Argus, mai 1935 (Anul 25, nr. 6617-6640)

1935-05-02 / nr. 6617

I ABONAMENTEI In ţară II In străinătate Un an . 1000 Lei II Un an . 2200 Lei 6 luni • 550 * 11 6 luni . 1300 3 luni . 300 * 11 3 luni . 800 3 lei In fără, 6 lei in străinătate. Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti Str. Constantin Miile Ho. 15. Et. LE: Bucureştî Str. Constantin­­ INDUSTRIEI şi FINANţEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05­4­4 Joi 2 Mai 1935 NOUL MODEL 8 CILINDRI Bucureşti, PALATUL CICLOP­­mtoduMMB* PUBLIC­I­TATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Regimul importului şi al exportului In Sâmbăta Paştelor, d. Mano­lescu-Strunga a ţinut să vorbească despre regimul importului şi al ex­portului. Cum aşteptau credincioşii sune­tul clopotelor, cari să vestească învierea, tot aşa au aşteptat negus­torii lămuririle d-lui ministru al comerţului. Dar clopotele trase de d. Mano­­lescu-Strunga nu vestesc nici o înviere, ci prelungirea mult chi­nuitoarei săptămâni a patimelor. Dacă ele nu ne dau nici măcar nă­dejdea că se va pune capăt sufe­rinţelor comerţului, să recunoa­ştem, totuşi, că cele spuse de d. I. Manolescu-Strunga, sunt cu ade­vărat surprinzătoare. Iată ce a spus: „Dela fixarea nouilor condițiuni, adică dela acordarea negociabili­­tatii unei cote de devize și până azi nu s’au dat libere­­aceste cote, ast­fel că propriu zis, negociabilitatea nu există în fapt. ,.Este evident că acordarea nego­­ciabilităţii, fără ca devizele să fie puse la dispoziţia băncilor, duce tocmai la efectul contrar aşteptat, adică la o scumpire a devizelor. „Cererea de deviză creşte ştiin­­du-se că e acordată negociabilităţii. „Cererea mai mare însă le scum­peşte, dacă ele lipsesc. Propunerea mea de a fixa ca regim negociabi­­litatea devizelor, implică o execu­tare efectivu­ d­e lămurit. D. ministru al comer­ţului spune că s’a dat dreptul de a se negocia o parte din devizele pro­­venite din import, dar că această măsură „NU EXISTA DE FAPT”. Suntem în plină tradiţie, aşa se respectă legile la noi. E bine că o mărturiseşte ,şi un ministru în func­ţiune. Nu ştim dacă creşte cererea de devize, „ştiindu-se că e acordată negociabilitatea”. Ştim, însă, că noi nu avem devize, fiindcă nu avem marfă de export. Afară de lemne, pe care le creşte Dumnezeu în munţi, şi de petrol, pe care tot cu ajutorul lui Dumnezeu îl găsim gata în pământ, încolo tot ce pro­ducem noi, cu munca noastră, pro­ducem puţin, prost şi scump. La întrebarea ce îi au făcut zia­riştii dacă e adevărat că Banca Naţională ar propune primele valu­tare ca soluţie pentru viitorul re­gim al exportului, d. ministru al comerţului a răspuns:­­ „In adevăr, am aflat şi eu că Banca Naţională, prin unul din va­loroşii săi exponenţi, ar fi făcut a­­semenea sugestii. „Cât mă priveşte, nu rămân la tratamentul pe care l-am socotit necesar şi util în împrejurările ac­tuale, cerând o singură condiţie­, să se aplice. „Bineînţeles, nu mă încăpăţânez dacă voiu fi convins că există so­­luţiuni mai fericite şi mai d­es, unanim recunoscute". E o fericire că a aflat, în sfârşit, şi d. ministru ce vrea Banca Na­ţională. Şi ne pare bine să aflăm, la rândul nostru, că d. ministru nu se încăpăţânează de loc, dacă „va fi convins că există soluţiuni mai fericite şi, mai ales, unanim recu­noscute”. „Unanim”, dar, întru­cât îl priveşte, rămâne