Argus, aprilie 1934 (Anul 24, nr. 6294-6316)

1934-04-01 / nr. 6294

1 mnas iwis­t­h prime "#rW gr­V » Cuvântarea tinută de d. Grigore Gafencu, in Senat la discuţia legii pentru apararea ordinal in Stat fOr3ttt?k fld et! a Senatului la discuta proectului de lege pentru apărarea ordinei de stat d. Gri­gore Gafencu a tinut următorul discurs: D. GRIGORE GAFENCU: D-le preşedinţie, d-lor senatori, de ce nu v’aș mărturisi că proiectul pe care d. ministru de justiție îl aduce astăzi în fața noastră, îmi pare mai puțin supărător decât legea pentru prelungirea stării de asediu împotriva căreia m’am ridicat de la această tribună cu toată hotă­rârea.­­ Mâsur­e excepționale, domni­lor, când se prelungesc în timp, când ţin luni şi luni de zile, de­parte de a linişti spiritele, departe de a potoli patimile, provoacă, reacţiuni şi întreţin stări de tul­burare în ţară. Dimpotrivă, o mă­sură de ordine, dacă este bine concepută şi bine aplicată, poate întări disciplina în stat. Legea pentru prelungirea stării de asediu trece cele mai delicate mnbuţiuni judiciare şi administra­tive şi cele mai grele răspunderi politice în seama armatei, — a ar­matei care intr'o bună organizaţie de stat, in afară de înalta ei mi­siune de a apăra ţara in afară, n’ar mai trebui împovărată cu alte sarcini de ordin administrativ, ju­diciar şi mai ales politic. Pe când o lege care stabileşte în mod precis răspunderi şi sanc­ţiuni pentru a apăra starea de drept, înmulţeşte mijloacele nor­male ce stau la îndemâna organe­lor politice şi civile pentru a car­­mai art mod normal şi exclude astfel necesitatea măsurilor ex­cepţionale. Magistraţii rămân ma­gistraţi, poliţia rămâne poliţie, răspunderea politică şi răspunde­rea tuturor actelor de guvernă­mânt rămâne în sarcina organelor politice şi civile, iar armata o ferită de frământările vieţii noastre pu­blice, rămâne numai în slujba apă­­rărei hotarelor. Această comparaţie, d-lor sena­tori, ar avea o valoare absolută, dacă am avea de ales între un sistem sau altul. Din nefericire dv. vreţi să ne impuneţi de­odată ideia de ordine! Cine, dacă ar a­­vea credinţa că vreţi şi că puteţi s'o întărit!, nu v’ar da tot sprijinul Noi cei dintâi, fiindcă de această ordine sunt legate, şi credinţa, şi programul nostru Politic. Un adversar comun al ambelor noastre partide, şi al Partidului Liberal 91 al Partidului Naţional, Ţărănesc, d. Octavian Goga, scria nu de mult în ziarul său, următoa­rele observatiuni: „Amândouă a­­ceste organizatiuni“ — scria d. Goga, este vorba de Partidul Li­beral Si de Partidul National Ţă­rănesc, — „au aceiaş atitudine In problemele mai importante aie statului nostru. In politica externă sunt dominate de acelaş dogma­tism, în politica internă au de apă­rat aceiaş veche formulă ideolo­gică“. D. Goga cu temperamentul său prerevolutionar şi cu îndemânarea.» D. M. MANOILESCU: prea sau Prea revoluţionar? D. GR. GAFENCU: prerevolu­tionar şi Cu îndemânarea cu care prinde curentele ce sunt în aer, e departe de a fi binevoitor pentru acest bagaj comun de prejudecăţi politice fiindcă ar îngreuna, ar ză­dărnici libertatea noastră de ac­ţiune. Nouă nu ne este ruşine însă, de acest bagaj. Fiindcă ceea ce d. Goga