Argus, martie 1935 (Anul 25, nr. 6567-6593)

1935-03-01 / nr. 6567

ANUL XXV No. 6567 NOUL MODEL 8 CILINDRI București, PALATUL GIGLOP Telefon 209.64 217.45 ABONAMENTE In fără Un an • 1000 Lei 6 luni • 550 „ 3 luni • 300 „ In străinătate Un an . 2200 Lei 6 luni • 1300 „ 3 luni • 800 „ 3 lei în fără, 6 lei în străinătate. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucuresti Str. constantin Mill No. 15, Et. PAGINI INDUSTRIEI si FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05-44 vineni mame la la noul model 8 CILINDRI WC Stari Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64 217.45 PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Pregătirea bugetului Ministerul de finanţe trece, acum, prin frigurile pregătirii viitorului buget. Cine a avut un cât de slab contact cu acest minister ştie ce înseamnă şi aceste friguri, mai ales de când bugetul nu se mai poate echilibra decât formal. D. Victor Antonescu pare hotărât să renunţe la artificialitatea echilibrului formal şi să dea proectului său de buget sinceritatea necesară, pentru ca opera să fie, în adevăr, serioasă. Problema deficitului pe care îl arată anul ce se închee acuma, deficit destul de important, fiindcă trece de 4 miliarde şi încurca foarte mult libertatea de mişcări a ministrului de finanţe, e foarte importantă şi ea. Această problemă nu poate fi deslegată decât prin stingerea întregului buget extraordinar, adică a tuturor restanţelor din anii trecuţi. Se va emite un împrumut intern, sau se vor adopta alte sisteme de plată a creditorilor din trecut, nu se ştie. Fapt e că d. Victor Antonescu vrea să facă, pentru anul viitor, un buget care să corespundă nevoilor reale ale ţării. O încercare în acest sens a făcut şi d. C. Argetoianu prin bugetul anului 1932, când a creat aşa zisul buget extraordinar. Urăm d-lui Victor Antonescu să fie mai fericit în alegerea unui sistem de lichidare a trecutului, de cum a fost d. C. Argetoianu. Ideia d-lui Argetoianu nu a fost rea. Dimpotrivă, era foarte ingenioasă și ar fi dus, desigur, la rezultatul dorit, dacă principiul pe care se baza întregul sistem ar fi fost respectat de d. Argetoianu însuş şi de urmaşii săi. Sistemul consista în a trece toate datoriile din trecut, de orice natură ar fi fost ele, în sarcina Cassei de amortizare, căreia i se afecta anumite venituri pentru a putea face lichidarea în condiţii avantajoase. Era evident că sistemul implica în sine, fără a o mărturisi pe faţă, o conversiune a datoriilor flotante ale statului. După calculele de atunci, veniturile afectate Cassei de amortizare erau îndestulătoare pentru ca în zece ani să se plă-tească toate aranjamentele cu creditorii, aranjamente ce trebuiau făcute imediat Pentru ca sistemul Cassei de amortizare şi al bugetului extraordinar să reuşască pe deplin se cereau două condiţiuni esenţiale * a) veniturile afectate Cassei de amortizare să nu fie întrebuinţate de ministerul de finanţe la plata obligaţiilor curente din bugetul ordinar ; b) bugetul ordinar trebuia să fie realmente echilibrat şi să nu mai lase noui deficite anuale fără acoperire, cari ar fi venit să răstoarne toate socotelile Cassei de amortizare. Din nefericire nici una din aceste condiţiuni nu a fost respectată. Nu numai că fondurile Cassei de amortizare au fost întrebuinţate la bugetul ordinar, dar şi multe din creanţele din trecut, cari, după lege, erau ale Cassei de amortizare şi deci supuse unei reduceri până la 30 la sută, au găsit mijlocul de a se întoarce la tezaur şi de a îi plătite în întregime. Din această întoarcere nelegală a vechilor creanţe la tezaur a ieşit svonul că la ministerul de finanţe se face trafic cu plata ordonanţelor. Sub guvernul naţional-ţărănist sistemul Cassei de amortizare a fost complect părăsit. Creanţele vechi au venit şi la Tezaur şi la plată prin bonuri de tezaur şi prin bonuri de impozite. Multe din ele au rămas fără nici un fel de plată şi au trecut