la tratamentul pe care l-a socotit ,.necesar şi util în împrejurările actuale”. D. ministru îşi a sfârşit lămu­ririle spunând că „după sărbătorile Paştelui, vor fi revăzute toate a­­ceste chestiuni”. Mai bine inspirat şi mai aproape de adevăr ar fi fost d. Manolescu- Strunga dacă încheia aşa: — Nu mă încăpăţânez. Sunt în zăpăceală, — şi rămân. A. Criza monetelor aur Pe piața monetelor internaţionale se poate constata in ultimul timp o frământare deosebit de intensă şi o circulaţie de capitaluri, asemănă­toare fenomenelor de criză dări au precedat devalorizarea Urii sterline şi a dolarului. Florinul olandez şi francul elve­ţian s-au găsit recent sub presiunea concentrică a nenumăraţilor depo­nenţi, cari au preferat să-şi plaseze capitalurile lor, disponibile la băn­cile din Elveţia şi Olanda. Ca să înţelegem mai bine cele ce se petrec azi pe piaţa monetară in­­ternaţior­ală trebuie să constatăm că în realitate dacă e exact să vor­bim de devalorizarea monetelor, a­­pare tot atât de dreaptă ideea de a se vorbi de scumpirea aurului. Pornind dela această considerară, înţelegerea fenomenelor, monetare la dări asistăm apare mult mai sim­plă. Dela 1929/30 încoace toate sta­tele, cari şi-au stabilizat monetele naţională au căutat să-şi sporească stocurile aur.­Retragerile de capitaluri particu­lare, investite în valori mobiliare, după crahul de la New York din­­1929, au fost un fenomen aproape generalizat.­­Imobilizarea acestor, capitaluri prin tezaurizarea lor în aur şi poli­tica de acumulare de mari stocuri aur de către anumite bănci de emb­­­lane, explică cu desăvârşire marea cerere de aur, care a trebuit să scumpească metalul galben­ Profi­torii acestei scumpiri au fost ţările­­detentoare de stocuri şi nu deosebit ţările producătoare de aur. rAnglia deţine azi cca. 60 la sută­­din producţia mondială de aur.­­ Rusia, care şi-a sporit producţia de la 899 mii de uncii aur fin în 1929 la 4.224 mii de unei în 1934 deţine vreo 16 la sută. Iată însă un fenomen ce mărită reţinut. Pe când ţările cari sunt in­teresate în producţia aurului pre­­cum­­ Anglia, sau cari deţin stocuri enorme de aur precum sunt Statele Unite (valoarea stocului aur, în po­sesia băncilor federale se ridică la 25 miliarde franci elveţieni) au lă­­s­at ca aurul să fie plătit la preţul liber stabilit între cerere şi ofertă, alte state, precum Franţa, Elveţia, etc. au instituit, ca să zicem, un preţ maximal pentru aur, stabilizân­­du-i valoarea în conformitate cu in­teresele monetare ale ţărilor res­pective. Această politică îndreptă­ţită în întregime de voinţa impe­rioasă a guvernelor de a distruge popoarele lor respective de la riscu­rile unei instabilităţi monetare, a avut insă inconvenientul că ea nu va putea să fie dusă la capăt. Stocul aur al Băncei Federale Elveţiene a scăzut în ultimul timp­ S’au produs retrageri tr­asive de franci elveţieni pentru contul depo­nenţilor foarte numeroşi, cari în ul­timii 15 ani au găsit în această ţară un refugiu. Se vorbeşte de­­atacul contra mo­­netelor-aur. El e real şi capacitatea lor de a se opune tendinţei de urcare tot mai susţinute a voitoarei aurului, a­­dica tendinţei de a rupe raportul ar­­tificialmente construit între monetă şi aur scade din ce în ce mai mult. In anul 1934 ţările blocului dur în afară de Franţa au suferit următoa­rele scăderi a