Argus, iunie 1935 (Anul 25, nr. 6641-6664)
1935-06-01 / nr. 6641
ANUL XXV No. 6641 ' In tari Un an . 1000 Lei 6 luni • 550 „ 3 luni . 300 „ «hsuhndm prtm mm ABONAMENTEI In străinătate Un an . 2200 Lei 6 luni . 1300 , 3 luni . 800 . 3 lei In fără, 6 lei în străinătate. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER si.& F. VALENTIN BIROURILE: București Str. Constantin Milia No. 15, Et. INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.0544 Sâmbătă 1 iunie 8935 NOUL MODEL 8 CILINDRI Bucureşti, PALATUL GIOLGI XeterQD 299.84 217.45 PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate ANCHETA NOASTRA Intervenţia Statului in comerţul cu străinătatea Ce ne spun şi profesori: M. IORGA preşedintele partidului national democrat H BRATIAND şeful partidului national-liberal In treizeci de luni, am avut douăzeci şi patru de regimuri de import-export. Primul a ţinut cinci luni, al doilea trei luni, al treilea o lună şi jumătate. Celelalte au urmat cu iuţeala fulgerului. Noroc că, de la o vreme, Întocmirea unui regim cere săptămâni întregi, ba chiar luni, de conferinţe şi de consfătuiri. Cum pregătirea unui nou regim începe, matematic, a doua zi după aplicarea ultimului regim „definitiv”, cu siguranţă că numărul regimurilor aplicate comerţului nostru exterior ar fi fost mult mai mare. Am crezut plin de interes să vedem cum judecă oamenii de răspundere ai ţării, situaţia actuală. De aceea, am rugat pe şefii diferitelor partide politice, să ne arate cum privesc ei regimul la care e supus comerţul nostru şi ce gândesc ei, că trebue să se facă in viitor. Vom publica, pe rând, aceste răspunsuri. Astăzi, publicănd, răspunsurile d-lor prof. N. Iorga şi prof. Gh. Brătianu. •P! D. prof. N. Iorga împotriva „capriciilor teoretice de fabrică universitară“ D-na de Sevigné, dacă nu mă înşel, îşi a început cândva, scrisoarea cu următoarele cuvinte: Iţi scria o scrisoare lungă, fiindcă ţi am timp să fi scriu una scurtă”.Din această frază reese toată greutatea de a strânge întrun mănunchi gândurile resfirate prin toate aripile mintei. Pentru fostul președinte de constau nu există această greutate. D.Iorga Pointe răspunde pe scurt, el dar atunci când, îndatoririle cărturărești nari mai dau răgaz. Intre două slove ale unei noui pagini din istoria românilor, d. prof. IV. Iorga ne-a răspuns: — Cred că nu se poate da comerţul, care e manifestarea naturală a unui organism naţional, lucrând organic, capriciilor teoretice, de fabrică universitară, ale nimănui- Nu există nuanţe de om să-l poată domina în toate delicateţile şi complexitatea lui. D. prof. G. Brătianu recunoaşte: „falimentul, ruşinos al „dirijorilor“ D. prof. Gh. Brătianu e sef de partid în a treia generaţie. Are tradiţia guvernării de la doi înaintaşi iluştri D. Gh. Brătianu ne-a făcut următoarele declaraţii, cu atât mai importante cu cât înfăţişează programat partidului pe care-l conducă. — Cred că am bătut toate recordurile ca incoherenţă şi anarhie, în ce priveşte intervenţia Statului in reglementarea comerţ fudul nostru exterior. Politica restrictivă din ultimii ani n-a adus nici un folos pozitiv economiei naţionale, dar luându-ne orice libertate de a ne adapta împrejurărilor pieţei europene, a ridicat o serie de stavile noui în calea reluării legăturilor comerciale. De altă parte, în acest haos, înfloresc, ca întotdeauna, frauda şi speUn comerţ exterior sănătos se întemeiază pe următoarele principii, care trebuesc amintite, oricât ar părea de banale : 1) Producere de mărfuri de bună calitate, cu preţ favorabil pentru cumpărător. 