Argus, aprilie 1934 (Anul 24, nr. 6294-6316)

1934-04-01 / nr. 6294

ANUL XXIV No. 6294 —eeee—eeeoewc———t CITIT* $1 KASPAHDIfli ziarul­ nostru ABONAMENTE ■ IN f A R A IN STRĂINĂTATE (Jo an . . . 1000 le» Un an • . 2200 lei 6 luni. . . 550 „ 6 luni • « . 1300 • 3 luni 300 3luni. • • 800 3 lei în fără, 6 lei în streinătate I ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: 5. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Mills No. 14 EL * PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 305­44 Duminică 1 Aprilie 1934 !CITIT* $­ I RASP­ANDIT* I ziarul­ nostru! PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate nversiune și restabilizare Se zice ca s’au propus treii sute de amendamente la proectul de lege al conversiunei. Nu e de mirare. Amendamentele vin să dea interpretări de speță princi­piilor generale, cuprinse în arti­cole! Și cum cazurile particulare sunt foarte numeroase și felurite, amendamentele trebue să fie şi ele numeroase. Proectul de lege liberal a intrat, cum vedem, pe panta pe care a lunecat proectul d-lui Argetoianu. Soarta nouei legi de conversiu­ne nu poate fi decât aceea pe care au avut-o şi legile anterioare. Oricât ar lărgi, d. Tătărăscu, intenţiunile sale conversioniste, se vor găsi după d-sa guverne care să creadă că lărgirea nu e de ajuns, aşa cum au făcut-o li­­beralii şi că o nouă lege de con­versiune se impune. Va veni, poate, o vreme când toată nebunia de azi să fie jude­cată cu sânge rece şi cu imparţia­litatea pe care o dă distanta in timp după ce frigurile unei perioa­de de absurdă orientare au dispă­rut împreună cu generaţia în sâ­nul căreia s’au desvoltat acele fri­guri. Ne mângâiem cu gândul că atunci nu va fi prea târziu şi că tot ce se dărâmă azi se va fi re­constituit pe altă cale. Azi nu se găseşte om politic, de oarecare greutate şi suprafaţă care să stea, la îndoială măcar, că întreaga concepţie conversionistă e o aberaţie economică din care nu poate esî decât ruina complec­tă a celor pe cari conversiunea în­cearcă a îi ajuta. Toți cei cari s’au folosit într’un fel oarecare de conversiune nu se vor mai putea bucura de credit în viitor. Se va forma alături de con­­versionişti, izolaţi prin barierele morale ale neîncrederei, o altă lume care va duce o viaţă econo­mică normală şi va da creditului funcţiunea lui. Oamenii politici cari îşi închi­­pue azi, că prin anularea obliga­ţiunilor câştigă drepturi la recu­noştinţa mulţimei şi deci la vo­turile ei în viitoarele alegeri, se înşeală amar. Ca mâine conver­siunea sau va deveni o pată pen­tru cei ce au făcut-o şi au între­­buinţat-o, sau va ajunge cu totul nefolositoare, pentru că însăşi principiul ei va fi răsturnat prin falsificarea monedei, prin inflaţie. Chiar acum, când discuţia în junii conversiunei e în toi, a şi apărut, sub o formă timidă ce e drept, dar destul de semnificativă, proectul problemei deslegării da­toriilor vechi prin reducerea va­loarea monedei, sau restabilizare, destabilizarea e o nouă iluzie. Puterea ei o face nu atât conver­siunea datoriilor vechi cât mai ales perspectiva de a echilibra bu­­getul Statului prin emisiuni de monedă, prin noi împrumuturi d­­in Banca Naţională. Sinceritatea oamenilor şi a partidelor politice cari scot acum la iveală restabili­zarea, ca un mijloc rădicat de con­versiune, poate fi deplină, în su­­fletul lor. Pentru un cercetător obiectiv însă, e exclusă concluzia că res­­tabilizarea nu ar avea în vedere, mai cu seamă, nevoia de a umple bugetul cu bani falși înainte de a umple pungile­­creditorilor, destabilizarea, punând deoparte problema conversiunei, trebue să lase pe creditori în faţa debitori­lor lor şi fără nici un amestec din partea Statului. Instanţele ju­decătoreşti vor trebui liberate sub regimul restabilizării de toate piedicele cari se pun azi la execu­tările silite. Nu ne închipuim că adepţii teorii restabilizării monetare ar vrea să aplice, în acelaş timp şi conversiunea d-lui Tătărăscu şi restabilizarea d-lui Iunian. 