Argus, aprilie 1934 (Anul 24, nr. 6294-6316)
1934-04-01 / nr. 6294
1 mnas iwisth prime "#rW grV » Cuvântarea tinută de d. Grigore Gafencu, in Senat la discuţia legii pentru apararea ordinal in Stat fOr3ttt?k fld et! a Senatului la discuta proectului de lege pentru apărarea ordinei de stat d. Grigore Gafencu a tinut următorul discurs: D. GRIGORE GAFENCU: D-le preşedinţie, d-lor senatori, de ce nu v’aș mărturisi că proiectul pe care d. ministru de justiție îl aduce astăzi în fața noastră, îmi pare mai puțin supărător decât legea pentru prelungirea stării de asediu împotriva căreia m’am ridicat de la această tribună cu toată hotărârea. Mâsure excepționale, domnilor, când se prelungesc în timp, când ţin luni şi luni de zile, departe de a linişti spiritele, departe de a potoli patimile, provoacă, reacţiuni şi întreţin stări de tulburare în ţară. Dimpotrivă, o măsură de ordine, dacă este bine concepută şi bine aplicată, poate întări disciplina în stat. Legea pentru prelungirea stării de asediu trece cele mai delicate mnbuţiuni judiciare şi administrative şi cele mai grele răspunderi politice în seama armatei, — a armatei care intr'o bună organizaţie de stat, in afară de înalta ei misiune de a apăra ţara in afară, n’ar mai trebui împovărată cu alte sarcini de ordin administrativ, judiciar şi mai ales politic. Pe când o lege care stabileşte în mod precis răspunderi şi sancţiuni pentru a apăra starea de drept, înmulţeşte mijloacele normale ce stau la îndemâna organelor politice şi civile pentru a carmai art mod normal şi exclude astfel necesitatea măsurilor excepţionale. Magistraţii rămân magistraţi, poliţia rămâne poliţie, răspunderea politică şi răspunderea tuturor actelor de guvernământ rămâne în sarcina organelor politice şi civile, iar armata o ferită de frământările vieţii noastre publice, rămâne numai în slujba apărărei hotarelor. Această comparaţie, d-lor senatori, ar avea o valoare absolută, dacă am avea de ales între un sistem sau altul. Din nefericire dv. vreţi să ne impuneţi deodată ideia de ordine! Cine, dacă ar avea credinţa că vreţi şi că puteţi s'o întărit!, nu v’ar da tot sprijinul Noi cei dintâi, fiindcă de această ordine sunt legate, şi credinţa, şi programul nostru Politic. Un adversar comun al ambelor noastre partide, şi al Partidului Liberal 91 al Partidului Naţional, Ţărănesc, d. Octavian Goga, scria nu de mult în ziarul său, următoarele observatiuni: „Amândouă aceste organizatiuni“ — scria d. Goga, este vorba de Partidul Liberal Si de Partidul National Ţărănesc, — „au aceiaş atitudine In problemele mai importante aie statului nostru. In politica externă sunt dominate de acelaş dogmatism, în politica internă au de apărat aceiaş veche formulă ideologică“. D. Goga cu temperamentul său prerevolutionar şi cu îndemânarea.» D. M. MANOILESCU: prea sau Prea revoluţionar? D. GR. GAFENCU: prerevolutionar şi Cu îndemânarea cu care prinde curentele ce sunt în aer, e departe de a fi binevoitor pentru acest bagaj comun de prejudecăţi politice fiindcă ar îngreuna, ar zădărnici libertatea noastră de acţiune. Nouă nu ne este ruşine însă, de acest bagaj. Fiindcă ceea ce d. Goga numeşte dogmatismul nostru extern, este credinţa noastră comună în politica de siguranţă a ţării, în cuprinsul dreptelor noastre hotare, şi alături de aliaţii noştri fireşti. t Apaluze prelungitei. Şi ceea ce d. Goga numeşte, nu fărâ compătimire, vechile noastre formule ideologice, este credinţa noastră comună într’un regim constituţional parlamentar Si democratic. INTR'UN CUVÂNT, PREJUDECĂŢILE NOASTRE TOATE SE REFERA LA ORDINEA ÎNĂUNTRU