2) Corectitudine şi realitate în încheierea şi executarea transacţiilor. 3) Un comerţ făcut de comercianţi. 4) O monedă cu stabilitate reală şi o politică externă menită să promoveze interesele exportului şi ale economiei naţionale. 5. Devizele să nu fie sustrase rostului lor de susţinere a monedei şi a negoţului şi să nu fie întrebuinţate de puternicii zilei, în mod abuziv, pentru a constitui în streinătate averi cu caracter purlicular. • brl 6) In sfârşit, ordine şi siguranţă internă, dar mai ales, prestigiul moral al cârmuire! şi o gestiune cinstită a finanţelor publice. S'ar putea conchide — şi aş fi lipitit să o fac ca liberal — la falimentul unei încercări de economie dirijată, dar acum, când prin contingentări şi restricţiuni, cari s’au întins la toate ţările din jurul nostm, lbertatea noastră , acţiune şi de iniţiativă este aproape anihilată, se poate în orice caz trage o concluzie, al cărei temei ţara Întreagă ii recunoaşte: falimentul ruşinos, la noi, al „dirijorilor” acestei încercări. ★ Voiu urma în numărul de mâine şi cele viitoare. ii George Stroe Lipsa de oameni Faţă cu cele ce se petrec acum în Franţa, d. Lucien Romier scrie în Figaro, sub titlul de mai sus, un articol din care desprindem următoarele: „Nu vrem să jicnim nici unul din talentele şi caracterele ce pot fi la Cameră şi la Senat, constatând lipsa simţitoare, în regimul nostru a oamenilor destoinici de a guverna, să cârmuiască naţiunea, inspirându-i încredere şi cârmuind cu o reală autoritate. Nu zicem, fireşte, că ar fi secetă de candidaturi la cârmuire, de că ar fi vorba de un simplu portofoliu, sau chiar de preşedinţia consiliului. Unele însuşiri şi merite pot îndreptăţi aceste candidaturi până într-o măsură oarecare. Dar numărul acelora cărora naţiunea le-ar încredinţa, cu toată voia, soarta ţării în perioadele gravelor dificultăţi, pare din zi în zi mai redus. Aceasta e o trăsătură sigură de decădere, căci instituţiile nu se ţiu decât prin oameni, mai ales într’o democraţie; instituţiile democratice nu pot avea tărie şi permanentă decât prin valoarea acelora cari o reprezintă. D. Lucien Romier socoteşte că electoratul e pricina acestei decăderi, întrucât „PARTIDELE NU MAI SUNT DECÂT SIMPLE AGENTII DE RECLAMA ELECTORALA”. * ........... Pe povârniş D. André Tardieu a publicat astăzi, la Paris, noua rea carte : PE POVÂRNIŞ. „...Nimeni nu vrea să înţeleagă, zice d. Tardieu, că origina a ceea ce se numeşte criză fiind intelectuală şi morală, numai printr'o acţiune politică şi morală poate fi stăpânită Trebue să se reformeze Statul ,care, făcându-se industriaş, antreprenor de transporturi, negustor, asigurător şi bancher, absoarbe două treimi din venitul naţional, istoveşte naţiunea”. In preajma incheerii acord financiar Se cunosc motivele pentru care nu s’au putut rezolva toate problemele interesând tara noastră in timpul vizitei d-lui ministru Victor Antonescu, la Paris. După reîntoarcerea d-sale în ţară convorbirile au continuat cu cercurile economice, financiare şi militare ale Franţei, ele fiind conduse de d. Zăuceanu, ministrul plenipotenţiar. Rezultatele convorbirilor şi negocierilor purtate de d. Zăuceanu in numele guvernului român îndreptăţesc optimismul cercurilor noastre oficiale. Intr’adevăr d. V. Antonescu, ministrul finanţelor, se află in posesia unui raport amănunţit al legaţiei noastre la Paris prin care se arată că s-au obţinut rezolvarea favorabilă a principalelor cereri ale guvernului român. Raportul cuprinde două proecte de întrebuinţare a redevenţelor de petrol ale Statului, pe termen de 10 ani în Franţa şi obţinerea