Argus, noiembrie 1934 (Anul 24, nr. 6470-6495)

1934-11-01 / nr. 6470

. ANUL XXIV No. 6470 CITITI $1 | RĂSPÂNDIȚI I ZIARUL NOSTRU I­n Un an 6 luni 3 luni ABONAMEMTE i in străinătate Un an • . . 2200 lei 6 luni * N • 1300 3 luni A 800 „ 3 iei Tn tară, 6 iei In străinătate. ţară I .1. 1000 Iei .*.%) 550 „ . 300 u ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: & PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile No. 24 Bt. INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05-44 joi 1 Noembrie 1934­tHHMMMWUenH— CITIT! Şl RĂSPÂNDIT! ZIARUL NOSTRU «••••••••••••tNttHMMtMMMtOi PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarulu­­i la toate agenţiile de publicitate. Lui Ibaham . Presa din străinătate nu mai O­­­icneşte să laude priceperea şi vrednicia d-lui Salazar, acest profe­sor de finanţe, care, în câţiva ani numai, a însănătoşit finanţele pu­blice ale Portugaliei, şi viaţa ei e­­conomică, atât de bolnavă. Profesor de finanţe, dar nu doc­trinar, primul-ministru portughez, a­mânat de bunul său simţ, nu-şi pier­de vremea, ca unii geniali econo­misi, cu „standardizarea”, cu „ra­ţionalizarea”, cu „decalajul preţuri­lor” cu „devalorizarea” nici cu „mo­neda” sau „economia dirijată”, — teze şi ipoteze, pe cari, ca orice te­ză şi ipoteză, vremea le spulberă fără milă, vorba lui Victor Cousin. Ml Bărbat de stat, nu face teorii, nu ţine discursuri, nu se duce la tea­tru, nu la cinematograf, nu la băi de mare, nici la băi de soare. Nu co­­llindă Portugalia în lung şi în lat. Ştiu „soluţionează” problemele „la minut” şi „la faţa locului”. Modest,­­stă la biroul lui şi munceşte. Iar­­traiul pe care îl duce e, pentru toți, o frumoasă pildă de cumpătare.­­ înainte de a fi chemat la ministe­rul finanţelor, mulţi nu auziseră de el. Când a început să lucreze, să a­­dune, să scadă, să împartă, să­­ taie, să oprească risipa, să echili­breze bugetul „pe care ţara se o­­bişnuise a-l privi cu simpatie dese-I­chilibrat”, spaima intrase în oa­meni. Nu se auzea, peste tot, ne spun biografii lui, „în tramvai, în cafenele, în prăvălii, în bănci, în scrase”, dimineaţa, la prânz şi seara, decât un strigăt: Dar, omul acesta e nebun. Acum, toți zic: E cu pu­tinţă? Ne-am însănătoşit? Au că­zut şi unii, nu încape îndoială. Au căzut dintre cei cari nu aveau prea multe zile de trăit. Că viaţă fără moarte nu s’a văzut. Şi greşeala. Iunarea greşeală a zilelor noastre, e­­că se dă cu parul în capul celor să­nătoşi, ca să se prelungească zilele­­ celor ce trag să moară. D. Salazar a făcut minunea, că­lăuzit de o idee simplă: Statul, a­­semenea oricărui particular, trebue să ştie ce poate să câştige şi să-şi rânduiască traiul potrivit acestui câştig, nu să cheltuiască cât îi place, şi să alerge, pe urmă, cu dis­perare, după venituri. Punând rânduială în finanţele pu­blice, d. Salazar a isbutit să aibă bugete cu escedente, să plătească, din aceste escendente, datoria fio­tantă, să pună la loc tot ce s’a mâncat înainte, şi să sporească în­­tr’atât creditul Statului, încât ren­ta de 4 şi jumătate să fie cotată a­­proape sută în sută. D. Salazar mărturiseşte că „nu s’a lăsat târât de vechea încli­nare a portughezilor de a trăi cum nu le îngădue mijloacele lor”. Ei dă mai multe pilde. Să ne oprim la „problema in­strucţiunii”. Portugalia cheltueşte 90 