SI IN AFARA, CAREIA TARA NOASTRA II DATOREŞTE DUPE LUPTE LUNGI ŞI JERTFE GRELE, NU NUMAI ECHILIBRUL EI POLITIC CI ÎNSĂŞI FIINŢA EI DE STAT. împotriva acestei ordine se aduc azi atacuri din cele mai vii, de la amatorii de variaţiuni, de forme politice noul, pamfletari vijelioşi sau diletanţi neurastenici, revoluţionari de catedră, de presă sau de salon, până la revoluţionari adevăraţi, fanatici, grăbiţi, exasperaţi. Este firesc ca un Stat care vrea să trăiască să ia măsuri de apărare împotriva acestor atacuri. Cine ştie măsurile şi metodele aplicate de orgcmimoţiunile extremiste, acolo unde au ajuns la putere, împotriva oamenilor vechiului regim şi împotriva vechilor deprinderi liberale/ suprimarea deAmândouă aceste legi, sau mai exact legea de ori şi proiectul de astăzi, închinate ideiei de ordine în stat, arată îngrijorarea guvernului pentru metodele, pentru propaganda, pentru acţiunea organizaţiilor extremiste. Pe când însă legea pentru prelungirea stării de asediu recurge la mijloace excepţionale pentru a apăra ordinea, proectul de faţă pune în slujba ideii de ordine, prescripţiuni şi sancţiuni, care în aparenţă cel puţin, nu ies din cadrul unei vieţi publice normale, pe amândouă, şi starea de asediu şi legea pentru apărarea ordinar. Şi acest nefericit cumul tulbură şi mai mult spiritele şi stările din ţară. Lumea îşi dă seama, că vă temeţi, că nu puteţi stăpâni teama dv. Şi aceasta nu este bine nici pentru dv., nu este bine nici pentru ideia de ordine. (Aplauze pe băncile partidului Naţional-Țărânesc). Nu trebue să ne înșelăm, d-lor senatori! In preambulul acestui proiect de lege, în expunerea de motive ni se zice că alte state din cele mai civilizate au fost nevoite și ele să ia măsuri de apărarea ordinei, împotriva uneltirilor extremiste. Se vorbește de Cehoslovacia, de Statele Unite, de elveţia. Dar nici Statele Unite, nici Cehoslovacia, nici Elveţia nu trăesc sub stare de asediu sau sub cenzură. Dacă vreţi să vă făuriţi un instrument cât mai comod de guvernare, cu riscul chiar de a provoca reacţiuni serioase, atunci nui aveţi decât să căutaţi legi de autoritate şi legi de represiune în toată lumea, să amestecaţi măsurile bune din America, cu măsurile rele de la noi, măsurile legislative normale, cu măsurile excepţionale şi cu tot şirul de abuzuri al stării de asediu şi al cenzurii. Dacă însă ceia ce vă interesează în adevăr, d-le ministru al justiţiei, este ideia de ordine, atunci puneţi capăt acestei conifuziuni, acestei dezordini în fapte şi în idei. Întăriţi, dacă vreţi, situaţiunea normală. Ieşiţi cu o zi mai înainte din stările excepţionale, săvârşită a libertăţii presei, a libertăţii de gândire, a libertăţii individuale şi înfiinţarea şi popularea temerilor de concentrare, nu poate lua în nume de rău unui Stat de drept, dacă îşi pune asemămintele şi libertăţile la adăpostul unor prescripţiuni precise şi unor sancţiuni severe. Totul depinde d-tor senatori, de felul cum veti aplica această lege. Vedeji, aci este greutatea. Ne dăm perfect de bine seama. Aci este primejdia. In tara noastră guvernele nu prea au nevoe să se împinse pe calea reactiunilor autoritare. Comparatiunea în această privinţă cu Elveţia, cu Statele Unite, cu Cehoslovacia, nu este de fel potrivită. Alegerile din urmă au dovedit in ce măsură un guvern zis constitutional si parlamentar este în stare să uzeze Si să nu vă supăraţi să abuzeze chiar împotriva legii şi a drepturilor de toate împrejurările Şi de toate mijloacele ce-i stau la îndemână. Până unde va merge un asemenea guvern şi unde se va opri când legea însăşi îl va