stocului aur, acumu­late la băncile respective de emi­siune: In răstimp aurul adunat şi tezau­­izat de particulari e în continuă creştere, in Anglia se găseşte in po­sesia particularilor aur pentru peste 500 milioane de lire sterline. In Franţa stocul de aur, tezaurizat de particulari e evaluat la peste 15 mi­liarde franci francezi. Tezaurizarea aurului face progrese în lume şi da (Continuare în pagina H~a) Stoc aur pierdere faţă in 1934 de 1933 milioane Lire sterling aur Belgia 71,6 6,5 Elveţia 75,7 3,5 Olanda 69,6 Gfi ■Italia 62,9 13,8 Leacol Comentând cuvântarea d-lui Jo­seph Caillaux, preşedintele confi­­siunei fnanciare a Senatului fran­cez, care s’a rostit împotriva de­valorizării francului, Le Temps spune: Revalorizarea are toate viţiile inflaţiei. Nu e folositoare decât ri­sipitorilor, între care e şi statul, şi păgubeşte munca şi economia. De­valorizarea scuteşte guvernele de sforţarea de a face deflaţia sănă­toasă, le scuteşte de sforţarea de a restrânge cheltuielile publice. Ea merge mână în mână cu demago­gia şi e urmarea risipei. Un stat nu recurge la devalori­zare decât după o perioadă de dăr­nicii nechibzuite şi după ce a obici­­nuit lumea să privească Statul ca o Providenţă. Toţi, şi fiecare, vor să se înfrupte de la casa comună. Din nenorocire, această casă nu e fără fund. O ţară, unde situaţia economică şi financiară este în­greuiată prin cheltueli publice pes­te măsură de mari şi unde lipseşte curajul ca să se facă, la timp, re­ducerile trebuincioase, vine o zi când, orice s’ar fi zis şi orice s’ar fi voit, se pomeneşte asvârlită în devalorizarea monetară şi de cele mai multe ori, mai ales în ţările unde moneda a mai fost depreciată, expedientul acesta e nefolositor chiar pentru stat, fiindcă duce la ciclul infernal al inflaţiei şi la tul­­burări sociale. Le Temps spune că uşurinţa nu e niciodată o bună sfătuitoare şi numai sforţarea şi curajul îngăduie ieşirea din situaţii grele. Şi fiindcă originea răului e în PREA MARILE CHELTUELI ALE STATULUI, acolo trebue căutat și leacul, PRIN SACRIFICII MÂN­TUITOARE. Situaţia Băncii Poloniei Situaţia Băncii Poloniei la 10­­Aprilie cor. arată la încasări aur cifra de 507.7 milione zloţi, adică o creştere de 0.3 milioane faţă de decada precedentă. Rezervele de monete şi devize străine, arată, dimpotrivă o scădere de 0.6 milioane trecând la 14.8 milioane zloţi. Cre­ditele consimţite de bancă se ridi­că la 693.0 milioane zloţi, adică o creştere cu 11.1 milioane. Anga­jamentele la vedere au crescut cu 0.7 milioane cifrându-se la 210.6 milioane zloţi. Circulaţia biletelor a scăzut cu 2.6 milioane, adică la 942.9 milioane zloţi. Acoperirea aur a circulaţiei şi angajamentelor la vedere se stabileşte la 48,19 la sută, trecând cu 18 puncte minimul cerut de statute. Citiri în pag. V-a: Greutăţile aplicării acordului de plăţi cu Anglia Însufleţire la bursa din Varşovia Afacerile cu valori la bursa din Varşovia au arătat în cursul lunii Martie o deosebită însufleţire, tre­când la 9.7 milioane, de la 7.7 mi­lioane luna precedentă. Afacerile de devize şi schimb au crescut dease­­meni, ating 39.8 milioane, faţă de 34.9 milioane în Februarie. Restabilirea echilibrului bugetar în Franţa PARIS, 30 (Rador). — Comisia­­nea financiară a Senatului a ţi­nut astăzi o şedinţă, în cursul că­reia d. Germain Martin, ministru de finanţe, a