Argus, decembrie 1934 (Anul 24, nr. 6496-6519)
1934-12-01 / nr. 6496
ANUL XXIV No. 6496 CITIT' $1 RĂSPÂNDIT! ZIARUL NOSTRU ABONAMENTE! li tară |In an 1000 lei Ioni ;.VV! 550 „ lan! ... 3001 in străinătate Un an • • • 2200 lei 6 luni 4.1.1300 . 3 luni 800 3 lei Tn tară, 6 lai in străinitata. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE’ Bucureşti Str. Costantin Mills No. 24 Bl INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.0544 samoata i uecembrie iiTo4 —eeeeeeeeeeeec» a CITITI $1 îtAS PÂNDIŢI ZIARUL NOSTRU PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului la toate agenţiile de publcitate» Politica grâului în ţară „agricolă“ ( Zilele acestea s’a întrunit, la Budapesta, o conferinţă ca să discute reînoirea convenţiei internaţionale dintre Statele exportatoare de grâu ale lumei, întrucât convenţia cea veche expiră la 15 iulie 1935. , Amintim că, vechea convenţie, încheiată cu mari greutăţi şi după lungi discuţii, a repartizat cote maxime de export între ţările exportatoare, hotărând, în acelaş timp, şi reducerea însemânţărilor de grâu în câteva regiuni extra-europene. Telegramele din capitala Ungariei despre lucrările conferinţei ne-au adus, până acum, informaţia că Rusia sovietică e gata să primească reînoirea convenţiei, pe aceleaşi baze, dar că Argentina opune o îndârjită rezistenţă. Poziţia ţării noastre, în politica Internaţională a grâului, e foarte bine fixată prin următoarea situaţie de fapt: NOI N’AM FOST IN STARE SA EXPORTAM NICI COTA DE GRAU CE NI SE ATRIBUISS. Recolta proastă din pricina timpului defavorabil, părăsirea culturilor de grâu de către agricultorii noştri şi, în sfârşit, Scăderea prea mare a preţului preţioasei cereale, sunt explicaţii care, toate laolaltă, şi fiecare în parte, ne lămuresc asupra situaţiei României. , In faţa primejdiei de a ne vedea Siliţi să importăm grâu, guvernele noastre au adoptat, de câţiva ani, o politică de încurajare, prin ridicarea artificială a preţului grâului, pe piaţa internă. Cumpărăturile făcute de stat, prin comisariatul special, ajutate de proasta recoltă, au făcut să avem un preţ intern mai ridicat decât cei de pe piaţa lumei. In felul acesta, o ţară agricolă ca a noastră, „eminamerre agricolă” cum se spunea altă dată, şi care hrănea cu pâine atâţia consumatori streini, înainte de răsboi, a ajuns să mănânce pâinea mai scumpă, prin chibznelile oficiale. Osebit, ea nu are export. Pentru o ţară, care nu dispune de prea multe mărfuri de export şi care, totuşi, are de făcut un mare import de mărfuri strict necesare, afară de plata datoriilor din străinătate, situaţia aceasta este dintre cele mai îngrijitoare. Perspectivele viitorului ne par foarte întunecate sub ameninţarea preţurilor mici. Scumpirea artificială şi oficială a grâului românesc, pe piaţa internă, nu se poate chema o măsură de bună prevedere, din partea guvernanţilor, dacă a guverna înseamnă, astăzi nu şi totdeauna, a prevedea. In organismul vieţii noastre economice, cât şi în politica de Stat, sunt sau trebue să fie cauze adânci de dezechilibru şi de tulburare, care ne împiedecă să ne adaptăm condiţiilor noi ale economiei mondiale. , Când preţurile unor anumite produse agricole scad şi se menţin scăzute, cum putem avea, noi, pretenţia de ţară agricolă, dar care-i în neputinţă să producă şi să vândă la preţurile de concurenţă de pe piaţa lumei? Mai ales că ţările exportatoare, în general, şi cele de export agricol, în special, trebue să fie vânzătoare la preţuri mici, spre a răsboi în lupta de concurenţă. Ele au datoria şi interesul să facă o politică de libertate comercială. Noi nu facem politică de libertate comercială, fiindcă nici nu suntem în stare să vindem efren. Ridicarea artificială a preţului, pe piaţa internă, a avut de efect, în toamna aceasta, o sporire a ansemânţărilor de grâu. Statistica ne spune că s-au semănat, cu grâu, suprafeţe mult mai întinse decât