Centrale’ trei telegra­­me originale expedite lui Jean Bacalu la Budapesta, de către complicii acestuia, şi prin care îl anunţau într’un limbaj convenţio­nal că focul pus a reuşit perfect şi că se poate înapoia liniştit la Bu­cureşti. Numele expeditorilor ace­s­­tor telegrame se ţine deocamdată în secret. FRAUDELE DELA CALEA FERATA ROMANA D­ ani judecător de instrucţie a­ cabinetului 4, trimisese în judecata tribunalului corecţional o serie de vreo şeaptezeci de persoane, vi­novate că au frustat calea ferată română cu peste un sută milioane de lei, printre cari se găseau şi inginerul Ion Ioanid, Angela Ma­nolescu, I. V. Ionescu şi Herşcu Esner, toţi funcţionari la C. F. R. Aceştia, nemulţumiţi de Ordonan­ţa definitivă de trimitere în jude­cată au atacat-o cu opoziţie la Ca­­mera de punere sub acuzare. Intre timp, până la sosirea dosarelor de fond la Camera de punere sub a­­cuzare, trei din inculpaţi şi-au re­tras opoziţiunile făcute, rămânând numai opoziţiunea inculpatului Herşcu Esner. Motivele opoziţiunii: că Herşcu Esner în calitate de funcţionar al C. F. R., este guver­nat de o lege specială Legea pen­tru statutul personalului căilor fe­rate. Că fapta ce i se impută este încadrată în art. 46 al VI din sus zisa lege şi că pedeapsa faptei sale ar fi destituirea. Că în nici un caz cercetarea a­­cestei afaceri nu putea fi de com­­petinţa organelor judecătoreşti că trebuia ca mai înainte inculpatul să fie judecat de instanţele admi­nistrative. Pe de altă parte, oponenta arată că de judecător de instrucţie de pe lângă tribunalul Ilfov nu era com­petent ,ratione locit să instrumen­teze această afacere, de­oarece el fiind funcţionar la Cernăuţi şi că domiciliu la Cernăuţi, singur par­chetul de acolo era competente să instruiască această afacere. Camera de punere sub acuzare, în şedinţa de ori, în acord cu con­­cluziunile d-lui procuror general, a respins opoziţiunea ca nefondată. De altfel tribunalul Ilfov secţiu­nea L c. c. a şi intrat în desbate­­rea procesului încă de la şedinţa precedentă. Mâine, joi, ora 8 dimineaţa, va începe interogarea inculpaţilor, care va ţine câteva şedinţe. CERERI DE TERMENE DE GRAŢIE Comerciantul Tudor N. Gheor­­ghe din str. Piscului 23 a cerut tri­bunalului de comerţ un termen de graţie de un an de zile pentru rata concordatură expirată la 27 Ia­­nuuarie-Termen la 19 Februarie. — Comerciantul Aurel Teodoras­cu din str. Plevnei 138 a cerut un termen de graţie de un an de zile pentru rata Concordatară ce ex­piră la 7 Februarie 934. Termen la 22 Februarie. — Comerciantul Constantin N. Constantinescu din str. Avrig 9 a solicitat deasemeni un termen de graţie de un an de zile pentru rata de la 27 Ianuarie. Termen la 1 Martie. FALIMENTE Firma Jacques Keselman a cerut declararea în stare de faliment a co­merciantului Sandu Ungar „Electro Rapid’­ din str. Şelari 13.­­ Firma Lucie Lazăr a cerut de­clararea în stare de faliment a so­cietăţii în nume colectiv „Fraţii Weismann“ din str. Carol 110. REVOCARE DE CONCORDAT D. avocat I. Gruberg cere tribu­nalului de comerţ revocarea con­cordatului comerciantului Dumitru Tănase din Bucureşti şi declararea sa în stare de faliment, pe motiv că nri permite să verifice registre­le deşi este membru în comisiunea de supraveghere instituită de tri­bunal. INTERESANT CAZ DE ORDO­NANŢA DE REFERE Am vorbit despre cererea fă­cută de doi tineri medici, d-nii Va­­silescu şi Me­ister, de a se ordona de către justiţie înscrierea lor la concursul de medic secundar, — înscriere­ pe care Eforia Spitalelor Civile o refuzase în mod arbitrar. Şi am relevat