Argus, noiembrie 1934 (Anul 24, nr. 6470-6495)
1934-11-01 / nr. 6470
. ANUL XXIV No. 6470 CITITI $1 | RĂSPÂNDIȚI I ZIARUL NOSTRU In Un an 6 luni 3 luni ABONAMEMTE i in străinătate Un an • . . 2200 lei 6 luni * N • 1300 3 luni A 800 „ 3 iei Tn tară, 6 iei In străinătate. ţară I .1. 1000 Iei .*.%) 550 „ . 300 u ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: & PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile No. 24 Bt. INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05-44 joi 1 Noembrie 1934tHHMMMWUenH— CITIT! Şl RĂSPÂNDIT! ZIARUL NOSTRU «••••••••••••tNttHMMtMMMtOi PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului la toate agenţiile de publicitate. Lui Ibaham . Presa din străinătate nu mai Oicneşte să laude priceperea şi vrednicia d-lui Salazar, acest profesor de finanţe, care, în câţiva ani numai, a însănătoşit finanţele publice ale Portugaliei, şi viaţa ei economică, atât de bolnavă. Profesor de finanţe, dar nu doctrinar, primul-ministru portughez, amânat de bunul său simţ, nu-şi pierde vremea, ca unii geniali economisi, cu „standardizarea”, cu „raţionalizarea”, cu „decalajul preţurilor” cu „devalorizarea” nici cu „moneda” sau „economia dirijată”, — teze şi ipoteze, pe cari, ca orice teză şi ipoteză, vremea le spulberă fără milă, vorba lui Victor Cousin. Ml Bărbat de stat, nu face teorii, nu ţine discursuri, nu se duce la teatru, nu la cinematograf, nu la băi de mare, nici la băi de soare. Nu collindă Portugalia în lung şi în lat. Ştiu „soluţionează” problemele „la minut” şi „la faţa locului”. Modest,stă la biroul lui şi munceşte. Iartraiul pe care îl duce e, pentru toți, o frumoasă pildă de cumpătare. înainte de a fi chemat la ministerul finanţelor, mulţi nu auziseră de el. Când a început să lucreze, să adune, să scadă, să împartă, să taie, să oprească risipa, să echilibreze bugetul „pe care ţara se obişnuise a-l privi cu simpatie dese-Ichilibrat”, spaima intrase în oameni. Nu se auzea, peste tot, ne spun biografii lui, „în tramvai, în cafenele, în prăvălii, în bănci, în scrase”, dimineaţa, la prânz şi seara, decât un strigăt: Dar, omul acesta e nebun. Acum, toți zic: E cu putinţă? Ne-am însănătoşit? Au căzut şi unii, nu încape îndoială. Au căzut dintre cei cari nu aveau prea multe zile de trăit. Că viaţă fără moarte nu s’a văzut. Şi greşeala. Iunarea greşeală a zilelor noastre, ecă se dă cu parul în capul celor sănătoşi, ca să se prelungească zilele celor ce trag să moară. D. Salazar a făcut minunea, călăuzit de o idee simplă: Statul, asemenea oricărui particular, trebue să ştie ce poate să câştige şi să-şi rânduiască traiul potrivit acestui câştig, nu să cheltuiască cât îi place, şi să alerge, pe urmă, cu disperare, după venituri. Punând rânduială în finanţele publice, d. Salazar a isbutit să aibă bugete cu escedente, să plătească, din aceste escendente, datoria fiotantă, să pună la loc tot ce s’a mâncat înainte, şi să sporească într’atât creditul Statului, încât renta de 4 şi jumătate să fie cotată aproape sută în sută. D. Salazar mărturiseşte că „nu s’a lăsat târât de vechea înclinare a portughezilor de a trăi cum nu le îngădue mijloacele lor”. Ei dă mai multe pilde. Să ne oprim la „problema instrucţiunii”. Portugalia cheltueşte 90 milioane escudos, aproape patru sute milioane lei, pentru învăţământul primar Noi cheltuim două miliarde. Firesc, vor spune „culturalizatorii” noştri, Portugalia având o suprafaţă de 92 mii kilometri pătraţi şi şase mlioane de locuitori, a treia parte din suprafaţa României şi a treia parte din populaţia ei- Da. Insă, Portugalia are şi umeri puternici. Numai două din coloniile ei, Angola şi Mozambicul, cu mari isvoare de bogăţii, au, împreună, peste un milion şase sute de mii kilometri pătraţi,de cinci ori suprafaţa României... Totuşi, d. Salazar