milioa­ne escudos, aproape patru sute mi­lioane lei, pentru învăţământul primar­ Noi cheltuim două miliar­de. Firesc, vor spune „culturaliza­­torii” noştri, Portugalia având o suprafaţă de 92 mii kilometri pă­traţi şi şase m­lioane de locui­tori,­­ a treia parte din suprafaţa României şi a treia parte din populaţia ei- Da. Insă, Portugalia are şi umeri puternici. Numai două din coloniile ei, Angola şi Mozam­­bicul, cu mari isvoare de bogăţii, au, împreună, peste un milion şase sute de mii kilometri pătraţi,­­de cinci ori suprafaţa României... Totuşi, d. Salazar îşi face soco­telile. Nu vrea să cheltuiască nici un ban mai mult pentru stârpirea analfabetismului, pentru „cultura­lizarea maselor”, fiindcă nu îi place „mama grandoarei”, fiindcă ştiinţa de carte nu se răspândeşte cu „lovituri de buget”. „E o hi­meră, zice el, să crezi că poţi în­fiinţa în toate satele şi sătuleţele Şcoale primare, cu învăţători di­plomaţi. Să-i lăsăm pe aceştia în centrele mari, în oraşele şi târgu­rile mai însemnate. In toate târgu­­şoarele şi satele modeste şi mărgi­naşe, să se creeze posturi de în­văţământ, care ar funcţiona în schimbul unei mici gratificaţii. Ar fi —­ gândesc — singura formulă practică pentru a deslega proble­ma şi a învăţa pe toată lumea să citească, să scrie, şi să socoteas­că, — treapta de căpetenie pentru educaţia civică a unui popor­.­ Şi nu e vorba de o experienţă, nici de o idee originală. E metoda ţă­rilor sărace. Aşa a învăţat Norve­gia să citească”. Aşa a învăţat şi d. Salazar. Nu la şcoala primară, de la care l-au retras părinţii, fiindcă prea mulţi elevi, nu-i venea rândul ca învăţă­torul să se ocupe şi de el. Ci, „la un biet om, care dădea lecţii par­ticulare, într’un colţ al căsuţe­­lui” şi căruia elevii îi plăteau „câte 30 bani pe lună”. Aşa, adaogăm noi, a învăţat şi Raymond Poincaré, la „pére For­get”, ai căruia elevi erau, în ge­nere, cei dintâi când intrau la li­ceul din Bar-le-Duc. Aşa învaţă de veacuri şi evreii — poporul cel fără de analfabeţi: la şil, la haham. La haham cu vechea metodă peda­gogică: n­eluşa. Nu la şcoala pri­mară cu şeapte clase şi droaie de învăţători, cu multe ifose, multă cheltuială, şi cele mai nouă metode pedagogice, care sunt şi cele mai desăvârşite metode ca elevii să nu înveţe nimic, nici măcar a ceti şi a scrie. Nu s’ar putea, ca şi la noi, preoţii în schimbul unei „mici gratificaţii”, să înveţe pe copii d­e satele mo­deste şi mărginaşe „să citească, să scrie şi să socotească, — treap­ta de căpetenie pentru educaţia civică a unui popor”?. S’ar putea­ Dar, ce ne făcem cu „mama grandoarei”? T. Pisaţii Preţul porumbului in urcare Piaţa cerealelor este foarte slabă. La Constanta porumbul a scăzut cu 4000 lei la vagon şi cotează,­­porum­bul nou cu 16 la sută umiditate 20 mii lei vagonul, cel cu 17 până la 18 la sută umiditate 18.000 lei vagonul Constanta-siloz. Orzul de 5*—59 kgr. cotează la Constanţa 26.000 lei vagonul. Exportatorii se abţin de la orice tranzacţii. Cele încheiate sunt pen­tru lichidarea angajamentelor tre­cute. Pentru consumul intern, grâul şi mai ales făina sunt mult oferite dar nu găsesc cumpărători. O oarecare urcare se înregistrea­ză la rapiţa-navetta, care a fost în­cheiată la 60.000 Iei vag. Constanța siloz. Tendința e fermă. Situaţia sumara Băncii Nationale LA 13 OCTOMBRIE