Argus, iulie 1934 (Anul 24, nr. 6365-6390)
1934-07-22 / nr. 6383
■ţ A ANUL XXIV No. 6383 iCITITI Sl RASPAiVDFJl ZIARUL nostru ABONAMENTE■ IM T A R A a IM STGAIMATATI Un an • ■ [• 1000 1®? li Un an ■ • 2200 Ini 6 luni« • « 550 * I 6 luni• • •1300 . 3 luni . . 300 „ I 3 luni. • . 800 m 3 lei in țară, 6 lei fa a straeliBătate ' ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile No. 24 Et. 1 PAJIUL INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 30544 0 PUBLICITATEA se prim£şt6 la Administraţia ziarului la toate agenţiile de publicitate Gospodăria staţiunilor noastre climaterice şi balneare * Din toate localităţile climaterice şi balneare româneşti vin ştiri că numărul vizitatorilor e mare şi că în luna August va fi şi mai mare. Faptul e desigur îmbucurător. Orice mijloc care ajută la circulaţia banului, la înviorarea vieţii economice, trebuie folosit, speculat, pus în condiţiuni cât mai favorabil® pentru a-şi da din plin roadele. Mişcarea unei bune părţi a populaţiei orăşeneşti dintr’o parte în alta a ţării, într’o vreme în care comerţul e de obicei în lâncezire, nu poate face decât bine. Plecând pentru un răstimp mai îndelungat, în părţi unde nu-şi are aşezarea ei obişnuită, această populaţie migratoare aduce cu sine o nouă forţă de cumpărare pentru locurile străine unde îşi face câtăva vreme noua aşezare. Plecarea „la băi” cum se spune într’o formulă obişnuită, presupune cheltueli dintr’o parte, venituri într’alta, mişcare comercială, însufleţire în viaţa economică a diferite regiuni din ţară. In chip normal, mişcările sezoniere pentru băi nu au de ce fi semnalate. Fenomenul ar trebui să fie obişnuit şi pe regularitatea lui să se poată pune o bază economică. Aşa e în multe ţări. Dacă ne ocupăm însă ca de un fapt deosebit de agomeraţia ce se observă în staţiunile noastre balneare sau climaterice, e că ea îşi are o explicaţie în afară de cele obişnuite. Merge anul acesta foarte multă lume în staţiunile româneşti fiindcă nu poate pleca în străinătate. Banca Naţională e foarte sgârcită în acordarea de devize, pentru cei cari doresc să plece aiurea să-şi caute sănătatea. Am zice că foarte bine face Institutul nostru de emisiune că nu înlesneşte plecarea românilor la băie din străinătate, dacă obligându-i astfel să meargă în staţiunile româneşti, ar găsi acolo ceiace caută pe alte meleaguri, adică nu numai mijloacele pe cari le pune la îndemână natura pentru refacerea Sănătăţii, dar şi înlesnirile prin cari o bună administraţie face să crească însuşirileterapeutice ale unei staţiuni de cură. Nu este din păcate cazul staţiunilor noastre. Şi păcatul e cu atât mai greu, cu cât ţara noastră are mari bogăţii naturale pentru ajutorarea celor suferinzi. Nu lipseşte nimic: nici aer curat, , nici Soare, nici munte, nici mare, nici isvoare minerale, nici lacuri miraculoase. Avem tot ce e bun, folositor, tămăduitor. Lipseşte insă un element din cele mai de seamă, care adesea înlocueşte în străinătate multe bogăţii naturale: o bună administraţie a localităţilor de cură. Cele mai multe din staţiunile noastre climaterice au înfăţişarea unor sate, în care nu se ştie ce e gospodăria comunală. Dacă lăsăm la o parte pitorescul locurilor pe unde oamenii se duc să îşi caute sănătatea — pitoresc adesea stricat de nepriceperea celor cari îşi au făcut aşezările statornice prin acele locuri — totul aproape te face să părăseşti cât mai repede staţiunile noastre, înfăţişarea edilitară e neplăcută. Casele mai toate urâte, şubrezite, neindeplinind condiţiunile higienice cari să ajute la refacerea sănătăţii celor suferinzi. Drumurile