numeşte dogmatismul nos­tru extern, este credinţa noastră comună în politica de siguranţă a ţării, în cuprinsul dreptelor noas­tre hotare, şi alături de aliaţii noş­tri fireşti. t Apaluze prelungitei. Şi ceea ce d. Goga numeşte, nu fărâ compătimire, vechile noastre for­mule ideologice, este credinţa noa­stră comună într’un regim consti­tuţional parlamentar Si democra­tic. INTR'UN CUVÂNT, PREJU­DECĂŢILE NOASTRE TOATE SE REFERA LA ORDINEA ÎNĂ­UNTRU SI IN AFARA, CAREIA TARA NOASTRA II DATOREŞTE DUPE LUPTE LUNGI ŞI JERT­FE GRELE, NU NUMAI ECHILI­BRUL EI POLITIC CI ÎNSĂŞI FIINŢA EI DE STAT. împotriva acestei ordine se aduc azi atacuri din cele mai vii, de la amatorii de variaţiuni, de forme politice noul, pamfletari vijelioşi sau diletanţi neurastenici, revoluţionari de ca­tedră, de presă sau de salon, până la revoluţionari adevăraţi, fanatici, grăbiţi, exasperaţi. Este firesc ca un Stat care vrea să trăiască să ia măsuri de apă­rare împotriva acestor atacuri. Cine ştie măsurile şi me­todele aplicate de orgcmi­­moţiunile extremiste, aco­lo unde au ajuns la pute­­re, împotriva oamenilor vechiului regim şi împo­triva vechilor deprinderi liberale/ suprimarea de­Amândouă aceste legi, sau mai exact legea de ori şi proiectul de astăzi, închinate ideiei de ordine în stat, arată îngrijorarea guvernu­lui pentru metodele, pentru propa­ganda, pentru acţiunea organiza­ţiilor extremiste. Pe când însă legea pentru pre­lungirea stării de asediu recurge la mijloace excepţionale pentru a apăra ordinea, proectul de faţă pune în slujba ideii de ordine, pres­­cripţiuni şi sancţiuni, care în apa­renţă cel puţin, nu ies din cadrul unei vieţi publice normale, pe amândouă, şi starea de asediu şi legea pentru apărarea ordinar. Şi acest nefericit cumul tulbură şi mai mult spiritele şi stările din ţară. Lumea îşi dă seama, că vă temeţi, că nu puteţi stăpâni teama dv. Şi aceasta nu este bine nici pentru dv., nu este bine nici pen­tru ideia de ordine. (Aplauze pe băncile partidului Naţional-Țărâ­­nesc). Nu trebue să ne înșelăm, d-lor senatori! In preambulul acestui proiect de lege, în expunerea de motive ni se zice că alte state din cele mai civilizate au fost nevoite și ele să ia măsuri de apărarea ordinei, împotriva uneltirilor ex­tremiste. Se vorbește de Cehoslo­vacia, de Statele Unite, de elve­ţia. Dar nici Statele Unite, nici Ce­hoslovacia, nici Elveţia nu trăesc sub stare de asediu sau sub cen­zură. Dacă vreţi să vă făuriţi un instrument cât mai comod de gu­vernare, cu riscul chiar de a pro­voca reacţiuni serioase, atunci nui aveţi decât să căutaţi legi de au­toritate şi legi de represiune în toată lumea, să amestecaţi măsu­rile bune din America, cu măsu­rile rele de la noi, măsurile legisla­tive normale, cu măsurile excep­ţionale şi cu tot şirul de abuzuri al stării de asediu şi al cenzurii. Dacă însă ceia ce vă interesea­ză în adevăr, d-le ministru al justiţiei, este ideia de ordine, atunci puneţi capăt acestei conifu­­­ziuni, acestei dezordini în fapte şi în idei. Întăriţi, dacă vreţi, situa­­ţiunea normală. Ieşiţi cu o zi mai înainte din stările excepţionale, săvârşită a libertăţii pre­sei, a libertăţii de gândi­re, a libertăţii individuale