Argus, octombrie 1934 (Anul 24, nr. 6444-6469)
1934-10-01 / nr. 6444
Acest număr este închinat Expozitiei-Târg a Industriei Românești $ ANUL XXIV No. 6444 ŞMHTOMC® ®®@t ®m*0%999Q9M®9mm * » *t j MOTT ^ s*e t°^ *©®®®e©®ö®o« ABONAMENTE■ In străinătate Un an . . * 2200 lei 6 luni • •, ■ 1300 • 3 luni r.~K 800 « 3 Ies în sală, 6 lei în străinătate. *) 4 in țară Un an • • • 1009 iei 6 Iuni • « • 550 • 3 luni • . . 300 ▼ Vi f 5 Lei 28 PAGINI ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE: București Str. Constantin Kille Mo. 24 St. ----------1—I--------------------•■ - - --------------INDUSTRIEI si FUNITIEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05-44 Luni I Octombrie 1034 mpan^ MOTT V e I a® s s PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate. A Expoziţia din Parcul Carol fM ' * I“—***“ - • . ........._ Rostos! şi înţelesul ei Ne*am obişnuit sa privim viaţa noastră economnică prin prizma crizei. De criză ne vorbesc specialiştii şi profanii, producătorii şi ‘ consumatorii, tehnicienii şi economiştii, sociologii şi , ideologii. K Criza“ e cuvântul care făureşte toate şi îndreptăţeşte toate. In aceste vremi de abaciusi şi de nierânduială în fapte, în idei şi în cuvinte, când munca de toate zilele stă încă sub povara ruinelor pricinuită de marele răsboi, crima e suprema raţiune şi supremul oftat al unor generaţiuni ce se cred năpăstuite. Iată, însă, că în aceste zile, în care se „raţionează“ şi se oftează atâtde mult — prea mult — creşte şi se desvoltă o industrie de care ţara se poate mândri. Nu e, fireşte, o industrie prea bogată şi prea puternică. Suntem o ţară nouă. Nu am moştenit întreprinderi înzestrate, nici mari rezerve cSs cis* r''!îîa asum se fhchiaigă munca ţării în aşezăminte de viitor. E o sforţare care creşte din nevoi şi slebe is. Aşa cum e, îî datorăm o industrie vie, muncitoare, aşezată pe temelii sănătoase. Şi orice prilej de a ne da seama de acest adevăr îmbucurător e binevenit. De aceea ziarul nostru, care s’a străduit, acum doi ani, să organizeze o expoziţie permanentă a industriei naţionale, şi a reuşit să dea dovada cât de felurită, de întreprinzătoare şi de vioaie e producţia naţională, salută cu bucurie frumoasa expoziţie din faarcul Carol. Această expoziţie poate avea azi, şi un alt înţeles, şi o altă însemnătate. Industria noastră e la o răscruce. In ce direcţie o vor împinge, mâine, puterile ei de dezvoltare? Dacă viaţa economică, în lume, se reîntoarce la căile normale, supunându-se legilor fireşti de apropiere, de schimb şi de colaborare între state, industria noastră va avea de desvoltat, în deosebi, bogăţiile noastre naţionale. Dacă tendinţele de autoarchie, de economie naţională închisă şi artificială se întind şi se adâncesc, industria noastră va fi nevoită să facă faţă acestor frământări nefireşti, crescând şi desvoltându-se pe toate tărâmurile. Azi, ea îşi a întrunit la Parcul Carol, toate forţele răsleţite pe întinsul ţării. Le trece în revistă. Şi îşi dă seama că e în stare să înfrunte orice s’ar întâmpla mâine în gospodăria lumii: de o fi pace, de o fi război. GRIGORE GAFENCU O privire înainte de Ion Săvescu Ne despart abia doi ani, de când criza mondială a pus la mare încercare puterea de rezistenţă şi de creaţiune a industriei noastre. Azi, orice român priveşte cu mândrie realizările măreţe îndeplinite de iniţiativa particulară şi rezultatele spiritului de întreprindere al industriaşilor Români, dar puţini cunosc cât de grea a fost situaţia aceleiaşi industrii acum câţiva ani. M-am gândit că e bine să amintesc acest lucru deoarece este bine să nu omitem că în afară de fenomenele mai curând sau mai târziu trecătoare ale conjuncturilor creatoare uneori de prosperitate alteori de depresiune în economia individului sau chiar cu caracter general economic, există totdeauna alături de capitalul productiv, reprezentat de utilajul