C. Situaţia sumară a Băncii Naţionale la 13 Octombrie a fost următoarea faţă de cea din 6 Octombrie: Stocul de aur e de 1­1 miliarde 187 milioane 430.138 lei faţă de 16 mi­liarde 187 milioane 423.115 lei. Aur în România 8 miliarde 545 mi­lioane 778.113 lei. Aur in străinătate 1 miliard 641 mi­lioane 652.025 lei. Devize 111 milioane 272.520 lei faţă de 110 milioane 250.326 lei. Stocul total e deci de 16 miliarde 298 milioane 702.638 lei față de 10 mi­liarde 297 milioane 673.435 lei. Stocul total e în urcare cu 1 mi­lion 29.203 lei. Portofoliul comercial e de 5 mi­liarde 677 milioane 363.252 lei faţă de 5 miliarde 702 milioane 893.844 lei. Totalul angajamentelor la vedere de 29 miliarde 31 milioane 409105 , faţă de 28 miliarde 944 milioane 861.728 lei. Circulaţia monetară e de 21 mi­liarde 631 milioane 732.380 lei faţă de 21 miliarde 708 milioane 519.965 lei. Avansuri pe titluri 662 milioane 191.227 lei faţă de 613 milioane 911.245 lei. Datoria Statului e de 3 miliarde 668 milioane 268.833 lei. Avansuri temporare acordate Te­zaurului 2 miliarde lei. Raportul între stocul de aur şi an­gajamente e de 35.09 la sută faţă de 35.20 la sută. Raportul între stocul total şi anga­jamente e de 35.47 la sută faţă de 35.58 la sută. Scontul 6 la sută. Dobânda 7 la sută. Declaraţiile d-lui dr. Karel Englis Guvernatorul Băncii Naţionale a Cehoslovaciei Cehoslovacia doreşte participaţia capitalurilor sale în Industria românească Interview acordat ziar taina „Arţpaas“ De personalitatea d-lui Engli sunt legate ultimele reforme mont­­are în Cehosomda. Ca fost m­nistru de inimi­, d. dr. Englis a avut un rol preponderent în politica financiară a Re iubir­ii cehoslovace şi influenţa d-sa.2 asupra vieţii fi­nanciare actuale in republica vecină­­ cunoscută. Problemele imnerare, cari stă­uiesc azi viaţa economica a po­poarelor, sunt atât de complicate şi răspunderile sunt atât de mari, în­cât am socotit ncesar să profităm de prezenţa d-la dr. Karel Englis la Bucureşti pentru a-i cere unele declaraţii pentru ziarul nostru. D. guvernator a Băncii Naţionale cehoslovace ne-a dat următoarele răspunsuri: — Care e politia preconizată de dv., d-le guverntor, cu privire la creanţele blocatei — .Aceste c­eanţe lipsesc industriei vastre de ex­port. In pare ele au mic­şorat capactatea lor­ fi­nanciară, pe de altă parte ele au produs un apel mai intens al fabricilor la cre­ditul bancar. Chiar dacă Zemska Banka a contri­buit la lichidarea parţială a acestor creanţe, făcând avansuri asupra depune­rilor în lei un cont clearing la Banca Naţională, greu­­plăţite şi imobilizarea de, capitaluri mai apasă greu lichiditatea, financiară a majorităţii industriilor noastre. — Cum vedeţ: posibilitatea de a jichida creanţeie cehoslovace blo­cate în România? — im mod normal iicîsî­­icSarea lor nu se poate face fleeât prin rezervarea li­ftei anumite cat® din im­portul de mărfuri romă» peşti în Cehoslovacia pen­tru stingerea acestor soi­­fiori» Treime deci să ur­nfe­rpim sub­j­inate* mijloan­cele, ca balanţa comer­cială între ţările noastre să fie activă pentru Ro­mânia. Altfel ar fi nevoe să se adopte sistemul operaţio­ni­tar de credit pe termen lung. — Sunteţi pentru întrebuinţarea acestor creanţe pentru investiţii în România? — Nu încape îndoială că posibilităţile de investiţii de