îşi face socotelile. Nu vrea să cheltuiască nici un ban mai mult pentru stârpirea analfabetismului, pentru „culturalizarea maselor”, fiindcă nu îi place „mama grandoarei”, fiindcă ştiinţa de carte nu se răspândeşte cu „lovituri de buget”. „E o himeră, zice el, să crezi că poţi înfiinţa în toate satele şi sătuleţele Şcoale primare, cu învăţători diplomaţi. Să-i lăsăm pe aceştia în centrele mari, în oraşele şi târgurile mai însemnate. In toate târguşoarele şi satele modeste şi mărginaşe, să se creeze posturi de învăţământ, care ar funcţiona în schimbul unei mici gratificaţii. Ar fi — gândesc — singura formulă practică pentru a deslega problema şi a învăţa pe toată lumea să citească, să scrie, şi să socotească, — treapta de căpetenie pentru educaţia civică a unui popor. Şi nu e vorba de o experienţă, nici de o idee originală. E metoda ţărilor sărace. Aşa a învăţat Norvegia să citească”. Aşa a învăţat şi d. Salazar. Nu la şcoala primară, de la care l-au retras părinţii, fiindcă prea mulţi elevi, nu-i venea rândul ca învăţătorul să se ocupe şi de el. Ci, „la un biet om, care dădea lecţii particulare, într’un colţ al căsuţelui” şi căruia elevii îi plăteau „câte 30 bani pe lună”. Aşa, adaogăm noi, a învăţat şi Raymond Poincaré, la „pére Forget”, ai căruia elevi erau, în genere, cei dintâi când intrau la liceul din Bar-le-Duc. Aşa învaţă de veacuri şi evreii — poporul cel fără de analfabeţi: la şil, la haham. La haham cu vechea metodă pedagogică: neluşa. Nu la şcoala primară cu şeapte clase şi droaie de învăţători, cu multe ifose, multă cheltuială, şi cele mai nouă metode pedagogice, care sunt şi cele mai desăvârşite metode ca elevii să nu înveţe nimic, nici măcar a ceti şi a scrie. Nu s’ar putea, ca şi la noi, preoţii în schimbul unei „mici gratificaţii”, să înveţe pe copii de satele modeste şi mărginaşe „să citească, să scrie şi să socotească, — treapta de căpetenie pentru educaţia civică a unui popor”?. S’ar putea Dar, ce ne făcem cu „mama grandoarei”? T. Pisaţii Preţul porumbului in urcare Piaţa cerealelor este foarte slabă. La Constanta porumbul a scăzut cu 4000 lei la vagon şi cotează,porumbul nou cu 16 la sută umiditate 20 mii lei vagonul, cel cu 17 până la 18 la sută umiditate 18.000 lei vagonul Constanta-siloz. Orzul de 5*—59 kgr. cotează la Constanţa 26.000 lei vagonul. Exportatorii se abţin de la orice tranzacţii. Cele încheiate sunt pentru lichidarea angajamentelor trecute. Pentru consumul intern, grâul şi mai ales făina sunt mult oferite dar nu găsesc cumpărători. O oarecare urcare se înregistrează la rapiţa-navetta, care a fost încheiată la 60.000 Iei vag. Constanța siloz. Tendința e fermă. Situaţia sumara Băncii Nationale LA 13 OCTOMBRIE C. Situaţia sumară a Băncii Naţionale la 13 Octombrie a fost următoarea faţă de cea din 6 Octombrie: Stocul de aur e de 11 miliarde 187 milioane 430.138 lei faţă de 16 miliarde 187 milioane 423.115 lei. Aur în România 8 miliarde 545 milioane 778.113 lei. Aur in străinătate 1 miliard 641 milioane 652.025 lei. Devize 111 milioane 272.520 lei faţă de 110 milioane 250.326 lei. Stocul total e deci de 16 miliarde 298 milioane 702.638 lei față de 10 miliarde 297 milioane 673.435 lei. Stocul total e în urcare cu 1 milion 29.203 lei. Portofoliul comercial e de 5 miliarde 677 milioane 363.252 lei faţă de 5 miliarde 702 milioane 893.844 lei. Totalul angajamentelor la vedere de 29 miliarde 31 milioane 409105 , faţă de 28 miliarde 944 milioane 861.728 lei. Circulaţia monetară e de 21 miliarde 631 milioane 732.380 lei faţă de 21 miliarde 708 milioane 519.965 lei. Avansuri pe titluri 662 milioane 191.227 lei faţă de 613 milioane 911.245 lei. Datoria Statului e de 3 miliarde 668 milioane 268.833 lei. Avansuri temporare acordate Tezaurului 2 miliarde lei. Raportul între stocul de aur şi