Argus, ianuarie 1935 (Anul 25, nr. 6520-6542)

1935-01-14 / nr. 6529

ANUL XXV No. 6529 CITIT* SI RĂSPÂNDIT* 1 mmi NOSTRU ABONAMENTE­­ In țară lin an . l(MhJ Lei 6 mm . 550 * 3 mm . 3J0 „ In străinătate Un an . ^200 Lei 0 mm . 1300 » 3 lunx . 800 n 3 lei în țară, 6 lei in străinătate. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER şi H F- VALENTIN BIROURILE: București Str. Constantin,Mile Ho. 24.%^ INDUSTRIEI şi FIINŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05-44 Luni 14 Ianuarie 1935 CITIT* S* RĂSPÂNDIŢI ZIARUL raosTitu publicitatea se primeşte îa Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate A guvernara prevedea De când e lumea, guvernarea în-l Seam­nă, înainte de toate, prevedere şi chibzuiala. Autoritatea guvernan­ţilor isvorâşte şi sporeşte tocmai din aceasta superioritate a lor iau de­ mulţimea muritorilor de iarnă, că ştiu sa prevadă cursul­ lucrul lor şi să prevină dinainte, prin ma­suri bine chibzuite. Autoritatea, chiar când se moşte­neşte in strânsa legătură cu lui mi­me mare şi venerat, nu se poate păstra decât daca moştenitorii­ în­deplinesc condiţia de n­ai sus. Con­ducătorul Italiei, d. Mussolini, cerea cândva, intr­ati discurs, guvernanţi­lor, capacitatea de prevedere pen­tru cel pupil al­ ani şi ad­auga că a­cei cari au vad mai departe, înainte, decât concetăţenii lor, nu merita să-i conducă pe aceştia. Se înţelege deja stie de ce auto­ritatea in stat nu poate fi aici o simpla chestiune de formalism şi nici o chestiune de forta materiala. Autoritatea este ceva nematerial si imponderabil, dar tocmai prin a­­ceasta mai impunător, pe când for­­ta in btat este ceva foarte materia­lizat in nenumăratele organe de co­mandă, cu putere directa de con­­strangere.­­Când forta materiala coincide cu autoritatea morală, a­­dica se îmbina perfect, intâlnindu-se in mâini şi sub comanda aceloraşi minţi conducătoare, atunci puterea Statului se înalţă foarte sus, spre apogeul ei, a­tat in rânduiala aface­rilor din lăuntru, cât şi in raportu­rile cu streinatatea. Dacă încercam a verifica, axio­mele de­ ştiinţa politică de mai,sus, îîl Viata României întregite. Ca sa vedem în ce măsură diferiţii gu­vernanti au ştiut să prevadă şi sa prevină evenimentele, apoi, dela in­ceput, simţim o dureroasă decepţie. Lipsa de pregătire cu care a­u intrat in războiul de întregire, este cunoscuta. Dezorganizarea noastra provocase, cândva, ironica admira­ţie a misiunii militare franceze. In domeniul vieţii economice si sociaie prevederea guvernati­lor noştri nu s’a arătat mai grozava: felul cum s a aplicat reforma agrară, fără grija efectelor economice, este condam­nat, astăzi, in lumina experienţei, de toată lumea. Odată intregirea neamului impli­­nit­, naosul financiar si administra­tiv s’a întins, nesupărat, pretutin­deni. Risipa bonurilor de tezaur, chi­pul cum s’a făcut unificarea mone­tară, inflaţia continuă a banului, cu iluzia înşelătoare a excedentelor bugetare şi a înfloririi economice, jongleria taxelor de export şi a in­­tervenţionismului de răsboi prelun­git până astăzi în activitatea parti­cularilor, ca să nu pomenim decât pe cele mai cunoscute, vădesc uşu­­rinţa guvernanţilor noştri, ca şi lip­sa simţului lor de prevedere. Risipa în cele de prisos şi cârpă­­noşenia desgustătoare la satisface­rea adevăratelor nevoi, sa p­rac­ti­cat în chip statornic şi înainte şi după stabilizarea monetară. Data de 1929 când a fost stabili­zat leul, după experienţa altor sta­te, care făcuseră înaintea noastră reforma moneată, na pus frână şi bună cu­ibzuială in­ administraţia ba­nului public. Budgetul a conţinut­, să se umfle, intocmai ca pe vremea inflaţiei monetare, când sporirea ci­frelor budgetare nu corespundea decât la deprecierea valorii banului La protestările împotriva risipei şi a inflaţiei budgetare in perioada de deflaţiei monetară, miniştrii răspun­deau solemn cu asigurări personale de echilibru budgetar şi cu făgădu­­iala apropiatei reduceri a sarcini­lor fiscale. Evenimentele n’au făcut decât să vădească lipsa de prevedere a câr­­muitorilor. Risipei banului public i-a cores­puns risipa şi nechibzuiala din eco­nomia particulară, încurajată prin pilda cea rea a Statului. Toţi produ­­cătorii deprinşi cu iluzia bunei stări din perioada inflaţiei monetare, au continuat să ducă aceeaşi viaţă, fă­ră nici o prevedere. Sfârşitul fatal al Celor două ne­­prevederi, publică şi privată, nu pu­tea fi altul decât cel la care am a­juns: conversiunea datoriilor parti­culare prin reducerea creanţelor, suspendarea cuponului extern al da­toriei publice şi târguelile cu credi­­torii streini pentru uşurarea sarci­nilor Am slăbit astfel «■«sonetul con­­tractelor de drept privat şi, prin a­­cest singur, fapt, plin de urmări for­midabile, pe care guvernanţii ne­prevăzători în chip statornic nu le-au întrevăzut, am detracat Şi ce bruma mai rămăsese bun din ve­chile deprinderi ale cetăţeanului ro­mân: simţul datoriei fiscale. Pierzând din vedere valoarea ci­vic educativă a contractului de drept privat în Statul modern, gu­vernanţii sunt nevoiţi, astăzi,­să fa­că sforţări foarte grele pentru re­educarea cetăţenilor şi restabilirea creditului, tocmai in vremuri anor­male de criză şi de sărăcie. Cu toate acestea, demagogia poli­tică în problemele vieţii economice nu se sfieşte, nici astăzi, după tris­tele experienţe făcute, să pună in discuţie stabilitatea monetară şi sa întreţină sentimentul de nesigu­ranţă paralizant pentru spiritul de economie şi dragostea de muncă productivă ale oamenilor cinstinţi. In mijlocul atâtor greutăţi du­ferite şi externe, neprevederea guvernan­ţilor a mai eşit, odată, la iveală, dacă mai era nevoe de aşa ceva, prin is­­bucnirea afacerii Skoda. Am aflat, cu toţii, îngroziţi, halul nepregătiţii noastre militare, in mijlocul unei at­mosfere internaţionale încărcată de duşmănii, şi plină de primejdii va­riate. Dar, şi de data aceasta, s’a făcut prea mult sgomot, menit să toarne gaz peste, toc în opinia pu­blică din ţară şi să ne des­văl­ue,­in ochii streinătăţii, ca o ţară gata de scos în mezat Cele din urmă păţanii ale avia­ţiei noastre .Mie în căutare ,de ra­corduri externe, pe­ lângă atâtea du­reroase­ accidente ,cu mare risipă de vieţi omeneşti ale aviaţiei militare, au vădit, de asemeni, lipsa chibzn­elei şi a prevederii, ba Chiar şi lipsa elementarei seriozităţi din parte­ner­antem noi, oare, o ţară cu o ma­re­­idustrie de motoare pentru a­­v­ioane sau cu un imens imperiu. Co­lonial în afară de Europa, ca să ne apucăm de raid­uri aviatice, până in Sahara africana, la isvoarele Ni­lului ori până in Australia? Sau nu ne putem lasa mai prejos de gloria Italiei, care şi-a trimes flotilele ae­riene peste Atlantic, sub conduce­rea d-lui Balbo, însoţind faptul de toată reclama necesară? Slavă Domnului, pentru aviaţia noastră civilă şi militară avem atâtea ţinte locale şi de interes imediat, reali­tăţi naţionale, de atins şi de realizat, cu mai puţină cheltuială, dar cu mai multă seriozitate şi mai mult folos în privinţa risipei pentru lucruri sau gesturi nefolositoare, pentru exhibiţionism zădarnic, în vreme ce