Argus, decembrie 1934 (Anul 24, nr. 6496-6519)

1934-12-01 / nr. 6496

ANUL XXIV No. 6496 CITIT' $1 RĂSPÂNDIT! ZIARUL NOSTRU ABONAMENTE! li tară |In an 1000 lei Ioni ;.VV! 550 „ lan! ... 3001 in străinătate Un an • • • 2200 lei 6 luni 4.1.1300 . 3 luni 800 3 lei Tn tară, 6 lai in străinitata. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE’ Bucureşti Str. Costantin Mills No. 24 Bl INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05­44 samoata i uecembrie iiTo4 —eeeeeeeeeeeec» a CI­TITI $1 îtAS PÂNDIŢI ZIARUL NOSTRU PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarulu­­i la toate agenţiile de publcitate» Politica grâului în ţară „agricolă“ ( Zilele acestea s’a întrunit, la Budapesta, o conferinţă ca să dis­cute reînoirea convenţiei interna­ţionale dintre Statele exportatoa­re de grâu ale lumei, întrucât convenţia cea veche expiră la 15 iulie 1935. , Amintim că, vechea convenţie, încheiată cu mari greutăţi şi după lungi discuţii, a repartizat cote ma­xime de export între ţările expor­tatoare, hotărând, în acelaş timp, şi reducerea însemânţărilor de grâu în câteva regiuni extra-eu­­ropene. Telegramele din capitala Unga­riei despre lucrările conferinţei ne-au adus, până acum, informa­ţia că Rusia sovietică e gata să primească reînoirea convenţiei, pe aceleaşi baze, dar că Argentina o­­pune o îndârjită rezistenţă. Poziţia ţării noastre, în politica Internaţională a grâului, e foarte bine fixată prin următoarea situa­ţie de fapt: NOI N’AM FOST IN STARE SA EXPORTAM NICI COTA DE GRAU CE NI­ SE A­­TRIBUISS. Recolta proastă din pricina timpului defavorabil, pă­răsirea culturilor de grâu de către agricultorii noştri şi, în sfârşit, Scăderea prea mare a preţului pre­ţioasei cereale, sunt explicaţii care, toate laolaltă, şi fiecare în parte, ne lămuresc asupra situaţiei României. , In faţa primejdiei de a ne vedea Siliţi să importăm grâu, guverne­le noastre au adoptat, de câţiva ani, o politică de încurajare, prin ridicarea artificială a preţului grâului, pe piaţa internă. Cumpă­răturile făcute de stat, prin comi­sariatul special, ajutate de proasta recoltă, au făcut să avem un preţ intern mai ridicat decât cei de pe piaţa lumei. In felul acesta, o ţară agricolă ca a noastră, „eminamerr­­e agricolă” cum se spunea altă dată, şi care hrănea cu pâine atâ­ţia consumatori streini, înainte de răsboi, a ajuns să mănânce pâinea mai scumpă, prin chibznelile ofi­ciale. Osebit, ea nu are export. Pentru o ţară, care nu dispune de prea multe mărfuri de export şi care, totuşi, are de făcut un mare import de mărfuri strict ne­cesare, afară de plata datoriilor din străinătate, situaţia aceasta este dintre cele mai îngrijitoare. Perspectivele viitorului ne par foarte întunecate sub ameninţarea preţurilor mici. Scumpirea artifi­cială şi oficială a grâului româ­nesc, pe piaţa internă, nu se poate chema o măsură de bună preve­dere, din partea guvernanţilor, dacă a guverna înseamnă, astăzi nu şi totdeauna, a prevedea. In organismul vieţii noastre e­­conomice, cât şi în politica de Stat, sunt sau trebue să fie cauze adânci de dezechilibru şi de tul­­burare, care ne împiedecă să ne adaptăm condiţiilor noi ale econo­miei mondiale. , Când preţurile unor anumite produse agricole scad şi se men­ţin scăzute, cum putem avea, noi, pretenţia de ţară agricolă, dar care-i în neputinţă să producă şi să­ vândă la preţurile de concuren­ţă de pe