autoriza să-şi dea arama Pe fată? Vedeţi, domnilor senatori, trebue să ţinem seamă de partea însemnată pe care o au moravurile noastre politice în interpretarea şi în aplicarea legilor. Aceasta fiindcă la temelia vieţii noastre politice, la temelia oricărei vieţi politice de oricând, dăinuesc patimile omeneşti. Legiuitorul trebue să urmărească nu numai de a întări gândul său, ideea sa, prin lege, dar şi de a o apăra întotdeauna de înrâurirea patimilor care o înconjoară. Vedeţi ce se petrece la noi. Vorbim de parlamentarism, de democraţie şi trăim sub stare de asediu, sub cenzură, cu tribunale militare, cu procese şi comploturi şi cu măsuri normale, anormale şi excepţionale pentru a Păstra ordinea. Pentru a Păstra ordinea împrumutăm dela extremişti mai întâiu metodele lor energice de apărare şi de sancţionare. Împrumutăm apoi pe nesimţite metodele lor mai energice de guvernare, începem prin a disolva organizaţiunile buclucaşe. Mâine — cine Ştie? — ne disolvăm unii pe alţii. Dv. pe noi, în numele statului liberal, sau noi pe dv. în numele democraţiei rurale. (Protestări pe băncile majorităţii). D. profesor MIHAIL MANOILESCU: Până când va veni unul care să vă disolve pe toţi D. GR. GAFENCU: Şi aceasta este cu putinţă. Dacă vrem, domnilor senatori, să întărim cu adevărat ideea de ordine nu numai împotriva adversarilor declaraţi ai acestei idei, ci împotriva propriilor noastre porniri, şi îndeosebi, îndrăsnesc să o spun, pentru că în această privinţă aveți incontestabil prioritatea. Împotriva propriilor dvs. porniri, trebue ca legiuitorul să păstreze întotdeauna măsură si foarte multă prudentă... O VOCE DE PE BĂNCILE MAJORITĂŢII: Pe care nu aţi Păstrat-o dvs. D. GRIGORE GAFENCU: Vorbesc în mod cât se poate de obiectiv Si general — şi pentru noi Si pentru dvs. — fiindcă apăr o ideie Prin acest proect de lege ati adus în desbatere publică, întreaga problemă a ordinei de stat, problemă pe care o lege cât de bună ar fi, nu o poate deslega decât în foarte mică parte. Partea cea mai însemnată cade nu în sarcina legiuitorului, ci a cârmuitorului. Păstrarea ordinei depinde, înainte de toate, de iscusința, de conştiinţa, de arta de a guverna, şi în aceste frământări sufleteşti şi politice in care trăim, arta de a guverna nu înseamnă numaidecât graba de a aplica măsuri de represiune şi de autoritate, ci, capacitatea de a pricepe, de a pototi şi de a însănătoşi. Frământările de astăzi sunt mult mai mult decât frământări politice şi sociale, frământări sufleteşti. De aceia, pătura cea mai atinsă de aceste frământări la noi, ca şi pretutindeni, este tinerimea. Să băgăm de seamă, domnilor,, ca sub cuvântul de a apăra ordinea, să nu provocăm reacţiuni şi să mărim desordinea. FRĂMÂNTĂRILE GENERAŢIILOR TINERE Neliniştea sufletească a generaţiilor tinere, la primul contact cu stările sociale şi economice de astăzi, se resfrânge, fireşte, şi în domeniul politic şi provoacă acolo neastâmpăr, dor de primenire, câteodată chiar dor de răsturnare. Acesta este efectul; cauzele trebuesc căutate aiurea. Şi aceste cauze, domnilor, nu pot fi căutate cu poliţia, fiindcă poliţia, care găseşte atât de greu pe răufăcătorii de drept comun, nu are nici căderea, nici putinţa de a da de urma unor factori psichologici, cari scapă chiar de sub supravegherea atât de iscusită a celor mai mulţi politicieni ai noştri, de ordine şi de legalitate. Suntem, domnilor senatori, aici într’un domeniu de fenomene sufleteşti. Din neastâmpărul generaţiilor tinerii, după felul cum vor statornici echilibrul sau desechilibrul lor sufletesc, după felul cum îşi vor întări