ne arătăm aşa de cărpănoşi în cele cu adevărat necesare, s’ar putea spune aşa de multe! Plimbăreţii no­ştri peste graniţe, cu şi fără treabă, ne costă sume fantastice, pe care nu-şî ingăduesc să le cheltuiască nici marile puteri, imperiul brita­nic d­i Franţa, pentru „plimbăreţii” lor, cari sunt purtătorii de cuvânt ascultaţi fiindcă au, in spute, arma­te, forţa financiara şi rezistenţa so­cială. Şi, apoi, cum faci lux când te plângi de sărăcie şi neputinţă de piaţă? La noi, vorba înlocuite fapta, iar declamaţia de fraze b­rabastice e menită să acopere gsiiciunea ade­vărului, inlăuntru, ca şi in relaţiile exterioare. Când unii din duşmanii actualei ordine internaţionale au început să vorbească prea întrasneţi, ministrul de război al Erintei a răspuns vi­zitând regiunea formidabilă de for­tificaţii de pe graniţa răsăriteană, ridicate pentru siguranţa naţională. Tot aşa în Poonia, cavaleria a săr­bătorit o sfinta aniversare naţio­nală călcând într'un marş avântat, pământul literat al patriei, până la apele Mari Baltice, — respiraţia maritimă a statului renăscut. Câte pi s’ar mai putea spune şi despre rpsa noastră de prevedere in martfia învăţământului public şi în gerare a educaţiei naţionale? Voi încheia, în limitele unui ar­ticol,cu dorinţa de a se pune frâu vorlăriei goale, de a se curma ca ac­tte nechibzuite sau uşuratice petru a începe, in sfârşit, cât mai e tim­p, o acţiune unitară şi serioasă, ci spirit de continuitate şi de logică pentru guvernarea naţiei pe drumu­rile pline de primejdie ale viitoru­lui N. Daşcovici p­­ AST­A 12 IANUARIE Bursa a fost calmă la acţiuni şi susţinută in compartimentul valo­rilor cu dobândă fixă. S’au făcut operaţiuni reduse. Renta exproprierii s'a urcat deia 41­34 la 41 A. Scrisurile Funciare Urbane Bucureşti de 1(T» sau urcat deia 5334 la 54ÎA iar cele de ă la sută deia 283$ la 28"­. Împru­mutul naţional de ia zi la 53. Acţiunile Banca Romanească vechi s'au încheiat la 340, iar puii la 330. Creditul Industrial a încheiat la 555, Reşiţa 438, Mica 1285, Clă­direa Românească 350, S. R. D. 415. Acţiunile S. T. R. susţinute au rămas cerute la 1900. Valorile de petrol cu tranzacţii foarte reduse oscilează în jurul cursurilor prece­dente. La începutul săptămânei viitoa­re încep să funcţioneze biurourile speciale de export pentru petrol, cherestea şi cereale, înfiinţate prin noul regim de import-export. La bursele din străinătate s-au Înregistrat următoarele cursuri: Dolarul a cotat la Londra 4.90.93 la Zurich 3.08 3/8 și la Paris 15.10'A. Lira sterlină a cotat la Londra 74.28, la Paris 74.28 și la Zurich 15.14 Marca germană a cotat la Zu­rich 12*3.90, iar Ura Italiană 26.40. * D. G. N. Leon, subsecretar de stat la ministerul Industriei şi Co­m­erţului a lucrat­eri după amiază Cu d. Cezar Popescu directorul ge­neral al industriei şi cu ceilalţi di­­rectori punând la punct unele pro­bleme cari privesc industria naţio­­nală.* Banca Naţională a Spaniei a luat hotărârea ca începând de la 20 ia i­nuărie, rata dobânzilor pentru cre­ditele garantate prin titluri indus­triale, să fe scăzută cu jumătate la sută. . . * Planuri de stabilizare Dupe o ştire din Londra, a co­respondentului lui „Neue Erele Presse , hotărârea luată de d. Nandin de-a însoţi pe d. La­vai la Londra, are la baza intenţia aces­tuia ca să discute cu membrii gu­vernului britanic problema stabili­zare f lirei şi dolarului. Inainte de plecare d. Laval va avea o consfătuire cu d. Caillaux și Malvy. Explorarea bogăţiilor sub­tirane de Germania BERLIN 12 (Rador).