capitaluri cehoslovace în România sunt nume­roase. Evident că şi parti­­cipaţia noastră financiară la întreprinderi române­şti ne preocupă şi pe noi. D. guvernator al lui Narodin Banka din Fraga a încheiat decla­raţiile d-sale asigurându-ne de con­cursul pe care tine sa-1 dea operei de trainică colaborare financiară înlăuntrul blocului economic al Mi­cei înțelegeri» E. P. (Citiţi continuare în pag. 3-a.) p 1 . Comisia însărcinată cu redacta­rea regulamentului pentru aplica­rea noului regim al comerţului ex­terior şi-a terminat — în cursul zi­lei de ieri — lucrările. Ieri după amiază, la orele 4 şi ju­mătate, d. I. Manolescu-Strunga, ministrul industriei şi comerţului a fost la ministerul de finanţe, unde a discutat şi revăzut cu d. ministru V. Slăvescu textul regulamentului. In cursul zilei de astăzi, regulamen­tul va căpăta forma definitivă şi va fi dat publicităţii. ■» Din cercurile Băncii Na­ţionale aflăm că s’a ho­tărât amânarea aplicării noului regim de import şi export, cu I0 zile. Astfel, regimul pentru export se va pune în aplicare la 15 Noemb­rie, iar regimul de import la 9 Decembrie, în loc de 1 Ncembrie şi 15 Noembrie cum era fixat. * Bursa a fost calma. S’au făcut transacţiuni puţine. Cursurile au suferit pe alocuri mici scăderi. Renta exproprieri a scăzut dela 43 şi jumătate la 42 şi trei sferturi Acţiunile Banca Naţională au ce­dat dela 5050 la 5030, S. T. R. dela 1710 la 1690, Mica dela 1275 la 1265 Clădirea Românească dela 335 la 330. •Valorile de petrol slabe, înregis­trează scăderi. Acţiunile Astra Română au scă­zut dela 550 la 540. Steaua Română dela 355 la 345. Creditul, Minier dela 258 la 248. I. R, D. P. dela 75 la 73, , Dolarttl a cotat Ia Londra 4.97.87, Ia Zurich 3.06% şi la Paris 15.17% ora sterlină a cotat Ia Londra 75.53 a Zurich, 15.22 luni. şi la Paris 75.58. Marca germană cotează la Zurich 123.30 iar lira italiană 2625. *• Guvernatorii celor trei bănci de emisiune din ţările Micii înţelegeri, au plecat dimineaţă la Breaza unde au vizitat raîineriile societăţii pe­trolifere „Creditul Minier“. Maşi­nile raîineriei şi instalaţia sunt fur­nizate de uzinele Bruen din Ceho­slovacia. Acesta a fost motivul pen­tru care d. Engliş a vrut să viziteze această rafinerie. Dela Breaza cei trei guvernatori au plecat la Mo­reni unde au vizitat sondele „Cre­ditului Minier“, iar de la Moreni la Viborâta (jud. Dâmboviţa) unde au vizitat noua regiune petroliferă. La ora­­ guvernatorii au fost pri­miţi în audienţă as Suveran şi re­ţinuţi la dejun. După amiază vizitat împre­jurimile Sinaiei Şi, reintorcându-se la Bucureşti s-asi oprit la Ploeşti unde au vizitat la tineriile „Astre Române“. D-nui guvernatori au fost însoţit de d-nii Cesianu Si Otoiu ad­ministratori la Banca Naţională, ing. M. Constantinescu­ director genera­la „Creditul Minier“, ing. Tacit di­rectorul rafineriilor din Breaza, ing. Patriciu profesor la Timişoara, Mir­­cea Solacolu, Tomoloveanu, Iordan Dîmîtriuc dela serverul de studii a! Băncii Naţionale ş® Sărăcescu dela secretariat. Seara s’a servit o masă la aso­ciaţia Finanţe­ şi mapei Industrii. Azi Miercuri dimineaţă vor vi­zita Expoziţia târg a Industriei Ro­mâneşti, din Parcul Carol, iar la a-a­miază se va ţine ultima conferinţă,­ după care delegaţia c*&oslovaca v?e părăsi ţara, ,p Ministerul muncji a trimis