faptul că preşedin­tele tribunalului Ilfov S. N­ a ad­mis această cerere unică în felul ce până azi în analele justiţiei noastre, — cerere formulată pe calea re­fereului în baza art. 16 bis din procedura civilă — şi în consecinţă a ordonat înscrierea reclamanţilor la concursul arătat. Impotriv ordonanţei presiden­tial a făcut apel Eforia Spitalelor — apel care s’a judecat de către complectul secţiunii II a trib, for­mat din d-nii Pănculescu şi Laza­­roneanu. Eforia a susţinut că art. 66 bis e­ste inaplicabil în aseme­nea caz, întrucât nu poate fi vor­ba de violarea unui drept existent; că tribunalul a examinat implicit fondul litigiului, ceea ce’ nu este admis de lege în materie de re­rere’; și că în orice caz, Efora Spitalelor fiind stabiliment public, adică o autoritate, numai Conten­ciosul Administrativ avea căderea să se pronunţe asupra unor ase­­­menea acte. Din partea celor doi medici, a combătut apelul Eforiei, arătând că dreptul legal este însuşi drep­tul de a participa la examen şi că instanţa de rerere, fără a exa­mina fondul litigiului, îl poate to­tuşi pipăi, iar în privinţa caracte­rului instituţiunii se­ susţine greşit că Eforia ar fi un stabiliment pu­­blic ale cărui acte ar fi de resor­­­tul cenzurii Contenciosului, căci­ Eforie este un stabiliment de uti­litate publică ale cărui acte­ sunt justiţiabile de instanţele ordinare. Tribunalul, după deliberare a respins apelul Eforiei, menţinând ordonanaţ preşedinţială de înscrie­re la examen a celor doi candidaţi (cam­ de altfel între timp au tre­cut examenul cu succes). -i Regina Maria la Belgrad BELGRAD 30 (Rador), — M. S. Regina Maria a României, cu suita, a sosit azi dimineaţă la gara Topai­det din Belgrad, și Maiestatea Sa a fost întâmpinaţi la sosire de MM. LL. Regele Ale­xandru şi Regina Maria a Iugosla­viei şi de AA. LL. Regale principii Tomislav şi Andrei. Pe peron se mai aflau­, ministrul României la Belgrad şi d-na Gorănes­cu, care a oferit flori M. S. Reginei Maria a României; d. Radivoevici, ministrul comunicaţiilor; doamnele, de onoare Sişkici şi Hadjici; d. Mi­lan Antici, ministrul Palatului; d. ge­neral Dimitrievici, mareşalul Palatu­lui, și d. general Pavlovici, adjutant regal. De la gară, MM. II. Regele și Re­gina Iugoslaviei au condus pe M. S. Regina Maria a României la Palatul Regal Dedinie. Explozie la o moară de lângă Paşcani UN MECANIC CARBONIZAT. PAGUBE DE UN MILION JUMĂTATE , PAŞCANI 30. — Aseară s’a produs o explozie la moara d-lui Sava Gulinschi din satul Cozmeşti judeţul Baia. Mecanicul Otto Curtmann a încercat să încăl­zească un butoi cu motorină. Din cauza căldurii prea mari, moto­rina s’a aprins. S’a produs o pu­ternică explozie. Mecanicul a fost învăluit de flăcări și carbonizat, iar ajutorul de mecanic Niculae Rozescu s’a ales cu grave leziuni. Pagubele se evaluiază la un milion și jumătate lei. Moara, care a fost distrusă a­­proape complect, nu era asigu­­rată. Şedinţa delegaţiei perma­nente a primăriei muni­­cipiului Eri­s’a,a întrunit membrii de­legaţiei permanente a primăriei municipiului sub preşedinţia d-lui Eri. Dan, primarul general, a­­sistat de d. I. Roban secretar ge­neral. Discutându-se chestia comerţu­lui ambulant, d. AL. G. DONES­­CU, primarul S. N­ Negru a cerut să se studieze cu atenţie chestiu­nea, deoarece o mulţime de oa­meni câştigă existenţa de pe ur­ma acestui comerţ. D. EM. DAN primarul Capita­lei a propus instituirea unei co­­misiuni alcătuită din toţi primarii de sectoare care împreună cu d. Dinulescu directorii serviciului administrativ să studieze această chestiune.

Next