angajamente e de 35.09 la sută faţă de 35.20 la sută. Raportul între stocul total şi angajamente e de 35.47 la sută faţă de 35.58 la sută. Scontul 6 la sută. Dobânda 7 la sută. Declaraţiile d-lui dr. Karel Englis Guvernatorul Băncii Naţionale a Cehoslovaciei Cehoslovacia doreşte participaţia capitalurilor sale în Industria românească Interview acordat ziar taina „Arţpaas“ De personalitatea d-lui Engli sunt legate ultimele reforme montare în Cehosomda. Ca fost mnistru de inimi, d. dr. Englis a avut un rol preponderent în politica financiară a Re iubirii cehoslovace şi influenţa d-sa.2 asupra vieţii financiare actuale in republica vecină cunoscută. Problemele imnerare, cari stăuiesc azi viaţa economica a popoarelor, sunt atât de complicate şi răspunderile sunt atât de mari, încât am socotit ncesar să profităm de prezenţa d-la dr. Karel Englis la Bucureşti pentru a-i cere unele declaraţii pentru ziarul nostru. D. guvernator a Băncii Naţionale cehoslovace ne-a dat următoarele răspunsuri: — Care e politia preconizată de dv., d-le guverntor, cu privire la creanţele blocatei — .Aceste ceanţe lipsesc industriei vastre de export. In pare ele au micşorat capactatea lor financiară, pe de altă parte ele au produs un apel mai intens al fabricilor la creditul bancar. Chiar dacă Zemska Banka a contribuit la lichidarea parţială a acestor creanţe, făcând avansuri asupra depunerilor în lei un cont clearing la Banca Naţională, greuplăţite şi imobilizarea de, capitaluri mai apasă greu lichiditatea, financiară a majorităţii industriilor noastre. — Cum vedeţ: posibilitatea de a jichida creanţeie cehoslovace blocate în România? — im mod normal iicîsîicSarea lor nu se poate face fleeât prin rezervarea liftei anumite cat® din importul de mărfuri romă» peşti în Cehoslovacia pentru stingerea acestor soifiori» Treime deci să urnferpim subjinate* mijloancele, ca balanţa comercială între ţările noastre să fie activă pentru România. Altfel ar fi nevoe să se adopte sistemul operaţionitar de credit pe termen lung. — Sunteţi pentru întrebuinţarea acestor creanţe pentru investiţii în România? — Nu încape îndoială că posibilităţile de investiţii de capitaluri cehoslovace în România sunt numeroase. Evident că şi participaţia noastră financiară la întreprinderi româneşti ne preocupă şi pe noi. D. guvernator al lui Narodin Banka din Fraga a încheiat declaraţiile d-sale asigurându-ne de concursul pe care tine sa-1 dea operei de trainică colaborare financiară înlăuntrul blocului economic al Micei înțelegeri» E. P. (Citiţi continuare în pag. 3-a.) p 1 . Comisia însărcinată cu redactarea regulamentului pentru aplicarea noului regim al comerţului exterior şi-a terminat — în cursul zilei de ieri — lucrările. Ieri după amiază, la orele 4 şi jumătate, d. I. Manolescu-Strunga, ministrul industriei şi comerţului a fost la ministerul de finanţe, unde a discutat şi revăzut cu d. ministru V. Slăvescu textul regulamentului. In cursul zilei de astăzi, regulamentul va căpăta forma definitivă şi va fi dat publicităţii. ■» Din cercurile Băncii Naţionale aflăm că s’a hotărât amânarea aplicării noului regim de import şi export, cu I0 zile. Astfel, regimul pentru export se va pune în aplicare la 15 Noembrie, iar regimul de import la 9 Decembrie, în loc de 1 Ncembrie şi 15 Noembrie cum era fixat. * Bursa a fost calma. S’au făcut transacţiuni puţine. Cursurile au suferit pe alocuri mici scăderi. Renta exproprieri a scăzut dela 43 şi jumătate la 42 şi trei sferturi Acţiunile Banca Naţională au cedat dela 5050 la 5030, S. T. R. dela 1710 la 1690, Mica dela 1275 la 1265 Clădirea Românească dela 335 la 330. •Valorile de petrol slabe, înregistrează scăderi. Acţiunile Astra Română au scăzut dela 550 la 540. Steaua Română dela 355 la 345. Creditul, Minier dela 258 la 248. I. R, D. P. dela 