o dresă către Casa Asigurărilor S­olare, ca dela 1 Octombrie, deci efect retroactiv, sjk încaseze j nou, atât dela patika cât şi d muncitori cotele pestiei combat© şomajului, aşa cum »’a încasat­­ trecut. Organizaţiile industriale, par nale, precum şi cale muncitorii au răspuns că refuză plata cot', deoarece cotele fixate pe anul s­cut erau benevole, hotărâte pe-a unei înţelegeri amiabile întrei­­nister şi aceste organizaţii. Arm­gerea încheiată anul trecut x­­pirat dela 1 Aprilie a. crt. si*** camdată nu se vede necesitatre­­iioirei ei. In orice caz plata nu poate îl impusă căci nu sta­bilit pe bază de lege. (Citiți continuate in pagina"^­la adunarea industriașilor, tinută l'J. G. I. R. în seara de 25 Oct. a. în prezenta d-lor miniștrii Sta­­icu și Manolescu Strunga s’a fă­­t pe deplin dovada înţelegerii pe ce o arată industriaşii pentru ne­­oile statului. La apelul d-lui ministru de Iinan­ Slăvescu, prin care solicita in­­istriaşilor concursul lor pentru arşiţa împrumutului intern, repre-ientanţii industriei au răspuns nu numai cu bună voinţa, dar chiar cu entusiasm. Exponenţii industriei şi-au mani­festat mulţumirea de a putea dovedi încă odată comunitatea de interese ce există între această importanta ramură de activitate economică şi bunul mers al statului. Cu toate greutăţile financiare prin care trec foarte multe din întreprin­derile industriale din ţară, însă­ şi industriaşii au sugerat ministrului de finanţe soluţia practică prin care împrumutul intern ar putea găsi la industria din ţară un sprijin inte­gral. Avându-s© în vedere caracterul împrumutului, care este un împru­mut de înzestrare, a statului şi în special a armatei, cu utilajul nece­sar, — industriaşii au propus mi­nistrului de finanţe, ca acei dintre dânşii cari in actualele împrejurări nu au numerar disponibil sau îndes­tulător pentru a subscrie la împru­mutul intern, să subscrie la acest împrumut în natură, furnizând sta­­tutul sau armatei materialele nece­sare, pentru care li se va da în schimb obligaţiuni ale împrumutului, în valoarea mărfurilor furnizate. Aşa­dar, de într’un fel, fie în altul industriaşii au promis concursul lor neprecupeţit pentru reuşita împru­mutului. O singură rezervă au făcut, o sin­gură condiţie au pus, şi aceasta pe cât de legitimă, pe atât de necesară în chiar interesul statului. C. C. R. MIRCEA directorul ge­neral al Uniunii a spus celor doi mi­niştrii: ,,Am dat totdeauna sprijinul nos­tru financiar statului, dovada o fac însăşi veniturile sale bugeta­re, din care 12 miliarde lei, adică mai mult de jumătate din buget, este acoperit de industria naţio­nală. Vom da şi mai departe tot con­cursul nostru financiar, în aceleaşi proporţii considerabile şi cu ocazia împrumutului intern. Cerem însă un lucru, pe­ cât de modest, pe atât de simplu: SA FIM LAS­ATI SA LU­­CR­AM. SA NU NI SE FA­­CA GREUTATI ORI DE CATE ORI AVE3I CON­TACT CU ORGANELE STATULUI, CARI TRE­BUIE SA SE AMESTECE CAT MAI PUŢIN IN INI­ŢIATIVA ŞI TREBURILE PARTICULARE«­ Cererea a părut foarte firească şi miniştri prezenţi n’au avut nimic de obierat despre ea. Totuşi nu mai departe decât a doua zi se putea citi în toate zia­rele, că chiiar ministrul de industrie a adresat o circulară marilor in­dustrii din ţară constituite in cartel prin care îi invită la ministerul