în anii precedenţi. Stimulentul preţului artificial a sporit ,şi prin distribuirile oficiale de grâu de sămânţă, pe care le-a făcut Statul, în vederile unei perfecte politici de economie „dirijată”. Problema, însă, privită din toate punctele de vedere, are şi o altă latură, foarte îngrijitoare, la care, parese, oficialitatea nu s’a, gândit în chibzuielile ei de economie dirijată. Să ne închipuim că recolta viitoare de grâu va fi bogată, adică vom avea un an bun. In asemenea ipoteză, e probabil că anul bun agricol va fi bun şi în alte ţări producătoare fiindcă aşa se cam întâmplă, totdeauna. Fireşte, preţurile mondiale vor scădea. Deci, ne vom vedea, din nou, ameninţaţi să nu putem exporta prisosul recoltei, iar valorificarea pe piaţa internă, adică scumpirea oficială a grâului, va deveni o imposibilitate pentru Stat. Cu o recoltă bogată, la preţuri scăzute, anul agricol bun va însemna o adevărată nenorocire. Ruina, evitată în anii de valorificare, va fi cu atât mai catastrofală cu cât rezistența, la prețurile mici, a fost mai lungă și mai îndârjită. Nu vreau să fac prevederi lugubre, dar e sigur că budgetul Statului— săracul! — nu va fi în stare să intervină, sub nici o formă, pentru „valorificarea” unei recolte bogate de grâu. In asemenea ipoteză, agricultorii cei mai greu loviţi vor fi tocmai cei mai interesanţi din punct de vedere economic. Cultivatorii de grâu adevăraţi, atăţi câţi au mai rămas fără ajutor de la stat şi fără seminţe de pomană, vor suferi, ei, mai greu decât cultivatorii artificiali, inventaţi prin politica de economie dirijată. In cazul unei recolte bogate de grim nu ,va ameninţa primejdia dispariţiei acestor cultivatori, cu adevărat,folositori economiei naţionale, fiindcă ei nu aşteaptă şi nu cer nimic de la economia dirijată a statului. Problema agriculturii noastre, ca izvor de bogăţie şi putere naţională, este o problemă deschisă, în întregul ei, şi care-şi aşteaptă deslegarea nu de la calculele demagogiei electorale prin valorificări artificiale sau prin pomeni de seminţe. Problema aceasta se pune cu o neînduplecată şi, necruţătoare urgentă pentru însuşi viitorul statului nostru. Alternativa este foarte severă şi nu admite nici un fel de joc prin combinaţii trecătoare între diferitele recolte bogate ori sărace şi, mai ales, între diferitele recolte ,electorale, la alegerile generale. Ori ne adaptăm la preţurile mici ale pieţei mondiale de cereale şi producem ca să putem vinde cu siguranţă. Ori constatăm neputinţa noastră, totală sau parţială, în producţia unor anumitecereale, şi, atunci, trebue să renunţăm la culturile care au ajuns ruinătoare pentru economia noastră naţională. . . ■ ........... . De câţiva ani, statistica ne arată că mai mult de jumătate din valoarea exportului nostru este petrolifer şi nu agricol, ceea ce ar însemna că ne-am schimbat structura economică, fără să băgăm de seamă. In schimb, însă, agricultura noastră, care nu mai hrăneşte şi nu mai produce, înghite tot mai mult din budgetul Statului, sub nenumărate forme, direct şi indirect. In bună parte, dezechilibrul nostru budgetar permanent cred că ar putea fi remediat şi printr’o cercetare serioasă a capitolului de venituri şi de cheltueli datorite agriculturii, într’o ţară care nu se mai poate spune că este agricolă. N. Daşcovici Problema intensificării producţiei de aur Eri după amiază s-a ţinut la ministerul de finanţe o conferinţă prezidată de d. ministru V. Slăvescu la care au luat parte d-nii: G- N. Leon, subsecretar de stat la ministerul de industrie şi comerţ, Costin Stănescu, administrator delegat al Băncii Naţionale şi ing. Cerkez, director al regiei întreprinderilor miniere din Ardeal. S’au examinat măsurile ce urmează a se lua în vederea intensificării producţiei de aur din minele Statului şi raporturile Regiei Indus- Naţională. Un cuib de gospodine Am primit, mai zilele trecute, revista FARUL CĂMINULUI. Nu