piaţa lumei? Mai ales că ţările exportatoare, în general, şi cele de export agricol, în special, trebue să fie vânzătoare la preţuri mici, spre a răsboi în lupta de concurenţă. Ele au datoria şi inte­resul să facă o politică de liber­tate comercială. Noi nu facem politică de liber­tate comercială, fiindcă nici nu suntem în stare să vindem efren. Ridicarea artificială a preţului, pe piaţa internă, a avut de efect, în toamna aceasta, o sporire a ansemânţărilor de grâu. Statistica ne spune că s-au semănat, cu grâu, suprafeţe mult mai întinse decât în anii precedenţi.­­ Stimulentul preţului artificial a sporit ,şi prin distribuirile oficiale de grâu de sămânţă, pe care le-a făcut Statul, în vederile unei per­fecte politici de economie „diri­jată”. Problema, însă, privită din toa­te punctele de vedere, are şi o altă latură, foarte îngrijitoare, la care, pare­se, oficialitatea nu s’a, gândit în chibzuielile ei de econo­mie dirijată. Să ne închipuim că recolta vii­toare de grâu va fi bogată, adică vom avea un an bun. In aseme­nea ipoteză, e probabil că anul bun agricol va fi bun şi în alte ţări producătoare fiindcă aşa se cam întâmplă,­ totdeauna. Fireşte, pre­ţurile mondiale vor scădea. Deci, ne vom vedea, din nou, amenin­ţaţi să nu putem exporta prisosul recoltei, iar valorificarea pe piaţa internă, adică scumpirea oficială a grâului, va deveni o imposibilitate pentru Stat. Cu o recoltă bogată, la preţuri scăzute, anul agricol bun va însemna o adevărată neno­rocire. Ruina, evitată în anii de valorificare, va fi cu atât mai ca­tastrofală cu cât rezistența, la pre­țurile mici, a fost mai lungă și mai îndârjită. Nu vreau să fac prevederi lugubre, dar e sigur că budgetul Statului­— săracul! — nu va fi în stare să intervină, sub nici o formă, pentru „valorifica­rea” unei recolte bogate de grâu. In asemenea ipoteză, agricul­torii cei mai greu loviţi vor fi toc­mai cei mai interesanţi din punct de vedere economic. Cultivatorii de grâu adevăraţi, atăţi câţi au mai rămas fără ajutor de la stat şi fără seminţe de pomană, vor su­feri, ei, mai greu decât cultivatorii artificiali, inventaţi prin politica de economie dirijată. In cazul unei recolte bogate de grim nu ,va a­­m­eninţa primejdia dispariţiei aces­tor cultivatori, cu adevărat,folosi­tori economiei naţionale, fiindcă ei nu aşteaptă şi nu cer nimic de la economia dirijată a statului. Problema agriculturii noastre, ca izvor de bogăţie şi putere na­ţională, este o problemă deschisă, în întregul ei, şi care-şi aşteaptă deslegarea nu de la calculele dema­gogiei electorale prin valorificări artificiale sau prin pomeni de se­minţe. Problema aceasta se pune cu o neînduplecată şi, necruţătoare urgentă pentru însuşi viitorul sta­tului nostru. Alternativa este foarte severă şi nu admite nici un fel de joc prin combinaţii trecătoare între diferi­tele recolte bogate ori sărace şi, mai ales, între diferitele recolte ,e­­lectorale, la alegerile generale. Ori ne adaptăm la preţurile mici ale pieţei mondiale de cereale şi producem ca să putem vinde cu siguranţă­. Ori constatăm neputin­ţa noastră, totală sau parţială, în producţia unor anumite­­cereale­, şi, atunci, trebue să renunţăm la cul­turile care au ajuns ruinătoare pentru economia noastră naţio­n­ală. . . ■­­ ........... . De câţiva ani, statistica ne ara­tă că mai mult de jumătate din valoarea exportului nostru este pe­trolifer şi nu