res­pectiv, pentru ca de comun acord să hotărască scăderea preţurilor, la articolele care formează obiectul de producţie al acestor industrii. In caz contrar ministerul va suprima taxele vamale, lăsând liber impor­tul. In ziare se anunţă că ministrul cere O REDUCERE A PREŢURI­LOR DE 40 LA SUTA. Procentul nu interesează. Se poate, ca ministrul să ceară mai puţin, se poate să ceară şi mai mult! Principiul interesează. Statul se amestecă. Săptămâna Industrială fleştecul statului în politica preţurilor industriale. —Industriaşii şi avantagiile împrumutului intern. — Asociaţiile profesionale. — Petrolul. — Producţia. ’ de I. RADU interview eu îl. Neun Ciniriia prim vîd-guvernator al Bănicii Naționale Jugoslavs Polittisa i»Ioo*I«i!' atir» — sitratjrara politică mone­­tară ft» o si st 'Am stat le vorbă cu d. Cingrija, conducători Băncii de emisiim din Jugoslvia. E unul in cei mai însemnați fi­nanciari c regatului vecin. Nu e un teoreticia abstract ci un practician călit în ctivitatea de toate zilele. Vam itrebat: — Frmnântările monetare de as­tăzi, fac sa apară tot soiul de pro­puneri tot soiul de sisteme. Pe care îl scotiţi cel mai folositor?­­ Fră îndoială că, de o meniră generală, singu­rul rfisim bun e cel al mo­­netei stabile, bizuit pe e­­talonul aur. Greutăţile fi­­nanere ale statelor, ne­­putiţa de a se lichida pe cale normală datoriile ex­­ten, dorinţa de a nu pă­­gube prea mult anumite ramuri de activitate, fac­e ca uneori acest sistem să fie amendat. Fiecare ţară debitoare şi-a luat măsu­rile pe care Ie-a crezut necesare. Sistemul mone­tar al etalonului aur ră­mâne, însă, valabil şi va­loarea lui rămâne în­treagă. — Nu socotiţi că a venit timpul să se încerce o acţiune internaţio­nală pentru revenirea la acest sis­tem? — Desigur că e timpul. Numai că o asemenea acţiune cere o putere de renunţare care, cel puţin deocam­­dată, statele nle au. O acţiune inter­naţională implică dorinţa unei ar­monizări generale. Această dorinţă nu este încă destul de puternică. —­ Cum judecaţi politica blocului aur? — E o politică bună. Sunt convins că recomandările pe care le va face confe­rinţa guvernatorilor băn­cilor de emisiune, din ţă­rile Micei Înţelegeri, vor privi­ problemele mone­tare actuale cam prin a­­ceeaşi prismă. Dar, ca să se restabilească siste­mul monetar al aurului, afim mai spus-o odată. TREBUESC FĂCU­TE SACRIFICII. Nu putem ajunge la un regim monetar normal câtă vreme ţările vor fi înconjurate de bariere vamale ridicate, câtă vre­me se va recurge la contingente, la compensaţii şi alte arme din arse­nalul tehnicei economice.­­ Trh, SITUAŢIA EXTERNA Conferinţa de la Ankara Miniştrii de externe ai înţelegerii balcanice se întrunesc astăzi la An­kara, in conferinţă ordinară a acestei formaţiuni politice. Prezen­ţa lor în capitala Turciei, în ziua aniversării Republicii, este un oma­giu adus Ghaziului Mustafa Ke­mit­ şi colaboratorilor săi întru înfăp­tuirea minunatei opere de renaş­tere a unei naţiuni şi a unui stat. In afară însă de această afirmare de amiciţie ce leagă statele balca­nice, conferinţa de la Ankara îşi propune scopuri practice imediate. Ele sunt de natură politică, — coordonarea eforturilor pentru în­tărirea păcii şi strângerea colabo­rării în toate prilejurile internaţio­nale unde cele patru state au de apărat interese comune. Nu este vorba, cum s’a svonit în unele cer­curi, despre o fuziune a înţelegerii balcanice cu Mica Antantă, ci de extinderea colaborării lor. Şi una şi alta au acelaş ideal, dar acţiunea lor se desfăşoară pe planuri dife­rite. Conferinţa miniştrilor are un program de lucrări vast. Este pro­gramul alcătuit prin rezoluţiile.