1C Un guvern care ar veni la câr­mă pe baza tulburărilor conver­sioniste nu ar trebui credem noi, să agraveze aceste tulburări adăugând şi falsificarea monedei la dispoziţiile complicate ale le­gei de conversiune, lege făcută tocmai pentru a combate efectele urcării valoarei monedei prin de­precierea bunurilor. Sunt, însă, unii cari cer, odată cu legea conversiunii şi restabili­zarea. Deficitul bugetar, care se accentuiază în fiecare zi, măreşte primejdia. ^Să presupunem, acum, ca ■ aşa s’ar petrece.. întrebarea gb 'se pune e dacă distrugerea creanţe­lor, prin dubla operaţiune a con­versiunei şi a stabilizării, va duce la întărirea situaţii economice a clasei de cetăţeni care, azi, recla­mă conversiunea şi mâine ar re­clama restabilizarea. Am mai spus şi altă dată, şi re­petăm, că soarta acestei tari atâr­nă de soarta unei clase sociale, formată din urmaşii foştilor mari proprietari. Ţărănismul, atât de puternic, din punct de vedere electoral, nu are, din punct de ve­dere al ideologii politice şi al in­tereselor de clasă decât o impor­tanţă secundară. Cine susţine azi restabilizarea cu mai multă putere, după ce au susţinut conversiunea, sunt toc­mai reprezentanţii mişcării poli­­tice ţărăniste. Pentru ţărani, însă, problema conversiunei nu mai există, iar în ce priveşte restabili­zarea, ţăranii nu au decât de pier­dut, fiindcă ei îşi vor vedea pe de o parte micşorată valoarea eco­nomiilor lor în numerar, — şi ei deţin cea mai mare parte din banii tezaurizaţi , iar pe de altă parte îşi vor vedea reduse sala­riile. Clasa socială care deţine pute­rea politică în această ţară, şi care, cum am spus, e moştenitoa­rea foştilor mari proprietari, e împărţită în diferite partide poli­tice existente azi, cu excepţia so­­cialiştilor, şi ea îşi caută salvarea nău într’o reformă morală înăuntrul ei însăşi, ci în sacrificii făcute de particulari şi de stat în favoarea ei. La capătul unei asemenea triste experienţe, însă, nu se va mai găsi nimic pentru ideologia azi dominantă şi pe care o deţinem dela marii proprietari. Şcolile cari iau azi tineretul pentru a-i forma în credinţa că singura situaţie demnă e bugetul Statului şi puterea politică în stat, dobândită prin propaganda dema­gogică, aceste şcoli nu vor mai exista, fiindcă nu vor mai putea fi plătite. Agricultorii nobili, întreţinând cluburile politice şi cele de jocuri în capitala ţării şi în oraşele de provincie nu vor mai fi. Fiindcă agricultura va însemna viaţă ţă­rănească.