Argus, iulie 1934 (Anul 24, nr. 6365-6390)

1934-07-22 / nr. 6383

■ţ A ANUL XXIV No. 6383 iCITITI Sl RASPAiVDFJl ZIARUL nostru ABONAMENTE■ IM T A R A a IM STGAIMATATI Un an • ■ [• 1000 1®? li Un an ■ • 2200 Ini 6 luni« • « 550 * I 6 luni• • •1300 . 3 luni . . 300 „ I­ 3 luni. • . 800 m 3 lei in țară, 6 lei fa­ a straeliBătate ' ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile No. 24 Et. 1 PAJIUL INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 305­44­ 0 PUBLICITATEA se prim£şt6 la Administraţia ziarulu­­i la toate agenţiile de publicitate Gospodăria staţiunilor noastre climaterice şi balneare * Din toate localităţile climaterice şi balneare româneşti vin ştiri că numărul vizitatorilor e mare şi că în luna August va fi şi mai mare. Faptul e desigur îmbucurător. Orice mijloc care ajută la circula­ţia banului, la înviorarea vieţii economice, trebuie folosit, speculat, pus în condiţiuni cât mai favora­bil® pentru a-şi da din plin roa­dele. Mişcarea unei bune părţi a populaţiei orăşeneşti dintr’o parte în alta a ţării, într’o vreme în care comerţul e de obicei în lâncezire, nu poate face decât bine. Ple­când pentru un răstimp mai îndelungat, în părţi unde nu-şi are aşezarea ei obişnuită, această populaţie migratoare aduce cu sine o nouă forţă de cumpărare pentru locurile străine unde îşi face câtăva vreme noua aşezare. Plecarea „la băi” cum se spune într’o formulă obişnuită, presupune cheltueli dintr’o parte, venituri în­­tr’alta, mişcare comercială, însu­fleţire în viaţa economică a dife­rite regiuni din ţară. In chip normal, mişcările sezo­niere pentru băi nu au de ce fi semnalate. Fenomenul ar trebui să fie obişnuit şi pe regularitatea lui să se poată pune o bază­­ econo­mică. Aşa e în multe ţări. Dacă ne ocupăm însă ca de un fapt deosebit de agomeraţia ce se observă în staţiunile noastre balneare sau climaterice, e că ea îşi are o explicaţie în afară de cele obişnuite. Merge anul acesta foarte multă lume în staţiunile româneşti fiind­că nu poate pleca în străinătate. Banca Naţională e foarte sgârcită în acordarea de devize, pentru cei cari doresc să plece aiurea să-şi caute sănătatea. Am zice că foarte bine face In­stitutul nostru de emisiune că nu înlesneşte plecarea românilor la băie din străinătate, dacă obli­­gându-i astfel să meargă în staţiu­nile româneşti, ar găsi acolo ceia­­ce caută pe alte meleaguri, adică nu numai mijloacele pe cari le pune la îndemână natura pentru refacerea Sănătăţii, dar şi înlesnirile prin cari o bună administraţie face să crească însuşirile­­terapeutice ale unei staţiuni de cură. Nu este din păcate cazul sta­ţiunilor noastre. Şi păcatul e cu atât mai greu, cu cât ţara noastră are mari bogăţii naturale pentru ajutorarea celor suferinzi. Nu lip­seşte nimic: nici aer curat, , nici Soare, nici munte, nici mare, nici isvoare minerale, nici lacuri mira­culoase. Avem tot ce e bun, folo­sitor, tămăduitor. Lipseşte insă un element din cele mai de seamă, care adesea în­­locueşte în străinătate multe bo­găţii naturale: o bună administra­ţie a localităţilor­ de cură. Cele mai multe din staţiunile noastre climaterice au înfăţişarea unor sate, în care nu se ştie ce e gospodăria comunală. Dacă lă­săm la o parte pitorescul locurilor pe unde oamenii se duc să îşi cau­te sănătatea — pitoresc adesea stricat de nepriceperea celor cari îşi au făcut aşezările statornice prin acele locuri — totul aproape te face să părăseşti cât mai repede staţiunile noastre, înfăţişa­rea edilitară e neplăcută. Casele mai toate urâte, şubrezite, neinde­­plinind condiţiunile­ higienice cari să ajute la refacerea sănătăţii ce­lor suferinzi. Drumurile nepavate, nepietruite, pline