­ adoptate în atâtea desbateri ale con-­ ferinţelor pentru uniunea balcanică în domeniul politic, ca şi în do­meniul economic, ca şi în domeniul cultural, sunt nenumărate proble-­ mele care îşi cer rezolvarea, im spiritul de apropiere a unor popoare , care au numai de câştigat din colaborarea lor sinceră. Un mare ziarist englez, a spus­ atunci când s’a alcătuit Înţelegerea hrironică, că, Balerinii dan o lecţie de înţelepciune politică Europei, , azi atât de cumplit divizată în la­j­gure duşmane. Fie ca această operă­­ să dea roadele pozitive pe cari şi le-au propus iniţiatorii ei, în inte­resul popoarelor interesate şi în interesul păcii generale. S’a mutat şi Siretul Ziua Sfântului Dumitru a avut, şi anul acesta, alaiul ei tradiţional. Lungi Şiruri de camioane au stră­­bătut străzile, cărând, dintr'o casă într’alta lucrurile celor cari se mu­tă. Astfel, fără să se mai uite In calendar, orice creştin, credincios sau nu, ştie cui e închinată ziua aceasta şi amintirea Sfântului Du­mitru rămâne nemuritoare. E un privilegiu de care slava mucenicu­­lui e lipsită acolo unde casele se închireagă cu luna sau cu anul. Mutatul de două ori pe an e o ca­racteristică a neseriozităţii, a ne­­stabilităţii, a lipsei noastre de dis­ciplină. N’avem astâmpăr. Nu stăm o clipă locului. N'avem noi oare zicala : azi aci mâine ‘n Focşani?... . Şi nu se mută numai oamenii. Se mută şi statuile. S‘a mutat şi Dealul Mitropoliei. Iar acum se mută şi râm­ile şi podurile !... Citiţi spre încredinţare următo­rul comunicat oficios : ,,D. ing. Traian Pârvu, secretar­rul general al ministerului lu­crărilor publice şi al comunicaţii­lor, însoţit de d. Bădărău, prefectul judeţului Roman, a inspectat Du­minică lucrările de drum ce se e­­xecută la Bocna şi Brătianu din a­­cest judeţ. Cu acest prilej a făcut constatarea surprinzătoare, că ma­rele pod de beton armat construit în acest punct peste Siret, o lucra­re, monumentală care a costat pes­te 20 milioane lei, se află pusă pe uscat în urma devierei vechei albii a Siretului la o depărtare de cea. 300 m. de albia actuală. Din aceas­tă cauză , comunicaţia deo parte şi de alta a râului se face anevoe şi numai când apele Siretului sunt scăzute, pricinuindu-se pagube mari economiei rurale din regiunile învecinate. Faptul grav e că podul se află în situaţia aceasta din pri­măvara anului 1931, fără să se fi luat măsurile de rigoare. D. secretar general Pârvu va ra­porta acest caz d-lui Richard Fra­­nasovici, ministrul lucrărilor pu­­blice şi al comunicaţiilor, spre a se lua măsuri urgente de readucere a Siretului în vechea lui albie şi de complectare a lucrărilor necesare repunerei podului în funcţiune“. Minunat ! Mai rămâne de ştiut ce măsuri vor fi luate împotriva Siretului, care şi-a îngăduit să se mute fără să înştiinţeze pe nimeni şi, să lase podul pe uscat. Că, desigur a eşit din albie pe ascuns, de vreme ce de un an şi jumătate şi până acum nimeni n’a văzut că nu mai e la locul lui. - a- h. 1

Next