şi înfiinţarea şi popularea temerilor de concentrare, nu poate lua în nume de rău unui Stat de drept, dacă îşi pune asemăminte­­le şi libertăţile la adăpos­tul unor prescripţiuni pre­cise şi unor sancţiuni se­vere. Totul depinde d-tor senatori, de felul cum veti aplica această lege. Vedeji, aci este greutatea. Ne dăm perfect de bine seama. Aci este primejdia. In tara noastră guvernele nu prea au nevoe să se împinse pe calea reactiunilor autoritare. Com­­­paratiunea în această privinţă cu Elveţia, cu Statele Unite, cu Ceho­slovacia, nu este de fel potrivită. Alegerile din urmă au dovedit in ce măsură un guvern zis consti­tutional si parlamentar este în sta­re să uzeze Si­ să nu vă supăraţi să abuzeze chiar împotriva legii şi a drepturilor de toate împreju­rările Şi de toate mijloacele ce-i stau la îndemână. Până unde va merge un asemenea guvern şi un­de se va opri când legea însăşi îl va autoriza să-şi dea arama Pe fată? Vedeţi, domnilor senatori, tre­bue să ţinem seam­ă de partea în­semnată pe care o au moravurile noastre politice în interpretarea şi în aplicarea legilor. Aceasta fiind­că la temelia vieţii noastre politi­ce, la temelia oricărei vieţi politi­ce de oricând, dăinuesc patimile omeneşti. Legiuitorul trebue să ur­mărească nu numai de a întări gândul său, ideea sa, prin lege, dar şi de a o apăra întotdeauna de în­râurirea patimilor care o încon­joară. Vedeţi ce se petrece la noi. Vor­bim de parlamentarism, de demo­craţie şi trăim sub stare de asediu, sub cenzură, cu tribunale militare, cu procese şi comploturi şi cu mă­suri normale, anormale şi excep­ţionale pentru a Păstra ordinea. Pentru a Păstra ordinea împru­mutăm dela extremişti mai întâiu metodele lor energice de apărare şi de sancţionare. Împrumutăm a­­poi pe nesimţite metodele lor mai energice de guvernare, începem prin a disolva organizaţiunile bu­clucaşe. Mâine — cine Ştie? — ne disolvăm unii pe alţii. Dv. pe noi, în numele statului liberal, sau noi pe dv. în numele democraţiei ru­rale. (Protestări pe băncile majori­tăţii). D. profesor MIHAIL MANOI­­LESCU: Până când va veni unul care să vă disolve pe toţi D. GR. GAFENCU: Şi aceasta este cu putinţă. Dacă vrem, domnilor senatori, să întărim cu adevărat ideea de ordine nu numai împotriva adver­sarilor declaraţi ai acestei idei, ci împotriva propriilor noastre por­niri, şi îndeosebi, îndrăsnesc să o spun, pentru că în această privinţă aveți incontestabil prioritatea. Îm­potriva propriilor dvs. porniri, tre­bue ca legiuitorul să păstreze în­totdeauna măsură si foarte multă prudentă... O VOCE DE PE BĂNCILE MA­JORITĂŢII: Pe care nu aţi Păs­­trat-o dvs. D. GRIGORE GAFENCU: Vor­­besc în mod cât se poate de obiec­tiv Si general — şi pentru noi Si pentru dvs. — fiindcă apăr o ideie Prin acest proect de lege ati a­­dus în desbatere publică, întreaga problemă a ordinei de stat, proble­mă pe care o lege cât de bună ar fi, nu o poate deslega decât în foarte mică parte. Partea cea mai însemnată cade nu în sarcina le­giuitorului, ci a cârm­uitorului. Păs­trarea ordinei depinde, înainte de toate, de iscusința, de conştiinţa, de arta de a guverna, şi în aceste frământări sufleteşti şi politice in care trăim, arta de a