­­ Conversiunea şi restabilizarea, care azi agită lumea politică vor fi atunci amintiri dintr’o tristă epocă de transiţie. A. CORTEANU Pentru apărarea limbii româneşti Mişcarea pentru, apărarea limbii româneşti prinde tot mai mult. Aseară, s'au întrunit, sub pre­­şidenţia d-lui dr. Gheorghiu, rec­torul universităţii din Bucureşti, d-nii profesori Rădulescu-Motru, S. Măndrescu, Drouhet, Dimitrie Burileanu cu doamna.. Const. Ri­­htescu, Mandrea, consilier la înal­ta Curte de Casaţie, Ch­elaru, pro­­fesor de limba română, şi T. Pi­­sanu, ziarist. Toţi au fost de părere că, de câtva timp, in limba vorbită a ora­lelor, în scrisul cărţilor şi a zia­relor să strecoară prea multe cu­vinte şi ziceri străine, cari schi­monosesc limba. Au vorbit d-nii dr. Gheorghiu, Candrea, Simeon Măndrescu, Char­les Drouhet, Const. Kiriţescu, Mandrea şi T. Pisaţu­. S’au arătat fapte şi s’au propus unele mijloace de îndreptare. A doua întrunire se va ţine după sărbători. Pregătirea noului regim al contingentării Eri la ora 9 luni, seara s‘a ţi­nut la ministerul de industrie şi comerţ o conferinţă prezidată de d. N. Teodorescu ministrul indus­­triei, la care au luat parte d-nii­­ Constant Georgescu secretar gene­ral, Cezar Popescu, I. Constanti­­niu şi ing. A. Polizu. S-a continuat cu examinarea di­feritelor situaţii întocmite de di­recţia reglementării importului şi Institutul naţional de export în­­vederea aşezării noului regim al contingentării.­­ După toate probabilită­ţile, acest regim va căpă­ta o formă definitivă abia în cursul săptămânii vii­toare, după care va fi su­pus examinării delegaţiei economice a guvernului. Ungaria va exporta grâu in Austria Pactul semnat de curând la Ro­ma, a găsit prima sa aplicare prin încheierea unui acord austro­­ungar pentru exportul unei can­tităţi de 709.000 chintale de grâu unguresc în Austria, în decursul anului 1934. Tot prin acest acord se reglementează şi exportul de făină din Ungaria. PIAŢ­A 30 MARTIE Printr’o cablogramă a cores­pondentului nostru din New York aflăm că preşedintele Roosevelt, faţă de tot mai accentuata rezis­tenţă pasivă a Wall­ Street-ului, ar fi dispus să consimtă la atenu­area restricţiilor draconice din proectul referitor la operaţiunile bursiere. * ** ■ Bursa noastră a fost în târgul oficial de dimineaţă susţinută. Acţiunile Reşiţa s-au urcat dela 418 la 435, S. T. R. dela 1400 la 1430, Letea dela 545 la 575, Clădi­rea Românească dela 380 la 460 S. R. D. dela 490 la 520. Valorile de petrol susţinute, înregistrează uşoare urcări: As­­tra Română s-a urcat dela 700 la 715, Steaua Română dela 445 la 460, Creditul Minier dela 312 la 322, I. R. D. P. dela 95 la 99. • Valorile cu dobândă fixă sunt neglijate.­­ Pe calea unui amendament be­neficiul legei chiriilor a fost ex­tins şi asupra comercianţilor cari abia anul acesta au vechimea de cinci ani în acelaş local. Ziarul nostru a atras atenţia d-lui V. Antonescu ministrul de justiţie despre omisiunea ce s-a făcut in proectul de lege unde au se preciza ca intră în preve­­derile legii şi comercianţii din a­­ceastă categorie. „ * Cu vaporul „Dromore“ a sosit ori la Brăila o cantitate de 70 va­goane de sulfat de cupru. Trans­portul a sosit din Anglia şi apar­­tine Uniunei Sindicatelor Viti­­cole. Se mai aşteaptă sosirea unui nou transport de circa 128 vagoa­ne care va intra in port peste câ­teva zile, întreaga cantitate de circa 200 vagoane necesită devize de circa 25 milioane lei. E desigur curios că în timpul când o ducem atât de greu cu devizele, când năvem devize pentru materia primă şi pentru articole de absolută nece­sitate, să aruncăm peste graniţă devize pentru 25 milioane pentru un articol care se fabrică şi la noi în ţară de o calitate tot atât de bună ca aceea din străinătate. Şi asta pentru ca unii protejaţi să aibe sulfat de cupru cuţin, scutit de gamă. * Bursele din Paris, Londra, Li­verpool şi New-York au fost ori închise. La Paris, in transacţiunile in­ter­bancare, lira a cotat 78 —78.15 și dolarul 15.21 ,juin.