de praf pe soare desfundate şi noroioase când plouă. fî|h Excepţiunile sunt rare. Starea de proasta întreţinere în care se află până azi staţiunile noastre balneare şi climaterice a creat o mentalitate greu de schimbat. Se cunosc cazuri în care administra­ţia băilor hotărâtă să aducă în­dreptările necesare, a trebuit să ceară ajutorul jandarmilor pentru a putea face un trotoar. Se împo­triveau proprietarii caselor prin faţa cărora urma să treacă trotoa­­rul. Orice schimbare li se părea o grozăvenie, mai ales când tre­buia să li se ia o bucăţică de te­ren, deşi bine­înţeles li se dădea cuvenita despăgubire bănească. Locuinţele cari se oferă spre închiriere vilegiaturiştilor sunt de cele mai multe ori, sub orice pre­supunere de confort, higienă şi agrement. Desigur în cele mai multe staţiuni există câte un hotel sau două şi câteva vile. Cari nu ajung însă pentru toată lumea,nici când nu e aglomeraţie, dar mite când sezonul e bogat. Ră­mân clar pentru cei mai mulţi, lo­cuinţele obişnuite din staţiune, din sat adică. Cum sunt acestea am arătat şi de altfel mai toată lu­mea le cunoaşte. Descriind aceste stări, nu facem nici o comparaţie cu stările din străinătate. Desigur nu putem cere staţiunilor noastre care funcţio­nează doar două-trei luni pe an, să aibă înfăţişarea şi confortul staţiunilor străine,, astfel orânduite că pot primi vizitatori tot anul. Dar putem cere acum, când multă lume e silită să rămână în ţară, ca această împrejurare sa fie folosită pentru întărirea legă­turilor dintre vizitatori şi staţiu­nile climaterice şi balneare româ­neşti. Tot auzim de asociaţiuni şi or­ganizări oficiale pentru desvolta­­rea turismului românesc. Aceste asociaţiuni au bugete şi înlesniri pentru propagandă. Socotim că între un afiş sau un prospect ori­cât de ispititor şi ce face , poves­teşte un vilegiaturist despre locul pe unde a fost, cea mai hotărâ­toare propagandă o face tot cel care a văzut. O cameră curată şi luminoasă, un drum pietruit, o po­tecă bine bătătorită prin pădure, atrag, conving mai mult decât orice reclamă tipărită de asocia­ţiile pentru desvoltarea turismului. Iată dar încotro trebuie să se îndrepte sforţărie celor cari au în grija lor administrarea staţiuni­lor noastre balneare şi climaterice. Civilizarea acestor staţiuni. Gospodăria comunală a staţiuni­lor noastre să fie încredinţată unor oameni care să îşi dea sea­ma că au pe mâna lor o bogăţie ce trebuie făcută să rodească, nu să se risipească sub nepăsarea şi ne­orânduiala nepriceperii. Băile ro­mâneşti trebuie să dea celor su­ferinzi nu numai nămolul sau apa minerală prescrisă de medic, dar şi condiţiunile de higienă şi con­fort, fără de care de cele mai multe ori se pierd foloasele terapeutice ale băiei. Numai aşa clienţii vor putea fi atraşi şi reţinuţi. Numai aşa aglo­meraţia în staţiuni va putea deveni un fenomen obişnuit, şi nu datorit împrejurărilor excepţionale, cum e cazul în acest an. P­IAŢA Exportatorii de cereale încearcă zadarnic să facă afaceri cu piaţa olandeză, care oferă pentru mo­­ment preţurile cele mai mari pen­tru orz. La Rotterdam orzul „faq“ a cotat kfl. 5,60 per suta de kgr. Dacă ţinem seamă de prima de compensaţie normală, ce se plăte­şte la exportul în alte ţări şi care se ridică la 20 la sută netto, atunci paritatea lo­ Dunăre ar fi aproape de 26.060 de lei. Nu putem exporta în Olanda decât cu predarea tota­lităţii devizelor la B. N. R. Nu am ajuns încă la un aranjament cu O­­landa, care ne impune exportul prin compensaţie. Campania de export e la uşe şi aranjamentele conven­ţionale nu sunt încă realizate, ca să putem exporta.