industrial, mai cu seamă acel incomparabil de preţios capital: iniţiativa, omului, priceperea Şi destoinicia lui la muncă. In anii grei de criză, alături de industriaşii mari şi mici, au luptat şi Băncile, pentru ca depresiunea economică să fie atenuată. Am îndeplinit astfel o datorie către Ţară. Industria care a avut nevoie de acest sprijin a putut, să reziste şi să se resimtă mai puţin de greutăţile enorme ce i se pusese în cale. Azi, alături de industrie, avem şi noi bucuria acţiunii noastre de acum doi ani. Expoziţia Târg a Industrei Româneşti este mărturie vie a puterii naționale de realizare. Este adevărat că prefacerea condiţianţor economice a impus în ultimii doi ani economiei noastre naţionale o întreagă revedere a aparatului ei de producţie şi că tot atât de mult tendinţele de autarchie din lumea întreagă au reclamat şi la noi prin complectare şi perfecţionare o industrie cât mai bine utilată şi mai puternică. Dar economia noastră naţională depinde azi în foarte mare măsură de perfectă funcţionare a mecanis moris mului de producţie Industrială. Industriaşii şi-au făcut datoria, ei au dovedit că sunt priceput să fabrice în ţară orice produs de care consumul intern are nevoie. Este deci o datorie naţională să nu se pună piedici în mers. Aprovizionarea lozincioasă cu materii prime sau cu semifabricatele necesare funcţionări regulate, apare azi ca un comandament naţional. Trebue să ne pătrundem de credinţa că importul trebuie să satisfacă în primul rând nevoile funcţionării industriei. E o măsură pe care o impune chiar felul cum se prezintă Expoziţia-Târg a Industriei Româneşti! Asigurarea mersului bine al Industriei Naţionale, totdeauna dar mai ales în vremurile grele ce trecem, apare după mine ca o revoie imordială, prosperitatea ei contindându-se cu prosperitatea geneală. Ami Argust Numărul festiv al ziarului nostru închinat Expoziţiei-Târg a Industriei Româneşti dă prin articolele, statisticele şi monografiile ce publică o imagine complectă a desvoltării şi puterii industriei româneşti Industria română la Expoziţia Târg de Cezar Popescu Comisar general al ExpoziţieiiTârg a Industriei Româneşti La sărbătoarea industriei, contribuţia noastră nu a fost decât acea de a împreuna energiile, de a uni sforţările tuturor intrun avânt comun. Toate elogiile, toate mulţumirile se cuvin guvernului, uniunilor profesionale şi industriaşilor, expozanţi. Ei ne-au dat neprecupeţitul lor concurs pentru ca ExpoziţiaTârg a Industriei Româneşti, să fie imaginea atât de înălţătoare a spiritului de iniţiativă şi de devotament al industriei noastre naţionale. Ne amintim cu toţii de prima Expoziţie a Industriei româneşti din anul 1921, care atât ca organizare cât şi ca realizare, ne-a fost şi ne va fi pururea pildă. Ea ne-a fost un viu exemplu şi iniţiatorilor expoziţiei din 1921 se cuvin mulţumirile noastre. De atunci până azi industria noastră a parcurs un drum lung plin de încordare necontenită şi de sforţări ce-i fac onoare. Dela primul contact în 1921 al industriilor împrăştiate în diferitele ţinuturi ale României întregite până azi,s’a realizat o unificare, o strânsă colaborare a tuturor factorilor, industriali din ţara întreagă. Dar nici odată spiritul de solidaritate economică naţională nu s’a impus mai mult decât azi. In cadrul recensământului de producţiune al ţării şi în lumina tendinţelor economice în lume, Expoziţia-Târg, la care participă colectiv întreaga noastră industrie, ia caracterul unei manifestări naţionale. Probleme grave şi de mare însemnătate frământă azi viaţa economică a popoarelor. Ele s-au pus în trecut şi la noi şi se pun şi acum când suntem in preajma revizuirii unei legislaţii industriale învechite. Se resimte puternic necesitatea unei politici industriale definitive, conformă cu interesele adevărate de azi şi de mâine, ale economiei româneşti. Această politică nu