­­ D. dr. Schacht,­ ministr­ul Economiei Rei­chului, a instituit o comisiune ştiin­­tifică, insărcinată cu explorarea bogațiilor subterane ale Germaniei Cercetările se vor face prin me­tode geofizice, iar rezultatele lor vor­­ consemnate in statisticele oficiale. Statele­ Unite aderă la Curtea de Justiţie din Maga NEW-YORK, 12 (Rador). -- Zia­rul „New-York Times” anunţă că autoritatea senatorilor ar fi favo­rabilă aderării Statelor Unite la Curtea Internaţională de Justiţie din Ilaga. O numărătoare a arătat că numai 12 senatori sunt contra proectului. Mai mulţi senatori cari au combătut cu vehemenţă intrarea Statelor U­nite in Societatea Naţiunilor, sunt dispuşi a vota cele trei protocoale necesare pentru participarea State­lor Unite la Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională din Haga. S’a deschis Parlamentul nove^ii OSLO, 12 (Rador). — Suverani­­a deschis astăzi sesiunea Parlamen­tului. Mesagiu! Tronului subliniază că de anul trecut și până acum situația economică a Norvegiei s’a amelio­rat. '■ 6 PAGINI Ministerul d­e finanţe a trimis ad­ministraţiilor financiare de consta­tare din ţară, instrucţiuni privitoa­re la neaurulate de impunere ce trebuesc făcute in acest an de că­tre contribuabili.. Pănâ în prezent contribuabilii co­mercianţi şi industriaşi e­rau repar­tizaţi in următoarele categorii: 1. Micii comercianţi şi indus­triaşi clasificaţi, adică acei cari aveau un venit până la 150 mii lei anual şi cari, in cursul celor trei ani din urmă, au plătit din impozit­ux anual (patentă) pe bază de cla­se, fără a fi nevoie să se mai pre­zinte în fiecare an la impunere sau să facă declaraţiile fiscale cuveniţi 2. Comercianţii şi industriaşii cu un venit mai mare de o sută cinci zeci mii lei,anual, cari erau obligaţi să facă declaraţii şi cari au fost im­puşi. In fiecare an, pe bază de re­gistre la venitul rezultat din ele nu insă mai puţin decât venitul minimal, de odată şi jumătate chi­ria localului unde s’a exercitat co­merţul. In nici un caz venitul mi­nimal nu putea fi mai mic de o sută opt zeci mii lei anual. 3. Societăţile anonime au fost impuse pe baza declaraţiilor şi a registrelor comerciale regulat ţi­nute, in nici un caz însă, sub ve­nitul minimal de trei la sută din capital până la 19,» şi de unu la sută din capial pentru exerciţiul financiar 1934-1935. Acum, ministerul de ti­­mnite a hotarat ca toţi tu«h­­­ihhuUlitl carnet c­ănţi şi industriaşi, indiferent uaca surrt nuci, mijlocii, mari sau soc»e«,aţi anoni­me sa vaca neclar­aţine tis­cute anuale, depunamlu­­le in termen, adică: Micii comercianţi şi in­dustriaşi, inclusiv cei cla­­snficaţi pana'n prezent, pana la ll Ianuarie Ibb». Marii comercianţi şi in­dustriaşi pana la 23 Fe­­nruarie is-Has Societăţile anonime im­e­di­at, dupa încheerea bi­­lânţuirii, nu mai târziu, in­sa. de lu Aprilie a. c. Nefacerea la timp a declaraţiilor va trage după ea sancţiunile pre­văzute de legea contribuţiilor di­recte. Declaraţiile de impunere se vor face pe formularele speciale ce se găsesc la dispoziţia contribuabili­lor, la administraţiile financiare şi la percepţiie de constatare. Tot­odată, inspectoratul general financiar al Capitalei a luat măsura de a se întocmi tablouri de contri­buabilii comercianţi şi industriaşi pe sub­urbii şi circumscripţii ris­cate. Aceste tablouri vor conţine in ordine alfabetică toţi contribuabilii pe categorii de comerţ şi de indus­trie, arătăndu-se veniturile la care au fost impuşi până în prezent, cifra de afaceri, capitalul, etc. — ele­mente ce vor servi la stabilirea mai echitabilă a