75 la 73, , Dolarttl a cotat Ia Londra 4.97.87, Ia Zurich 3.06% şi la Paris 15.17% ora sterlină a cotat Ia Londra 75.53 a Zurich, 15.22 luni. şi la Paris 75.58. Marca germană cotează la Zurich 123.30 iar lira italiană 2625. *• Guvernatorii celor trei bănci de emisiune din ţările Micii înţelegeri, au plecat dimineaţă la Breaza unde au vizitat raîineriile societăţii petrolifere „Creditul Minier“. Maşinile raîineriei şi instalaţia sunt furnizate de uzinele Bruen din Cehoslovacia. Acesta a fost motivul pentru care d. Engliş a vrut să viziteze această rafinerie. Dela Breaza cei trei guvernatori au plecat la Moreni unde au vizitat sondele „Creditului Minier“, iar de la Moreni la Viborâta (jud. Dâmboviţa) unde au vizitat noua regiune petroliferă. La ora guvernatorii au fost primiţi în audienţă as Suveran şi reţinuţi la dejun. După amiază vizitat împrejurimile Sinaiei Şi, reintorcându-se la Bucureşti s-asi oprit la Ploeşti unde au vizitat la tineriile „Astre Române“. D-nui guvernatori au fost însoţit de d-nii Cesianu Si Otoiu administratori la Banca Naţională, ing. M. Constantinescu director generala „Creditul Minier“, ing. Tacit directorul rafineriilor din Breaza, ing. Patriciu profesor la Timişoara, Mircea Solacolu, Tomoloveanu, Iordan Dîmîtriuc dela serverul de studii a! Băncii Naţionale ş® Sărăcescu dela secretariat. Seara s’a servit o masă la asociaţia Finanţe şi mapei Industrii. Azi Miercuri dimineaţă vor vizita Expoziţia târg a Industriei Româneşti, din Parcul Carol, iar la a-amiază se va ţine ultima conferinţă, după care delegaţia c*&oslovaca v?e părăsi ţara, ,p Ministerul muncji a trimis o dresă către Casa Asigurărilor Solare, ca dela 1 Octombrie, deci efect retroactiv, sjk încaseze j nou, atât dela patika cât şi d muncitori cotele pestiei combat© şomajului, aşa cum »’a încasat trecut. Organizaţiile industriale, par nale, precum şi cale muncitorii au răspuns că refuză plata cot', deoarece cotele fixate pe anul scut erau benevole, hotărâte pe-a unei înţelegeri amiabile întreinister şi aceste organizaţii. Armgerea încheiată anul trecut xpirat dela 1 Aprilie a. crt. si*** camdată nu se vede necesitatreiioirei ei. In orice caz plata nu poate îl impusă căci nu stabilit pe bază de lege. (Citiți continuate in pagina"^la adunarea industriașilor, tinută l'J. G. I. R. în seara de 25 Oct. a. în prezenta d-lor miniștrii Staicu și Manolescu Strunga s’a făt pe deplin dovada înţelegerii pe ce o arată industriaşii pentru neoile statului. La apelul d-lui ministru de Iinan Slăvescu, prin care solicita inistriaşilor concursul lor pentru arşiţa împrumutului intern, repre-ientanţii industriei au răspuns nu numai cu bună voinţa, dar chiar cu entusiasm. Exponenţii industriei şi-au manifestat mulţumirea de a putea dovedi încă odată comunitatea de interese ce există între această importanta ramură de activitate economică şi bunul mers al statului. Cu toate greutăţile financiare prin care trec foarte multe din întreprinderile industriale din ţară, însă şi industriaşii au sugerat ministrului de finanţe soluţia practică prin care împrumutul intern ar putea găsi la industria din ţară un sprijin integral. Avându-s© în vedere caracterul împrumutului, care este un împrumut de înzestrare, a statului şi în special a armatei, cu utilajul necesar, — industriaşii au propus ministrului de finanţe, ca acei dintre dânşii cari in actualele împrejurări nu au numerar disponibil sau îndestulător pentru a subscrie la împrumutul intern, să subscrie la acest împrumut în natură, furnizând statutul sau armatei materialele necesare, pentru care li se va da în schimb obligaţiuni ale împrumutului, în valoarea mărfurilor furnizate. Aşadar, de într’un fel, fie în altul industriaşii au promis concursul lor neprecupeţit pentru reuşita împrumutului. O singură