­­ * Suntem informaţi că in ziua de 14 Iulie s’a eliberat o nouă auto­rizaţie principială de export prin compensaţie, valabilă până la 31 Decembrie a. c. Această autoriza­ţie e dată pe baza unui export su­­plimentar de lemne şi petrol în I­­talia şi Franţa.« Piaţa bumbacului înregistrează serioase avansări. La Chicago, New­ Orleans şi New-York preţuri­­le sunt în urcare. Speculaţia par­ticipă activ la transacţii. La Li­verpool ultimele cotaţiuni au fost per iulie, pence 6.9% per lb. pentru marfă americană. Bumbac Sache I­­laridis a cotat 8.35 pence per lb. La New-York s’au făcut încheieri la 13.15 cents per lb. 1 . Intr’una din primele şedinţe ale Delegaţiei Economice a Guvernului se va pune în discuţie suspendarea măsurilor de restricţie pentru, ,ex­portul de cereale. In primul rând se va studia pemiterea exportului de porumb. Reducerea deficitului bugetar italian — De la corespondentul nostru — ROMA, 20 Iulie (prin telefon). — Deficitul bu­getar, care, la sfârşi­tul lui iunie, se cifra la 1.500 mili­oane de lire va fi redus cu mai mult de ju­mătate, mulţumită mă­surilor hotărâte de guvern pentru complecta echilibrare a gestiunii fe­roviare. Deficitul exploatării căilor ferate, care se urcă la 800 milioane de l­­­rere, e în mare parte coborât con­curenţei făcute de transportul au­tomobile. Toate liniile automobile vor fi expropriate şi exploatate de Stat. Totodată se vor practica e­­conomii însemnate budgetul căilor ferate. O taxă nouă pe industrie — De astă fată municipală — Primăria municipiului Bucureşti a trimis o ciudată circulară tutu­ror întreprinderilor industriale din Capitală, cari dispun de instalaţiuni sau uzine producătoare de energie electrică, prin care li se pune în vedere că vor plăti anumite taxe comunale pe energia sau lumina e­­lectrică produsă pentru consumul propriu. In circulară, municipiul arată că aceste taxe urmează a se percepe pe baza art. 16 din legea finanţelor locale, pe baza legei speciale din 21 Martie 1920, precum şi pe baza art. 527 şi 528 din regulamentul pentru fixarea, constatarea și perceperea veniturilor municipiului din 1 Oct. 1933. Este din partea municipiului o greșită interpretare a legii în a­­ceastă nouă impunere a industriei cu taxe pe energia electrică pro­prie.­­ • Legea din 1920 prevede că ta­xele pe energia electrică proprie se vor percepe de stat, iar nu de comune, — statul fiind numai obli­gat a vărsa comunelor o cotă parte din încasările realizabile. Așa dar, pe baza legii din 1920 comunale în nici un caz nu au dreptul să perceapă vre-o taxă. In ce privește art. 527—528 din suspomeiîitul regulament, care pre­văd impunerea cu taxe comunale a energiei electrice și mecanice pro­duse și consumate de întreprinde­rile industriale, ele sunt cu desă­vârșire lipsite de bază legală." Art. 25 din legea finanțelor locale, pe care se întemeiază prevederile a­­cestor articole, dă dreptul comunei să înfinţeze taxe, numai pentru ser­viciile organizate şi prestate de ea pentru uzul particular al locuitori­lor, cum sunt: curăţatul gunoaielor, serviciul apelor, serviciul vidanjelor cântăritul mărfurilor etc.; Nici de cum nu poate fi interpretat acest articol, ca dând dreptul comu­nei să încaseze taxe pentru ser­vicii pe care nu le prestează şi pe care întreprinderile particulare le organizează singure pentru trebuin­ţele lor.