­15.22. tf fricii ’ . ______ Săptămâna Cerealelor Piaţa internaţională.-Pentru înlesnirea exportului «de cereale.—Piaţa interna Conjunctura pe piaţa mondială de cereale e în constantă depresiu­ne. Cu toate că fenomenele apa­rente ar îndreptăţi o repriză, Piaţa cerealelor nu se poate deslipi de marasmul în care s’a înfundat de mulţi ani de zile şi cantităţile ne­gociate devin tot mai puţin impor­­tate. Pentru noi exportul de cereale in­bracă o formă cu totul deose­bită. Suntem iar intr o perioadă de mare dezorientare şi incapacitate de export. Ceea ce a fost în 1928/29 se va repeta din nou. In primul semestru din anul 1929 totalul exportului no­stru de cereale a fost de 130.875 tone. Media cinquenală din primele semestre 1929/33 a fost însă de 877.743 de tone. Sezonul de primă­vară pentru care ne pregătim, nu ne lasă să întrevedem pentru ex­portul de cereale o situaţie diferită celeia din 1929, căcî n’avem ce ex­porta. Realitatea e ca Porumbul din re­colta 1933 e în mare majoritate ne­potrivit pentru export. Porumbul e jilav, conţine un coeficient prea mare de boabe stri­cata şi pătate şi e prin urmare in­ferior calităţilor ce se oferă în mod curent pe piaţa mondială. Făcând abstracţie de preţul mondial scă­zut al porumbului, mai trebuie să ţinem seamă de scăzămintele de valori ce rezultă din această infe­rioritate calitativă. Iar faţa de ran­damentul cu totul insuficient al ul­timei recolte şi de preţul atât de redus ce se obţine pentru porum­bul disponibil, potenţialul nostru de schimb a fost extrem de greu în­cercat prin starea absolut dezas­­truoasa a ultimei noastre recolte de cereale.­ ­ Nu­ se desemnează itică cu des­tulă preciziune sistemul de orga­nizare viitoare a schimburilor noa­stre cu străinătatea. Proiectul de reînfiinţare a primelor de export, a readus in mintea celor interesaţi deziluziile suferite de comerţul nostru de export în campania 1931132, de când au rămas in sufe­rinţă prime pentru sume destul de importante. Cu toate că proiectul iniţial a suferit deja publicarea sa o serie de schimbări principiale, am crezut folositor să analizăm mai de aproape posibilitatea de aplicare a unui regim de contin­gent­are a importului, dublat de un sistem de suprataxa de contingen­­tare. Sistemul poate fi tot atât de bun ca oricare alt sistem de îngră­­­dire al importului, cu condiţia ca de el să nu depindă subvenţiona­rea­­ exportului nostru. Trebuie ştiut că agricultorul nostru pri­meşte azi, graţie primelor de compensaţie, un preţ care e ade­sea cu 2000 de lei la vagon super­­rior parităţii mondiale. Această­ primă a cărei importanţă a­ fost hotărâtă mimai, de legea cererii şi a ofertei şi al cărei volum nu a fost­ influenţat de altceva decât de capacitatea de absorbţiun­e a pie­­ţii, are un caracter absolut eco­nomic. Atât timp cât în acest re­gim nu au intervenit preferinţe, cât intervenţiuni şi combinaţii lă­turalnice nu au dat loc la acele abuzuri, cari reuşesc să demoneti­zeze orice sistem, el va fi un au­xiliar foarte preţios pentru econo­mia noastră naţională. Nu se poate contesta necesitatea unei sporiri, chiar artificiale, a preţuri­lor la cereale. Dar, această spo­rire nu se poate face, fără ca în­săşi comerţul nostru exterior să o suporte. Există două metode: prima valutară autonomă, sau prima de compensaţie. Metoda cea dintâi e mai simplă şi liberează comerţul de complexitate atât de dăunătoare a măsurilor guverne­mentale. Această metodă este­ aplicată de doi ani de zile în Austria, unde funcţionează un clearing particu­lar, nestânjenit de institutul de emisiune, şi unde prin măsuri de ordin pur tehnic s'a ajuns la echi­librarea comerţului exterior in c­a fel, încât Austria, ţară exporta­toare de produse industriale a pu­tut prezenta o balanţă comercială activă. (Citiţi continuare în pag. IV-a) Citiţi în pag. III-a: Cuvântarea d-lui Gr. Gafencu în şedinţa de ori a Senatului la discuţia legii pentru apărarea ordinei în Stat a* * *»,, *****!»'