Argus, februarie 1935 (Anul 25, nr. 6543-6566)

1935-02-01 / nr. 6543

ANUL XXV No. CITITI SI RĂSPÂNDIȚI ZIARUL ROSTRU CIMMOMIMMEM ABONAMENTE a In străinătate Un an . 2200 Lei 6 luni . 1300 „ 3 luni . 800 „ 3 lei în țară, 6 lei in străinătate. In Un an 6 luni 3 luni țară . 1000 Lei . 550 * 3*)0 - ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bncumti Str. Constantin Mills lîo. 15. Et. INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 1.05-44 Vineri 1 Februarie 1935 99. CITIŢI SI RĂSPÂNDIŢI ZIARUL NOSTRU PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarul şi la toate agenţiile de publicitar Reforma cea mai necesară ! Un gânditor francez susţine că două cărţi de studiu sunt mai necesare decât toate celelalte: catehismul şi contabilitatea. Prima ţine socoteala morală, a doua pe cea materială. Nu e aci locul să ne ocupăm de valoarea educativă a catehismului. Morala e morală de ori unde o iei şi cum nu există carte de religie care să nu fie morală, e firesc să le dorim, cât mai multe, în mâinile copiilor. . . » De contabilitate, însă, e bine să ne ocupăm. S a plăsnuit, nu de mult, 70 ani de la înfiinţarea învăţământului comercial în România Cu acest prilej, s-au subliniat merite şi s'au propus reforme. N’a fost uşoară desvoltarea învăţământului practic la noi. Numai cu greu părinţii s’au lăsat convinşi să-şi trimeată copiii la şcoalele comerciale. Vechea prejudecată, care făcea pe Dimitrie Cantemir să creadă că românul, din mândrie, nu se face negustor, n’a putut fi uşor înlăturată. Cu toate foloasele pe care le oferă învăţământul practic, copiii au fost îndreptaţi spre licee şi, de acolo, spre facultăţi, ca să fie bursieri în epoca studiilor, lefegii în timpul muncii şi să ajungă pensionari în vremile bătrâneţii. Desvoltarea economică a ţării a înfrânt, până, în cele din urmă, prejudecata. Astăzi, avem în tot cuprinsul ţării o sută treizeci de şcoale comerciale şi două Academii de Comerţ. Numărul e mai mic decât acel al liceelor şi gimnaziilor. Dar, nu se poate altfel. Tentaţia titlurilor pompoase e mare. Atât de mare încât, ca să stimuleze interesul copiilor, d. C. Angelescu, ministrul instrucţiei, a promis să transforme actualele şcoale comerciale în gimnazii şi licee comerciale. Promisiunea aceasta a avut răsunet în moţiunea votată de „Primul congres al învăţătorilor din învăţământul comercial”, găsim exprimate între altele, următoaire domnii: „Reorganizarea învăţământului comercial, printr-o lege de sine stătătoare”, „Transformarea şcoalelor comerciale de azi în gimnazii şi licee comerciale cu aceeaşi structură ca şi la liceele teoretice, cu păstrarea părţii privitoare la pre- , gătirea pentru nevoile reale ale vieţii economice. Reorganizarea învăţământului comercial de seară cu programa amplificată deosebit de şcolile practice de zi şi seară, care vor avea o organizare specială”. „Modificarea actualei programe analitice prin introducerea materiilor: limba română, educaţia morală, educaţia fizică, istoria civilizaţiei umane, elemente de psihologie aplicată la comerţ şi studiul întreprinderilor”, „înfiinţarea, bacalaureatului comercial pentru o mai bună selecţionare a absolvenţilor, care se îndreaptă spre învăţământul superior”Cu alte cuvinte şcoalele comercis ar urma să ajungă gimnazii şi licee, în care să se predea o serie de obiecte, rezervate până azi numai învăţământului teoretic. Pe vitor, n’am mai avea simpli absolvenţi de şcoală comercială, ci bacalaureaţi