nepavate, nepietruite, pline de praf pe soare desfundate şi noroioase când plouă. fî|h Excepţiunile sunt rare. Starea de proasta întreţinere în care se află până azi staţiunile noastre balneare şi climaterice a creat o mentalitate greu de schimbat. Se cunosc cazuri în care administraţia băilor hotărâtă să aducă îndreptările necesare, a trebuit să ceară ajutorul jandarmilor pentru a putea face un trotoar. Se împotriveau proprietarii caselor prin faţa cărora urma să treacă trotoarul. Orice schimbare li se părea o grozăvenie, mai ales când trebuia să li se ia o bucăţică de teren, deşi bineînţeles li se dădea cuvenita despăgubire bănească. Locuinţele cari se oferă spre închiriere vilegiaturiştilor sunt de cele mai multe ori, sub orice presupunere de confort, higienă şi agrement. Desigur în cele mai multe staţiuni există câte un hotel sau două şi câteva vile. Cari nu ajung însă pentru toată lumea,nici când nu e aglomeraţie, dar mite când sezonul e bogat. Rămân clar pentru cei mai mulţi, locuinţele obişnuite din staţiune, din sat adică. Cum sunt acestea am arătat şi de altfel mai toată lumea le cunoaşte. Descriind aceste stări, nu facem nici o comparaţie cu stările din străinătate. Desigur nu putem cere staţiunilor noastre care funcţionează doar două-trei luni pe an, să aibă înfăţişarea şi confortul staţiunilor străine,, astfel orânduite că pot primi vizitatori tot anul. Dar putem cere acum, când multă lume e silită să rămână în ţară, ca această împrejurare sa fie folosită pentru întărirea legăturilor dintre vizitatori şi staţiunile climaterice şi balneare româneşti. Tot auzim de asociaţiuni şi organizări oficiale pentru desvoltarea turismului românesc. Aceste asociaţiuni au bugete şi înlesniri pentru propagandă. Socotim că între un afiş sau un prospect oricât de ispititor şi ce face , povesteşte un vilegiaturist despre locul pe unde a fost, cea mai hotărâtoare propagandă o face tot cel care a văzut. O cameră curată şi luminoasă, un drum pietruit, o potecă bine bătătorită prin pădure, atrag, conving mai mult decât orice reclamă tipărită de asociaţiile pentru desvoltarea turismului. Iată dar încotro trebuie să se îndrepte sforţărie celor cari au în grija lor administrarea staţiunilor noastre balneare şi climaterice. Civilizarea acestor staţiuni. Gospodăria comunală a staţiunilor noastre să fie încredinţată unor oameni care să îşi dea seama că au pe mâna lor o bogăţie ce trebuie făcută să rodească, nu să se risipească sub nepăsarea şi neorânduiala nepriceperii. Băile româneşti trebuie să dea celor suferinzi nu numai nămolul sau apa minerală prescrisă de medic, dar şi condiţiunile de higienă şi confort, fără de care de cele mai multe ori se pierd foloasele terapeutice ale băiei. Numai aşa clienţii vor putea fi atraşi şi reţinuţi. Numai aşa aglomeraţia în staţiuni va putea deveni un fenomen obişnuit, şi nu datorit împrejurărilor excepţionale, cum e cazul în acest an. PIAŢA Exportatorii de cereale încearcă zadarnic să facă afaceri cu piaţa olandeză, care oferă pentru moment preţurile cele mai mari pentru orz. La Rotterdam orzul „faq“ a cotat kfl. 5,60 per suta de kgr. Dacă ţinem seamă de prima de compensaţie normală, ce se plăteşte la exportul în alte ţări şi care se ridică la 20 la sută netto, atunci paritatea lo Dunăre ar fi aproape de 26.060 de lei. Nu putem exporta în Olanda decât cu predarea totalităţii devizelor la B. N. R. Nu am ajuns încă la un aranjament cu Olanda, care ne impune exportul prin compensaţie. Campania de export e la uşe şi aranjamentele convenţionale nu sunt încă realizate, ca să putem exporta. * Suntem informaţi că in ziua de 14 Iulie s’a eliberat o nouă autorizaţie principială de export prin compensaţie, valabilă până la 31 Decembrie a. c. Această autorizaţie e dată pe baza unui export suplimentar de lemne şi petrol în Italia şi Franţa.