cunoşteam această publicaţie, ce apare, totuşi, de doi ani, sub direcţia d-nei Maria general Dobrescu, inspectoare şcolară. Răsfoirtd-o, m’a prins de am citit-o întreagă, din scoarţă in scoarţă. Scrisă ,mai mult de femei, tipărită frumos, plăcută la înfăţişare, revista e plină de sfaturi gospodăreşti unele mai folositoare decât altele: îngrijirea casei şi a lucrărilor, bucătăria, masa, îmbrăcămintea, „higiena unei vieţi sănătoase1’, „cum se alungă furnicile“, cum se stârpesc „şoriceii de casă”, cum se curăţă ,fietele de funingine", „reţetă pentru înfrumuseţare“, pentru „plăcintele", pentru „budincă". Apoi, o reţetă încă şi mai minunată decât toate, CUM SE FACE UN BUGET.De ani de zile se frământă atâţia bărbaţi învăţaţi, atâţia miniştri de finanţe, atâţia tehniciani şi mari economişti, ca să poată da ţării necăjite un buget cum trebue. In zadar. Ce nu pot face iluştrii bărbaţi, face o femeie, care, în câteva cuvinte numai, îţi luminează mintea şi te îndrumează pe calea cea bună. ■ Vrei să-ţi faci bugetul? Întâi, să ştii cine eşti, cât poţi, ce ai...”. Cunoaşte-te pe tine, şi pe urmă cântăreşte-ţi nevoile. Dacă „ştii cine eşti’’, dacă te preţueşti la adevărata ta valoare, dacă ştii ce ţi se potriveşte şi ce nu ţi se potriveşte, nu tinzi şi nu te întinzi la cheltueli, ce nu sunt de tine. Nu poţi cere buzunarului şubred nici ermină, nici palate. Nu poţi zice: Franţa are, Marea Britanie are, noi să nu avem? Păcat numai, că FARUL CĂMINULUI nu ne învaţă să vorbim şi româneşte. Te împiedici prea des de cuvinte străine: „planşă”, „tapetează", „decupat“, „preţurile dirizorii", „comportă", „fiicul’’ „aranjează”, „degresa", „insuficient”, ,Ataşamentul". Dar „osmoza"? Câte din cititoarele revistei, care nu e o publicaţie ştiinţifică, ştiu ce înseamnă „puţintică osmoză sufletească”? De ce să nu fie înţeles, în întregime — fără piedici şi fără ajutorul dicţionarului — gândul unor femei de bine, cari în loc să-şi piardă vremea, s’au strâns în jurul d-nei Maria general Dobrescu, şi cu tot sufletul se străduesc, din cuibul lor de muncă, să ne înveţe o bună gospodărie, — să ne iubim căminul? Zoe Pisani Taxele universitare D. Sauciuc-Săveanu, profesor universitar a făcut la Senat o foarte interesantă comunicare. A întrebat pe d. ministru al Şcoa- lelor „dacă cunoaşte situaţia creată In sânul studenţimii noastre universitare, pe urma taxelor care se percep pentru înscriere în universitate, taxe pentru matriculare, frecvenţă, bibliotecă, asistentă medicală, pentru fiecare examen amal, pentru Institute şi laboratoare, pentru examenul de licenţă şi aprobarea tezei de licenţă, pentru examenul de doctorat şi susţinerea tezei. La facultatea de drept şi de ştiinţe de stat precum şi la facultatea de teologie sunt două examene de doctorat, examenul I Şi II, iar la facultatea de teologie sunt în locul unui examen de licenţă două examene generale, cel I Şi cel II, cu taxe deosebite, şi cu o taxă pentru susţinerea tezei de licenţă“. D. prof. Sauciuc Săveanu a alăturat la comunicarea sa şi un tablou de „taxele plătite de studenţii Universităţii Regele Carol II din Cernăuţi“, „mai moderate decât AIUREA“, „sunt în vremea aceasta de criză destul de apăsătoare. Aşteptăm cu nerăbdare răspunsa d-lui ministru al Şcoalelor, 6 PAGINI Acordurile de clearing se aplică până la expirarea lor Cum se închice tranzacţiile «le export cu ţările cu cari avem convenţii «de clearing Imediat după publicarea noului regim de import şi export, cercurile conducătoare ale ministerului de Industrie şi Comerţ au anunţat că în scurt timp vom denunţa toate convenţiile comerciale şi de clearing cu străinătatea şi că se vor începe tratative pentru încheerea unor nouă convenţii, pe baza principiilor noului regim. Hotărârea era deosebit de gravă. Tranzacţiile încheiate pe baza vechilor convenţii nu mai puteau fi executate, tranzacţiile în curs erau oprite. Exportatorii şi