făcut o expunere asu­pra mijloacelor pe cari le are in vedere pentru a restabili echili­brul bugetar pe exercițiul 1935— 1936. Lemn sovietic pentru Franţa Guvernul sovietic a încheiat cu un consorţiu francez de importatori de lemne un acord de livrare. Preţurile sunt aceleaş ca pentru furniturile de lemn de Anglia. Sovietele vor exporta îndeosebi lemn de brad, f Compensaţiile nu se pot aplica Importul nu poate suporta prima de compensaţie de 55 la sută pentru plata mărfurilor de primă necesitate. — Cota de 40 la sută către B. îl R. e prea mare Sistemul compensaţiilor, nu se poate aplica. S’a crezut că decre­­tându-se regimul compensaţiilor, sau aprobâmdu-se un număr de autorizaţii globale de compensaţie, se poate ajunge la sistematizarea comerţului nostru cu străinătatea. Faptele au desmintit însă bunele intenţii. Sistemul nu funcţionează. E vi­ciat chiar la bază. Dacă facem calculul de rentabilitate pentru transacţiile încheiate în condiţii curente, atunci nu ne poate mira faptul că primele de compensaţie au ajuns la un nivel, ce nu poate fi suportat în mod normal de im­portatorii de mărfuri de primă ne­cesitate. In conformitate cu regimul azi în vigoare exportatorul trebuie să cedeze Băncii Naţionale cel puţin 40 la sută din devize la cursul o­­ficial. Dreptul asupra restului de 60 la sută îl poate transmite impor­tatorului în cazul când exportul s’a făcut într’o ţară cu devize libere. In practică puţinele transacţii ce se mai fac, se desfăşoară în modul următor: Exportatorul transmite importa­­torului documentele doveditoare de efectuarea exportului, din care se produc devizele, iar formele la la Banca Naţională le îndeplineşte importatorul la" biroul interme­diar de compensaţii, care obişnuie şi rutinat cu aceste operaţii extrem de complicate, îndeplinește în a­­devăr o sarcină folositoare comerc­iurii. Exportatorul pretinde pentru ce­darea devizelor o primă de 32—33 la sută bruto coace înseamnă circa 54 la sută netto. Francii, lirele ster­line, coroane daneze etc. rezultând dintr’un export în Palestina, Egipt, Anglia, Siria, Danemarca etc. ii costă deci pe importatorul român cursul oficial plus 54 la sută. De când avem regimul din 26 Oc­tombrie 1934 rectificat, modificat prin numeroase decrete suplimen­tare și înlocuit prin regimul din 10 Martie a. c. devizele „negociabile” revin importatorului între 50 şi 55 la sută peste cursul oficial. Tran­sacţiile de primă necesitate sunt imposibile în astfel de condiţii. Im­portul nostru a deviat astfel din ţă­rile cu valute „negociabile” spre ţări unde „clearingul” face iluzoriu regimul „negociabilităţii”, deoarece valuta se distribuie automatic şi după ordinea cronologică. Se poate constata deci de la în­ceputul anului curent, şi chiar in ultimele luni ale anului trecut o creştere tot mai accentuată a im­portului din ţări cu cari avem con­venţii de clearing. Germania e în fruntea ţărilor, cari exportă la noi Dece şi cum s’a ajuns , această evoluţie nu trebuie analizat mai de aproape. „Dirijarea“ comerţului şi a eco­nomiei ascunde aspecte şi atitu­dini, cari nu sunt imediat vizibile. Realitatea e că comerţul nostru exterior cu mai toate ţările amice „NU FUNCŢIONEAZĂ" şi că co­­merţul cu Germania, Austria, Un­garia, etc., se desvoltă în cele mai bune condiţii. Franţa şi Italia, ca şi Belgia­ şi Olanda opresc ex­portul