guverna nu înseamnă numai­decâ­t graba­ de a aplica măsuri de represiune şi de autoritate, ci, capacitatea de a­ pri­cepe, de a pototi şi de a însănătoşi. Frământările de astăzi sunt mult mai mult decât frământări politice şi sociale, frământări sufleteşti. De aceia, pătura cea mai atinsă de a­­ceste frământări la noi, ca şi pre­tutindeni, este tinerimea. Să băgăm de seamă, domnilor,, ca sub cuvântul de a apăra ordi­nea, să­ nu provocăm reacţiuni şi să mărim desordinea. FRĂMÂNTĂRILE GENERA­ŢIILOR TINERE Neliniştea sufletească a genera­ţiilor­ tinere, la primul contact cu stările sociale şi economice de as­tăzi, se resfrânge, fireşte, şi în domeniul politic şi provoacă acolo neastâmpăr, dor de primenire, câte­odată chiar dor de răsturnare. A­­cesta este efectul; cauzele tre­­buesc căutate aiurea. Şi aceste cauze, domnilor, nu pot fi căutate cu poliţia, fiindcă poliţia, care gă­seşte atât de greu pe răufăcătorii de drept comun, nu are nici că­derea, nici putinţa de a da de ur­ma unor factori psichologici, cari scapă chiar de sub supravegherea atât de iscusită a celor mai mulţi politicieni ai noştri, de ordine şi de legalitate. Suntem, domnilor senatori, aici într’un domeniu de fenomene sufleteşti. Din neastâm­părul generaţiilor tinerii, după fe­lul cum vor statornici echilibrul sau desechilibrul lor sufletesc, după felul cum îşi vor întări voin­ţa şi îşi vor stăpâni patimile, sau vor lăsa în voia soartei poftele şi slăbiciunile lor, se pregăteşte vii­torul nostru al tuturor. Inetrvenţii­­le brutale, nesocotite din partea noastă, sunt câteodată mai păgu­bitoare, mai vătămătoare decât a­­titudinea de supraveghere, de în­drumare și de așteptare. îmi dau seama că atunci când cercetăm această problemă, atinții de delicată, nu se cuvine, nu pu­tem să stabilim norme de cârmui­re de o valoare absolută, în­ nu­mele cărora să ne putem judeca și condamna unii pe alţii. La lu­mina faptelor, însă, şi la lumina experienţei pe care am făcut-o şi noi şi dvs. în vremea din urmă, se desprind unele învăţăminte, de o valoare relativă, dacă vreţi, de ca­re totuşi trebue să ţinem seama. Ştim că ne-aţi învinuit şi că ne mai învinuiţi şi astăzi că am fi fost prea toleranţi cu mişcările ex­tremiste. D. ED. RACOVIŢA: Sign . D. GR. GAFENCU:­­Nu ne sfiim să aducem aceste învinuiri aici în desbatere publică fiindcă vor con­tribui sa lămurim împreună o pro­blemă care ne interesează pe toţi deopotrivă. Am fost în măsură, d­ vor, să știu, cât a preocupat această pro­blemă pe fostul prim ministru, d-l Alexandru Vaida-Voevod. S’au răspândit împotriva acestei serioase și conștiincioase preocu­pări fel de fel de versiuni nedrepte fel de fel de versiuni neîntemeiate. D. Alexandru Vaida-Voevod nu a dat niciodată un sprijin direct sau indirect, moral sau material Gărzii de fier. (Aplauze pe băn­cile Partidului Naţional­ Ţârănesc, protestări pe băncile majorităţii) D. ED. RACOVITZA: La consi­liul de război, d. Vaida a reven­dicat onoarea de a fi între Gar­dişti. D. GRIGORE GAFENCU: Toa­te învinuirile aduse în această privinţă şi răspândite cu un lux ciudat de publicitate şi în ţară şi mai ales, in streinătate, sunt sfrun­tate neadevăruri. (Aplauze pe băn­cile