mai departe, ca deficit nou pe lângă cel vechi. Actualul guvern a rămas la sistemul naţional-ţărănesc şi abia în ultimul timp, când a fost vorba de un împrumut pentru înzestrarea armatei, s’a gândit să dea creditorilor de trecut titluri de rentă, așa nisa tranşă. Judecând, acum, la lumina experientei toate mijloacele încercate dela 1931 și până azi, pentru stingerea datoriilor flotante, lesne se poate vedea că nimic nu a reuşit şi că situaţia a mers din rău în mai rău. A lipsit o ideie conducătoare, de îndată ce a fost părăsit sistemul Cassei de amortizare. Mai mult, chiar de s’ar fi păstrat Cassa de amortizare în prima ei formă, ea tot nu ar fi reuşit sa ducă la capăt problema stingerea datoriilor vechi, odată cu miniştrii de finanţe au reprimit la tezaur creanţe vechi şi au întrebuinţat fondurile Cassei de amortizare la plata obligaţiilor curente, cuprinse în bugetul ordinar. Presupunând că d. Victor Antonescu va reuşi să dea oblgaţiilor din trecut o acoperire specială, noi îl prevenim că şi încercarea sa va avea soarta celor din trecut, dacă va amesteca veniturile din rămăşiţe cu cele curente şi dacă va îngădui creanţelor din trecut să fie plătite din veniturile curente. Presupunând că şi aceste inconveniente vor fi înlăturate, totuşi, mai rămâne riscul unui deficit în anul viitor, deficit care să se lege cu cele din trecut şi să continue astfel lanţul dezordinei. O condiţie esenţială a însănătoşirii finanţelor, atât pentru trecut cât şi pentru prezent, este deci echilibrarea reală şi nu numai formală a bugetului ce se pregătește acutva , HS7 A. Corteanu Reorganizarea instituitului naţional de export D. ministru I. Manolescu-Strunga va începe peste câteva zile reorganizarea institutului naţional de export pentru a face din acesta un organism puternic de îndrumare a comerţului exterior. Se va înfiinţa pe lângă institutul de export o direcţie a tratatelor şi convenţiilor de comerţ ce va examina în mod permanent modul cum ele sunt executate şi va referi ministerului asupra celor mai mici abateri sau impedimente ce se vor ivi la îndeplinirea lor. Conducerea acestei direcţii va fi încredinţată d-lui ing. Cezar Popescu, actualul director al industriei în ministerul industriei și comerțului. Contractul de înarmare a fost încheiat. E o victorie — zic unii — a d-lui preşedinte al consiliului. O victorie împotriva cui? întâi, împotriva sa şi a multor dintre prietenii săi. A încheia un an de cumplite frământări în jurul afacerei Skoda printr'un contract cu Skoda e un act de curaj. Când vom cunoaşte amănuntele noului contract ne vom da seama în ce măsură d. Tătărescu a învins şi casa Skoda. Scandalul care se potolise alea ori, şi reîncepe mâine, in parlament, privea mai multe puncte. Era o chestie de preţ. D. Bentoi, în raportul său, pretinde că „majorarea preţurilor în vechiul contract — variază între 48.26 la sută şi 81.64 la sută!” După cât se ştie, d. Tătărescu a obţinut o reducere a preţurilor de aproximativ 76 la sută. Faţă de d. Bentoi, d. preşedinte al consiliului nu mai păcătueşte deci decât cu un procent care variază intre 32.26 la sută și 65.64 la sută. Dată fiind severitatea d-lui raportor, succesul d-lui prim ministru nu poate fi tăgăduit. Mai era și o chestie de tehnică. Adversarii primului contract nu au menajat nici Casa Skoda nici produsele ei. In deosebi modelurile comandate prin fostul contract, au fost supuse criticei nemiloase a unor savanţi specialişti. Noul contract „reabilitează”, prin girul d-lui Tătărescu, casa Skoda şi tunurile ei. Tinerii avocaţi, transformaţi de la o zi la alta, in tehnicieni migăloşi vor avea de ales între disciplina de partid şi proaspetele lor convingeri, în materie de balistică şi de metalurgie. Rămâne problema participării industriei naţionale. In acest punct felicităm pe d. Tătărescu pentru rezultatele obţinute. Şi îl vom felicita şi mai mult, când vom vedea rezultatele muncei şi a producţiei