agricol,­­ ceea ce ar însemna că ne-am schimbat struc­tura economică, fără să băgăm de seamă. In schimb, însă, agricultura noas­tră, care nu mai hrăneşte şi nu mai produce, înghite tot mai mult din budgetul Statului, sub nenu­mărate forme, direct şi indirect. In bună parte, dezechilibrul nos­tru budgetar permanent cred că ar putea fi remediat şi printr’o cercetare serioasă a capitolului de venituri şi de cheltueli datorite a­­griculturii, într’o ţară care nu se mai poate spune că este agricolă. N. Daşcovici Problema intensificării producţiei de aur Eri după amiază s-a ţinut la minis­terul de finanţe o conferinţă prezi­dată de d. ministru V. Slăvescu la care au luat parte d-nii: G- N. Leon, subsecretar de stat la ministerul de industrie şi comerţ, Costin Stănescu, administrator delegat al Băncii Na­ţionale şi ing. Cerkez, director al re­giei întreprinderilor miniere din Ar­deal. S’au examinat măsurile ce ur­mează a se lua în vederea intensifi­cării producţiei de aur din minele Statului şi raporturile Regiei Indus- Naţională. Un cuib de gospodine Am primit, mai zilele trecute, re­vista FARUL CĂMINULUI. Nu cunoşteam această publica­ţie, ce apare, totuşi, de doi ani, sub direcţia d-nei Maria general Dobrescu, inspectoare şcolară. Răsfoirtd-o, m’a prins de am ci­­tit-o întreagă, din scoarţă in scoarţă. Scrisă ,mai mult de femei, tipă­rită frumos, plăcută la înfăţişare, revista e plină de sfaturi gospodă­reşti unele mai folositoare decât altele: îngrijirea casei şi a lucră­rilor, bucătăria, masa, îmbrăcă­mintea, „higiena unei vieţi sănă­toase1’, „cum se alungă furnicile“, cum se stârpesc „şoriceii de casă”, cum se curăţă ,fietele de funingi­ne", „reţetă pentru înfrumuseţare“, pentru „plăcintele", pentru „bu­dincă". Apoi, o reţetă încă şi mai minunată decât toate, CUM SE FACE UN BUGET.­­De ani de zile se frământă atâ­ţia bărbaţi învăţaţi, atâţia miniştri de finanţe, atâţia tehniciani şi mari economişti, ca să poată da ţării ne­căjite un buget cum trebue. In za­dar. Ce nu pot face iluştrii băr­baţi, face o femeie, care, în câteva cuvinte numai, îţi luminează min­tea şi te îndrumează pe calea cea bună.­­ ■ Vrei să-ţi faci bugetul? Întâi, să ştii cine eşti, cât poţi, ce ai...”. Cunoaşte-te pe tine, şi pe urmă cântăreşte-ţi nevoile. Dacă „ştii cine eşti’’, dacă te preţueşti la adevărata ta valoare, dacă ştii ce ţi se potriveşte şi ce nu ţi se potriveşte, nu tinzi şi nu te întinzi la cheltueli, ce nu sunt de tine. Nu poţi cere buzunarului şubred nici ermină, nici palate. Nu poţi zice: Franţa are, Marea Britanie are, noi să nu avem? Păcat numai, că FARUL CĂMI­NULUI nu ne învaţă să vorbim şi româneşte. Te împiedici prea des de cuvinte străine: „planşă”, „ta­­petează", „decupat“, „preţurile di­­rizorii", „comportă", „fiicul’’ „aranjează”, „degresa", „insufi­cient”, ,Ataşamentul". Dar „os­moza"? Câte din cititoarele re­vistei, care nu e o publicaţie ştiin­ţifică, ştiu ce înseamnă „puţinti­că osmoză sufletească”? De ce să nu fie înţeles, în între­gime — fără piedici şi fără ajuto­rul dicţionarului — gândul unor femei de bine, cari în loc să-şi piardă vremea, s’au strâns în ju­rul d-nei Maria general Dobrescu, şi cu tot sufletul se străduesc, din cuibul lor de muncă, să ne înveţe o bună gospodărie, — să ne iubim căminul? Zoe Pisani Taxele universitare D. Sauciuc-Săveanu, profesor u­­niversitar a făcut la Senat o foarte interesantă