« Piaţa bumbacului înregistrează serioase avansări. La Chicago, New Orleans şi New-York preţurile sunt în urcare. Speculaţia participă activ la transacţii. La Liverpool ultimele cotaţiuni au fost per iulie, pence 6.9% per lb. pentru marfă americană. Bumbac Sache Ilaridis a cotat 8.35 pence per lb. La New-York s’au făcut încheieri la 13.15 cents per lb. 1 . Intr’una din primele şedinţe ale Delegaţiei Economice a Guvernului se va pune în discuţie suspendarea măsurilor de restricţie pentru, ,exportul de cereale. In primul rând se va studia pemiterea exportului de porumb. Reducerea deficitului bugetar italian — De la corespondentul nostru — ROMA, 20 Iulie (prin telefon). — Deficitul bugetar, care, la sfârşitul lui iunie, se cifra la 1.500 milioane de lire va fi redus cu mai mult de jumătate, mulţumită măsurilor hotărâte de guvern pentru complecta echilibrare a gestiunii feroviare. Deficitul exploatării căilor ferate, care se urcă la 800 milioane de lrere, e în mare parte coborât concurenţei făcute de transportul automobile. Toate liniile automobile vor fi expropriate şi exploatate de Stat. Totodată se vor practica economii însemnate budgetul căilor ferate. O taxă nouă pe industrie — De astă fată municipală — Primăria municipiului Bucureşti a trimis o ciudată circulară tuturor întreprinderilor industriale din Capitală, cari dispun de instalaţiuni sau uzine producătoare de energie electrică, prin care li se pune în vedere că vor plăti anumite taxe comunale pe energia sau lumina electrică produsă pentru consumul propriu. In circulară, municipiul arată că aceste taxe urmează a se percepe pe baza art. 16 din legea finanţelor locale, pe baza legei speciale din 21 Martie 1920, precum şi pe baza art. 527 şi 528 din regulamentul pentru fixarea, constatarea și perceperea veniturilor municipiului din 1 Oct. 1933. Este din partea municipiului o greșită interpretare a legii în această nouă impunere a industriei cu taxe pe energia electrică proprie. • Legea din 1920 prevede că taxele pe energia electrică proprie se vor percepe de stat, iar nu de comune, — statul fiind numai obligat a vărsa comunelor o cotă parte din încasările realizabile. Așa dar, pe baza legii din 1920 comunale în nici un caz nu au dreptul să perceapă vre-o taxă. In ce privește art. 527—528 din suspomeiîitul regulament, care prevăd impunerea cu taxe comunale a energiei electrice și mecanice produse și consumate de întreprinderile industriale, ele sunt cu desăvârșire lipsite de bază legală." Art. 25 din legea finanțelor locale, pe care se întemeiază prevederile acestor articole, dă dreptul comunei să înfinţeze taxe, numai pentru serviciile organizate şi prestate de ea pentru uzul particular al locuitorilor, cum sunt: curăţatul gunoaielor, serviciul apelor, serviciul vidanjelor cântăritul mărfurilor etc.; Nici de cum nu poate fi interpretat acest articol, ca dând dreptul comunei să încaseze taxe pentru servicii pe care nu le prestează şi pe care întreprinderile particulare le organizează singure pentru trebuinţele lor. Regulamentul în chestie, chiar şi dacă e aprobat de Ministerul de Interne, nu are putere legală, atât timp cât conţine dispoziţiuni ce ies din cadrul legii pe care se bazează. De altfel se ştie, că statul pentru a uşura situaţia industriei a renunţat la impozitul nedrept pe cifra de afaceri asupra energiei electrice produsă de întreprinderile industriale pentru consumul propriu. Cum deci poate veni comuna să adauge o asemenea sarcină ilegală și grea asupra industriei. Din calculele provizorii făcute de una din marile întreprinderi industriale din capitală, rezultă că această industrie, ar urma să plătească municipiului drept taxă asupra energiei electrice, suma considerabilă de circa 9 milioane lei. REP. 3 Săptămâna cerealelor SII „top.