naţionale. Printre uzinele româneşti care vor participa la comandă, unele sunt bine înzestrate. Altele, de loc. Toate au un greu examen de trecut, de care depinde nu numai onoarea industriei naţionale, ci şi apărarea ţarei. Meritul d-lui prim ministru depinde de felul cum aceste întreprinderi — firește prin propria lor muncă și propriile lor puteri, nu ca simple intermediare a altor firme străine _ vor executa însemnata comerrdă care le-a fost Încredinţată. Si mai rămâne, — scandalul. Să îl păstrăm in „cercurile politice*’. Să dăm politicianilor ce e al lor", milei de discuţie, de zoomor şi de supărare. Armata, totuşi, va căpăta tunuri. Şi aceasta e privrinalul. Ghetore Gafenai S’a suspendat plata primelor de export intervențiile energice ale exportatorilor. —Statul amenințat cu darea în judecată.— Ce e cu fondul primelor Ministerul de finanțe a suspendat plata primelor de export. El refuză eliberarea acreditivelor necesare pentru această plată, pe motivul că nu mai sunt fonduri. Exportatorii au făcut mai multe intervenţii energice determinând ministerul de industrie să trimeată departamentului finanţelor o adresă în care să prezinte lista primelor de export neplătite, şi să ceară rezolvarea imediată a chestiunii. In această adresă se atrage atenţia ministrului de finanţe că neplata primelor de export ar da naştere la o serie întreagă de procese de daune, pe care exportatorii sunt în drept să le ceară, căci ministerul de industrie s’a obligat, printr’o convenţie încheiată intre Institutul Naţional de export cu uniunile şi sindicatele de exportatori, convenţie contrasemnată şi de Banca Naţională, să respecte plata primelor de export. Urmările unor astfel de procese ar fi necalculabile pentru creditul statului. CONVENŢIA care asigura PLATA PRIMELOR DE EXPORT SA. 1 Prin convenţia încheiată cu exportatorii prin Institutul Naţional de Export, convenţie girată de Banca Naţională, ministerul de Industrie şi Comerţ se «i»să să plătească exportatorilor de cherestea, prime cu un preaviz de şase luni de zile, având în vedere contractele de lungă durată pe care le încheig exportatorilor de cereale, de vite, de ouă şi de păsări tăiate, prime, cu un preaviz de trei luni de zile, fiindcă aceşti exportatori nu au angajamente încheiate pe termen lung. Exportatorii s-au obligat să depuie la Banca Naţională, toate devizele rezultate din export, adică întreaga valoare a exportului. Convenţia e în vigoare dela 1 Octombrie 1934 şi până azi n’a fost denunţată. Primele s’au plătit din fondurile ce s’au adunat, din taxele de contingentare. Până în Decembrie 1934 primele s’au plătit în mod regulat. S’au înregistrat câteva întârzieri, însă din motive tehnice inerente sistemului de acordare a acreditivelor. Din Decembrie 1934 încoace, greutăţile au început să se înmulţească. Răspunsul „lipsesc fonduri“ din ce în ce mai des repetat. Acuma însă fondul a fost în întregime consumat şi destinat altor întrebuinţări. Plata primelor a încetat complect. Am anunţat nu de mult că în noul regim sistemul primelor de export va fi complect desfiinţat şi taxele de contingentare vor fi înglobate in bugetul general al statului. Aşa proectează ministerul de finanţe. Ministerul de industrie şi comerţ, recunoaşte că în viitorul regim, — primele de export fiind înlocuite cu primele valutare — nu va mai fi nevoe de întregul fond al taxelor de contingentare. El susţine însă că are absolută nevoie de un fond de manevră, pentru îndrumarea politicii noastre de export, astfel ca acolo unde primele valutare nu vor fi suficiente, să se acorde un plus de primă, astfel ca exportul să fie intensificat şi nestânjenit de eventuale împrejurări care pot tulbura mersul normal al exportului. Aceste discuţii între ministerul de industrie şi comerţ şi ministerul de finanţe privesc numai viitorul şi nicidecum trecutul. Dar chiar viitorul este atins într’o oarecare măsură căci există termenul de preaviz, în