sadea, porniţi pe învăţătură înaltă, înţelegem buna intenţie ce stă la temeiul reformei anunţate. Schimbarea de titulatură e făcută pentru a atrage încă o parte din tineret spre învăţământul practic. Atunci, la ce ar fi necesar şi un supliment de învăţătură ? Dece e trecută în program morala, dece istoria civilizaţiei, dece psihologia şi alte asemenea cursuri, foarte interesante, fără îndoială, dar cu totul nepotrivite pentru un , învăţământ practic cum e acel comercial ? De ce bacalaureatul comercial ? Cine îşi ia bacalaureatul nu se mulţumeşte cu atât Vrea să aibă o diplomă universitară. Iar, cine are o diplomă universitară, e pierdut, la noi, pentru comerţ şi pentru industrie. Până acum, absolvenţii şcoalelorcomerciale superioare nu-şi puteau continua studiile decât la Academiile de comerţ Dacă, se ajunge însă la bacalaureatul comercial, calea acestor absolvenţi e deschisă în toate facultăţile. Cei îndrumaţi în viaţă pentru munca practică s’ar îndrepta şi ei spre profesiile libere, sporind astfel numărul „şomeurilor intelectuali” şi aşa prea mare. Nu suntem partizanii liceelor comerciale şi nici ai bacalaureatului comercial. Şcoalele comerciale să rămână ceace trebuie să fie: Scoale practice închinate celor ce vor să muncească în negoţ şi industrie, — nu fabrici de diplome. . Nu, studii abstracte şi teoretice, ci învăţătură folositoare pentru munca de toate zilele. Ţinuta morală a omului de afaceri nu se formează din cărţi, după cum nici psihologia cumpărătorului nu se învăţă.. Istoria civilizaţiei n’are pentru ei ca factori economici nici o valoare. Morala negustorului e să-şi ţină angajamentele şi să-şi respecte clientela. Psihologia cumpărătorului e simplă: preferă marfa, care i se potriveşte mai bine la gust şi la pungă. Iar în toată istoria civilizaţiei, viitorul negustor nu va găsi amintit nici măcar o singură dată despre condiţiile pe care trebuie să îndeplinească un negustor, ca să fie într adevăr civilizat învăţământul profesional în ţara noastră s’a născut cu greu, s’a desvoltat şi mai greu din cauza lipsei de înţelegere a părinţilor şi a copiilor, iar astăzi, se află la o răspântie, , ■ Până acum, absolventul de şcoală comercială se îndrepta de cele mai multe ori spre negoţ şi spre industrie. Numai puţini ajungeau în funcţiuni publice, unde întâlneau concurenţa sdrobitoare a absolvenţilor de facultăţi şi de licee. Şaptezeci de ani de învăţământ comercial ne-au dat cele câteva generaţii de negustori, întreprinzători şi..Acţionari particulari, care satisfite nevoile economiei naţionale. Sunt factorii de temei ai existenţei noastre economice. Nu fug după slujbe şi nu râvnesc la bugetul Statului. Dimpotrivă, sunt contribuabili, în raporturile lor cu Statul. Acum se încearcă o reformă. Din dorinţa de a avea cât mai multe elemente bine pregătite în domeniul practic, suntem pe cale să înfiinţăm cursuri teoretice. Iar din râvna binevoitoare de a descongestiona facultăţile, vrem să înfiinţăm, graţie bacalaureatului comercial, o serie întreagă de viitori studenţi. Soluţiile nu se potrivesc cu situaţia. Domnii dascăli din învăţământul comercial să mai aştepte. Să învăţăm pe copii catehismul şi comptabilitatea? Desigur. Numai că, atunci când e vorba de învăţământul comercial, contabilitatea să se înveţe la şcoală, iar catechismul acasă. ‘ ■ ■ * . if ' ' ' George Stroe Pe scena Teatrului Naţional Teatrul Naţional îşi va sărbători în cărând o sută de ani dela