în schimbul vânzării lor a unui reglement de plăţi privind plăţile de armament comandat în Franţa în valoare de 460 milioane franci francezi, plata arieratelor comerciale 150 milioane şi un fond disponibil sub formă de credite de devize la dispoziţia Statului pentru a uşura plata cuponului în Franţa. In acelaş timp raportul cuprinde o amănunţită dine de seamă a negocierilor duse cu cercurile economice ale Franţei şi cu guvernul francez pentru mărirea exportului nostru actual în Franţa. Principial această cerere a fost admisă şi ea va face obiectul tratativelor directe între ministerele de industrie şi comerţ, român şi francez. PLECAREA D-LUI V. ANTONESCU LA PARIS Veştile primite din Paris, fac necesară prezenţa d-lui ministru V. Antonescu în capitala Franţei. D sa aşteaptă numai limpezirea situaţiei politice în Franţa pentru a putea lua contact cu cercurile oficiale ale republicei franceze. In tot cazul plecarea d-sale nu va Întârzia. ............... Tratativele de la Piemui important cu Franţa Vânzarea redevențelor Statului pe timp de 10 ani Citiţi în pag. 3^as Demisia guvernului francez »wsfdiv . Preţul aurului 1 ! M ' -----------— Nu se încurajează sporirea producţiei Nu e de astăzi şi nici de ori. Dela război încoace munca şi producţia n’au fost încurajate de factorii noştri de guvern. De aceia nici nu se mai munceşte în ţara noastră aşa cum trebuie şi nici nu se produce ca în alte ţări. Guvernele s-au întrebat totdeauna, cât câştigă muncitorul, funcţionarul, producătorul, nu pentru a le îmbunătăţi situaţia, ci pentru a-i nivela în mizerie. înainte de război, funcţionarul public era foarte bine plătit. De aceia îşi făcea datoria conştiincios şi presta statului o muncă îndestulătoare şi cinstită. După răsboi, statul s’a gândit că funcţionarii publici câştigă prea urnit. De aceia le-a redus lefurile mereu fără a avea măcar meritul de a fi realizat economii, căci cu diferenţele din micşorarea salariilor, a angajat şi plătit noui funcţionari, de cari nu era nevoie, dar cari erau ceruţi de anumite interes© şi influenţe politice. Rezultatele acestei politici le vedem azi cu toţii. Şi-am ajuns acolo că nu mai putem face un pas spre mai bine, Hind prea târziu. Pe acelaş temei statul, respectiv conducătorii cari s’au perindat la cârma sa, a aranjat şi situaţia producătorului. Statul s’a întrebat mereu, cât câştigă fecare categorie de producători: agricultori, industriaşi, negustori, bancheri şi pe ţârul a crtat pe toate căile câştigul acestora, ca şi cum „beneficiul” în viaţa economică ar fi un act nedrept, necinstit şi nelegal. Tot din această cauză, agricultura, industria, negoţul şi instituţiile financiare, au decăzut, pe rând neputând lucra niciodată din plin cu întreaga lor capacitate de producţie, neputând strânge rezerve masive cu cari să facă faţă crizei economice, ivită mai târziu. Un exemplu caracteristic, e acel al întreprinderilor aurifere. Când iniţiativa particulară a întreprins exploatarea aurului în ţară şi a început să producă acest metal preţios, chemat să întregească stocul de aur al Institutului nostru de emisiune, pentru garantarea monedei naţionale. — Statul nu s’a gândit nici un moment că ar fi bine să încurajeze această producţie. In schimb, s’a întrebat imediat dacă întreprinderile noastre aurifere n’ar câştiga prea mult, plătimdu-li-se aurul, cum ar fi drept şi firesc la preţul mondial. Şi următor tradiţiei, fără a ţine seamă că pretutindeni în lume aurul produs de întreprinderile particulare e cumpărat de statele respective la preţul lui real, a socotit că şi în această