Partidului Naţional-Ţără­­nesc), care ne este comună: ideia de or­dine. D. D. R. IOANIŢESCU: Este de­geaba, că n’ai cu cine! D. GR. GAFENCU: De aceia, ne rezervăm dreptul, când vom dis­cuta... (Sgomot). D. LEONTE MOLDOVANU: Pre­şedinte: D-l°r, vă rog faceţi li­nişte. De ce vă lasam răpiţi de o vorbă? D. GR. GAFENCU: Ne rezervăm dreptul, domnilor senatori, ca a­­tunci când vom discuta articol cu articol această lege, să propunem unele modificări, pentru a îngrădi partea de arbitraj, de liber arbi­tru, lăsată cu prea multă generozi­tate la discreţia guvernului. Până atunci, să-mi daţi voe, să fac, unele consideraţiuni de ordin general. D. ED. RACOVITZA: Vedeţi declaraţiile de astăzi făcute de d. Vaida în faţa Consiliului de răz­boi. D. GR. GAFENCU: Este drept că d. Vaida a urmărit totdeauna de aproape, cu tot interesul, cu tot temperamentul său generos şi încă atât de tânăr, tot ce frămân­ta mintea şi viaţa tineretului nos­­tru, fiindcă îşi dădea seama că în aceste frământări tinereşti sunt energii şi avânturi, care, îndru­mate pe cale normală, pot contri­bui să întărească puterea de re­zistenţă şi de viaţă a­ neamului nostru, după cum, dacă apucă pe căi greşite, pot pune în primejdie întreaga noastră organizaţie de stat. D. Alexandru Vaida-Voevod, cu nota de umor care caracterizea­ză gândirea sa, îşi dădea seama şi de altă latură a mişcărilor ex­tremiste. D-lor senatori, trebue să pri­vim această problemă serioasă sub toate laturile şi una din ace­ste laturi a mişcărilor extremiste de astăzi, ca de totdeauna, este următoarea: Cine nu-şi aminteşte, d-lor se­ci, ati venit dv. la putere. Ati venit ca să restabiliţi ordinea; — ati declarat-o în ţară, ati decla­rat-o cu stăruinţă în străinătate. Această motivare a fost o greşală. Aveaţi motive destule ca să ve­niţi la putere, — dacă nu era de­cât legitima dv. nerăbdare de a mai sta în opoziţie. D. ED. RACOVIŢA: V’aţî dat demisia. D. GR. GAFENCU: Aveam o mie şi unul de pretexte pentru a veni, după cum aveţi astăzi o mie şi unul de motive pentru a pleca. Să nu vă supăraţi. (Exclamări pe băncile majorităţii). In zilele noastre, domnilor se­natori, cârmuirea est© atât de grea, soluţiunile cele mai bune sunt atât de necomplecte şi ne­mulţumiri se stârnesc atât de u­­şor şi atât de repede, încât dacă este ceva care nu lipseşte în via­ţa noastră politică — pentru cine, fireşte, n’are grija continuităţii, a statornicii autorităţii de stat, sunt motive pentru schimbarea guver­nului. Puteaţi să veniţi, de pildă, pentru refacerea finanţelor ţării, fiindcă bugetul — nu din vina noastră, — era deficitar. D. EDUARD RACOVIŢA: A­­ceast­a o admiteți! D. GR. GAFENCU: Admit cu toată sinceritatea, cum veţi admi­te şi dv., d-le senator, când as­tăzi, după patru luni de zile, n’aţi putut şi nu puteţi face bugetul, că puteţi pleca pentru a lăsa al­­tora — poate nouă — sarcina de a reface finanţele ţării. D. ED. RACOVIŢA: Aceasta e argotie! D. LEONTE MOLDOVANU, preşedinte: E o glumă. D. GR. GAFENCU: Să lăsăm deoparte, d-lor senatori, ceea ce d-lui preşedinte îi pare o glumă. D. LEONTE MOLDOVANU, preşedinte: Regulamentul mă îm­piedică să vă întrerup. D. TONY ILIESCU, raportor: N’aţi pierdut nimic, d-le preşedin­te, pentru că nu vom rămâne da­tori cu nimic în răspunsul pe ca­re trebuie să-l dăm. (Aplauze pe băncile majorității). Vă rog să credem­, d-le Gafencu, că nu vă vom rămâne datori. Luat act. D. GR. GAFENCU: Vă mulțu­mesc pentru cavalerismul dv. că nu m-ați întrerupt... D. TONY ILIESCU, raportor. Era o datorie elementară de po­litețe. D. GR. GAFENCU: ...