mărfurilor în Ro­mânia, atunci când banii pentru plata exportului respectiv nu sunt gata pre­gătiţi la institutul respec­tiv de emisiune. Prin urmare din aceste ţări, unde nu există din cauza clearing-ului pri­ma de compensaţie sau de negocie­re a devizelor, importul în România e îngrădit de însăşi ţara exporta­toare. Numai din anumite tari, unde am exportat mari cantităţi de petrol, importul nu întâmpină greutăţi. In loc să plătească lira sterlină 735 faţă de 481 sau francul elveţian negociabil, 46 faţă de 32,30, negus­torul preferă să cumpere în Germa­nia unde i se socoteşte marca la 41,50 sau în Italia unde prin clea­ring lira se obţine la 8,81 sau în Franţa unde prin contul colector plăţile îi sunt acceptate — dacă a­­jung să-i fie acceptate — la 6,61 lei pentru un franc francez. Comercianţii nu pot plăti peste 50 la sută primă de compensaţie. Coeficientul ce-i pretinde Banca Naţională la cursul oficial e prea mare faţă de valoarea totală a ex­portului nostru, coeficientul de de­vize cedat la B. N. R. şi provenind, la ţările cu care n’avem convenţie de clearing, din cota de 40 la sută, e extrem de redus. Această constatare dovedeşte că exportul în ţări supuse regimului celor 40 la sută nu convine. Numai anumite tansacţii, independente de sistemul azi în vigoare, se mai fac şi se pot face. Se vorbeşte de stimularea ex­portului. Coeficientul de 40 la sută e o stavilă pentru creşterea ex­portului. Atât timp cât va exista dualitatea de sistem, azi în vigoa­re, atât timp cât devizele din anu­mite ţări produc prime, pe când cele din alte ţări nu sunt negocia­te decât la cursul oficial, comer­ţul nostru exterior va fi veşnic desechilibrat şi va fi expus tulbu­­rărilor ce le cunoaştem. Exportul nostru dă înapoi. Chiar dacă am ajuns datorită unor măsuri extrem de energice, să avem un excedent al balanţei comerciale pe primul trimestru 1934 de 44 milioane lei; acest fenomen nu e simptomatic. Problema schimburilor noastre cu străinătatea nu depinde numai de statistica ministerului de finan­ţe. E de mare importanţă pentru viaţa noastră comercială, ca co­merţul nostru exterior să FUNC­ŢIONEZE normal. In loc să putem constata acest lucru cu mulţumire, vedem că dis­ponibilul de devize negociate clan­destin, e în creştere. Cu ocazia sărbătorilor s-au făcut excursii şi călătorii numeroase. Cei mai puţini au obţinut devizele prin Banca Na­ţională. Sursa acestor devize se cunoaşte. Nu faptul că cetăţenii îşi satisfac nevoile precum au pu­tinţa, e condamnabil. Dar trebuie să ne nemulţumească faptul că nu ara ştiut să pregătim comerţului nostru exterior condiţii prielnice pentru desvoltarea şi intensifica­rea lui. Probus În miliarde pasiv din concordatele preventiva din ultimii ani Numărul falimentelor scade mereu Am publicat, acum vreo zece zile, un interesant raport înaintat de d. E. Decumară, directorul statisticei judiciare, d-lui Vaier Popp ministrul justiţiei. Din acel raport se vedea proporţia in care au scăzut concor­datele preventive în toată ţara pre­­cum şi cauzele cari au determinat această scădere. Raportul d-lui Decusară trebue complectat cu următoarele cifre, din care reese cât de păgubiţi au eşit creditorii de pe urma valului de con­cordate care, in ultimii 5 ani, a inun­dat piaţa comercială. Cele 212 concordate omologate în anul 1934, au avut un capital global