“ al comerţului de cereale. Adunarea comitetului economic al Ligii Naţiunii 1.— Piaţa internă. — Piaţa externă in ultima săptămână s’a răspândit ştirea că se proiectează un „pool” al comerţului de cereale. Acest „pool” e socotit a fi organismul, care va garanta agricultorilor un preţ remunerator pentru grâu şi va contribui astfel la o rapidă îmbunătăţire a situaţiunii economice. Trebuie să lămurim unele noţiuni cari, ni se pare, nu sunt deloc clare în expunerile date publicităţii. Ţinem în primul rând să stabilim că un „podl“ nu corespunde în mod absolut unui „monopol’ şi că privilegiul, ce implică această din urmă formă de organizare a comerţului, nu trebuie să fie la baza „pool”-ului. Dacă iniţiatorii proiectului de organizare a comerţului intern de cereare, au dorinţa să facă „un pool”, atunci e necesar Ca d-lor să ştie că va fi nevoie de consimţământul liber al tuturor negustorilor de cereale interesaţi, şi că intervenţia statului în materia nu ar avea nci un fel de noimă. Monopolul înseamnă cu totul altceva. Ei ar trebui să corespundă unei forme de supraveghere a comerţului de cereale. Diferitele organizatione create în Polonia, in Germania, în Bulgaria, în Cehoslovacia etc. predispun la credinţa, că monopolul cerealelor ar fi o formă economică salvatoare, care ar permite rezolvarea tuturor problemelor de ordin economic, financiar şi social, legate de producţia agricolă. Se vorbeşte la noi de un „pod” al comerţului de grâu. Nu înţelegem bine scopul practic al acestei iniţiative, cât timp nu vom cunoaşte bine de unde se vor lua banii pentru finanţarea operaţiunilor de cumpărare şi distribuţie a cerealelor negociate. Dacă iniţiatorii „pool”-ului se gândesc, ca fiecare săşi finanţeze singur operaţiunile, atunci ne punem întrebarea, ce rost ar avea acest pool. Sporirea preţurilor nu e deloc în interesul negustorului, care trebuie şi are dreptul să cumpere cât mai efotin. Puţinii bani, cari au mai rămas după ani de criză şi de pierderi necontenite, nu-i mai poate risca un afaceri, cari nu-i permit un cât mai mare şi cât de interesant câştig. Pe de altă parte însă avem tot interesul ca producătorul agricol să fie încurajat pentru ca preţul remuneratoriu să-l stimuleze a produce cât de mult şi cât de bine. Acest interes e însă un interes economic general. El nu poate fi pus numai in sarcina negustorimii. Atunci problema are cu totul alt aspect. Dacă statul trebuie să intervină pentru regularea, recte pentru susţinerea, preţurilor la cereale, îndeosebi pentru grâu, atunci nu va fi posibilă altă soluţie, decât acea aplicată şi în anul trecut. Intervenţia statului pe piaţă prin Comisariatul Grâului a fost cât se poate de binevenită. Evident că şi activitatea acestui Comisariat depinde de disponibilul de fonduri pentru îndeplinirea acţiunii de stocare, azi mai necesară decât oricând. Grâul se oferă în oboare la 42.000 de lei vagonul şi riscăm ca acest preţ, care se pluteşte pentru o marfă absolut superioară de ??