și sunt convins ca vă vei servi, în răs­Celace însă ne tulbură și ne frământă, domnilor senatori, nu este cum vom apăra ordin­ea mâi­ne ci cum vom restabili ordinea azi? Și atâta vreme cât nu vom deslega această problemă a pre­zentului, problemă politică de gân­dire şi de acţiune, toate legile de ordine nu ne vor sluji la nimic. Să vedem de ce este vorba. V. Garda de Fier. Nu mă intere­natori, de Coriolan Drăganescu, eroul neuitatului nostru Cara­giale, de ilustrul Coriolan, idolul studenţimii generoase şi răsvră­­tite, care călare pe calul lui Mi­nai Viteazu... D. profesor MIHAIL MANOIU­LESCU: L-am întâlnit eu ori la Herculane. D. GR. GAFENCU: ...şi strân­gând la piept statuia de bronz a voevodului, ca să nu fie dat jos de agenţii poliţiei, care-l trăgeau de picioare, jura că mi va înce­ta lupta până când nu se vor prăbuşi toţi sbirii şi toţi călăii guvernamentali. Un an mai târziu, acelaş Corio­lan Drăgănescu, după ce-şi trecu­se, cu greu examenele şi intrase în lupta prozaică a vierii a ajuns agent electoral al istoricului dr. Partid Naţional-Liberal, şi comi­sar de poliţie, sbirul cel mai crunt, al studenţimei generoase şi rfis­­vr­ăjite. I# D. ED. RACOVIŢA: Nu putea să fie al partidului naţional­-ţără­­iiesc*^ D. GR. GAFENCU: Departe de rume gândul că toate mişcările studenţeşti au acelaş substrat şi aceeaşi încheere. Am însă con­vingerea fermă că în toate fră­mântările tinereşti, în care pul­sează un ritm viu şi cald, sunt amestecate între ele, elemente de epopee, elemente de satiră şi e­­lemente de tragedie. Depinde de iscusinţa în bună parte, a căr­­muitorul­ui, de liniştea lui sufletea­scă, de stăpânirea sa de sine şi de mâna sa uşoară, ca toate ace­ste frământări să se scurgă, po­tolite pe căile normale ale vieţii şi să nu isprăvească în sânge. Puteţi crede ce vreţi de acţiu­­nea d-lui Vaida. Eu am convinge­rea că dacă această acţiune înţe­leaptă n’ar fi fost oprită brusc, dela o zi la alta, n’am avea as­tăzi de plâns şi dv. şi noi, moar­tea unui prim ministru şi multe alte suferinţe despre care nu se vorbeşte, dureri şi lacrimi inu­tile. (Aplauze prelungite pe băncile partidului naţional-ţărănesc). punsul dv., de argumente edifi­catoare. D­­oi senatori, odată veniţi la putere, odată consolidări la gu­vern, puteam să deschidem­ pro­blema ordinei de Stat şi să cău­taţi să-i daţi o deslegare potrivită cu ideile dv. Nu trebuia, însă, să venim­ cu angajamente faţă de ţa­ră şi cu angajamente faţă de străi­nătate, să vă aruncaţi numai­de­cât intr’o luptă de suprimare şi reprimare Intr'o chestiune, pe ca­re n’aiti adâncit-o cu destulă se­riozitate de mai înainte. Ati aruncat mănuşa unor oa­meni îndrăzneţ, cărora nu pu­teaţi să Ie dat! o satisfacţie mai mare decât dându-le prilejul de a o ridica. După ce l-a« alarmat, după ce i-ati provocat, l-a« Im­­piedicat