de 212.202.136 lei. Asta înseamnă că în medie capital unei firme con­­cordatare a fost de un milion lei. Proporţia e ceva mai ridicată ca în anii precedenţi. De la 1929 şi până la 1934 au fost omologate 3644 concor­date, cu un capital global de TREI MILIARDE 260 MILIOANE LEI, ceia ce face o medie de 800 mii lei de fiecare. Aceste întreprinderi au avut un activ de NOUĂ­SPREZECE MILIARDE 402 milioane și un pasiv de OPTSPREZECE MILI­ARDE 400 milioane lei. Reese că cele 3.644 con­cordate definitiv omolo­gate au un sold creditor de un miliard 43 milioane iei. Deși prin legea concordatului pio­ Ventiv, cota minimă concorda­­tară era 50 la suta prin legea din 1932 a fost scoborâtă la 40 la sută. Din cele 212 concordate omologate anul trecut cota concordatară ofe­rită și acceptată de creditori a fost la : 162 conc. prev. (sau 76,40 la sută) cota de 40 la sută 31 conc. prev. (sau 14,60 la sută/ cota între 41—50 la sută. 6 conc. prev. (sau 2,80 la sută) în­tre 51—60 la sută. 7 conc. prev. (sau 3,40 la sută/ cota între 61—70 la sută. 6 conc. prev. (sau 2,80 la sută) cota între 71—80 la sută. Așa­dar, majoritatea au oferit și creditorii au acceptat cota mi­nimală de 40 la sută. Din cele 3644 conc. prev. omol. def. în cursul a­­nilor 1929—934 după cota concor­datară acceptată, se repartizează astfel: 1.172 conc. prev. (sau 48,30 la su­tă) cota conc. 40 la sută 291 conc. prev. (sau 8,00 la sută) cota conc. 50 la sută. 954 conc. prev. (sau 26,20 la sută) cota conc. 51—60 la sută 168 conc. prev. (sau 4,60 la sută) cota conc. 61—70 la sută. 148 conc. prev. (sau 4,10 la sută) cota conc. peste 71—80 la sută. 321 conc. prev. (sau 8,80 la sută) cota conc. peste 80 la sută. Recese că la cele mai multe con­cordate cota oferită a fost de 40— 50 la sută şi că e ridicul de mic numărul acelei cari au oferit o despăgubire dreaptă creditorilor. Această situaţie a nemulţumit mult pe conducătorii ministerului de justiţie şi a păgubit mult pe creditori. Cotele oferite de negus­torii concordaturi au fost conside­rate ca neîndestulătoare şi ca o piedică la reluarea operaţiilor, de credit. Deaceia, s’a hotărât întocmirea unei noui legi a falimentului şi a concordatului preventiv, cu dubla misiune de a unifica legislaţiile di­ferite din Vechiul Regat Buco­vina şi Transilvania şi de a asigu­ra condiţii mai avantajoase pentru creditori. Proectul a fost întocmit Era vorba sa fie trecut încă prin sesiunea ordinară a corpurilor le­giuitoare. Timpul na permis-o. De­aceia, s’a hotărit ca noua reformă să fie pusă in aplicare la toamnă. Până atunci s’a hotărit pregătirea unei mai amănunţite documentări. ★ Statistica judiciară a fost însărci­nată să întocmească şi o situaţie exactă a falimentelor in ultimii ani. Şi această situaţie e gata. Ea va fi înaintată neîntârziat d-lui ministru Vaier Popp. Suntem­ în măsură să a­­rătăm că, numărul falim­­entelor a scăzut mult în anul 1934. Deabia a treia parte din căte erau în ul­timii trei ani. Caracteristice în această privin­ță, sunt falimentele declarată de tribunalul Ilfov. De unde media lu­nară pe ultimii ani e de douăzeci şi unu falimente pe lună, în anul 1934 media a fost de abia nouă falimen­te şi spre sfârşitul anului, tendinţa a rămas spre scădere. Iată cifrele pe luni: Ianuarie 9, Februarie 11, Martie 10, Aprilie 12, Mai 11, Iunie /Citiţi continuarea In