veniturilor impozabile, a contribuabililor din aceeaş branşe de comerţ şi de industrie, exerci­tată in suburbia şi circumscripţia respectivă. Deabea după întocmirea acestui „cadastru fiscal­’, ministerul de fi­nanţe va vedea dacă e locul să păstreze patenta fixă pentru toţi micii comercianţi şi industriaşi sau dacă e locul s’o modifice. E bine să amintim ca potrivit le­gii contribuţiilor directe, declara­ţiile de impune­re trebuesc făcute şi de liberii profesionişti, până la data de 31 ianuarie a. c. Cu alte cuvinte in ■..anul acesta, vor face declaraţii focale toti contribuabilii in afară de salariaţi şi de proprietarii­­ur­bani şi rurali cari n'au sarcini de­­ scăzut. Impunerile fiscale in anul 1935 Cum se vor face impunerile fiecale în acest an Toţi comercianţii şi industriaşii trebue să facă declaraţii de impuneri Un cadastru fiscali al Capitalei Balanţa de pian in Starete-urile Devalorizarea dolarului a rupt tradiţionalele legături de credit internaţional Ani de zile dolarul a fost moneta de schimb, care în mai toate tarile cu m­­oneta fluctuanta înlocuia mo­­neta naţionala. Nu e nevoie sa mergem­ mai departe, decât sa ne aducem aminte rolul dolarului şi comerţul german, austriac, polonez după război. itica in 1924 şi chiar şi mai târ­ziu majoritatea transacţiunilor co­merciale s’au făcut în dolari. Do­larul a fost timp îndelungat moneta care servea pentru schimbul de mărfuri, el era moneta care intez­­nea arbitrajul mânedelor „hoinare ’ biletul lui federal Bank servea la tezaurizare. Mişcarea capitalurilor, în Statele l’uite in 1978 mai era oglinda fi­­oleră a acestei situaţii. Depozitele pentru cont strain la bănci ameri­cane au fost în 1928 de 1 miliard cinci sute optzeci milioane de do­lari. Creditele pe termen scurt pla­sate în Statele Unite au fost la a­­ceas epoca de 1 miliard 316 m­lioa­ne de dolari. Prin urmare capitalul străin, in cea mai însemnata, parte european, plasat sau refugiat in Statele Unite se ridică, la sfârșitul anului 1976 la 2,9 miliarde de dolari, ceea ce co­­respundea, atunci ,cu­ aproximativ 500 MILIARDE­ DE LEI. . Depozitele americane la bănci europene sau sud-am­ericane şi cre­anţele­ pe termen scurt la aceas e e­pocă se cifrau la numai 1 miliard trei sute de milioane şi se cunoaşte destinaţia lor, atât de unilaterala, majoritatea, era plasată in Germa­nia. Balanţa capitalurilor datorate de americani era de 1,6 miliarde dolari. Cifrele au însemnătatea lor. Chiar dacă graba ne-ar face să trecem peste ele, fără atenţiunea cuvenită, înţelegerea importanţei lor se va desprinde ,mai uşor când vom spune că, capitalurile străine aflate în 1928 în Statele Unite reprezentau a­­proape un sfert din valoarea pro­ducţiei naţionale franceze în 1928. Cu toate că America era bogată, şi tocmai fiind că era bogată capi­talul nu se găsea nicăeri mai bine decât acolo. Prisosul propriu de bani era sporit de prisosul de bani din toate părţile lumii. Capitaliştii, din lume se grăbeau să ţină in Statele Unite cu o do­banda iluzorie, deci neproductive miliarde de franci sau lire sterline sau mărci poloneze, sau drachiie. •* Devalorizarea dolarului a golit băncile americane de depozitele străine. Evaziunea capitalurilor pla­sate acolo s a făcut cu o rapiditate uluitoare. Încă in 1930 depozitele in dolari pentru cont străin au fost de 1,04 miliarde de dolari, deci spo­rite faţă de 19­38. Regimul Roose­velt, devalorizarea, au gonit,dar U. S. A banul refugiat astfel că in 1933 depozitele nu mai reprezentau decât milioane dolari. Existenţa acestor depozite să nu ne