să lupte pe căi normale. Le-aţi închis uşa Parlamentului, în preajma alegerilor. In loc să-i siliţi să vină aici, să se explice în faţa noastră şi în faţa ţării, să iasă din domeniul propagandei mistice, să arate ce ştiu şi ce nu ştiu despre nevoile reale, despre problemei© adevărate ale ţării, să vină să lupte la această tribună, unde se consacră talentele ade­vărate, dar unde se prăbuşesc tot! Idolii şi se desumflă toate pretenţiunile deşarte, dv. i-aţi îm­pins spre codru, spre viaţa aven­turoasă P© care o visează. Spre viaţa de haiduci şi conspiratori! (întreruperi de pe băncile majo­rităţii). Şi a urmat atunci d-­or sena­­tori, drama de la Sinaia, care pe toţi ne-a înfiorat. Au urmat sute şi mii de arestări. A urmat sta­rea de asediu şi cenzura, nervozi­tate sus şi nelinişte jos. Urmează astăzi procesul în faţa Curţii Mar­ţiale, mijloc de propagandă nu totdeauna, pentru ideia de ordine cum o apreciaţi dv., acest proces despre care cei mai cuminţi din­tre dv., acei cari văd departe, se întreabă cu îngrijorare: ce este mai bine, achitări, care să trans­forme pe inculpaţi în eroi, sau condamnări, care să-i transforme în martiri?! Iată dilema, la care am ajuns şi în care se rezumă toată politica dv. de ordine! (Aplauze pe băncile opoziţiei) D. EDUARD RACOVIŢA: Trea­ba judecătorilor. D. GRIGORE GAFENCU: Şi acum, domnilor senatori, Venim cu legi de ordine, legi pline de bune intenţii — o recunosc,­­ dar legi pentru viitor, fără efect retroac­tiv, ceiace este foarte bine, sează organizaţiunea de luptă a acestei mişcări extremiste, fiind­că această organizaţie azi nu mai este de domeniul politic, este în cercetarea justiţiei. Să aş­teptăm ca justiţia să-şi facă da­toria. D. MIHAIL MORA: Nu este aci procesul Gărzii de Fier. I (Citiţi continuarea în pag. 4­ a) Măsurile excepţionale prelungitei întreţin o stare de tulburare Ideia de ordine Ordinea de !§«f»I De ce a venit partidul liberal la guvern Ce se petrece PENTRU SĂRBĂTORI CIORAPI ************************** I Uznele Lemaltre Bucureşti f an pis in vânzare an nou tip de rezervor pentru closete (Brevet Regal Român) care prezintă următoarele a­­vantagii: Construcţie ideală şi simplă Fără clopot, Fără plutitor, Umplere continuă, Funcţionează sub presiunea normală din conductă, împrăştie apa sub presiunea din conductă. întrerupătorul cu care este înzestrat, împiedică intrarea gaze­lor in conducte. Umplere intr’un interval foarte scurt. Pentru orice presiune (până la 20 Atm.). Nu există decât un singur tip Se poate aşeza în orice poziţie (dreapta sau stânga). Absolut sigur contra debordajului. Se furnizează ca dispozitiv special contra îngheţului. Montarea este foarte simplă şi se demontează uşor. Fiecare aparat este numerotat şi însoţit de o scrisoare de ga­ranţi. In depozit la toate magazinele mari de articole sanitare. PRETURI AVANTAJOASE OFERTE LA CERERE (Citit! continuare în pag. 4-a) A­ Manissalian Joi seara la orei© 9 jum. s’a stins din viaţă, A. Manissalian, marele exportator de cereale de pe vre­muri, care împreună cu cei trei fraţi ai săi a fondat în ţara noas­tră firma Manissalian Fréres, cea mai veche firmă românească de ex­port de cereale, cu renume mon­dial. Timp