voinţa şi îşi vor stăpâni patimile, sau vor lăsa în voia soartei poftele şi slăbiciunile lor, se pregăteşte viitorul nostru al tuturor. Inetrvenţiile brutale, nesocotite din partea noastă, sunt câteodată mai păgubitoare, mai vătămătoare decât atitudinea de supraveghere, de îndrumare și de așteptare. îmi dau seama că atunci când cercetăm această problemă, atinții de delicată, nu se cuvine, nu putem să stabilim norme de cârmuire de o valoare absolută, în numele cărora să ne putem judeca și condamna unii pe alţii. La lumina faptelor, însă, şi la lumina experienţei pe care am făcut-o şi noi şi dvs. în vremea din urmă, se desprind unele învăţăminte, de o valoare relativă, dacă vreţi, de care totuşi trebue să ţinem seama. Ştim că ne-aţi învinuit şi că ne mai învinuiţi şi astăzi că am fi fost prea toleranţi cu mişcările extremiste. D. ED. RACOVIŢA: Sign . D. GR. GAFENCU:Nu ne sfiim să aducem aceste învinuiri aici în desbatere publică fiindcă vor contribui sa lămurim împreună o problemă care ne interesează pe toţi deopotrivă. Am fost în măsură, d vor, să știu, cât a preocupat această problemă pe fostul prim ministru, d-l Alexandru Vaida-Voevod. S’au răspândit împotriva acestei serioase și conștiincioase preocupări fel de fel de versiuni nedrepte fel de fel de versiuni neîntemeiate. D. Alexandru Vaida-Voevod nu a dat niciodată un sprijin direct sau indirect, moral sau material Gărzii de fier. (Aplauze pe băncile Partidului Naţional Ţârănesc, protestări pe băncile majorităţii) D. ED. RACOVITZA: La consiliul de război, d. Vaida a revendicat onoarea de a fi între Gardişti. D. GRIGORE GAFENCU: Toate învinuirile aduse în această privinţă şi răspândite cu un lux ciudat de publicitate şi în ţară şi mai ales, in streinătate, sunt sfruntate neadevăruri. (Aplauze pe băncile Partidului Naţional-Ţărănesc), care ne este comună: ideia de ordine. D. D. R. IOANIŢESCU: Este degeaba, că n’ai cu cine! D. GR. GAFENCU: De aceia, ne rezervăm dreptul, când vom discuta... (Sgomot). D. LEONTE MOLDOVANU: Preşedinte: D-l°r, vă rog faceţi linişte. De ce vă lasam răpiţi de o vorbă? D. GR. GAFENCU: Ne rezervăm dreptul, domnilor senatori, ca atunci când vom discuta articol cu articol această lege, să propunem unele modificări, pentru a îngrădi partea de arbitraj, de liber arbitru, lăsată cu prea multă generozitate la discreţia guvernului. Până atunci, să-mi daţi voe, să fac, unele consideraţiuni de ordin general. D. ED. RACOVITZA: Vedeţi declaraţiile de astăzi făcute de d. Vaida în faţa Consiliului de război. D. GR. GAFENCU: Este drept că d. Vaida a urmărit totdeauna de aproape, cu tot interesul, cu tot temperamentul său generos şi încă atât de tânăr, tot ce frământa mintea şi viaţa tineretului nostru, fiindcă îşi dădea seama că în aceste frământări tinereşti sunt energii şi avânturi, care, îndrumate pe cale normală, pot contribui să întărească puterea de rezistenţă şi de viaţă a neamului nostru, după cum, dacă apucă pe căi greşite, pot pune în primejdie întreaga noastră organizaţie de stat. D. Alexandru Vaida-Voevod, cu nota de umor care caracterizează gândirea sa, îşi dădea seama şi de altă latură a mişcărilor extremiste. D-lor senatori, trebue să privim această problemă serioasă sub toate laturile şi una din aceste laturi a mişcărilor extremiste de astăzi, ca de totdeauna, este următoarea: Cine nu-şi aminteşte, d-lor seci, ati venit dv. la putere. Ati venit ca să restabiliţi ordinea; — ati declarat-o în ţară, ati declarat-o cu stăruinţă în străinătate. Această motivare a fost o greşală. Aveaţi motive destule ca să veniţi la putere, — dacă nu