uure. Ele sunt constatate la sfârşitul anului 1933, deci au avut timpul să se reconstituie deja 1 A­­prilie 1932 până la sfârşitul lui 1933. Să nu uităm că e vorba de depo­zite la vedere. Plasam­entele pe ter­men scurt au dispărut aproape complect de 6 ani, topite de la 1,3 miliarde dolari în 1928 la 98 de milioane de dolari la i­ulie 1933. Imdiferent ce opinii va avea cu­tare sau cu­tare economist despre acest fenomen. Cum­ințenea omului practic, care cunoaşte foloasele panului disponibil ori unde ar fi, va destine argumentele doctrinare, m­entru omul practic rămâne ade­vărată adânca descompunere eco­nomică ce se oglindeşte in acest fapt Devalorizarea a gonit capitalul străin din Statele Unite; el s’a re­fugiat în Franţa. In astfel de condiţii problema ba­lanţei de plăţi în Statele Unite arată aspecte deosebite şi iese din con­sideraţiile mărginite, cari decurg din cercetarea nevoilor comerţului exterior. Cu toate că comerţul ex­terior al Statelor Unite e activ — 1,61 miliarde la import şi 1,76 mi­liarde la export — mişcarea capi­talurilor mai e deficitară pentru Statele Unite. Intr’un studiu publicat în „Mon­thly Review”, publicată de Mid,and Bank totalul operaţiunilor nega­tive pentru economia americana s’a cifrat la 1,93 miliarde de lei faţă de numai 1,50 miliarde operaţiuni po­zitive. Această situaţie însă se va în­drepta în momentul când dolarul va fi stabilizat pentru noi proble­ma circulaţiei capitalurilor în lume, circulaţie azi adânc protivnica inte­reselor unei libere şi fecunde apro­vizionări ale pieţii mondiale cu dis ponibil­e de o covârşitoare im­por- tanţă. Nu s’au rupt legaturile noas­tre de credit numai din cauză ca am pierdut posibilitatea unui trail sfer normal şi regulat, in lumea în­treagă circulaţia capitalurilor se face sub imperiul turburărilor in care lumea trăieşte. Odată cu li­niştirea care poate veni din New York şi implicit din Londra se vor normaliza şi treburile la noi. Ep. SITUATIA EXTERNA SPreîbiscifisă Astăzi este plebiscitul din Sa­rre. In imprejurari normale, această consultare a populatiei unui ţinut locuit in unanimitate de genhani, n’ar fi prezentat nici un inte’res. Ar fi fost dela sine înţeles o hotărâre unanimă in favoarea alipirii, teri­toriului Sar­re la Germania. Astăzi insa, in Sarre se dă o lupta inver- Şunată între partizanii regimului hit­lenst şi adversarii săi. Cei dimân­ti sunt imbrbătaţi printr’o propagan­dă care, intre promisiuni şi intimi­dare, a trecut făpt de partea celui din urmă mijloc. Ceilalţi sunt mun­citorii, cari işi compară situaţia cu aceeea a muncitorilor din Reich, catolicii speriaţi de regimul biseri­cii in Reich şi elementele influenţa­te de emigranţi. Lupta se dă intre alipirea la Ger­mania şi menţinerea statului actual, cu rezerva unei ulterioare consul­tări. Alipirea la Germania va întru­ni probabil majoritatea voturilor exprimate. Câte vor fi insă aceste voturi, cu alte cuvinte care va fi proporţia intre Votanţi şi acei cu drept de vot cum­ totuşi vor prefe­ra să se abţină. Germania poate căpă­tă majoritatea Votărilor exprimate. Ea trebue insă, pentr­u ca victoria sa­ fie reală, să obţină­­ majoritatea sdrobitoare a celor cu drept de vot. Abţinerile nu vor fi numărate la calcularea majorităţii. Ele vor cân­tari insă greu in aprecierea poli­tică a situaţiei. Este cu neputinţă să se­­facă un pronostic in această privinţă. Con­siliul Societăţii Naţiunilor işi dă sea­ma de toate mijloacele de teroare folosite in această luptă. Apelul pe care l-a adresat ori populaţiei este o dovada. Hotărârea pe care