—?8 kgr. cu 2 la sută corpuri negre, să se prăvălească când Comisariatul Grâului nnu-şi va începe cât mai curând vigilenţa-i activitate. Dacă se doreşte monopolul comerţului de grâu Statul sau Banca Naţională vor trebui în orice caz să finanţeze acest monopol. Comerţul nostru de cereale, inclusiv casele mari de export nu sunt azi în măsură să stocheze. Nu se poate cunoaşte nici o dată dinainte rezultatul unei astfel de acţiuni de stockaj. Prin urmare casei© mari se vor abţine, iar cele mici cari n’au ce pierde, vor crede că e rost de vreo afacere. Pentru moment avem însă impresia că pe de o parte Comisariatul Grâului înţelege să modifice tactica sa de intervenţiune în politica preţurilor pentru grâu, numai în cazul când ar îi scutit a scoate bani din pungă, în celalt caz el preferă să şi urmeze tactica din anul trecut. ★ Adunarea Comitetului Economic al Societăţii Naţiunilor se întruneşte la Geneva în momentul de faţă. Se vor discuta probleme economice generale. Delegaţii şi experţii statelor participante vor examina rezultatele diferitelor conferinţe internaţionale, care au avut loc de la ultima şedinţă până azi şi vor scruta realizările conferinţei mondiale de la Londra din 1933 precum şi concluziile conferinţelor Grâului. Intre marile probleme cari vor preocupa această adunare se găseşte şi acea a organizării pieţii mondiale pentru anumite materii prime. împreună cu zahărul, lemnul, cărbunele şi alte produse, cerealele ocupă primul loc al acestor preocupări. Delegaţii de la Geneva au fost de acord a recunoaşte, că conjunctura mărfurilor pe piaţa mondială a devenit cu mult mai grea şi această înteţire a situaţiunii se datoreşte mai puţin cauzelor iniţiale, cari au provocat desechilibrul, cât îndărătniciei statelor mari, cari nu contenesc a grămădi chiar azi stavile peste stavile în refacerea circulaţiuniii internaţionale a mărfurilor. Experţii au caracterizat politica economiilor autarchice drept o aberaţie şi drept o diformaţiune morbidă a speculaţiunii omeneşti şi au luat cu îndârjire poziţiune contra inerţiei care stăpâneşte azi mecanismul economic al ţărilor. (Continuarea in pag. II-a) Controlul exportului Exportul nostru e în scădere. In ciuda măsurilor administrative, cari precum știm au fost luate tocmai pentru ca să se sporească exportul prin orice mijloace, trebuie să constatăm pentru primele 5 luni din anul curent o scădere destul de importantă a exportului. Fără să atribuim cifrelor o valoare decisivă, fără să refuzăm argumente serioase, cari pot combate deducţiile noastre, e stabilit în lumina cifrelor oficiale, că am exportat in primele cinci luni din anul 1933 mărfuri în valoare de 5,6 miliarde de lei, iar în aceiaş epocă a anului curent am exportat mărfuri pentru o valoare de numai 5,2 miliarde de lei, iar în aceiaşi epocă am cercetat şi CANTITaŢILE exportate, fiind că am întâlnit în loc competinţe credinţa, că s’ar fi exportate, fiind că am întâlnit în loc trecut, şi că numai valorile au scăzut. Ei bine, această credinţă are baze reale. In primele cinci luni din 1933 am exportat 3426,7 mii de tone, iar în aceiaş epocă a anului 1934 s-a exportat numai 3352,5 mii de tone. Această situaţie cercetată în lumina diferitelor metode de reglementare a exportului va permite o analizare precisă şi concludentă a rezultatelor obţinute. * Banca Naţională e singura autorizată să administrezecirculaţia mijloacelor externe de Plată, de cari dispunem. Toate devizele din export i se cuvin ei. Derogarea de la acest privilegiu nu se face decât in anumite condiţii şi cu respectarea unor anumite forme. Una din ele e exportul prin compensaţie. Technica comercială a recurs tot mai mult la această metodă de regulare a obligaţiunilor, cere-au importatorii noştri faţă de furnizorii şi de creditorii lor străini, şi am cercetat de aceea