comunicare. A întrebat pe d. ministru al Şcoa- lelor „dacă cunoaşte situaţia crea­tă In sânul studenţimii noastre uni­versitare, pe urma taxelor care se percep pentru înscriere în univer­sitate, taxe pentru matriculare, frecvenţă, bibliotecă, asistentă me­dicală, pentru fiecare examen a­­mal, pentru Institute şi laboratoare, pentru examenul de licenţă şi apro­barea tezei de licenţă, pentru exa­menul de doctorat şi susţinerea te­zei. La facultatea de drept şi de ştiin­ţe de stat precum şi la facultatea de teologie sunt două examene de doctorat, examenul I Şi II, iar la facultatea de teologie sunt în locul unui examen de licenţă două exa­mene generale, cel I Şi cel II, cu taxe deosebite, şi cu o taxă pentru susţinerea tezei de licenţă“. D. prof. Sauciuc Săveanu a ală­turat la comunicarea sa şi un ta­blou de „taxele plătite de studenţii Universităţii Regele Carol II din Cernăuţi“, „mai moderate decât AIUREA“, „sunt în vremea acea­sta de criză destul de apăsătoare. Aşteptăm cu nerăbdare răspunsa d-lui ministru al Şcoalelor, 6 PAGINI Acordurile de clearing se aplică până la expirarea lor Cum s­e închice tranzacţiile «le export cu ţările cu cari avem convenţii «de clearing Imediat după publicarea noului regim de import şi export, cercu­rile conducătoare ale ministerului de Industrie şi Comerţ au anunţat că în scurt timp vom denunţa toate convenţiile comerciale şi de clea­ring cu străinătatea şi că se vor începe tratative pentru încheerea unor nouă convenţii, pe baza prin­cipiilor noului regim. Hotărârea era deosebit de gravă. Tranzacţiile în­cheiate pe baza vechilor convenţii nu mai puteau fi executate, tran­zacţiile în curs erau oprite. Expor­tatorii şi importatorii aşteptau ne­dumeriţi să cunoască în mod­­pre­cis intenţiile ministerului de Indus­trie şi Comerţ, căci altfel neştiind bazele nouilor convenţii nu puteau ghici perderile sau câştigurile ce trebue să prevadă la încheerea ori­cărei tranzacţii. Denunţarea convenţiilor comer­ciale a început cu Germania căreia i-au urmat imediat Ungaria şi Au­stria. Cu Cehoslovacia începusem noui tratative, cari s-au încheiat ori prin întocmirea unui proect de acord ce urmează să fie aprobat de gu­vernul cehoslovac, şi ale cărui prin­cipii le publicăm în altă parte a ziarului. D. Manolescu Strunga a anunţat apoi că vom începe în curând tra­tative cornervllrfe­i dl­olonia şi alte ţări. Deşi­­destul de gravă, şi cu ur­mări neplăcute pentru creditul nos­tru în străinătate, hotărârea gu­vernului cu privire la denunţarea convenţiilor comerciale şi încheerea altora nouă, este în curs. Mai greu este însă să se denunţe convenţiile de clearing ce avem cu unele ţări.­­Mai greu, pentru că dacă i- am intrebat pe străini când am pornit la denunţarea convenţiilor, comerciale, denunţarea convenţiilor de clearing ne lovia pe noi în pri­mul rând. Azi, când exportul în­tâmpină atâtea greutăţi, şi puţinul export pe care-l facem este în ţările cu cari avem convenţii de clearing, însemna să ne dăm singuri o lovi­tură, căci sunt ţări în care nu putem face export decât pe bază de clea­ring. Ar fi însemnat astfel să ne în­chidem singuri o serie întreagă de debuşee pentru produsele noastre exportabile. ., , Imediat ce s’a anunţat că d. mi­nistru Manolescu Strunga proectea­ză să denunţe convenţiile de clea­ring, cerealiştii în frunte cu d. prof. Brancovici au început să facă nu­meroase intervenţii pentru a se