era decât legitima dv. nerăbdare de a mai sta în opoziţie. D. ED. RACOVIŢA: V’aţî dat demisia. D. GR. GAFENCU: Aveam o mie şi unul de pretexte pentru a veni, după cum aveţi astăzi o mie şi unul de motive pentru a pleca. Să nu vă supăraţi. (Exclamări pe băncile majorităţii). In zilele noastre, domnilor senatori, cârmuirea est© atât de grea, soluţiunile cele mai bune sunt atât de necomplecte şi nemulţumiri se stârnesc atât de uşor şi atât de repede, încât dacă este ceva care nu lipseşte în viaţa noastră politică — pentru cine, fireşte, n’are grija continuităţii, a statornicii autorităţii de stat, sunt motive pentru schimbarea guvernului. Puteaţi să veniţi, de pildă, pentru refacerea finanţelor ţării, fiindcă bugetul — nu din vina noastră, — era deficitar. D. EDUARD RACOVIŢA: Aceasta o admiteți! D. GR. GAFENCU: Admit cu toată sinceritatea, cum veţi admite şi dv., d-le senator, când astăzi, după patru luni de zile, n’aţi putut şi nu puteţi face bugetul, că puteţi pleca pentru a lăsa altora — poate nouă — sarcina de a reface finanţele ţării. D. ED. RACOVIŢA: Aceasta e argotie! D. LEONTE MOLDOVANU, preşedinte: E o glumă. D. GR. GAFENCU: Să lăsăm deoparte, d-lor senatori, ceea ce d-lui preşedinte îi pare o glumă. D. LEONTE MOLDOVANU, preşedinte: Regulamentul mă împiedică să vă întrerup. D. TONY ILIESCU, raportor: N’aţi pierdut nimic, d-le preşedinte, pentru că nu vom rămâne datori cu nimic în răspunsul pe care trebuie să-l dăm. (Aplauze pe băncile majorității). Vă rog să credem, d-le Gafencu, că nu vă vom rămâne datori. Luat act. D. GR. GAFENCU: Vă mulțumesc pentru cavalerismul dv. că nu m-ați întrerupt... D. TONY ILIESCU, raportor. Era o datorie elementară de politețe. D. GR. GAFENCU: ...și sunt convins ca vă vei servi, în răsCelace însă ne tulbură și ne frământă, domnilor senatori, nu este cum vom apăra ordinea mâine ci cum vom restabili ordinea azi? Și atâta vreme cât nu vom deslega această problemă a prezentului, problemă politică de gândire şi de acţiune, toate legile de ordine nu ne vor sluji la nimic. Să vedem de ce este vorba. V. Garda de Fier. Nu mă interenatori, de Coriolan Drăganescu, eroul neuitatului nostru Caragiale, de ilustrul Coriolan, idolul studenţimii generoase şi răsvrătite, care călare pe calul lui Minai Viteazu... D. profesor MIHAIL MANOIULESCU: L-am întâlnit eu ori la Herculane. D. GR. GAFENCU: ...şi strângând la piept statuia de bronz a voevodului, ca să nu fie dat jos de agenţii poliţiei, care-l trăgeau de picioare, jura că mi va înceta lupta până când nu se vor prăbuşi toţi sbirii şi toţi călăii guvernamentali. Un an mai târziu, acelaş Coriolan Drăgănescu, după ce-şi trecuse, cu greu examenele şi intrase în lupta prozaică a vierii a ajuns agent electoral al istoricului dr. Partid Naţional-Liberal, şi comisar de poliţie, sbirul cel mai crunt, al studenţimei generoase şi rfisvrăjite. I# D. ED. RACOVIŢA: Nu putea să fie al partidului naţional-ţărăiiesc*^ D. GR. GAFENCU: Departe de rume gândul că toate mişcările studenţeşti au acelaş substrat şi aceeaşi încheere. Am însă convingerea fermă că în toate frământările tinereşti, în care pulsează un ritm viu şi cald, sunt amestecate între ele, elemente de epopee, elemente de satiră şi elemente de tragedie. Depinde de iscusinţa în bună parte, a cărmuitorului, de liniştea lui sufletească, de stăpânirea sa de sine şi de mâna sa uşoară, ca toate aceste frământări să se scurgă, potolite pe căile normale ale vieţii şi să nu isprăvească în sânge. Puteţi crede ce vreţi de acţiunea d-lui Vaida. Eu am convingerea că dacă această acţiune înţeleaptă n’ar fi