rezervă au făcut, o singură condiţie au pus, şi aceasta pe cât de legitimă, pe atât de necesară în chiar interesul statului. C. C. R. MIRCEA directorul general al Uniunii a spus celor doi miniştrii: ,,Am dat totdeauna sprijinul nostru financiar statului, dovada o fac însăşi veniturile sale bugetare, din care 12 miliarde lei, adică mai mult de jumătate din buget, este acoperit de industria naţională. Vom da şi mai departe tot concursul nostru financiar, în aceleaşi proporţii considerabile şi cu ocazia împrumutului intern. Cerem însă un lucru, pe cât de modest, pe atât de simplu: SA FIM LASATI SA LUCRAM. SA NU NI SE FACA GREUTATI ORI DE CATE ORI AVE3I CONTACT CU ORGANELE STATULUI, CARI TREBUIE SA SE AMESTECE CAT MAI PUŢIN IN INIŢIATIVA ŞI TREBURILE PARTICULARE« Cererea a părut foarte firească şi miniştri prezenţi n’au avut nimic de obierat despre ea. Totuşi nu mai departe decât a doua zi se putea citi în toate ziarele, că chiiar ministrul de industrie a adresat o circulară marilor industrii din ţară constituite in cartel prin care îi invită la ministerul respectiv, pentru ca de comun acord să hotărască scăderea preţurilor, la articolele care formează obiectul de producţie al acestor industrii. In caz contrar ministerul va suprima taxele vamale, lăsând liber importul. In ziare se anunţă că ministrul cere O REDUCERE A PREŢURILOR DE 40 LA SUTA. Procentul nu interesează. Se poate, ca ministrul să ceară mai puţin, se poate să ceară şi mai mult! Principiul interesează. Statul se amestecă. Săptămâna Industrială fleştecul statului în politica preţurilor industriale. —Industriaşii şi avantagiile împrumutului intern. — Asociaţiile profesionale. — Petrolul. — Producţia. ’ de I. RADU interview eu îl. Neun Ciniriia prim vîd-guvernator al Bănicii Naționale Jugoslavs Polittisa i»Ioo*I«i!' atir» — sitratjrara politică monetară ft» o si st 'Am stat le vorbă cu d. Cingrija, conducători Băncii de emisiim din Jugoslvia. E unul in cei mai însemnați financiari c regatului vecin. Nu e un teoreticia abstract ci un practician călit în ctivitatea de toate zilele. Vam itrebat: — Frmnântările monetare de astăzi, fac sa apară tot soiul de propuneri tot soiul de sisteme. Pe care îl scotiţi cel mai folositor? Fră îndoială că, de o meniră generală, singurul rfisim bun e cel al monetei stabile, bizuit pe etalonul aur. Greutăţile finanere ale statelor, neputiţa de a se lichida pe cale normală datoriile exten, dorinţa de a nu păgube prea mult anumite ramuri de activitate, face ca uneori acest sistem să fie amendat. Fiecare ţară debitoare şi-a luat măsurile pe care Ie-a crezut necesare. Sistemul monetar al etalonului aur rămâne, însă, valabil şi valoarea lui rămâne întreagă. — Nu socotiţi că a venit timpul să se încerce o acţiune internaţională pentru revenirea la acest sistem? — Desigur că e timpul. Numai că o asemenea acţiune cere o putere de renunţare care, cel puţin deocamdată, statele nle au. O acţiune internaţională implică dorinţa unei armonizări generale. Această dorinţă nu este încă destul de puternică. — Cum judecaţi politica blocului aur? — E o politică bună. Sunt convins că recomandările pe care le va face conferinţa guvernatorilor băncilor de emisiune, din ţările Micei Înţelegeri, vor privi problemele monetare actuale cam prin aceeaşi prismă. Dar, ca să se restabilească sistemul monetar al aurului, afim mai spus-o odată. TREBUESC FĂCUTE SACRIFICII. Nu putem ajunge la un regim monetar normal câtă vreme ţările vor fi înconjurate de bariere vamale ridicate, câtă vreme se va recurge la contingente, la compensaţii şi alte arme din arsenalul tehnicei economice. Trh, SITUAŢIA EXTERNA Conferinţa de la Ankara Miniştrii de externe ai înţelegerii balcanice se întrunesc astăzi la Ankara, in conferinţă ordinară a acestei formaţiuni politice. Prezenţa