­­ Regulamentul în chestie, chiar şi dacă e aprobat de Ministerul de In­terne, nu are putere legală, atât timp cât conţine dispoziţiuni ce ies din cadrul legii pe care se bazează. De altfel se ştie, că statul pentru a uşura situaţia industriei a renun­ţat la impozitul nedrept pe cifra de afaceri asupra energiei electrice produsă de întreprinderile indus­triale pentru consumul propriu. Cum deci poate veni comuna să a­­dauge o asemenea sarcină ilegală și grea asupra industriei. Din calculele provizorii făcute de una din marile întreprinderi indus­triale din capitală, rezultă că acea­stă industrie, ar urma să plătească municipiului drept taxă asupra e­­nergiei electrice, suma considera­bilă de circa 9 milioane lei. REP. 3 Săptămâna cerealelor SII „top.“ al comerţului de cereale. Adunarea co­mitetului economic al Ligii Naţiunii 1.— Piaţa internă. — Piaţa externă in ultima săptămână s’a răspân­dit ştirea că se­­ proiectează un „pool” al comerţului de cereale. Acest „pool” e socotit a fi orga­nismul, care va garanta agriculto­rilor un preţ remunerator pentru grâu şi va contribui astfel la o ra­pidă îmbunătăţire a situaţiunii e­­conomice. Trebuie să lămurim unele no­ţiuni cari, ni se pare, nu sunt de­loc clare în expunerile date publi­cităţii. Ţinem în primul rând să stabilim că un „podl“ nu cores­punde în mod absolut unui „mono­pol’ şi că privilegiul, ce implică a­­ceastă din urm­ă formă de organi­zare a comerţului, nu trebuie să fie la baza „pool”-ului. Dacă iniţiatorii proiectului de or­ganizare a comerţului intern de ce­reare, au dorinţa să facă „un pool”, atunci e necesar Ca d-lor să ştie că va fi nevoie de consimţământul liber al tuturor negustorilor de ce­reale interesaţi, şi că intervenţia statului în materia nu ar avea n­ci un fel de noimă. Monopolul înseamnă cu totul alt­ceva. Ei ar trebui să corespundă unei forme de supraveghere a co­merţului de cereale. Diferitele or­ganizatione create în Polonia, in Germania, în Bulgaria, în Cehoslo­­vacia etc. predispun la credinţa, că monopolul cerealelor ar fi o form­ă economică salvatoare, care ar per­mite rezolvarea tuturor probleme­lor de ordin economic, financiar şi social, legate de producţia agri­colă.­­ Se vorbeşte la noi de un „pod­” al comerţului de grâu. Nu înţele­gem bine scopul practic al acestei iniţiative, cât timp nu vom cu­noaşte bine de unde se vor lua banii pentru finanţarea operaţiuni­lor de cumpărare şi distribuţie a cerealelor negociate. Dacă iniţia­torii „pool”-ului se gândesc, ca fie­care săşi finanţeze singur opera­ţiunile, atunci ne punem întrebarea, ce rost ar avea acest pool. Spori­rea preţurilor nu e deloc în intere­sul negustorului, care trebuie şi are dreptul să cumpere cât mai efo­tin. Puţinii bani, cari­­ au mai ră­mas după ani de criză şi de pier­deri necontenite, nu-i mai poate risca un afaceri, cari nu-i permit un cât mai mare şi cât de intere­sant câştig. Pe de altă parte însă avem tot interesul ca producătorul agricol să fie încurajat pentru ca preţul remuneratoriu să-l stimuleze a pro­duce cât de mult şi cât de bine. Acest interes e însă un interes e­­conomic general. El nu poate fi pus numai in sarcina negustorimii. Atunci problema are cu totul alt aspect. Dacă statul trebuie să in­tervină pentru regular­ea, recte pentru susţinerea, preţurilor la cereale, în­deosebi pentru grâu, atunci nu va fi posibilă altă solu­ţie, decât acea aplicată şi în anul trecut. Intervenţia statului pe pia­ţă prin Comisariatul Grâului a fost cât se poate de binevenită. Evident că şi activitatea acestui Comisariat depinde de disponibi­lul de fonduri pentru îndeplinirea acţiunii de stocare, azi mai necesa­ră de­cât oricând. Grâul se oferă în oboare la 42.000 de lei vagonul şi riscăm ca acest preţ, care se pluteşte pentru o marfă absolut su­perioară de ??