mai de aproape funcţionarea organismului de control şi de constatare, însărcinat cu verificarea operaţiunilor de export prin compensaţie. * Activitatea de control a acestui organism e foarte gingaşe şi ar pretinde o adâncă şi foarte variată cunoştinţă a mecanismului comercial de schimburi. Scopul controlului e să evite abuzurile şi să încurajeze în mod practic o cât mai largă şi mai fecundă aplicare a sistemului. Iată condiţiunile în cari funcţionează. Există două categorii de autorizaţii pentru exportul prin compensaţie: a) cele eliberate de Consiliul Superior al Contingentării şi b) cele eliberate de Banca Naţională. Prima categorie de autorizaţii se referă la aprobări de importuri noui. In baza acestor compensaţii beneficiarii sunt autorizaţi să importe din anumite ţări mărfuri denumit© şi ei renunţă a cere în schimb Băncii Naţionale devizele pentru plata mărfurilor importate. In schimb importatorii primesc dreptul ca, în derogare de la principiu general referitor la circulaţia şi procurarea devizelor, să exporte mărfuri FARA CA TOTALITATEA MIJLOACELOR DE PLATA IN DEVIZE, CE REZULTA DIN ACESTE EXPORTURI, SA FIE PREDATE BĂNCII NAŢIONALE. Ei se obligă totuşi în genere să predea institutului nostru de emisiune o cotă parte de devize, care variază între 25 şi 40 la sută. A doua categorie se referă aproape exclusiv la operaţiuni de compensaţi© pentru rambursarea de datorii vechi. Ele pot avea un caracter pur financiar sau isvoresc din furnituri de mărfuri neachitate la timp. Pentru ca aceste compensaţii să nu fie în opoziţie cu concepţia doctrinară s-a convenit ca ele să nu fie date decât atunci când ele contribue realmente la o sporire a exportului. Principiul supraexportului, adică a exportului suplimentar a determinat această atitudine. Technica administrativă şi birocratică a reglementat aceste manipulări de verificare şi control după metodele următoare: Ministerul de Industrie şi Comerţ sau Banca Naţională aprobă exportul în compensaţie, înregistrarea, verificarea şi controlul tuturor operaţiunilor se face la Banca Naţională, dat fiind interesul pur valutar, care dictează acest control. Banca Naţională va da prin urmare beneficiarului avizul favorabil pentru import. Acest aviz se chiamă AUTORIZATIA PRINCIPIALA. In baza acestei autorizatiuni, beneficiarul e scutit sa dea B. N. R. în cazul unui export de mărfuri denumite în această autorizaţie, totalitatea devizelor. El predă Băncii Naţionale numai cota parte cuvenită. Importatorul are deci posibilitatea să plătească din devizele ce rămân la dispoziţia lui, facturile în devize ce trebuie să le achite. îndată ce importatorul de mărfuri, dispune de contrapartida la export, el obţine de la Banca Naţională AUTORIZAŢIA DEFINITIVA. In baza acestei autorizaţii vama de esire permite exportul, eliberează exportatorului aşa-numitul formular „C.“ Acest formular e documentul care permite importatorului introducerea de mărfuri prin compensaţie în limita valorii stabilite într’însul. Importatorul trebuie să obţină în prealabil un certificat din partea Uniunii Exportatorilor de Cereale, când e vorba de cereale şi din partea Institutului Naţional de Export, atunci când e vorba de alte mărfuri. Cota parte de devize către Banca Naţională trebuie depusă în cel mult trei luni de la data exportului şi o bancă autorizată pentru comerţul de devize trebuie să garanteze executarea acestui angajament. Pe baza certificatului Banca Naţională comunică Ministerului de Industrie şi Comerţ, serviciul reglementării importului că se poate permite importul. ■ J Technica pur biurocratică a ope-Cititi continuare în na?. Solidaritatea devizelor angro-saxone şi soarta devizelor aur — Prin telefon, dela corespondentul nostru special !