re­nunţa la această hotărâre. Unele măsuri luate de Banca Na­ţională cu privire la devizele rea­lizate din export, au nedumerit pe exportatori. Din primul moment am atras atenţia forurilor în drept că prin acele măsuri se fac exportato­rului orice posibilitate de înţelegere cu importatorul străin, din ţara cu care avem convenţie de clearing, căci convenţiile sunt încheiate de la stat la stat sau direct cu băncile de emisiune ale ţărilor respective. Când unele convenţii de clearing au fost denunţate nedumerirea a crescut în rândurile exportatorilor. Aplicarea convenţiilor de clearing Pentru a pune capăt a­­cestei situaţii dăunătoare exportului, Banca Naţio­nală şi ministerul de in­dustrie şi comerţ au ho­tărât ca toate convenţiile de clearing să fie apli­cate, iar tranzacţiile de export ce se vor încheia în viitor să poarte însem­narea specială: „PLATA SE VA FACE CONFORM CONVENŢIEI BE CLEA­RING“. Aseară Banca Naţională a dat în această chestiune următorul comu­nicat: Se aduce la cunoştinţa celor interesaţi că de a­­cord cu ministerul de in­dustrie şi comerţ s-a sta­bilit că toate acordurile de clearing, actualmente în vigoare, continuă să fie aplicate până la ex­pirarea lor sau până la în­­locuirea lor cu altele. CÂTEVA LĂMURIRI D. prof. Em. Brancovici, preşe­dintele Uniunii Exportatorilor de cereale, socotind acest comunicat prea laconic şi nu destul de lămurit, a cerut precizări la Banca Naţio­nală. D-sa a obţinut precizarea că Ban­ca Naţională şi ministerul de In­dustrie şi com­erţ înţeleg, aplicarea convenţiilor de clearing până la ex­pirarea lor, în sensul cel mai larg. Oricine poate începe tratative pen­­tru încheerea unor tranzacţii de ex­port în ţările cu cari avem clearing pe baza acestor convenţii, iar tran­zacţiile încheiate se aplică în mod normal până la noui dispoziţiuni. Cercurile noastre de exportatori au primit foarte bine hotărârea Bancii Naţionale. Spre desfiinţarea taxei ad valorem la mărfurile cari intră şi ies din Capitală Se va înfiinţa în schimb o nouă taxa comunală Ne-am ocupat, în mai multe rân­duri, de taxa pusă de primăria mu­nicipiului, pe toate mărfurile cari intră şi ies din Capitală. Această taxă, profund nedreaptă, stânje­neşte pe negustori, scumpeşte viaţa şi dă loc la nenumărate abuzuri. Comercianţii şi industriaşii, pe cari taxa ad-valorem îi apasă cu deosebire, au făcut numeroase in­tervenţii pentru desfiinţarea ei. A­­tât prin Camera de Comerţ, cât şi prin celelalte organizaţiuni profe­sionale, au dovedit neajunsurile a­­cestui impozit pus pe bucureşteni. Căci e ştiut, plata unei taxe intră în socoteala preţului de cost, aşa că se restrânge asupra consuma­torilor­De curând, Camera de comerţ a făcut o nouă intervenţie cerând desfiinţarea taxei. A prezentat un memoriu, prin care arăta că acea­stă taxă, mică in­aparentă, ajunge foarte mare, dacă se ţine seama de câte ori se încasează la una şi a­­ceea o marfă. A mai arătat ce prilej de abuzuri dă ea şi cât de stânje­nită e viaţa comercială a Capitalei, din cauza asta. Intervenţia ai avut re­zultatul urmărit. Primă­ria municipiului s-a de­clarat dispusă să desfiin­ţeze taxa ad-valorem pe mărfurile cari intră şi ies din Capitală. Cum însă, în situaţia actuală, pri­măria nu poate renunţa la un venit anual de cinci­zeci de milioane, a înce­put să cerceteze cum o poate înlocui cu o altă taxă, care în loc să apese comerţul să fie încasată, în