—?8 kgr. cu 2 la sută corpuri negre, să se prăvălea­scă când Comisariatul Grâului nnu-şi va începe cât mai curând vigilenţa-i activitate. Dacă se doreşte monopolul co­merţului de grâu Statul sau Ban­ca Naţională vor trebui în orice caz să finanţeze acest monopol. Comerţul nostru de cereale, inclu­siv casele mari de export nu sunt azi în măsură să stocheze. Nu se poate cunoaşte nici o dată dinainte rezultatul unei astfel de acţiuni de stockaj. Prin urmare casei© mari se vor abţine, iar cele mici cari n’au ce pierde, vor crede că e rost de vreo afacere. Pentru moment avem însă impresia că pe de o parte Comisariatul Grâului înţelege să modifice tactica sa de intervenţiu­­ne în politica preţurilor pentru grâu, numai în cazul când ar îi scutit a scoate bani din pungă, în celalt caz el preferă să şi urmeze tactica din anul trecut. ★ Adunarea Comitetului Economic al Societăţii Naţiunilor se întru­neşte la Geneva în momentul de faţă. Se vor discuta probleme e­­con­omice generale. Delegaţii şi ex­perţii statelor participante vor e­­xamina rezultatele diferitelor con­ferinţe internaţionale, care au avut loc de la ultima şedinţă până azi şi vor scruta realizările conferinţei mondiale de la Londra din 1933 precum şi concluziile conferinţelor Grâului. Intre marile probleme cari vor preocupa­ această adunare se găseşte şi acea a organizării pie­ţii mondiale pentru anumite mate­rii prime. împreună cu zahărul, lemnul, cărbunele şi alte produse, cerealele ocupă primul loc al aces­tor preocupări. Delegaţii de la Geneva au fost de acord a recunoaşte, că conjunc­tura mărfurilor pe piaţa mondială a devenit cu mult mai grea şi a­­ceastă înteţire a situaţiunii se da­­toreşte mai puţin cauzelor iniţiale, cari au provocat desechilibrul, cât îndărătniciei statelor mari, cari nu contenesc a grămădi chiar azi sta­vile peste stavile în refacerea cir­­­culaţiuniii internaţionale a mărfu­rilor. Experţii au caracterizat politica economiilor autarchice drept o a­­beraţie şi drept o diformaţiune morbidă a speculaţiunii omeneşti şi au luat cu îndârjire poziţiune contra inerţiei care stăpâneşte azi mecanismul economic al ţărilor. (Continuarea in pag. II-a) Controlul exportului Exportul nostru e în scădere. In ciuda măsurilor administrative, cari precum știm au fost luate tocmai pentru ca să se sporeas­că exportul prin orice mijloace, tre­buie să constatăm pentru primele 5 luni din anul curent o scădere destul de importantă a exportului. Fără să atribuim cifrelor o va­loare decisivă, fără să refuzăm argumente serioase, cari pot com­bate deducţiile noastre, e stabilit în lumina cifrelor oficiale, că am exportat in­ primele cinci luni din a­­nul 1933 mărfuri în valoare de 5,6 miliarde de lei, iar în aceiaş epocă a anului curent am exportat măr­furi pentru o valoare de numai 5,2 miliarde de lei, iar în aceiaşi epocă am cercetat şi CA­NTITaŢILE ex­portate, fiind că am întâlnit în loc competinţe credinţa, că s’ar fi ex­portate, fiind că am întâlnit în loc trecut, şi că numai valorile au scă­zut. Ei bine, această credinţă are baze reale. In primele cinci luni din 1933 am exportat 3426,7 mii de tone, iar în aceiaş epocă a anului 1934 s-a ex­portat numai 3352,5 mii de tone. Această situaţie cercetată în lu­mina diferitelor metode de regle­mentare a exportului va permite o analizare precisă şi concludentă a rezultatelor obţinute. * Banca Naţională e singura auto­rizată să administreze­­circulaţia mijloacelor externe de Plată, de cari dispunem. Toate devizele din export i se cuvin ei. Derogarea de­­ la acest privilegiu nu se face decât in anumite condiţii şi cu respecta­rea unor anumite forme. Una din ele e exportul prin com­pensaţie. Technica comercială a recurs tot mai mult la această me­todă de regulare a obligaţiunilor, ce­re-au importatorii noştri faţă de furnizorii şi de creditorii lor străini, şi am cercetat de aceea mai de