poate fi stabilită decât pe bază de criterii obiective şi de documentări imparţiale şi cu caracter ştiinţific. Expozida Tărg este un asemenea criteriu. Acest lucru nu l-a înţeles numai Uniunea Generală a Industriaşilor din România dăndu-ne concursul său nelimitat pentru înfăptuirea acestei expoziţiI, dar tot comerţul şi toţi bumădaşii din ţară au înţeles foloy^^L rezultă pentru dânşii din manifestare, care le aparţine. In calitate de expozanţi ei se fac cunoscuţi. In calitatea lor de industriaşi ei au găsit prin această expoziţie românească ocaziunea, să-şi lărgească intr’o măsură nebănuită posibilităţile de aprovizionare. Câţi industriaşi nu au găsit, vizitând expoziţia noastră, că numărul produselor industriale, de cari au nevoie pentru fabricaţia lor, şi pe cari şi le pot procura în ţară e foarte mare, şi că ei se pot astfel dispensa de importul unui număr de articole de primă necesitate. In prezenţa celor realizate, faţă de rezultatele obţinute prin bunăvoinţă neprecupeţită a factorilor competenţi nu pot decât să adresez mulţumirile mele d-lui ministru al Industriei şi Comerţului şi Comitetului de Organizare a Ex- Poziţiei-Târg a Industriei Româneşti, cu căror preţios concurs a făcut posibil, ca această manifestare a industriei româneşti să întreacă aşteptările noastre. O călduroasă mulţumire ţin să adresez colaboratorilor noştri administrativi, technici şi artistici, cari cu devotament sacrificii şi multă destoinicie„ au contribuit la succesul atât de inimos al Expoziţiei Tărg a Industriei Româneşti. Loc de frunte şi-a câştigat industria romaneasca Afonii |n|n|i n I n r n Greutăţi uriaşe au fost învinse.Industria a trecut singură toate opreliştele crizei. Victoria. Octombrie 1931. Vă mai aduceţi aminte? Uraganul deslănţuit de bursele americane se năpusteşte cu furie în Europa, cuprinde apoi tot globul, scrimcinând din temelie toate industriile financiare din lume. Piaţa noastră financiară e şi ea cuprinsă de nelinişte. In locul încrederii fecunde care asigură bunul mers al instituţiilor financiare şi industriale, îşi face loc neîncrederea, bănuiala. Zvonurile cele mai de necrezut la început şoptite. Încep să prindă. Sufletul oamenilor este cuprins de frică. La început timid, deponenţii mici încep să-şi retragă depunerile. Băncile fac faţă tuturor cererilor. Frica se transformă insă rapid într-o adevărată panică. Deponenţii mai Încrezători încep să se teamă şi ei, se grămădesc năvalnic la ghişeele băncilor şi-şi cer banii înapoi, imediat. Vor sări simtă in mână, siguri, Băncile cari nu aveau tot capitalul lichid nu pot face faţă Imediat cererilor Le trebue timp pentru, recuperarea lui din diferitele Investiţii făcute. Bănei mari, instituţii financiare serioase, cu un trecut glorios de decenii, se văd silite să Închidă ghişeele. Disperarea deponenţilor creşte. Panica se întinde vijelios. Lumea presimte o prăpastie pe care Insă numai neincredera şi frica singure, o sapă. Băncile cari nu s’au inchis se grăbeau să-şi adune capitalurile ca să poată rezista năvalei deponentilor. Incredera trebuia cucerită cu orice preţ. Şi singurul mijloc era atunci satisfacerea tuturor cererilor, cu orice jertfe. Creditele aprobate erau denunţate. Se dă astfel o grea lovitură industriei naţionale care avea nevoe de capitaluri Răul se întinde. O fabrică din nordul Ardealului, o firmă din cele mai solide, ale cărei instalaţiuni valorau peste 300 milioane lei şi care se bucura de un credit nelimitat, la toate băncile, s’a văzut în pericol de a-şi înceta producţia căci i se denunţase un credt de 30 milioane lei, pe care nu-l mai putea găsi Şi aceasta nu era decât unul din nenumăratele cazuri petrecute în acea vreme. Un director dela „Creditul Industrial” care s’a întors pe la sfârşitul lui octombrie 1931 din concediul pe care-l petrecuse în străinătate nu-şi mai recunoştea colegii. Era o adevărată jale, ne