importatorii aşteptau nedumeriţi să cunoască în modprecis intenţiile ministerului de Industrie şi Comerţ, căci altfel neştiind bazele nouilor convenţii nu puteau ghici perderile sau câştigurile ce trebue să prevadă la încheerea oricărei tranzacţii. Denunţarea convenţiilor comerciale a început cu Germania căreia i-au urmat imediat Ungaria şi Austria. Cu Cehoslovacia începusem noui tratative, cari s-au încheiat ori prin întocmirea unui proect de acord ce urmează să fie aprobat de guvernul cehoslovac, şi ale cărui principii le publicăm în altă parte a ziarului. D. Manolescu Strunga a anunţat apoi că vom începe în curând tratative cornervllrfei dlolonia şi alte ţări. Deşidestul de gravă, şi cu urmări neplăcute pentru creditul nostru în străinătate, hotărârea guvernului cu privire la denunţarea convenţiilor comerciale şi încheerea altora nouă, este în curs. Mai greu este însă să se denunţe convenţiile de clearing ce avem cu unele ţări.Mai greu, pentru că dacă i- am intrebat pe străini când am pornit la denunţarea convenţiilor, comerciale, denunţarea convenţiilor de clearing ne lovia pe noi în primul rând. Azi, când exportul întâmpină atâtea greutăţi, şi puţinul export pe care-l facem este în ţările cu cari avem convenţii de clearing, însemna să ne dăm singuri o lovitură, căci sunt ţări în care nu putem face export decât pe bază de clearing. Ar fi însemnat astfel să ne închidem singuri o serie întreagă de debuşee pentru produsele noastre exportabile. ., , Imediat ce s’a anunţat că d. ministru Manolescu Strunga proectează să denunţe convenţiile de clearing, cerealiştii în frunte cu d. prof. Brancovici au început să facă numeroase intervenţii pentru a se renunţa la această hotărâre. Unele măsuri luate de Banca Naţională cu privire la devizele realizate din export, au nedumerit pe exportatori. Din primul moment am atras atenţia forurilor în drept că prin acele măsuri se fac exportatorului orice posibilitate de înţelegere cu importatorul străin, din ţara cu care avem convenţie de clearing, căci convenţiile sunt încheiate de la stat la stat sau direct cu băncile de emisiune ale ţărilor respective. Când unele convenţii de clearing au fost denunţate nedumerirea a crescut în rândurile exportatorilor. Aplicarea convenţiilor de clearing Pentru a pune capăt acestei situaţii dăunătoare exportului, Banca Naţională şi ministerul de industrie şi comerţ au hotărât ca toate convenţiile de clearing să fie aplicate, iar tranzacţiile de export ce se vor încheia în viitor să poarte însemnarea specială: „PLATA SE VA FACE CONFORM CONVENŢIEI BE CLEARING“. Aseară Banca Naţională a dat în această chestiune următorul comunicat: Se aduce la cunoştinţa celor interesaţi că de acord cu ministerul de industrie şi comerţ s-a stabilit că toate acordurile de clearing, actualmente în vigoare, continuă să fie aplicate până la expirarea lor sau până la înlocuirea lor cu altele. CÂTEVA LĂMURIRI D. prof. Em. Brancovici, preşedintele Uniunii Exportatorilor de cereale, socotind acest comunicat prea laconic şi nu destul de lămurit, a cerut precizări la Banca Naţională. D-sa a obţinut precizarea că Banca Naţională şi ministerul de Industrie şi comerţ înţeleg, aplicarea convenţiilor de clearing până la expirarea lor, în sensul cel mai larg. Oricine poate începe tratative pentru încheerea unor tranzacţii de export în ţările cu cari avem clearing pe baza acestor convenţii, iar tranzacţiile încheiate se aplică în mod normal până la noui dispoziţiuni. Cercurile noastre de exportatori au primit foarte bine hotărârea Bancii Naţionale. Spre desfiinţarea taxei ad valorem la mărfurile cari intră şi ies din Capitală Se va înfiinţa în schimb o nouă taxa comunală Ne-am ocupat, în mai multe rânduri, de taxa pusă de primăria municipiului, pe toate mărfurile cari intră şi ies din Capitală. Această taxă, profund nedreaptă, stânjeneşte pe negustori, scumpeşte viaţa şi dă loc la