fost oprită brusc, dela o zi la alta, n’am avea astăzi de plâns şi dv. şi noi, moartea unui prim ministru şi multe alte suferinţe despre care nu se vorbeşte, dureri şi lacrimi inutile. (Aplauze prelungite pe băncile partidului naţional-ţărănesc). punsul dv., de argumente edificatoare. Doi senatori, odată veniţi la putere, odată consolidări la guvern, puteam să deschidem problema ordinei de Stat şi să căutaţi să-i daţi o deslegare potrivită cu ideile dv. Nu trebuia, însă, să venim cu angajamente faţă de ţară şi cu angajamente faţă de străinătate, să vă aruncaţi numaidecât intr’o luptă de suprimare şi reprimare Intr'o chestiune, pe care n’aiti adâncit-o cu destulă seriozitate de mai înainte. Ati aruncat mănuşa unor oameni îndrăzneţ, cărora nu puteaţi să Ie dat! o satisfacţie mai mare decât dându-le prilejul de a o ridica. După ce l-a« alarmat, după ce i-ati provocat, l-a« Impiedicat să lupte pe căi normale. Le-aţi închis uşa Parlamentului, în preajma alegerilor. In loc să-i siliţi să vină aici, să se explice în faţa noastră şi în faţa ţării, să iasă din domeniul propagandei mistice, să arate ce ştiu şi ce nu ştiu despre nevoile reale, despre problemei© adevărate ale ţării, să vină să lupte la această tribună, unde se consacră talentele adevărate, dar unde se prăbuşesc tot! Idolii şi se desumflă toate pretenţiunile deşarte, dv. i-aţi împins spre codru, spre viaţa aventuroasă P© care o visează. Spre viaţa de haiduci şi conspiratori! (întreruperi de pe băncile majorităţii). Şi a urmat atunci d-or senatori, drama de la Sinaia, care pe toţi ne-a înfiorat. Au urmat sute şi mii de arestări. A urmat starea de asediu şi cenzura, nervozitate sus şi nelinişte jos. Urmează astăzi procesul în faţa Curţii Marţiale, mijloc de propagandă nu totdeauna, pentru ideia de ordine cum o apreciaţi dv., acest proces despre care cei mai cuminţi dintre dv., acei cari văd departe, se întreabă cu îngrijorare: ce este mai bine, achitări, care să transforme pe inculpaţi în eroi, sau condamnări, care să-i transforme în martiri?! Iată dilema, la care am ajuns şi în care se rezumă toată politica dv. de ordine! (Aplauze pe băncile opoziţiei) D. EDUARD RACOVIŢA: Treaba judecătorilor. D. GRIGORE GAFENCU: Şi acum, domnilor senatori, Venim cu legi de ordine, legi pline de bune intenţii — o recunosc, dar legi pentru viitor, fără efect retroactiv, ceiace este foarte bine, sează organizaţiunea de luptă a acestei mişcări extremiste, fiindcă această organizaţie azi nu mai este de domeniul politic, este în cercetarea justiţiei. Să aşteptăm ca justiţia să-şi facă datoria. D. MIHAIL MORA: Nu este aci procesul Gărzii de Fier. I (Citiţi continuarea în pag. 4 a) Măsurile excepţionale prelungitei întreţin o stare de tulburare Ideia de ordine Ordinea de !§«f»I De ce a venit partidul liberal la guvern Ce se petrece PENTRU SĂRBĂTORI CIORAPI ************************** I Uznele Lemaltre Bucureşti f an pis in vânzare an nou tip de rezervor pentru closete (Brevet Regal Român) care prezintă următoarele avantagii: Construcţie ideală şi simplă Fără clopot, Fără plutitor, Umplere continuă, Funcţionează sub presiunea normală din conductă, împrăştie apa sub presiunea din conductă. întrerupătorul cu care este înzestrat, împiedică intrarea gazelor in conducte. Umplere intr’un interval foarte scurt. Pentru orice presiune (până la 20 Atm.). Nu există decât un singur tip Se poate aşeza în orice poziţie (dreapta sau stânga). Absolut sigur contra debordajului. Se furnizează ca dispozitiv special contra îngheţului. Montarea este foarte simplă şi se demontează uşor. Fiecare aparat