pagi­n­a). Revalorizam argintului Urcarea continuă a cursurilor in plata argintului preocupă cercuri­ economice şi bancare internaţio­­nale. Dupe cum se ştie, această Însu­fleţire a pleţii argintului nu e decât o consecinţă a politicii monetare americane, care urmăreşte cu orice chip o revalorizare a argintului. Se crede chiar că preşedintele Roose­velt ar vrea să meargă cu ,,reva­lorizarea” până la restabilirea ve­chiului echilibru de 1/16 între aur şi argint. Ş­ Guvernul Statelor Unite continuă să vândă importante cantităţi de aur ţărilor din America latină, în schimbul argintului. Până acum s-a vândut de aproa­pe 10 milioane dolari aur în Guate­mala, Venezuela şi Mexic. Pentru cele două ţări îndeosebi interesate în traficul argintului Chi­na şi Mexic, revalorizarea metalu­lui alb echivalează cu o primej­duire a monetei lor, silindu-se la nevoie să părăsească etalonul ar­gint şi să introducă goldstandardul. Pentru China această tranziţie ar fi legată de jertfe numeroase mai ales dacă ţinem seama de faptul că această ţară cu tradiţii statornice însă lipsită de o organizaţie eco­nomică centrală, nu va putea im­pune atât de lesne un nou statut monetar.­­ Cercurile europene arată totuşi o oarecare mulţumire văzând că" aurul tezaurizat în Statele Unite e redat circulaţiei mondiale. Putem înţelege cu atât mai bine această situaţie, dacă avem în ver­dere faptul că din stocul băncilor­ centrale mondiale, evaluat la 300 miliarde franci, Statele Unite deţin 125 miliarde iar Banca Franţei peste 80 miliarde franci. ■­ Urcarea argintului mai are ca urmare şi o îmboldire a extragerii argintului. Deoarece acest metal nu se găseşte izolat, ci împreună cu­ alte minerale, e fără îndoială că producția cuprului, plumbului şi zincului va crește, aducând un e­­­chilibru pe piața acestor metale ( într’un moment în care oferta de­venise mult prea intensă. Sn. \ Starea culturilor în Ar­gentina şi Statele­ Unite Institutul internaţional de agri­cultură a primit dela ministerul agriculturii din Buenos Aires o telegramă cu data de 25 Aprilie prin care e informat că recolta po­rumbului se face In condiţi­­uni normale. Insămânţările fura­­jere sunt în întârziere. Lipsa de ploae strică păşunilor. O altă telegramă primită din partea departamentului agricultu­rii din Washington informează că timpul rece şi umed a întârziat desvoltarea culturilor şi seminţe­lor mai ales în estul lui Mississipi Ploi binefăcătoare au căzut în re­giunea de nord a munților Stân­­coși și în Texas. Important export polon spre Germania Dupe ştiri din Varşovia, Polonia a exportat în primele două luni, 77 mii tone de secară In Germania sau 70 la sută din importul total german in primele două luni ale anului. In afa­ră de secară, Polonia a mai exportat în Germania 3200 tone ovăz, 1200 tor­ne orz și 800 tone grâu. Rezervele de aur ale Băncii Naţionale belgiene Banca Naţională a Belgiei arată, pe ziua de 17 Aprilie o uşoară ur­care a rezervelor de aur precum şi scăderea cu 100 milioane franci a circulaţiei fiduciare. Acoperirea e de 65.60 la sută faţă de 65.50 la sută la 11 Aprilie. Mişcarea portului Gdynia Luna Martie a marcat o creştere simţitoare a traficului portului Gdynia. După cum reese din statisticele mişcării vaselor în această lună, numărul mediu al vapoarelor află­toare în port a fost de 58, în luna Martie.

Next