înfiinţare. începuturile lui se trag din vechea „Societate Filarmonică”, înfiinţată în anul 1834. De fapt, prima reprezentaţie de teatru în limba românească, s’a dat a cum arată în documentate lor lucrare .Teatrul Românesc acum 100 de ani” d-niî Băiculescu şi Massoff din anul 1819, când s’a jucat „Ecuba”, în traducerea lui A. Rănescu, cu Ion Eliade Rădulescu în rolul principal. Despre această reprezentaţie Ion Văcărescu pomeneşte in poezia lui „Saturn” spunând: , Vam dat teatru, vi-l păziţi „In el năravuri îndreptaţi „Daţi ascuţiri la minte, „Podoabe limbii noastre daţi „Cu româneşti cuvinte” „ întemeietorii „Societăţii Filarmonice” au urmărit nu numai formarea elementelor scenice, adică a actorilor, dar şi răspândirea limbei româneşti în unele cercuri sociale sus puse, având nădejdea că pe scenă se vor juca piese româneşti, adică se va naşte şi se va putea desvorta o literatură dramatică românească, împrejurările nu au fost prea prielnice acestor nădejdi. In afară de epoca glorioasă a pieselor lui Vasile Alexandri şi a comediilor lui Caragiale, piese româneşti de succes nu s’au prea reprezentat pe scena Teatrului Naţional. Abia Cu „Vlaicu Vodă” al lui Alexandru Davilla, literatura românească află un nou succes de calitate şi de public. Facem această precizare, pentru a putea sublinia deosebirea de succesele avute pe scena Teatrului Naţional de unele piese româneşti, reprezentate în epoca, să-i zicem modernă, a literaturei noastre dramattice. Intr’adevăr, de câţiva ani încoace, se joacă pe scena Teatrului Naţional piese originale cari au făcut serii de 59-60 de spectacole într’o singură stagiune. Sunt oare aceste piese demne de succesul pe care-l au şi îşi găsesc ele îndreptăţire de a fi jucate pe scena Teatrului Naţional? Se pare că faptul de a fi iscălite de un autor român, le scuteşte de a mai avea şi alte calităţi. Scrise într'o limbă păsărească, una din ele e chiar intitulată „Kneckout”,_dacă e cu putinţă un asemenea titlu__cu o ţinută morală, sub orice nivel şi având o tehnică adeseori copilărească, aceste piese, jucate pe o scenă menită să formeze gustul artistic şi chiar cultura maselor populare, aduc mai totdeauna o jignire adâncă rostului Teatrului Naţional. Ultima piesă originală, reprezentată pe prima noastră scenă e semnată de un diplomat. Diplomat a fost şi Vasile Alexandri. Dar autorul „Fântânei Blanduzii” a cules din graiul românesc ce a găsit mai frumos şi mai delicat. In piesele lui, satire ori comedii de moravuri, a folosit o limbă curat românească. Tot satiră vrea să fie şi piesa diplomatului de azi. Dar nivelul moral al piesei, lumea pe care o presintă pe scenă, limba pe care o vorbesc personagiile, sunt toate de o nemaipomenită vulgaritate. Ingăduindu-i-se să le aducă pe scena Teatrului Național, s’a făcut o greșeală, care se repetă prea des, ca să nu ridicăm cel mai hotărit protest împotriva ei. , 90h. agronomul care m ireoae Aortrtilfiirn ni riîavnilo. ’ é»i co cp él PTjtLCjStitI mOTplL Agricultura noastră, cu nevoile ei multe ca să se poată înviora, îi trecue o organizare temeinică, și un instrument de acțiune care nu poate fi decât numai agronomul. Insă nu agronomul technician, ci un , apostol care se dedică operei de organizare a agriculturii, agronomul care vede inaintea lui oamenii, sufletul lor, conştiinţa şi voinţa lor. Agronomul trebue să puţta în miştrare creerul masei plugarilor, făcând să încolţească in mintea lor ideea unei schimbări spre mai bine şi