de decenii înainte de răsboiu, această mare casă de ex­port a făcut prin activitatea ei în stil mare, prin organizarea ei în spirit occidental gloria şi presti­giul comerţului nostru exterior de cereale. Activitatea acestei mari firme, a însufleţit viaţa porturilor noastre, timp de 40 ani, în jurul acestei în­treprinderi impunătoare, trănd di­rect şi indirect zeci de mii de oa­meni din toate ramurile profesio­nale în legătură cu agricultura, transporturile şi comerţul de ce­reale. Când la câţiva ani după răsboi, această mare firmă de export, a câ­zut cea dintâi, victimă a crizei e­­conomice mondiale şi a greşitei în­ţelegeri ce conducătorii noştri au avut în aprecierea şi interpretarea evenimentelor economice, porturile noastre, în special Brăila s-au re­simţit mult pe urma dispariţiei a­­cestei puternice şi vechi animatoa­re a târgului cerealelor. La şcoala firmei Manissalian Fréres, şi-au făcut ucenicia şi edu­caţia mulţi din reprezentanţii de azi ai exportului. Numeroase între­prinderi de cereale existente în tre­cut şi chiar astăzi, ajunse la situa­ţiuni frumoase, îşi datoresc progre­sul şi strălucirea lor actuală pro­tecţiei binevoitoare din trecut a fraţilor Manissalian. Din cei 4 fraţi, doi şi-au pier­dut viaţa încă tineri, într-un fu­nest accident de automobil la Pa­ris, iar al treilea A. Manissalian, dispare acum. A fost un om extrem de munci­tor Înzestrat cu un spirit gospodă­resc cum rar se întâlneşte la noi. In 1915, a creiat intr'o at­mosferă de cumplită neho­­târâre şi neîncredere a comercian­ţilor de cereale, una din cele mai serioase organizaţiuni profesiona­le: „Asociaţia generală a comer­cianţilor şi exportatorilor de cerea­le din România, al cărei preşedin­te a fost timp de­­ ani, după care a trecut conducerea acestui aşeză-, mn­t profesional organizat pe ba­ze morale şi materiale din cele mai trainice, d-lui Em. Brancovici, ac­tualul preşedinte al asociaţiei In 1916, numai după un an de la fondarea asociaţiei, A. Manis­salian a izbutit să grupeze în ju­rul asociaţiei un număr de peste 1500 comercianţi şi exportatori de cereale din întreaga ţară. Graţie activităţii desfăşurate de A. Manissalian, ca preşedinte al Asociaţiei în 1915 şi 1916, guvernul liberal din acea vreme, a fost de­terminat să dea libertate exportu­lui recoltelor din 1914, 1915 şi 191®, îngrămădite în ţară una peste alta, fară a fi valorificate prin export.­ Aceste recolte ar fi putrezit­e în ţară, lipsindu-ne de mijloa-J cele financiare corespunzătoare,­ cari ne-au fost de atât de mare fo­los în răsboiul cel mare dacă n'ar fi existat iniţiativa lui Manissa-­­lian. Dacă ar fi să pomenim numai meritul său de a fi reuşit prin acţiu­­nea sa la asociaţie, să ridice pres-­ tigiul comerciantului şi exportato­rului de cereale prin popularizarea­ rolului economic însemnat ce a-­­ceastă breaslă are în valorificarea produselor noastre agricole, încă amintirea sa trebue să rămâie ne­­ştearsă in rândurile reprezentanţi­lor comerţului de cereale. Epitetul pejorativ de „samsar“ cu care publicul şi cercurile oficia­le gratificau altă dată, pe comer­ciantul de cereale, a dispărut gra­ţie lui de mult din spiritul şi men­talitatea generală.

Next