spunea d-sa. O grea năpastă a căzut pe capul industriei. Industriaşii debitori nu-şi puteau plăti, din lipsă de credite, nici dobânzile pentru Prelungirea scadenţei”. Industria noastră a fost pusă la cea mai grea încercare dela începuturile ei. Şi a răsbit. N’au trecut nici trei ani de zile de atunci şi în pitorescul parc din Capitală, i~i, se deschide o grandioasă expoziţie a industriei româneşti, minunată expresie a unei victori depline. In concertul economiei naţionale un loc de frunte si-a cucerit industria românească. Dacă aruncăm o scurtă privire asupra situaţiei de acum trei ani, ne putem da seama de valoarea exactă a expoziţiei. Abea acum se poate vedea in ce măsură industria noastră naţională a putut rezista crizei, şi cum s’a desvoltat până azi. E drept, o bună parte din aceste rezultate fericite se datoresc sprijinului de care s'a bucurat industria noastră, din partea Statului, prin măsuri vamale şi prin înfiinţarea regimului de contingentare. Să nu exagerăm însă acest sprijin, căci ştim prea bine cu toţii că Statul dacă a dat cu o mână a ştiut să ia înapoi cu cealaltă. Dacă pe de o parte a acordat industriaşilor un regim de favoare prin contingentarea importului, pe de altă parte nu şi-a plătit datoriile către industriaşii furnizori lipsindu-i astfel de capitalul necesar continuării producţiei. Şi Statul este doar cel mai însemnat client al industriei româneşti. Un bun consumator dar un rău platnic. Datoriile Statului către industria noastră se ridică la circa 17 miliarde lei. Şi nu sunt aci datorii numai faţă de marea industrie ci mai ales faţă de micii industriaşi, industria alimentară, industria textilă şi altele de acest fel. Dacă deficitul bugetar din trecut se ridică azi la circa 20 miliarde, asta este în cea mai mare parte o urmare a neplăţii la timp a datoriilor Statului către industrii. Datoriile provenite din cheltueli de personal sunt în prea mică proporţie în această sumă uriaşe. Să nu se exagereze deci sprijinu acordat de Stat industriei naţionale pentru trecerea crizei. Succesul este întreg al industriei. Industria creiază mm izvoare de Maane de Gr. Dimitrescu. Guvernatorul Băncii Naţionale Străduinţele intregrinzătorilor, favorizate în ultima vreme, de tendinţele autarhice ale economiei mondiale, as reuşit să transforme România, dintr’o ţară de agricultori, într’o ţară cu o structură economică complexă, în care factorul industrial ocupă un loc de o deosebită importanţă. Formarea unei puternice industrii naţionale, consecinţa unor reale necesităţi economice, trează noui isvoare de bogăţie şi constitue chezăşia unei armonioase des vei ţări a economiei naţionale. Expoziţia industriei româneşti concretizează înn chip fericit, progresele uimitoare realizate în ultimul deceniu şi învederează vitalitatea economiei româneşti, prin spontana sa adaptare la nouile condiţiuni economice internaţionale, Ne trebue o industrie puternică de Ctir. Penescu-Keutsch Preşedintele Uniunei Generale a Industriaşilor Români „Suntem o ţară a cărei majoritate a populaţiunei este formată din agricultori. Industria vine astăzi când randamentul agricultural este mai slab să-i dea cel mai solid ajutor şi să îndrumeze mână în mână econo- Piia naţională pentru desvoltarea şi îmbogăţirea ţării’’. Cuvintele regale ne sunt un puternic îndemn ca să râvnim tară preget îndeplinirea lor Tot gândul nostru, toate străduitele noastre vor fi pururea îndreptate către căutarea acelui echilibru armonios şi fecundător al activităţilor economice în stat-Uniunea Generală a IndustriaŞilor din România se pune în serviciul cauzei ce a fost sădită în minţile noastre de M. S. Regele. Industriaşii din România nu doresc decât să poată răspunde netribunaţi chemării lor. Va fi însă datoria noastră să ne impuni singuri o disciplină severă şi chibzuită, pentru că activitatea industriei naţionale să fie potrivită nevoilor economice Şi capacităţii dat sorbiţiunea tării. 