-PARIS, 20 Iulie. — Cu o discretă intervenţie a fondului britanic de regularizare valutară s’a oprit în timp o alunecare a lirei sterline dincolo de cursul de 76,26. S’a provocat chiar o uşoară reprimă a devizei engleze. Urcare a cărei explicaţie nu trebuie căutată decât în hotărârea Londrei şi a menţine — deocamdată — raportul din ultimele patru săptămâni între devizele anglo-saxone. Solidaritatea aceasta între lira şi dolar confirmă temeinicia ştirii, dupe care Anglia şi Statele Unite ar fi reluat negocierile pentru încheerea unui acord monetar cu caracter vremelnic. Convorbirile, începute la Basel, continuate la Londra, vor fi desăvârşite la New York. Pentrucă nu e o simplă coincidenţă, că d. Montagu Norman s’a înbarcat pe vaporul cu care d. Harrison, se întoarce înAmerica. Guverna-, torul Băncii Angliei şi Guvernatorul lui Federal Reserve Bank of New York vor avea astfel răgaz să examineze toate laturile problemei monetare, care astăzi se pune numai în lumina unei prestabilizări a lirei şi dolarului. Firesc era ca* exploatarea abilă a evenimentului să stârnească, in târgiul devizelor, un curent de cereri în favoarea monedelor engleză şi americană. Cereri cari s’au tradus printr’o tensiune a raporturilor asupra lirei şi dolarului. Specula interesată, însă, s’a grăbit să dea faptului o tălmăcire păgubitoare blocului-aur şi îndeosebi francului — protagonistul rezistenţei faţă de presiunea — dinăuntru şi de afară a inflaţionismului. Terenul politic din ultimele două zile s’a pretat întrucâtva jocului. Pentrucă nu se poate cere marelor judecată cumpănită a diriguitorilor. Poate cu oarecare temeiu opinia publică s’a alarmat de consecinţele ce ar putea să le aibă ofensiva, Tardieu împotriva radicalilor. Ofensivă al cărei semnal îl constituie rechizitoriul virulent rostit de fostul preşedinte de consiliu, actual ministru de Stat, in faţa comisiunii parlamentare de anchetă în afacerea Staviski. In cercurile autorizate, insă se declară că se exagerează mult teama exprimată. Orice s’ar întâmpla , chiar o denunţare formală a armistiţiului politic — ordinea nu va fi tulburată, iar paritatea metalică a devizei va fi menţinută. Asigurarea aceasta nu va întârzia să calmeze spiritele nu numai în stradă, dar şi în arena Bursei. Dacă apare aproape de netăgăduit o înţelegere anglo-americană pentru influenţarea cursurilor monedelor-aur, nu mai puţin incontestabilă e soliditatea frontului-aur. Soliditate care va rezista cu succes atâta vreme cât cuminţenia poporului francez va evita ţării zguduirile unei aventuri politice. Iar poporul francez, care cu nici un preţ nu va îngădui o depreciere a economii sale, va şti să potolească pornirea bătăioasă a politicianilor, grăbiţi să deschidă o succesiune prematură şi primejdioasă. O. Feld ,J .I . Politica preţurilor în Statele Unite — De la corespondentul nostru la PARIS, 20 Iulie (prin telefon). —, O cablogramă din New York semnalează hotărârea guvernului american de a rupe cu desăvârşire cu politica până acum practicată în sensul unei urcări sistematice a preţurilor. Mai mult, administraţia din Washington s’ar gândi să edicteze o serie de măsuri pentru stăvilirea tendinţei unora dintre întreprinderi de a spori peţul de desfacere, fără ca acest spor să fie îndreptăţit printr’o creştere a sarcinilor regiei. O anchetă în acest sens a şi fost ordonată în ce privește scumpirea bruscă a unora dintre derivatele petrolului. “' T " " Abonamente" pentru BAI O LUNA Lei ido