să înlocuiască vechile, concepţii prin idei noi, şi mai ales să trezească în populaţia ţărănească iniţiativa creatoare. Agronomul să arate cultivatorului nu numai tehnica meseriei sale, ci şi organizaţia economică a agriculturii şi să caute de a face pe cultivator să înţeleagă cu rost lucrările agricole. Educaţia agricolă să se facă după modul exploatării regiunii, să urmeze necesităţile locale şi, împrejurările nestabile ale realităţii economice. odată cu îndrumarea economică să se facă şi educaţia morală. Propaganda agronomului trebue să formeze în sânul păturii ţărăneşti o seamă de pioneri ai progresului agricol, şi să creeze o opinie agricolă care să câştige largi pături ţărăneşti, pentru participarea la viaţa satului şi a Statului. In expunerele sale, agronomul va întrebuinţa material mai mult cu caracter local şi exemple sale să se refere la fapte din viaţa locală. Agronomul trebue să ie un model de muncă, de prevedere şi de economie. Pentru ca munca lui să reuşească, el trebue să stabilească un diagnostic exact şi potrivit inprejurărilor agricole locale, măsurile preconizate bazânduu-se pe o analiză ştiinţifică a acelor împujurări. Agronomul ca să-şi frieze nevoile agriculturii locale şi miloacele de a îndrepta răul, va trebui să aibe un material pe care să se sprijine. Acest material se dobândeşte prin muncă personală şi pun observaţiuni la fața locului. Simion Oprescu agronom 6 PAGINI S’a amânat termenul pentru depunerea tablourilor de salariaţi Neînţelegeri şi lipsuri. Modificări cerute de Consiliul Legislativ Termenul pentru înaintarea tablourilor de salariaţi prevăzut în art. 7 din „legea pentru utilizarea personalului românesc in întreprinderi“, s’a prelungit cu zece zile adică până la In Februarie. Despre acest lucru, Uniunea Generală a Industriasîiar a trisiiis aseară circulars tuturor membritor săi. Decizia ministerială cui privire la prelungirea acestui termen și regulamentul legei va apare in „Monitorul Oficial” de azi 31 Ianuarie. NEÎNŢELEGERI şi COMPLICAŢII întocmirea tablourilor şî înaintarea lor ministerului de industrie Şi comerţ, a dat naştere la diferite neînţelegeri şî interpretări, tocmai fiindcă legea deşi a fost pusă în apîîcare n’are încă regulamentul întocmit, sau mai bine zis regulamentul ei n’a apărut încă. Au apărut însă în „Monitorul Oficial” nişte tablouri, cari trebuesc complectate. Insă şi aceste tablouri sunt pline de confuzi!. CINE TREBUIE SA DEPUNĂ TABLOURILE? De i-fi f-- . w.'izeo.zâ vine anume este obligat să depute tablourile. Se vorbeşte numai in termeni generali de întreprinderile bancare, industriale, miniere, dar nicăeri nu este precizat, care este întreprinderea comercială, ce trebue să înainteze tabloul. E vorba numai de societăţiile anonime, sau şi de întreprinderile individuale sau în comandită? întreprinderile industriale? Sunt in această categoria consideraţi şi industriaşii meseriaşi? RUBRICI FARA ROST Tablourile în schimb au nişte rubrici fără rost. De exemplu, nu se mulţumeşte cu specificarea cetăţeniei, române sau străine, ci cereţi precizarea originei etnice a salariaţilor. ALTE LIPSURI ŞI CURIOZITĂŢI O lipsă care priveşte pe cei din provincie, e că nu se prevede pe ce cale trebuesc înaintate ministerului de industria şi comerţ aceste tablouri. Prin inspectorate, prin prefecturi, prin Camerele de Muncă, ori prin poştă? * Tablourile conţin clasificarea salariaţilor dupe criterii curioase. Procuriştii sunt puşi in aceeaşi