nenumărate abuzuri. Comercianţii şi industriaşii, pe cari taxa ad-valorem îi apasă cu deosebire, au făcut numeroase intervenţii pentru desfiinţarea ei. Atât prin Camera de Comerţ, cât şi prin celelalte organizaţiuni profesionale, au dovedit neajunsurile acestui impozit pus pe bucureşteni. Căci e ştiut, plata unei taxe intră în socoteala preţului de cost, aşa că se restrânge asupra consumatorilorDe curând, Camera de comerţ a făcut o nouă intervenţie cerând desfiinţarea taxei. A prezentat un memoriu, prin care arăta că această taxă, mică inaparentă, ajunge foarte mare, dacă se ţine seama de câte ori se încasează la una şi aceea o marfă. A mai arătat ce prilej de abuzuri dă ea şi cât de stânjenită e viaţa comercială a Capitalei, din cauza asta. Intervenţia ai avut rezultatul urmărit. Primăria municipiului s-a declarat dispusă să desfiinţeze taxa ad-valorem pe mărfurile cari intră şi ies din Capitală. Cum însă, în situaţia actuală, primăria nu poate renunţa la un venit anual de cincizeci de milioane, a început să cerceteze cum o poate înlocui cu o altă taxă, care în loc să apese comerţul să fie încasată, în mod echitabil, de la toţi locuitorii Capitalei. O nouă taxă comunală nu poate fi primită, fireşte, cu plăcere de contribuabili. Totuş, dacă va fi încasată după normele celorlalte taxe stabilite dupe legea maximului, nu va da loc la atâtea abuzuri şi atâtea Şicane la câte dă loc taxa advalorem. Căci, în situaţia actuală când „agenţii din gherete“, cari păzesc cu străşnicie drumurile ce duc în Capitală, nu există nici o normă de percepere, taxarea se face dupe bunul plac al taxatorului iar negustorii sunt obligaţi, adeseori să dea sume destul de rotunjoare, fără ca ele să meargă în tezaurul comunei. Dupe câte suntem informaţi, nu se va renunţa la tara ad valorem şi nu se va începe încasarea nouei taxe decât de la intrarea în vigoare a bugetului viitor. De altfel, cu prilejul alcătuirei noului buget, municipiul va revizui și modul de percepere a diferitelor lui venituri. SITUAȚIA EXTERNA .................. ..............."M mu . Un avertisment britanic Trimisul d-lui Hitler la Londra n’a avut succes. Dacă cineva în Germania și-ar mai fi putut faca iluzii, despre rezultatele misiunii Ribbentrop, desbaterea de ori din Camera Comunelor a avut darul să le spulbere definitiv. S’au spusîn această desbatere lucruri grave, s'a precizat aprecierea britanică faţă de înarmările germane. Cuvintele rostite de bărbatul politic cu mare prestigiu d. Winston Churchill sunt unul din cele mai necruţătoare rechizitorii, Guvernul prin lordul său preşedinte d. Baldwin nu a putut face decât să confirme îngrijorările şi temerile stârnite de politica provocatoare a Reichului. Anglia se alătură astfel atitudinii franceze şi ca şi Franţa, se pregăteşte să ia măsuri în consecinţă. Discursul d-lui Baldwin a fost comunicat, chiar înainte de a... fi fost ţinut, reprezentanţilor diplomatici ai Germaniei, Franţă, Italiei şi Statelor Unite. Guvernul britanic, procedând astfel a voit să sublinieze că el socoteşte problema nu ca interesând numai raportările anglo-germane, ci ca fiind o chestiune de interes internaţional. Toate străduinţele naţional socialiste de a despărţi marile puteri în acţiunea lor de a garanta pacea se dovedesc astfel zadarnice." , Reichul a verificat încă odată ‘că retragerea sa de la Geneva nui-a folosit să îşi ascundă ţelurile adevărate ale politicii sale. Oricediscuţie despre dezarmare— iar nu despre reinarmarea pe care Germania o urmăreşte — nu poate fi decât tot ■ la Geneva. Aceasta este concluzia ce se desprinde din avertismentul pe care guvernul britanic a ţinut să-l dea în mod public guvernului și opiniei publice din Germania. PIAŢA 29 NOEMBRIE Bursa a rămas susţinută. S-au încheiat tranzacţiuni numeroase cursurile oscilând în jurul celor rămase în ajun. Compartimentul valorilor cu dobânda fixă a fost slab. Renta Exproprierii