este numerotat şi însoţit de o scrisoare de garanţi. In depozit la toate magazinele mari de articole sanitare. PRETURI AVANTAJOASE OFERTE LA CERERE (Citit! continuare în pag. 4-a) A Manissalian Joi seara la orei© 9 jum. s’a stins din viaţă, A. Manissalian, marele exportator de cereale de pe vremuri, care împreună cu cei trei fraţi ai săi a fondat în ţara noastră firma Manissalian Fréres, cea mai veche firmă românească de export de cereale, cu renume mondial. Timp de decenii înainte de răsboiu, această mare casă de export a făcut prin activitatea ei în stil mare, prin organizarea ei în spirit occidental gloria şi prestigiul comerţului nostru exterior de cereale. Activitatea acestei mari firme, a însufleţit viaţa porturilor noastre, timp de 40 ani, în jurul acestei întreprinderi impunătoare, trănd direct şi indirect zeci de mii de oameni din toate ramurile profesionale în legătură cu agricultura, transporturile şi comerţul de cereale. Când la câţiva ani după răsboi, această mare firmă de export, a câzut cea dintâi, victimă a crizei economice mondiale şi a greşitei înţelegeri ce conducătorii noştri au avut în aprecierea şi interpretarea evenimentelor economice, porturile noastre, în special Brăila s-au resimţit mult pe urma dispariţiei acestei puternice şi vechi animatoare a târgului cerealelor. La şcoala firmei Manissalian Fréres, şi-au făcut ucenicia şi educaţia mulţi din reprezentanţii de azi ai exportului. Numeroase întreprinderi de cereale existente în trecut şi chiar astăzi, ajunse la situaţiuni frumoase, îşi datoresc progresul şi strălucirea lor actuală protecţiei binevoitoare din trecut a fraţilor Manissalian. Din cei 4 fraţi, doi şi-au pierdut viaţa încă tineri, într-un funest accident de automobil la Paris, iar al treilea A. Manissalian, dispare acum. A fost un om extrem de muncitor Înzestrat cu un spirit gospodăresc cum rar se întâlneşte la noi. In 1915, a creiat intr'o atmosferă de cumplită nehotârâre şi neîncredere a comercianţilor de cereale, una din cele mai serioase organizaţiuni profesionale: „Asociaţia generală a comercianţilor şi exportatorilor de cereale din România, al cărei preşedinte a fost timp de ani, după care a trecut conducerea acestui aşeză-, mnt profesional organizat pe baze morale şi materiale din cele mai trainice, d-lui Em. Brancovici, actualul preşedinte al asociaţiei In 1916, numai după un an de la fondarea asociaţiei, A. Manissalian a izbutit să grupeze în jurul asociaţiei un număr de peste 1500 comercianţi şi exportatori de cereale din întreaga ţară. Graţie activităţii desfăşurate de A. Manissalian, ca preşedinte al Asociaţiei în 1915 şi 1916, guvernul liberal din acea vreme, a fost determinat să dea libertate exportului recoltelor din 1914, 1915 şi 191®, îngrămădite în ţară una peste alta, fară a fi valorificate prin export. Aceste recolte ar fi putrezite în ţară, lipsindu-ne de mijloa-J cele financiare corespunzătoare, cari ne-au fost de atât de mare folos în răsboiul cel mare dacă n'ar fi existat iniţiativa lui Manissa-lian. Dacă ar fi să pomenim numai meritul său de a fi reuşit prin acţiunea sa la asociaţie, să ridice pres- tigiul comerciantului şi exportatorului de cereale prin popularizarea rolului economic însemnat ce a-ceastă breaslă are în valorificarea produselor noastre agricole, încă amintirea sa trebue să rămâie neştearsă in rândurile reprezentanţilor comerţului de cereale. Epitetul pejorativ de „samsar“ cu care publicul şi cercurile oficiale gratificau altă dată, pe comerciantul de cereale, a dispărut graţie lui de mult din spiritul şi mentalitatea generală.