categorie cu diurniştii şi funcţionarii inferiori şi aşa mai departe. Să nu mai vorbim de faptul că se cere depunerea unor astfel de declaraţii, al căror număr dupe toate prevederile vor trece de peste 100 mii şi nu s-a înfiinţat încă un birou special, care să le primească şi să le clasifice. Ce se va face cu atâtea declaraţii? REGULAMENTUL LEGII E desigur foarte ciudat că o lase atât de importantă cum este „legea pentru utilizarea personalului românesc in întreprinderi”, se pune în vigoare fără regulament Din cercurile autorizate ni se afirmă că întârzierea publicării se datorește unor modificări cerute de Consiliul Legislativ, pentru unele articole importante. Proeetul de regulament, care a fost trimes conistunullui legislativ, spre a-şi da avizul, prevede că sucursalele băncilor şi ale întreprinderilor sunt considerae ca întreprinderi aparte şi ele trebue să înainteze ministerului, tablouri separat. Consiliul Legislativ e de părere că această dispoziţiune e în contrazicere cu codul de comerţ şi chiar cu textul legii însăşi. Regulamentul mai prevede că măsurile disciplinare şi penale luate de minister în legătură cu aplicarea acestei legi sunt definitive. Consiliul a opiniat că acest articol este anticonstituţional, fiindcă ştirbeşte dreptul de apel al împricinaţilor. După informaţiunile ce le avem toate aceste articole au fost modificate in sensul opiniunei Consiliului Legislativ, aşa că regulamentul ce va apare azi in „Monitorul Oficial” va cuprinde aceste modificări. E uşor de inteles că în asemenea situaţie, când sunt atâtea chestiuni nelămurite în legătură cu această lege, o amânare pentru depunerea declaraţiilor,a fost absolut necesară. Dealtel se va vedea că nici aceste zece zile nu vor fi de ajuns pentru depunerea lor. Răspunzând numeroaselor întrebări ce ni se pun, precizăm că formularele de tablouri se găsesc de cumpărare la librării. B. Buchwald Săptămâna cerealelor Scăderi pe piaţa mondială.' Izolare.- Clearingul greco-rovnân.' Grâul stocat Săptămâna încheiată a accentuat odată mai mult tendinţa de scădere pe piaţa internaţională a cerealelor. Atât porumbul cât şi grâul înregistrează scăderi şi vânzările de cereale pentru continent sunt din ce în ce mai restrânse. Numai anumite operaţiuni de arbitraj şi de acoperire mai permit plasarea de cantităţi mici de cereale pe piaţa engleză şi în ţările scandinave. E probabil că aceste operaţiuni să înceteze îndată ce pe de o partespeculaţiile la termen vor fi absorbite de operaţiunile de disponibil şi când din cauza „sudurii” va trebui să se producă pe piaţa internaţională un reviriment atât la grâu cât şi la porumb. * Piaţa noastră internă şi-a suspendat temporar orice contact cu piaţa mondială. Un export recent a fost posibil numai graţie unor concesii excepţionale făcute exportatorilor. In cazul unei calculaţii stricte la care nu s’ar ţine seamă decât de primele de export oficiale, exportul de cereale nu poate da rentabilitate. De aceea să nu ne mire că operaţiunile a livret în ţări unde putem să obţinem devize libere au încetat cu desăvârşire şi vânzările de porumb pentru deschiderea navigaţiei se fac numai pentru destinaţii unde regimul devizelor nu implică riscul ca exportatorul să piardă beneficiul întreg al devizelor pe care le procură Băncii Naţionale. Referitor la Clearingul Greco- Român actualmente în vigoare, am primit următoarele rânduri. Sunt o explicaţie documentată a daunelor ce au suportat şi suportă