mod echitabil, de la toţi locuitorii Capitalei. O nouă taxă comunală nu poate fi primită, fireşte, cu plăcere de contribuabili. Totuş, dacă va fi în­casată după normele celorlalte taxe stabilite dupe legea maximului, nu va da loc la atâtea abuzuri şi atâ­tea Şicane la câte dă loc taxa ad­­valorem. Căci, în situaţia actuală când „agenţii din gherete“, cari păzesc cu străşnicie drumurile ce duc în Capitală, nu există nici o normă de percepere, taxarea se face dupe bunul plac al taxatorului iar negustorii sunt obligaţi, adese­ori să dea sume destul de rotun­joare, fără ca ele să meargă în te­zaurul comunei. Dupe câte suntem infor­maţi, nu se va renunţa la tara ad­ valorem şi nu se va începe încasarea nouei taxe decât de la intrarea în vigoare a bugetului vi­itor. De altfel, cu prilejul al­­cătuirei noului buget, mu­nicipiul va revizui și mo­dul de percepere a diferi­telor lui venituri. SITUAȚIA EXTERNA .­­................. ..............."M mu . Un avertisment britanic Trimisul d-lui Hitler la Londra n’a avut succes. Dacă cineva în Germania și-ar mai fi putut faca iluzii, despre rezultatele misiunii Ribbentrop, desbaterea de ori din Camera Comunelor a avut darul să le spulbere definitiv. S’au spus­­în această desbatere lucruri grave, s'a precizat aprecierea britanică faţă de înarmările germane. Cuvintele rostite de bărbatul po­litic cu mare prestigiu d. Winston Churchill sunt unul din cele mai necruţătoare rechizitorii, Guvernul prin lordul său preşedinte d. Bald­win nu a putut face decât să con­firme îngrijorările şi temerile stâr­nite de politica provocatoare a Reichului. Anglia se alătură astfel atitudinii franceze şi ca şi Franţa, se pregăteşte să ia măsuri în con­se­cinţă.­­ Discursul d-lui Baldwin a fost comunicat, chiar înainte de a... fi fost ţinut, reprezentanţilor diploma­tici ai Germaniei, Franţă, Italiei şi Statelor Unite. Guvernul britanic, procedând astfel a voit să subli­­nieze că el socoteşte problema nu ca interesând numai raportările anglo-germane, ci ca fiind o ches­­­tiune de interes internaţional. Toate străduinţele naţional so­cialiste de a despărţi marile puteri în acţiunea lor de a garanta pacea se dovedesc astfel zadarnice." , Reichul a verificat încă odată ‘că retragerea sa de la Geneva nu­­i-a folosit să îşi ascundă ţelurile adevărate ale politicii sale. Orice­­discuţie despre dezarmare­­— iar nu despre rein­armar­ea pe care­ Germania o urmăreşte — nu poate fi decât tot ■­ la Geneva.­ Aceasta este concluzia ce se desprinde din avertismentul pe care guvernul bri­tanic a ţinut să-l dea în mod pu­blic guvernului și opiniei publice din Germania. P­IAŢA 29 NOEMBRIE Bursa a rămas susţinută. S-au încheiat tranzacţiuni nume­roase cursurile oscilând în jurul ce­lor rămase în ajun. Compartimentul valorilor cu do­bânda fixă a fost slab. Renta Exproprierii a cedat dela 40 şi jumătate la 40, renta amorti­­bilă 1933 dela 43 la 41 şi trei sfer­turi, împrumutul unirii dela 46 şi 45 şi jumătate, împrumutul refa­cerii dela 45 la 44 şi jumătate. Acţiunile Banca Românească vechi s’au urcat dela 315 la 320. Creditul Industrial dela 510 la 515. Letea de­la 625 la 635. Mica dela 1260 la 1270. Valorile de petrol calme. Astra Română 550, Steaua Româ­nă 345, Creditul Minier 258, I. R. D. P. 71. * Dolarul a cotat la Zurich 3.08%, la Londra 498.31, la Paris 15.17. Lira sterlină a cotat Londra 75.79 Zurich 15.38 ium. şi