cadrul căruia plata primelor va trebui să fie făcută pe baza convenţiei arătată mai sus. B. Bd. SUIATA 27 FEBRUARIE Bursa a rămas fermă. S’au încheiat transacţiuni însemnate. Valorile cu dobândă fixă au oscilat în jurul cursurilor precedente. La acţiuni, cursurile au rămas susţinute. Acţiunile Mica au oscilat între 1515—1520, Reşiţa 548—560, Letea 785—800, S. T. B. 2140—2150, Clădirea Românească 380—385, Creditul Industrial 610—615. In compartimentul hârtiilor de petrol, s’au produs îmbunătăţiri. Acţiunile Astra Română s’au urcat dela 740 la 750, Steaua Românâ dela 405 la 410, Creditul Minier dela 298 la 310.* Pentru cunoaşterea exactă a datoriilor pe care importatorii români trebue să le achite în Anglia — datorii pentru a căror lichidare s'a încheiat recentul acord dela Londra -ministerul de finanţe a cerut debitorilor români să facă declaraţiuni exacte a contului ce au de achitat. Depunerea declaraţiuniior s’a început şi continuă. Deoarece din totalizarea cifreior cuprinse în aceste declaraţii reese că datorăm în Anglia sume fantastice, se va proceda la o amănunţită examinare a creanţelor. Cercurile noastre economice, sunt convinse că nici jumătate din sumele declarate nu sunt datorii reale. Fabrica de oţet „Marginea”, din Timişoara a făcut o înţelegere cu Uniunea sindicatelor viticole, ca să facă propagandă pentru urcarea taxelor la spirtul de oţet. Se vor ţine adunări în care se va cere acest lucru. * Ministerul de industrie şi comerţ, va numi pe lângă fiecare secţiune dela direcţiunea contingentării, câte o comisiune, cari se va compune din doi mari industriaşi, doi mici industriaşi şi doi comercianţi. Organizaţiile respective au fost chemate să facă propuneri pentru numirile în aceste comisiuni. Se vor face patru propuneri din care ministerul va alege două reprezentanţi. Adunarea generală a Băncii Poloniei a modificat articolul 55 din statutele Institutului de emisiune, care limita la 10 la sută din capitalul Băncii valoarea portofoliului. Prin textul modificat, Banca Poloniei este autorizată să cumpere valori de portofoliu, reprezentând o sumă egală cu capitalul Băncii adică 150 milioane zloţi. (Rador). înţelegeri cu Spania şi Egiptul In cursul săptămânii viitoare d. Manolescu-Strunga va perfecta o înţelegere cu Spania în privinţa contingentelor de petrol românesc admise la import şi apoi va începe negocieri pentru încheerea unei convenţii de comerţ cu Egiptul. Pentru încheerea acestei convenții de ministru I. Manolescu-Strunge va pleca în Egipt. Săptămâna Industrială Detronarea conducătorilor vechi de întreprinderi. — Sensul unei conferinţe. — Nouile comenzi de armament pentru industria naţionala.— Concesia traficului cu autobusele din Capitală.—Taxele de consumaţie — Petrolul Detronare In notele săptămânale ale unei reviste economice, am citit zilele trecute comentariile unei conferinţe. Era vorba despre conferinţa d-lui N. Caranfil, directorul general al Uzinelor comunale Bucureşti. Se spunea că în conferinţa sa tratând „despre însuşirile ce trebuie să îndeplinească conducătorul unei întreprinderi publice sau particulare” d. Caranfil, ar fi fost crud. Crud cu conducătorii vechi sau mai bătrâni şi amabil cu cei mai tineri. Cei vechi, ar fi spus d-sa, „se complac într’o pasivitate păgubitoare, sunt irascibili, sunt învăţaţi să conducă din birou şi din dosare, cu acte scrise, n’au entuziasm, sunt obosiţi. Vremurile cer însă oameni „noui”, cu altă structură, sănătoşi, bine dispuşi, cultivaţi, hotărîţi, norocoşi, şi optimişti”. Cu alte cuvinte un şef nou, trebuie să fie, ca să ne exprimăm mai clar: TANAR şi FERICE... Nu ştim precis dacă din conferinţa d-lui Caranfil, a reieşit înţelesul acesta atribuit de autorul recensiei. Nici nu voim să credem, că prin conferinţa sa, d. Caranfil a urmărit să detroneze cât mai grabnic pe conducătorii vechi — dupe cum afirmă deasemenea recenzentul. Oricare ar fi fost sensul convingerilor exprimate