a cedat dela 40 şi jumătate la 40, renta amortibilă 1933 dela 43 la 41 şi trei sferturi, împrumutul unirii dela 46 şi 45 şi jumătate, împrumutul refacerii dela 45 la 44 şi jumătate. Acţiunile Banca Românească vechi s’au urcat dela 315 la 320. Creditul Industrial dela 510 la 515. Letea dela 625 la 635. Mica dela 1260 la 1270. Valorile de petrol calme. Astra Română 550, Steaua Română 345, Creditul Minier 258, I. R. D. P. 71. * Dolarul a cotat la Zurich 3.08%, la Londra 498.31, la Paris 15.17. Lira sterlină a cotat Londra 75.79 Zurich 15.38 ium. şi la Paris 75.60. Marca germană a cotat la Zurich 123.90. Lira italiană 26.32, şi coroana cehă 12.88 şi trei sferturi. •» La amiază a fost la Banca Naţională o consfătuire între comitetul de direcţie al băncii. Şi d. ministru Slăvescu în legătură cu propunerea unui grup de mari industriaşi, de a subscrie la împrumut suma de 10 miliard lei din care 25 la sută să fie plătit în mărfuri. In această conferinţă s’a discutat posibilitatea avansării de către Banca Naţională, a sumelor necesare. O nouă organizaţie agricolă în Franţa PARIS, 290 (Rador). , ,frontul ţărănesc", grupare în formaţie, care va cuprinde diferite sindicate şi uniuni agricole, a organizat ieri o întrunire la care au participat câteva mii de ţărani şi reprezentanţi ai diferitelor, asociaţii agricole. Au luat cuvântul la întrunire mai mulţi deputaţi.La ordinea zilei era lupta politica, deflaţia şi cererea de a se restaura ordinea, justiţia şi autoritatea. La sfârşitul întrunirii, 3.000 de membri au încercat să defileze prin faţa conducătorilor grupării, dar au fost împrăştiați de poliție. N’a fost nici un incident. ■ • • i Păcat Intr’o localitate din Franţa s’a inaugurat, nu de mult, monumentul ridicat de „voiajorii” comerciali unui confrate celebru numit Gaudissart. Ceremonia s’a făcut cu tot ritualul obişnuit în astfel de împrejurări: lume multă, muzică, steaguri, discursuri. Calităţile de „voiajor” ale lui Gaudissart au fost preamărite de oratori gravi; faptele lui au fost slăvite în cuvântări solemne şi după ce s’au făcut îndemnuri către cei prezenţi să-i urmeze pilda, pânza a căzut de pe chipul în bronz al sărbătoritului. Gaudissart s’a înfăţişat celor de faţă, ca un tip reprezentativ al voiajorului francez. Scena desvelirii acestui monument am văzut-o într’un jurnal sonor cinematografic. Şi mulţi spectatori nu pricepeau de ce par atât de veseli, cei cari asistau la solemnitate. Explicaţia e că Gaudissart nu a existat decât în imaginaţia lui Balzac. Dar voiajorii francezi, oameni de spirit, socotind că trebuie să aibă şi în breasla lor personagii ilustre, chiar dacă n’au existat, şi l-au însuşit pe Gaudissart, i-au ridicat un monument, iar poporul a venit să-l proslăvească. Asta după ce Franţa a cunoscut vestitul caz al lui Hegesipe Simon, deputatul închipuit de câţiva glumeţi, cari ca să arate ce uşor poţi scoate un om mare, i-au aranjat o sărbătorire, cu discursuri în Camera franceză şi listă de subscripţie pentru ridicarea unui monument Lumea a crezut şi Hegesipe Simon ajunsese erou naţional. Îmi am adus aminte de întâmplările astea, după cele petrecute ori la Cameră. In timpul şedinţei, pe când un deputat sfârşea de făcut o comunicare, s’a apropiat de tribună un domn, purtând la subţioară un dosar voluminos. După ce oratorul a terminat de vorbit, omul nostru s’a urcat la tribună. Preşedintele era tocmai să-i dea cuvântul, când spre uluiala tuturor celor din Cameră, un deputat s’a repezit la noul venit la tribună şi l-a dat jos. Mulţi au crezut că e vorba de un... incident politic. De fapt „oratorul” nu era deputat, ci un biet maniac, îmi pare rău că nu a fost lăsat să vorbească. Mă întreb, dacă şi-ar fi ţinut comunicarea, cine ar fi băgat de seamă că nu e deputat? Păcat! Poate făcea chiar o comunicare interesantă. Şi mai descopeream un orator ilustru, printre cei mulţi din Dealul Mitropoliei. a. h. ]