la Paris 75.60. Marca germană a cotat la Zurich 123.90. Lira italiană 26.32, şi coroa­na cehă 12.88 şi trei sferturi. •» La amiază a fost la Banca Naţio­nală o consfătuire între comitetul de direcţie al băncii. Şi d. ministru Slăvescu în legătură cu propunerea unui grup de mari industriaşi, de a subscrie la împrumut suma de 1­0 miliard lei din care 25 la sută să fie plătit în mărfuri. In această conferinţă s’a discutat posibilitatea avansării de către Ban­ca Naţională, a sumelor necesare. O nouă organizaţie agricolă în Franţa PARIS, 290 (Rador). , ,frontul ţărănesc", grupare în formaţie, ca­re va cuprinde diferite sindicate şi uniuni agricole, a organizat ieri o întrunire la care au participat câ­teva mii de ţărani şi reprezentanţi ai diferitelor, asociaţii agricole. Au luat cuvântul la întrunire mai mulţi deputaţi.­­La ordinea zilei era lupta politi­ca, deflaţia şi cererea de a se res­taura ordinea, justiţia şi autorita­tea. La sfârşitul întrunirii, 3.000 de membri au încercat să defileze prin faţa conducătorilor grupării, dar au fost împrăştiați de poliție. N’a fost nici un incident. ■ • • i Păcat Intr’o localitate din Franţa s’a inaugurat, nu de mult, monumen­­tul ridicat de „voiajorii” comer­ciali unui confrate celebru numit Gaudissart. Ceremonia s’a făcut cu tot ritualul obişnuit în astfel de împrejurări: lume multă, muzică, steaguri, discursuri. Calităţile de „voiajor” ale lui Gaudissart au fost preamărite de o­ratori gravi; fapte­le lui au fost slăvite în cuvântări solemne şi după ce s’au făcut în­demnuri către cei prezenţi să-i ur­meze pilda, pânza a căzut de pe chipul în bronz al sărbătoritului. Gaudissart s’a înfăţişat celor de faţă, ca un tip repr­ezentativ al vo­iajorului francez. Scena desvelirii acestui monu­ment am văzut-o într’un jurnal so­nor cinematografic. Şi mulţi spec­tatori nu pricepeau de ce par atât de veseli, cei cari asistau la solem­nitate. Explicaţia e că Gaudissart nu a existat de­cât în imaginaţia lui Balzac. Dar voiajorii francezi, oameni de spirit, socotind că tre­buie să aibă şi în breasla lor per­­sonagii ilustre, chiar dacă n’au e­­xistat, şi l-au însuşit pe Gaudissart, i-au ridicat un monument, iar po­­porul a venit să-l proslăvească. Asta după ce Franţa a cunoscut vestitul caz al lui Hegesipe Simon, deputatul închipuit de câţiva glu­­meţi, cari ca să arate ce uşor poţi scoate un om mare, i-au aranjat o sărbătorire, cu discursuri în Ca­mera franceză şi listă de subscripţie pentru ridicarea unui monument Lumea a crezut şi Hegesipe Simon ajunsese erou naţional. Îmi am adus aminte de întâmplă­rile astea, după cele petrecute ori la Cameră. In timpul şedinţei, pe când un deputat sfârşea de făcut o comunicare, s’a apropiat de tribună un domn, purtând la subţioară un dosar voluminos. După ce oratorul a terminat de vorbit, omul nostru s’a urcat la tribună. Preşedintele era tocmai să-i dea cuvântul, când spre uluiala tuturor celor din Ca­meră, un deputat s’a repezit la­ noul venit la tribună şi l-a dat jos. Mulţi au crezut că e vorba de un... incident politic. De fapt „oratorul” nu era deputat, ci un biet maniac, îmi pare rău că nu a fost lăsat să vorbească. Mă întreb, dacă şi-ar fi ţinut comunicarea, cine ar fi bă­gat de seamă că nu e deputat? Păcat! Poate făcea chiar o co­municare interesantă. Şi mai desco­peream un orator ilustru, printre cei mulţi din Dealul Mitropoliei. a. h. ]

Next