va fi du­rat să o ia după proclamarea oficială a rezultatului va tine sea­mă, de toate elementele, pozitive și negative, ale scrutinului. Franţa işi reglementează m­onuena Proectul de lege al ministerului de comerţ D. Marclaudeau, ministrul de co­merţ al Tramei, a depus, în Came­ra, un proect de lege penau regle­mentarea producţiei, proectul pre­vede posibilităţile de echilibrare, mire productie şi consum, in legă­tură­­cu situaţia temporară a pieţe mondiale. Proectul porneşte deja ideea că având îa jocul liber al concurenţii laur cu urnire p­oaud­ie ii con­­sum, se prineidut'ne însuşi vuita tconomică a tarii. Expunerea de­­ arată ca guvernul socoteşte că a sosit momentul sa pună capat luptei de concurenţă, care macină tot mai mult averea naţională, in acest scop e neapărată nevoie sa se organizeze producţia, bineînţeles printr’o politică liberală şi care să nu stânjenească iniţiativa ■ indivi­duală. Trebue observat că nu e vorba de o reglementare permanentă, ci numai de o aplicare a dispoziţiuni ,iar profetului atunci când criza e­­conomică impune aceasta. Proectul cere dilemelor ramuri de producţie să se solidarizeze căi nun mult. In caz cotit rar statul va imp­­ne Prin măsuri legislative, o solidarizare forţată. Aceste măsuri de constrângere nu vor fi puse in aplicare, decât a (Continuare in pagina Ui­ a! Soluţiile In viaţa românească avem un f­­e­nomen ciudat; unanimitatea de pă­reri despre o anume chestiune; si­tuaţia economică şi financiara, pe care toată lumea o recunoaşte ca fiind din cele mai grele. Toată lumea, e­ de acord că aşa nu mai merge şi că trebuie făcut ceva hotârit pentru îmbunătăţirea finanţelor Statului şi a vieţei eco­­nomic­e. Acolo unde unanimitatea dispare, e când vine vorba despre ce anume trebuie să se facă pen­tru a se îndrepta lucrurile. Părerile sunt diferite,­­ şi firesc. Dar din pusderia de soluţii ce se propun, unele sunt mai îndrăzneţe de­cât altele. Şi lucru ciudat, deşi au fost încercate aiurea şi nu au dat rezultate bune sau, dimpotrivă, au înrăutăţit situaţia, aceste solu­ţii mai sunt socotite încă valabile pentru ţara noastră. Nu se ţine so­coteala daca ele se potrivesc sau nu condiţiuni­or fireşti de desvoltare ale ţarii noastre. E de ajuns ca ele sa poata f­i formulate, ca să­, fie şi adoptate. Le va eşi, dacă vor fi şi apucate Dumnezeu ştie. Iată o întâmplare, care arată un­de poate duce folosirea unor siste­me şi soluţii, străine de putinţa ce­­lui care te încearcă. Îndată după razooi, Citroen ca­­re î şi dusese întreprinderea la mare m­orire, voia să-i dea o desvoltare şi mai mare. Dorinţă explicabilă. A cautat o soluţie. Şi a crezut că o găseşte pe cea a lui Ford. S’a dus deci de a studiat organizarea uzi­nelor Ford. Asta l’a pierdut. Care era secretul lui Ford? Producţia uriaşă. Citroen a socotit că o poate apli­ca şi uzinelor lui. Nu şi-a dat sea­ma că una e puterea de consuma­ţie a americanului, care când i se strică automobilul preferă să-şi cumpere un altul de­cât să-i dea un reparat şi alta a francezului, om mult mai restrâns la cheltueli. Şi-a sporit deci producţia în proporţii di­n ce în ce mai mari. Dar marfa nu se vindea. A venit apoi ciiza. Marela Ford, care era mai tare de­cat Citroen, i-a putut rezista mai bine, iar Citroen 11 a înţeles ca treb­­uie sa se restrângă, ci a continuat sa producă. Şi-a ajuns la faliment. Potuţia Fora nu era valabilă de­cât pentru­­vm­enea. Ar fi bine ca acei cari aduc so­luţiile pentru lecieptarea starei e­­conomice dela noi, să­ se gândească şi dacă ni se potrivesc. 9­­I*«

Next