*■**,•m «BA* r ' • I Yyl Capacitatea de plată a României Ce cuprinde raportul experţilor Suntem­ în măsură să dăm câ­teva capitole din raportul exper­ţilor, privitor la capacitatea de piaţă şi la capacitatea de trans­fer a României. Raportul se exam­inează, în primul rând, capacitatea de plata şi face unele prevederi despre ce se va întâmpla în anul bugetar 1934- 1935. După ei,, exerciţiul în curs 1933-1934 va da un deficit de două miliarde şi jumătate lei, dar e prudent să se adauge la această cifră o sumă de 500 milioane lei pentru a se acoperi pagubele ce­rute de nefuncţionarea, firească a creditului. Deficitul total ar fi, astfel, de circa trei miliarde. E­xerciţiul va suporta la datoria publică o sarcină reală de circa 3 miliarde 370 milioane din care 2 miliarde 570 de milioane pentru datoria externă a Statului şi a Casei Autonome ■ a Monopolurilor şi 800 miloa­ne.-pentru-■-datoria in­ternă, ale­ cărei dobânzi n‘au fost reduse. UN NOU DEFICIT DE TREI MILIARDE LEI „Exerciţiul 1934—1935 se înfăţi­şează puţin schimbat. Trebue deci prevăzut de pe acuih, că DACA NU SE VA LUA NICI O MĂ­SURĂ, DEFICITUL VA RAMA­­NE DE TREI MILIARDE. Ţinem să amintim că restabilirea ime­diată a echilibrului bugetar este o necesitate absolută“. In ce priveşte cheltuelile se pare că puţine economii pot fi obţinute, în termen scurt, la chel­­tuelile serviciilor publice. E însă cu siguranţă cu putinţă să se res­trângă creditele bugetare la nive­lul cheltuelilor reale din 1933— 1934. In ce priveste încasările, tre­bue reamintit de la început, ca in România ca in oricare altă tară agricolă, ele depind în parte de importanta recoltei. Orice preve­dere are, din cauza asta, un ele­ment de nesiguranţă. Pe de altă parte, PARE FOARTE INDOEL­­NIC CA ÎNCASĂRILE VOR PUTEA FI MENTINUTE LA NI­VELUL EXERCITIULUI IN CURS, afară numai dacă nu se produce o înbunătătire generală, imbunătătire pe care nimic nu la­să să o întrevedem, e perfect po­sibil să se ceară la sporul înca­sărilor ajutorul necesar pentru a acoperi dacă nu tot, cel puţin o mar© parte din acest deficit (15 la sută din buget).­­ " ‘ SE POT SPORI ÎNCASĂRILE ! Experţii cred posibil să se ob­­ţie în 1934—1935 prin măsuri grabnice şi energice, un supli­ment de încasări de 2—2 jum. mii­liarde lei. "Admiţând că adoptarea aces­tor trăsuri ar permite sa se aco­pere deficitul până la concuren­ţa sumei de 2 miliarde—2 miliar­de jum., va exista încă un sold neacoperit de 500 de milioane pâ­nă la 1 miliard. REDUCEREA DATORIEI PUBLICE „Cele ce preced, ne autoriză să tragem concluzia — spun experţii — că nu este cu putinţă să se re­­vie în exerciţiul 1934—35 la plata integrală­ a dobânzilor cari , re­prezintă patru miliarde pentru totalul datoriei interne şi datoriei externe, dacă o socotim pe cea din urmă, la cursurile actuale, ale schimbului. Dar, luând ca bază clar serviciul datoriei publice din 1933 -34, efortul iritat care ne perne că poate fi făcut de Româ­nia, nu permite un anul acesta, de­cât de a­ce­jderi deficitul până la concurența sumei de două