de distinsul conferenţiar, chestiunea merită să ne oprim puţin asupra ei, pentru că ea îşi face drum în spiritul tinerelor generaţiuni. Noi ştim un lucru firesc şi simplu. De când există omenirea, generaţia nouă, a avut mereu aceiaşi dorinţă de a lua locul celei mai vechi, considerându-se totdeauna ca mai aptă şi mai înaintată. De altfel şi tendinţa de înlocuire şi sentimentul de încredere, al nouilor generaţiuni în însuşirile lor, sunt în ordinea firească a vieţii. Numai că tendinţa de înlocuire, a vechei generaţii, cu cea nouă, nu se realizează în ritmul dorit de cea din urmă. Pentru ca echilibrul să ramâie mereu stabil, pare că natura nu se grăbeşte de loc. Pare că a organizat astfel lucrurile ca generaţia nouă să se lupte cu cea veche, până când şi ea se învecheşte. Atunci d’abia isbuteşte să ocupe posturile de comandă, căci abia atunci tânărul „sănătos şi ferice” de altă dată, capătă priceperea şi experienţa neapărat necesară. In perioada transitorie, a tinereţii sburdalnice şi entuziaste, tânărul conducător, ajuns la un post de comandă prin forţa talentului său propriu sau proiectat acolo de influenţe exterioare, crede totdeauna că e mai priceput şi mai capabil de cât conducătorii mai vechi. D’abia mai târziu, când se învecheşte şi el, dacă ajunge să se învechească, îşi dă seama cât de greşit s’a judecat, atribuindu-şi în tinereţe, însuşiri cari i-au lipsit şi pe cari abia atunci constată că le-a dobândit. Nu e mai puţin adevărat că starea de spirit a generaţiei de după război, este în general aceia de a încerca să detroneze generaţia veche, intr’un ritm mai grăbit decât cel normal. Psichosa aceasta îşi are explicaţia ei Din răsboi tânărul a învăţat să cunoască cu totul altă erarhie a valorilor, decât cea din viaţa normală. Acolo el s’a văzut pe vremuri, caporal tânăr şi naiv, comandând unui soldat bătrân şi înţelept... De aceia nu i se pare anormală aceiaşi intervertire a ordinei şi erarhiei fireşti, în viaţa de toate zilele, economică, politică, socială. Dupe criterii normale, şeful unei întreprinderi,fie ea publică, fie particulară, e departe de a răspunde condiţiilor necesare, dacă este numai un „om nou”, sănătos, tânăr, norocos şi optimist. Ii se mai cer alte însuşiri, pe cari nu le poate avea decât dacă se învecheşte. Atunci d’abia e bun. Profesorul vechi şi experient, este mai bun pedagog decât cel nou. Avocatul vechi, care a pledat numeroase cauze, va şti să apere mai bine pe impricinat şi va câştiga mai uşor un proces, decât cel nou. Medicul bătrân, este totdeauna profesorul celui tânăr, pentru că are la baza specialităţii sale cunoştinţe şi experienţe acumulate prin practica sa îndelungată la patul bolnavilor. Chirurgul bătrân, este mai sigur de succesul operaţiei, decât cel tânăr. Dintre doi technicieni, cel mai vechi este indicat să fie şef, oricât de cultivat, sprinten, entuziast şi „ferice” ar fi cel mai tânăr, care tinde să-l detroneze pe cel dintâi. Comenzi pentru industria naţională In sfârşit! Putem înregistra şi noi o victorie pe tărâmul economiei, demnităţii şi apărării naţionale. Este prima victorie in acest gen, pe care o dobândeşte ţara noastră, de la răsboi şi până acum. Uzinele noastre metalurgice vor lucra pentru înarmarea reală a ţării, o înarmare reală care e in funcţie de o puternică industrie naţională de armament. In 1932, când am avut prilejul să rămânem câteva zile la uzinele „Reşiţa”, vizităndu-le mai deaproape, am rămas profund impresionaţi de pustiul unora dintre numeroasele ateliere, cari erau altă dată intens ocupate cu lucrări de armament, sub vechiul regim austro-ungar. Ne spunea atunci, d. Balint, venerabilul director technic al uzinelor, cât de greşită şi neprevăzătoare, este nepăsarea de care dau dovadă forurile noastre conducătoare, lăsând să se părăginească o industrie atât de pregătită şi proprie de a fabrica o parte din armament în ţară, în timp ce se tratează cu uzinele străine de