a­­proape funcţionarea organismului de control şi de constatare, însăr­cinat cu verificarea operaţiunilor de export prin compensaţie. * Activitatea de control a acestui organism e foarte gingaşe şi ar pretinde o adâncă şi foarte variată cunoştinţă a mecanismului comer­cial de schimburi. Scopul controlului e să evite a­­buzurile şi să încurajeze în mod practic o cât mai largă şi mai fe­cundă aplicare a sistemului. Iată condiţiunile în cari funcţionează. Există două categorii de autori­zaţii pentru exportul prin compen­saţie: a) cele eliberate de Consiliul Su­perior al Contingentării şi b) cele eliberate de Banca Naţio­nală. Prima categorie de autorizaţii se referă la aprobări de importuri noui. In baza acestor compensaţii beneficiarii sunt autorizaţi să im­porte din anumite ţări mărfuri de­numit© şi ei renunţă a cere în schimb Băncii Naţionale devizele pentru plata mărfurilor importate. In schimb importatorii primesc dreptul ca, în derogare de la prin­cipiu general referitor la circula­ţia şi procurarea devizelor, să ex­porte mărfuri FARA CA TOTALI­TATEA MIJLOACELOR DE PLA­TA IN DEVIZE, CE REZULTA DIN ACESTE EXPORTURI, SA FIE PREDATE BĂNCII NAŢIONALE. Ei se obligă totuşi în genere să pre­dea institutului nostru de emisiu­ne o cotă parte de devize, care va­riază între 25 şi 40 la sută. A doua categorie se referă aproa­pe exclusiv la operaţiuni de com­pensaţi© pentru rambursarea de datorii vechi. Ele pot avea un ca­racter pur financiar sau isvoresc din furnituri de mărfuri neachitate la timp. Pentru ca aceste compen­saţii să nu fie în opoziţie cu con­cepţia doctrinară s-a convenit ca ele să nu fie date decât atunci când ele contribue realmente la o spo­rire a exportului. Principiul supra­­exportului, adică a exportului su­plimentar a determinat această a­­titudine. Technica administrativă şi bi­­­rocratică a reglementat aceste ma­nipulări de verificare şi control după metodele următoare: Ministerul de Industrie şi Comerţ sau Banca Naţională aprobă ex­portul în compensaţie, înregistrarea, verificarea şi con­trolul tuturor operaţiunilor se face la Banca Naţională, dat fiind inte­resul pur valutar, care dictează a­­cest control. Banca Naţională va da prin urmare beneficiarului avi­zul favorabil pentru import. Acest aviz se chiam­ă AUTORIZATIA PRINCIPIALA. In baza acestei au­­torizatiuni, beneficiarul e scutit sa dea B. N. R. în cazul unui export de mărfuri denumite în această au­torizaţie, totalitatea devizelor. El predă Băncii Naţionale numai cota parte cuvenită. Importatorul are deci posibili­tatea să plătească din devizele ce rămân la dispoziţia lui, facturile în devize ce trebuie să le achite. îndată ce importatorul de măr­furi, dispune de contrapartida la export, el obţine de la Banca Na­ţională AUTORIZAŢIA DEFINI­TIVA. In baza acestei autorizaţii vama de esire permite exportul, eliberea­ză exportatorului aşa-numitul for­mular „C.“ Acest formular e docu­mentul care permite importatorului introducerea de mărfuri prin com­pensaţie în limita valorii stabilite într’însul. Importatorul trebuie să obţină în prealabil un certificat din partea Uniunii Exportatorilor de Cereale, când e vorba de cereale şi din partea Institutului Naţional de Export, atunci când e vorba de alte mărfuri. Cota parte de devize către Ban­ca Naţională trebuie depusă în cel mult trei luni de la data exportului şi o bancă autorizată pentru co­merţul de devize trebuie să garan­teze executarea acestui angaja­ment. Pe baza certificatului Banca Na­ţională comunică Ministerului de Industrie şi Comerţ, serviciul re­glementării importului că se poa­te permite importul. ■ J Technica pur biurocratică a ope-Cititi continuare în na?. Solidaritatea devizelor angro-saxone şi soarta devizelor aur — Prin telefon, dela coresponden­tul nostru special !