exportatorii noştrii în Grecia. „De la 15 August 1934 de când s’a denunţat ultima convenţie cu Grecia exportatorii români au expediat încontinuu produsele noastre in Grecia, iar valoarea mărfurilor exportate, a fost toată blocată de către Banca Greciei, timp de trei luni de zile până s-a ratificat actuala convenţie în vigoare. „După trecerea celor trei luni de zile, Banca Greciei a remis Băncii Naţionale Române devizele şi a creditat în cont cota respectivă în drachme, iar Banca Naţională Română a plătit contravaloarea în lei reţinând de la exportatori 20 la sută din valoarea documentelor ca să fie asigurată pentru o eventuală pierdere la valorificarea drachmelor ce are la dispoziţia sa în tezaurul Băncii Greciei. „Dela August şi până în Decembrie 1934 Banca Naţională a României n’a pus în vedere exportatorilor români cursul ce va plăti drachmele, aşadar exportatorii noştri au luat ca bază cursul precedent de preschimbare a drachmelor la 1 şi 1.10. „Dacă Banca Naţională ar fi avizat că schimbul drachmelor va fi socotit 0.92 bani, bineînţeles că exportatorii noştri ar fi majorat preţul de export, pe câtă vreme acum toată această diferenţă de 0.08 bani o suportă exportatorii. „Prin urmare toţi cari au exportat mărfuri în Grecia, pierd 32 la sută din capitalul învestit la export, adică 20 la sută a reţinut B. N. R. ca garanţie, 8 la Suta pierderea din preschimbarea drachmelor, 4 la sută dobânzi ce s-au plătit la bănci timp de 4 luni de zile cât a fost blocată valoarea documentelor de către banca Greciei. * . „Bineînţeles in asemenea condiţiuni cine mai riscă a exporta şi a susţine tendinţa de expansiune a produselor noastre la export, cân pierde 3? Iratrix din Rândurile publicate mai sus, sunt concludente şi justifică în întregme protestele repetate ce ne vin din sânul negustorii contra sistemelor de clearing care, in mare parte, nu rezolvă problema echilibrului balanţei de plăţi. vi . Afacerile de pe piaţa internă se reduc la operaţii restrânse de porumb, grâu şi ovăz. Grâul pentru consumul intern e destul de oferit, cu toate acestea, preţurile se menţin în jurul a 51 mii lei pentru marfă 78 kgr. cu 2 la sută c. str. Trebue să reţinem că stocajul grânelor impune comisariatului grâului o sarcină administrativă deosebit de grea. Din cauza, condiţiilor calitative ale grânelor cumpărate de acest comisariat, grănele antrepozitate sunt expuse degradărilor. Grâul 1934 a fost tăiat prea devreme şi unele partizi sunt islăvite, grânele nu au fost destul de uscate. Au fermentat in silozuri şi în şlepuri şi grâul cală trebuie dat la elevator sau la lopată pentru a se reface. Din păcate partizile cumpărate au stat prea mult în şlepuri şi s-au produs stricăciuni Pentru a vinde 300 vag, la Brăila Comisariatul a trebuit să sondeze 10 şlepuri şi abia 3 şlepuri au fost bune. Trebue să reţinem că majoritatea grânelor adunate sunt prost condiţionate. Totuşi, valoarea lor nu este expusă să se reducă din cauza degradărilor. la Obor, sunt antropozitate grâne cari in adevăr nu mai sunt intacte, dar ele se vor vinde cu siguranță la preț bun, deoarece procentul foarte ridicat de măzăriche constitue o supravaloare pentru ele. Graminus * Fiscalitatea în Olanda In cursul anului 1934, impozitele directe au adus tezaurului olandez un venit de 7.600.000 lire sterline deci cu 500.000 lire mai puţin ca în 1933 şi cu 400.000 lire sterline sub evaluările bugetului. SITUAŢIA EXTERNA Aniversarea naz.snmb Regimul