armament comenzi de miliardă. Prin noua înţelegere cu uzinele „Skoda”, 40 la sută din valoarea vechiului contract , aceste uzine, revine industriei naţionale de armament, ceia ce rezolvă una din problemele cele men vitale, ale ţării. Mareşalul Foch, cu prilejul vizitei sale la noi, a spus categoric că si Citiți continuare în nan. IV-a. de I. RADU SITUAŢIA EXTERNI Manifestul Uni Ieftini In vederea consultării populare, care va fi in curând in Iugoslavia Sf. Ieftini, şeful guvernului, a adresat naţiunii un manifest impresionant. Alegerile din Maiu prezintă o însemnătate deosebită. Este intr'adevăr, după restabilirea regimului parlamentar şi după experienţa dictaturei, un prilej de verificare a conştiinţei cetăţeneşti şi a solidarităţii naţionale. După tragedia de la Marsilia . Ieftici a avut curajul să ia asupră-şi răspunderea guvernării. Prestigiul său câştigat in grele încercări externe, a isbutit să strângă rândurile intr’un moment când exista temerea ci dispariţia marelui rege Alexandru ar fi putut să dea loc la confuzii şi la veleităţi dăunătoare consolidării statului iugoslav. Guvernul Ieftici, sprijinit de marea majoritate a populaţiei, continuă politica de întărire a unităţii naţionale şi de consolidare a statului, în, toate domeniile. Apelul său electoral este o vibrantă profesiune de credinţă" Constituţia iugoslavă oferă toate posibilităţile de reforme, de organizare modernă, de progres în viaţa naţională, socială, economică, culturală. In cadrul acestei constituţii, guvernul Ieftici a izbutit să înfăptuiască unele reforme esenţiale. Programul său de viitor asigură lărgirea şi desăvârşirea lor. Statul iugoslav va trece printr’o perioadă gingaşă timp de şeapte ani, până la majoratul Regelui Petru. Va fi o perioadă în care toate forţele naţionale trebuesc încordate, pentru a feri patria de orice acţiune care, ar însemna o slăbire a statului, înlăuntru şi în afară. Revine astăzi guvernului Ieftidi să garanteze evoluţia normală şi liniştită, către ţinta care, reprezintă propăşirea Iugoslaviei, întărirea unităţii ei, prestigiul ei pesta, hotare, prin puterea pe care o va găsi în interior. Este o sarcină măreaţă. Alegerile apropiate vor demonstra că marea majoritate a opiniei publice, înţelege această misiune şi o sprijină. Vânzare cu toba Amurg de primăvară timpurie. Pe Calea Victoriei forfoteală de oameni cu trupurile svelte, scăpate de povara greoaielor paltoane, cu figurile înveselite de gândurile bune, pe care ţi le dă seninul cerului şi căldura înviorătoare. E ca o renaştere a nădejdei, a încrederei. Deodată, un uruit de tobă răsună lugubru, ca o rechemare de la orice speranţă. Lumea se îngrămădeşte figurile se întunecă, trupurile se incovoaie ca sub o apăsare de neînvins. Şi uruitul tobei răsună mereu, neînduplecat. Acum lumea pricepe.. E fiscul, venit să execute un negustor, întârziat cu plata impozitelor. Oamenii stau grămadă în uşa şi în faţa vitrinei unui magazin de lux din Calea Victoriei. Prin geamurile strălucit luminate, peste marfa scumpă pe care în vremurile astea grele puţin o pot cumpăra, ei văd chipurile disperate ale negustorilor, pentru cari ruşinea de „a fi vânduţi cu toba” e poate mai mare decât durerea de a nu putea scoate din deverul prăvăliei atât cât să poată plăti birurile. Dar agenţii fiscului nu văd nimic. Ei au primit ordin să „activeze” încasările, să execute fără cruţare. Şi execută. Nu simt nimic din jalea negustorilor, nu aud murmurele de protestare ale mulţimei. Marfa e răvăşită, toba urite, strigările de vânzare urmează fără întrerupere. Poate că totuşi agenţii pricep grozăvia faptului. Dar ce se petrece în sufletele lor, trebuie să rămână ascuns. Ei au ordin să execute, în seara care se lasă încet, ca un văl de doliu, uruitul tobei sună ca la morți. g. h. Preţurile vinurilor sunt foarte scăzute După ştirile primite la Ministerul Agriculturei preţuri© vinuurilor în podi norii se menţin foarte scăzute.