1 1! ‘^iW' Domeniu activităţilor industriale , atât de larg Şi nevoile marilor noastre masse de consumatori agricoli sunt atât de deschisa unei sporiri largi şi bogate a activităţii noastre industriale Incât o astfel da disciplină nu ar însemna o îngrădire voluntară a iniţiative! particulare ci ea va contribu numai la o cât mai fecundă1 şi folositoare exploatare a posibilităţilor noastre economice, îmbunătăţind randamentul agriculturii Şi ridicând astfel nivelul social al păturii noastre ţărăneşti, industria îşi va deschide un câmp nespus de bogat de activitate. Ca să ajungem la acest rezultat va fi nevoie să urmărim cu atenţie complectarea utilajului nostru industrial Astfel vom înlătura din calea desvoltării normala a industriei noastre, greutăţile şi vom încuraja iniţiativa particulară pentru noi înfăptuiri. Fără o industrie puternică nu se poate apăra agricultura, nu se poată obţine o balanţă comercială activă, nu se poate echilibraugetul, nu se poate apăra moneda ţării. O vizită ! Expoziţia Târg la interne!! Româneşti iivitorii vor găsi în imaginile 92 şi 83 ale numărului ele faţă o «descriere amănunţită a standurilor din Expoziţie Daci vreţi să vedeţi Mae Expozia, singu descrierea standuriluir făcută în ziarisl nostru , prin Ü0 Pentru industria naţionali dte Oskar Kaufmann- Expoziţia Industriei Româneşti inaugurată zilele trecute nu dovedeşte numai succesele în adevăr remarcabile, ce le poate înregistra economia românească in acest domeniu. Ea este mărturia deosebitei puteri de muncă, a inteligenţei şi a perseverenţei neobosite a industriaşilor români, fie el mici sau mari. Ţinând seamă de dificultăţile ce industria românească a întâmpinat de ani de zile, vom şti de abia să preţuim importanţa şi mărimea sforţărilor făcute. Se vorbeşte adesea de „industrie parasitară”, dar nimeni nu-şi pune întrebarea cât de mare e aportul industriei în producţia noastră naţională Şi cât de importantă e partea ei în satisfacerea bugetului statului Am credinţa că orice om politic, fie el cât de închis vederilor largi şi de concepţie, va trebui să recunoască acum definitiv, capacitatea de producţie şi importanţa industriei româneşti. Cred că vorbele sunt de prisos când relev faptul că industriaşi cu vază mi-au declarat după vizita la expoziţie, cât de surprinşi au fost de diversitatea şi de calitatea producţiei noastre industriale. Personal aşi dori să mai adaugă că frumoasa afirmare a industriei româneşti e o dovadă mai mult pentru Banca de Credit Român, că politica noastră de afaceri s’a dovedit bună îi că sprijinul nostru a dat roade. Banca de Credit Român sau mai bine zis predecesorii ei au fost printre naşii industriei româneşti când ea şi-a luat primul avânt, când ea a prins primul cheag, întreprinderile industriale au fost destul de rare acum cincizeci de ani. Primele societăţi anonime cu caracter industrial au fost înfiinţate de predecesorii noştri. Societatea Textilă Buhuşi, societatea petroliferă Steaua Română şi altele sunt creaţiuni de atunci ale Băncii de Credit Român. Pe timpurile acelea, exploatările petrolifere erau considerate în România la fel cu aventurile căutătorilor de aur. îmi vine în minte că prima scrisoare comerciale, ce am scris-o în viaţa mea a fost adresată societăţii Steaua Română, a fost o creditare pentru un vărsământ de cincisprezece mii de lei. Urez industriei româneşti să fie prosperă spre binele acestei ţări şi doresc ca viitorul ei să fie mai ferit de rezistenţele şi dificultăţile atât de istovitoare ce le-a întâlnit în desvoltarea ei Sunt convins că inteligenţa şi iscusinţa factorilor, determinanţi în această ţară vor, şti să asigure un echilibru cât de fericit colaborării armonioase între agricultură şi industrie. Astfel vom asigura baza pentru propăşirea şi pentru progresul economic al României întregit®.