miliar­de sau două miliarde și jumătate. PENTRU A REALIZA ECHILI­BRUL COMPLECT­­ AL BUGE­TULUI, ceea ce, din toate­ punc­tele de vedere NE APARE CA O URGENTA NECESITATE, CHIAR DIN PUNCTUL DE VEDERE AL DEŢINĂTORILOR DE RENTA ROMANEASCA, — NU SE VEDE ALTA POSIBILITATE DECÂT O NOUA UŞURARE A SARCINEI DATORIEI PUBLICE, uşurare li­mitată bineînţeles la exerciţiul 1934—1J. Serviciul total al dato­riei publice s’ar reduce astfel la intre 2.400.000.000 si 2.900.OO0.ooo datorie­ internă Si datorie externă. Evaluând celelalte cheltueli decât datoria publică til cel mult Îs mi­liar­de IOU b­ala-ine, bugetul pa P‘34—34 ar putea să fie stabilit și echilibrat la un total de 20 miliar­de 500 milioane până la 21 mi- Harde. .Exerciţiile viitoare ar beneficia de im­bunătăţirea progresiva a în­casărilor cari ar rezulta din apli-.. car­ea măsurilor arătate m­ai sus. Nu este de resortul nostru, să em­i­­tem un aviz in ce priveste aram­jamentele cari ar putea rezulta din negocierile viitoare. Credem, xolus, că un­­ nou sacrificiu con­simţit de purtători, şi-ar găsi­­ în­dreptăţirea in efortul energic şi susţinut de refacere făcut de gu­vernul român”. CAPACITATEA DE TRANSFER Ca să apreciem ce sume vor trebui să fie transferate pentru (Citiţi continuare în pag. IV-a) A SITUAŢIA EXTERNA Noul Reich Plinul de expansiune a naţional­­socialismului german în sud-estul eu­ropean, aşa cum a fost pu­blicat la ziare, nu poate fi întâmpinat decât cu scepticism. Oficiosul guvernului aus­­tri­ac garantează însă pentru informa­ţiile pe care pretinde că le are din cea mai sigură sursă naţionalsocialis­­tă. Informaţiile merită deci să fie, relevate. In ce constă acest plan? După­­ce,1­a naţional-socialismul german va fi co­tropit Austria, el va avea deschisă cale liberă spre basmnul dunărean. Ce­­hoslovacia îi va cădea în mână fără greutate. Ungaria va fi câştigată re­­dându-i-se frontierele dinainte de răz­boiu. Iugoslavia va fi ademenită prin făgăduieli de ordin economic şi tul­­burată prin ameninţări iredentiste. România va fi folosită ca teritoriu de colonizare. Bulgaria, îmbogăţită prin căpătarea Macedoniei şi prin ac­,r­cesul la Marea Egee va fi favorabi­lă Germaniei. Dominaţia germană se va întinde astfel de la Marea Nordu­lui la Mediterana, cu puncte de spri­jin la Istambul şi Salonic. După a­­ceastă ispravă măreaţă, noul Reich numărând în graniţele astfel lărgite 120 milioane locuitori, se va întoar­ce către Franţa ca să lichideze socote­lile vechi. Este greu să se dea crezare afirma­ţiilor ziarului „Reichspost”, cu tot caracterul lui de oficios al guvernu­lui austriac. Dar nu se poate tăgădui că în beţia de mărire ce a cuprins capetele în Germania naţional-socia­­listă ,astfel de planuri nu mai pot surprinde. Nu de mult a făcut senza­ţie planul J­ugenberg de colonizare a Rusiei, unde Germania şi-ar găsi teritorii capabile să înlocuiască fostele colonii. Este cunoscuţi în suâ?­ lui Rosenberg, conducătorul politi­cei externe a partidului naţional-so­­cialist, care merge mai departe chiar decât proectul Hugenberg. De ce ne-am îndoi de existenţa acestui nou plin? ! Desigur, lucrurile nu trebuiesc lua­te în tragic. Dar tot aşa, ele nu pot fi nesocotite. Se dovedeşte primej­dia pe care noua mentalitate naţio­nal-socialistă o reprezintă pentru par­­tea europeană și necesitatea pazei de fiecare clipă împotriva oricăror ris­­curi posibile. Exportul prin compensaţii O propunere a d-lui Marco Present! administrator delagat al Băncii de ag­rculturâ şi export într’o convorbire­­avută zilele tre­cute cu d. M. Presenti, administra­torul delegat al Băncii de agricultu­ră şi export, d-sa, care este şi unul dintre cei mai rutinaţi specialişti ai exportului de cereale, ne-a expus o serie de păreri şi propuneri intere­sante în legătură, cu­­ problema des. .voltării exportului şi ■ a controlului importului. ..