-PARIS, 20 Iulie. — Cu o discretă intervenţie a fondului britanic de regularizare valutară s’a oprit în timp o alunecare a lirei sterline dincolo de cursul de 76,26. S’a pro­vocat chiar o uşoară reprimă a de­vizei engleze. Urcare a cărei expli­caţie nu trebuie căutată decât în hotărârea Londrei şi a menţine — deocamdată — raportul din ulti­mele patru săptămâni între devi­zele anglo-saxone. Solidaritatea aceasta între lira şi dolar confirmă temeinicia ştirii, dupe care Anglia şi Statele­ Unite ar fi reluat negocierile pentru în­­cheerea unui acord monetar cu ca­racter vremelnic. Convorbirile, în­cepute la Basel, continuate la Lon­dra, vor fi desăvârşite la New York. Pentrucă nu e o simplă coincidenţă, că d. Montagu Norman s’a înbar­­cat pe vaporul cu care d. Harrison, se întoarce în­­America. Guverna-, torul Băncii Angliei şi Guvernato­rul lui Federal Reserve Bank of New York vor avea astfel răgaz să examineze toate laturile problemei monetare, care astăzi se pune nu­mai în lumina unei prestabilizări a lirei şi dolarului. Firesc era ca* exploatarea abilă a evenimentului să stârnească, in târgiul devizelor, un curent de ce­reri în favoarea monedelor engleză şi americană. Cereri cari s’au tra­dus printr’o tensiune a raporturi­lor asupra lirei şi dolarului. Spe­cula interesată, însă, s’a grăbit să dea faptului o tălmăcire păgubi­toare blocului-aur şi îndeosebi fran­cului — protagonistul rezistenţei faţă de presiunea — dinăuntru şi de afară a inflaţionismului. Terenul politic din ultimele două zile s’a pretat întrucâtva jocului. Pentrucă nu se poate cere marelor judecată cumpănită a diriguitorilor. Poate cu oarecare temeiu opinia publică s’a alarmat de consecinţele ce ar putea să le aibă ofensiva, Tardieu împotriva radicalilor. Ofen­sivă al cărei semnal îl constituie re­chizitoriul virulent rostit de fostul preşedinte de consiliu, actual mi­nistru de Stat, in faţa comisiunii parlamentare de anchetă în aface­rea Staviski. In cercurile autorizate, insă­ se declară că se exagerează mult tea­ma exprimată. Orice s’ar întâmpla , chiar o denunţare formală a ar­mistiţiului politic — ordinea nu va fi tulburată, iar paritatea metalică a devizei va fi menţinută. Asigurarea aceasta nu va întâr­zia să calmeze spiritele nu numai în stradă, dar şi în arena Bursei. Dacă apare aproape de netăgăduit o înţelegere anglo-americană pen­tru influenţarea cursurilor mone­­delor-aur, nu mai puţin incontesta­bilă e soliditatea frontului-aur. So­liditate care va rezista cu succes atâta vreme cât cuminţenia po­porului francez va evita ţării zgu­duirile unei aventuri politice. Iar poporul francez, care cu nici un preţ nu va îngădui o depreciere a economii sale, va şti să potoleas­că pornirea bătăioasă a politiciani­­lor, grăbiţi să deschidă o succesiune prematură şi primejdioasă. O. Feld ,J­­ .I­­ . Politica preţurilor în Statele­ Unite — De la corespondentul nostru la PARIS, 20 Iulie (prin telefon). —, O cablogramă din New York sem­nalează hotărârea guvernului ame­rican de a rupe cu desăvârşire cu politica până acum practicată în sensul unei urcări sistematice a pre­ţurilor. Mai mult, administraţia din Washington s’ar gândi să edicteze o serie de măsuri pentru stăvilirea tendinţei unora dintre întreprinderi de a spori peţul de desfacere, fără ca acest spor să fie îndreptăţit printr’o creştere a sarcinilor regiei. O anchetă în acest sens a şi fost ordonată în ce privește scumpirea bruscă a unora dintre derivatele pe­trolului.­­ “' T " " Abonamente" pentru BAI O LUNA Lei ido

Next