naţional-socialist, împit fiind doi ani de când deţine puterea in Germania a renunţat la serbăriii sgomotoase şi la parazite fastuoase, ceri, anul trecut, celebraseră În ‘30 Ianuarie, prima aniversare. Să fie această discreţie recunoaşterea tristelor rezuetate a doi ani de guvernare? Răspunsul nu poate fi dat decât dacă nu se uită făgăduelile desmăţatei propagande care a împins la pistere prin sprijinul majorităţii poporului german, regimul d-lui Hitler. Zece ani, poporul german a fost răscolit de o propagandă care îifăgăduia toate bunurile pământeşti ş, care dădea satisfacţie tuturor claselor sociale. Programul naţional-socialist, destul de vast pentru a cuprinde orice revendicare, de la acelea ale extremei drepte până la tezele proletariatului revoluţionar, a strâns toate interesele conştiente şi toate speranţele naive. El făgăduia patronilor din marea industrie o nouă ordine in uzinei naţionaliştilor o Germanie refăcută in teritoriile pierdute la Versailles, muncitorilor socializarea întreprinderilor şi înfăptuirea socialismului, cu singura rezervă a înlăturării caracterului internaţional din doctrina marxistă — şi in general o întărire a caracterului creştin al statului unitar de rassă şi religie. Ce s’a ales din acest program, după doi ani de putere, o mărturisesc colaboratorii din opoziţie ai d-lui Hiller, dispăruţi unul câte anul. O mărturisesc stările de azi, când Germania cunoaşte o criză financiară şi economică fără precedent, când întreaga muncitorime este as&fit, când drepturile* ce-'-ife-rst? iu fost nimicite, când conflicte gta-, ve frământă biserica in luptă cu regimull când Reichul este silit să ca-, pituleze in viaţa internaţională, ‘pentru a rupe izolarea in care regimul national-socialist l-a condamnat " Din tot programul, numai ■ capitolul ieftin al persecuţiilor de rassă a fost aplicat. Este destul să deschizi orice ziar mare din orice ţară civilizată, pentru a înţelege cât oprobiu şi câtă uimire ruşinată a adit Germaniei practicile ei de reînviere a evului mediu. In umbra naţional-socialismului se ridică azi în Germania o noua putere. Este armata, care îşi pregăteşte misiunea de a lichida la momentul potrivit pe conducătorii naţional-socialişti. Fiindcă, mişcarea politică naţional-socialistă s’a lichidat singură Citiţi in pag. V-a: Reintroducerea regimului compensatior Preţuri maximale la făina şi pâine Printrun jurnal al Consiliului de Miniştri s’a aprobat prefecturilor, şi primăriilor dreptul de a fixa preţuri maximale la făina de grăit, secară şi pâine. Industria poloneză de plumb şi zinc în 1934 Cu toată situaţia defavorabilă a pieţelor mondiale, producţia de zinc a Poloniei a înregistrat, anul, trecut, o urcare apreciabilă.,,Producţia de zinc brut şi electrolitic a sporit de la 82,9 la 92,9 mii tone,în decursul unui an, ceea ce reprezintă o urcare de 12 la sută. Producția de tablă ce zinc a atinscifra de 110 milioane tone, fiind în urcare cu 40 la sută în raport cu anul precedent. Producția pe acid sulfuric a sporit deasemenea cu 6 la sută. Situaţia culturilor în Statele Unite După o telegramă a Institutului internaţional de agricultură din Washington, în săptămâna trecută un ger năprasnic a bântuit in zona dirter Califrrnia, statele■ centrale, regiunea Golfului precum şi în regiunile orientale din valea ţinutului Ohio. In uceasiu reguiiw ‘umuptijj ue secetă a încetat, în timp ce in partea occidentală a zonei cultivate cu cerealele iarnă, timpul e uscat.