­­. Actualul sistem de import prin compensaţie, are marele neajuns că­ă exportul nostru se face numai în ţă­rile de unde importăm. In aceste ţări graţie primei ce ex­portatorul­­obţine dela importator,­­şi care­ astăzi *variază între 16—20 L, produsele noastre se pot vinde la.' pre­ţurile parităţii mondiale, şi deci ex­portul se poate face. In toate celelalte ţări, de unde nu importăm, pentru că nu avem ce im­porta sau nu voim să­ importăm, nu putem face nici export. Ne excludem aşa­dar singuri, cu produsele noastre de export de la un număr însemnat de pieţe, cari deşi ar importa de la noi, nu pot cumpăra însă produsele româneşti dar , fiind că trebuie să oferim colo produsele noastre cu 15—20 la sută mai scump decât­ le oferim în ţările cu cari a­­vem relaţii de import. ■ Sistemul este deci absolut păgu­bitor economiei­ naţionale, căci noi avem­­interesul să intensificăm ex­portul produselor noastre — în spe­cial cereale — pe toate pieţele con­tinentale, nu numai în acele unde facem şi import, cari sunt relativ restrânse şi consumă în general cu mult­ sub cantităţile ce noi avem dis­ponibile pentru export. Interesul ţării e să nu se stânje­nească exportul. Deaceia sistemul actual, periculos şi nepractic, trebuie intlocuit printr’un sistem mai puţin rigid şi mai potrivit intensificări desfacerii produselor noastre în exte­rioriAcest sistem, trebuie să permită în primul rând exportatorului să pă­trundă cu produsele româneşti, pre­tutindeni unde aceste produse sunt cerute sau se pot plasa. In acest scop, Banca Naţională tre­­bute să admită principiul ca din tota­litatea devizelor intrate in ţară din export, să încaseze 25 la sută la­­cursul zilei pentru nevoile ei de de­vize aşa cum procedează şi acum pe baza autorizaţiilor de import ce li­berează. Restul de 75% devize să ră­­mână libere în posesiunea exportato­rilor, ceri le vor vinde importatorilor autorizaţi de a face import şi autori­zaţi de Banca Naţională, la cursurile mai ridicate sau mai scăzute după legea cererei şi ofertei. Sistemul acesta, stimulează in­tensificarea exportului prin evitarea piedicilor de acum, când exportato­­rii nu e sigur de a găsi la momen­tul oportun importatorul care are de făcut compensaţie. Acordă primă producătorului român şi nu stân­jeneşte nici imperiul materiilor prii­­me necesare industriei şi articolelor, fabricate necesare comerţului, preţul mai urcat al devizelor în târgul liber, reprezentând prima de export, acor­­dată şi astăzi de importatori. In acea mod vom începe să eşim din fictivit­tatea actuală. Acest sistem este de altfel uzicat şi la Viena, unde există un clearing liber, şi unul oficial, în acelaș scop, L RADU Reforma fiscali în Franța *— Prin telefon dela corespondent­­ul nostru — PARIS, 30 Martie La 15 Mai, la redeschiderea Ca­merelor, guvernul va cere puteri depline pentru înfăptuirea pe cale de decrete-legi a unei reforme ra­dicale a bazelor de impunere fis­cala. Se mai atribuie d-lui Douimergue că înainte de II iunie, de la închiderii sesiunii parlamentare, să propună măsurile premier­gătoare unei modificarea Constituţiei şi, imp­­dostrarea Camerei.

Next