lor în capitala Turciei, în ziua aniversării Republicii, este un omagiu adus Ghaziului Mustafa Kemit şi colaboratorilor săi întru înfăptuirea minunatei opere de renaştere a unei naţiuni şi a unui stat. In afară însă de această afirmare de amiciţie ce leagă statele balcanice, conferinţa de la Ankara îşi propune scopuri practice imediate. Ele sunt de natură politică, — coordonarea eforturilor pentru întărirea păcii şi strângerea colaborării în toate prilejurile internaţionale unde cele patru state au de apărat interese comune. Nu este vorba, cum s’a svonit în unele cercuri, despre o fuziune a înţelegerii balcanice cu Mica Antantă, ci de extinderea colaborării lor. Şi una şi alta au acelaş ideal, dar acţiunea lor se desfăşoară pe planuri diferite. Conferinţa miniştrilor are un program de lucrări vast. Este programul alcătuit prin rezoluţiile. adoptate în atâtea desbateri ale con- ferinţelor pentru uniunea balcanică în domeniul politic, ca şi în domeniul economic, ca şi în domeniul cultural, sunt nenumărate proble- mele care îşi cer rezolvarea, im spiritul de apropiere a unor popoare , care au numai de câştigat din colaborarea lor sinceră. Un mare ziarist englez, a spus atunci când s’a alcătuit Înţelegerea hrironică, că, Balerinii dan o lecţie de înţelepciune politică Europei, , azi atât de cumplit divizată în lajgure duşmane. Fie ca această operă să dea roadele pozitive pe cari şi le-au propus iniţiatorii ei, în interesul popoarelor interesate şi în interesul păcii generale. S’a mutat şi Siretul Ziua Sfântului Dumitru a avut, şi anul acesta, alaiul ei tradiţional. Lungi Şiruri de camioane au străbătut străzile, cărând, dintr'o casă într’alta lucrurile celor cari se mută. Astfel, fără să se mai uite In calendar, orice creştin, credincios sau nu, ştie cui e închinată ziua aceasta şi amintirea Sfântului Dumitru rămâne nemuritoare. E un privilegiu de care slava mucenicului e lipsită acolo unde casele se închireagă cu luna sau cu anul. Mutatul de două ori pe an e o caracteristică a neseriozităţii, a nestabilităţii, a lipsei noastre de disciplină. N’avem astâmpăr. Nu stăm o clipă locului. N'avem noi oare zicala : azi aci mâine ‘n Focşani?... . Şi nu se mută numai oamenii. Se mută şi statuile. S‘a mutat şi Dealul Mitropoliei. Iar acum se mută şi râmile şi podurile !... Citiţi spre încredinţare următorul comunicat oficios : ,,D. ing. Traian Pârvu, secretarrul general al ministerului lucrărilor publice şi al comunicaţiilor, însoţit de d. Bădărău, prefectul judeţului Roman, a inspectat Duminică lucrările de drum ce se execută la Bocna şi Brătianu din acest judeţ. Cu acest prilej a făcut constatarea surprinzătoare, că marele pod de beton armat construit în acest punct peste Siret, o lucrare, monumentală care a costat peste 20 milioane lei, se află pusă pe uscat în urma devierei vechei albii a Siretului la o depărtare de cea. 300 m. de albia actuală. Din această cauză , comunicaţia deo parte şi de alta a râului se face anevoe şi numai când apele Siretului sunt scăzute, pricinuindu-se pagube mari economiei rurale din regiunile învecinate. Faptul grav e că podul se află în situaţia aceasta din primăvara anului 1931, fără să se fi luat măsurile de rigoare. D. secretar general Pârvu va raporta acest caz d-lui Richard Franasovici, ministrul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor, spre a se lua măsuri urgente de readucere a Siretului în vechea lui albie şi de complectare a lucrărilor necesare repunerei podului în funcţiune“. Minunat ! Mai rămâne de ştiut ce măsuri vor fi luate împotriva Siretului, care şi-a îngăduit să se mute fără să înştiinţeze pe nimeni şi, să lase podul pe uscat. Că, desigur a eşit din albie pe ascuns, de vreme ce de un an şi jumătate şi până acum nimeni n’a văzut că nu mai e la locul lui. - a- h. 1