direcţie, ţara noastră poate face o excepţie. Intr’adevăr, deşi preţul mondial al kilogramului de aur a fost şi e continuarea în 0PAQW1 ^gjjOTECA piaţa 30 MAI Bursa a fost bine dispusă. S’au încheiat transacţiuni numeroase. Valorile cu dobânda fixă au fost susţinute. _ ' tS®** Renta stabilizării s’a ureat dela 60 şi jumătate la 61 şi trei sferturi, renta înzestrării dela 60 la 60 şi jumătate. Hârtiile industriale susţinute. Ac-, iunile Micas au urcat dela 1700 la 1730, Reşiţa dela 570 la 580. Valorile de petrol au oscilat în jurul Cursuricordia 510, Steaua Română 475, Grecordia 510, Steaua Română 475, Cresditul Minier 368, L R. D. P. 84. -¥• In târgul neautorizat francul francez, a înregistrat o scădere cotând 12 lei, lira sterlină a scăzut cu 30 de puncte. In aceeaşi proporţie, au scăzut toate devizele. Şilingul austriac a fost negociat la 30,80—31. Cu celelalte devize nu s’au încheiat tranzacţii. E o lipsă totală dă activitate. * Citim în „DIE WIRTSCHAFT” din 25 Mai 1935 : í Franz. Franc im Mittelpunkt dea Interesses. ;&><*< Das Disagio betrag- Effektensperrmark 73%, Registermark 48.5% Kre* ditspeirmark 70%. , >' Primele de compensaţie 103 la sula Regimul excepţiilor.Contractul „Treaga Chestiune" întocmirii unui nou regim al importului şi exportului interesează toate ramurile de producţie şi întreaga noastră viaţă comercială. De rezolvarea cât mai fericită a acestei probleme, adică întocmirea grabnică a unui reginm definitiv, care să ţină seamă de necesităţile vieţii economice, depinde însănătoşirea economiei româneşti. Cifrele statistice oficiale arată, e drept că nu mai e nevoe să aşteptăm vreo înviorare a economiei noastre căci exportul — constată aceste cifre — merge straşnic şi deci trebu© să avem devize destule. Puţinul import ce se face — tot dupe cifrele statistice — acoperă peste măsură necesităţile de producţie ale fabricilor. Aşa vorbesc cifrele oficiale. Cum însă mai niciodată relaţiile oficiale nu se potrivesc cu realitatea, comercianţii, neîncrezători, se sbat să capete mărfurile absolut necesare, industria suferă din lipsă de materii prime şi face sacrificii enorme, numai să poată funcţiona. Şedinţele delegaţiei economice continuă... ★ Azi comerţul întâmpină prea multe greutăţi: contingentare, viză de transfer şi un nou control la aprobarea Băncii Naţionale. Mult mai practic are ca toate acestea să se rezume la un singur control, care să se facă în mod eficace. Regimul să fie general, egal pentru toată lumea, fără excepţii. Cazul societăţii „Treaga” arată însă că la noi stăruie regimul excepţiilor. D. Manolescu-Strunga, întrebat de ce s’au făcut excepţii pentru societatea „Treaga”, a răspuns: — „Aşi da la toată lumea şi cât mai multe asemenea autorizaţii căci astfel ar începe normal, o concurenţă care ar duce la ostenirea importului. „Nu sunt deci eu de vină că aprobarea dată societăţii „Treuga’ este o excepţie”. Banca Naţională se leapădă şi ea de aprobarea societăţii „Treuga” A respins-o dar a trebuit să revie. Nu e deci dreaptă observaţia noastră că prin excepţiile şi favorurile date se legalizează importuri pe cale nenormală ? Fiind aduse pe alte căi decât cele normale, e natural ca mărfurile importate să coste mult. Aşa se nasc primele de sută la sută, şi de aci se trag concluziile greşite. Autorizaţia societăţii „Treaga" poartă numărul 182.012 935, dat de missfiel devizele necesare la plata nisterul de industrie şi mărfurilor importate, cu aproba- comerţ şi are autorizaţia rea contingentării. jjBăncii Naţionale 3262 din Ne-am spus clar şi precis, părerea în această privinţă. UN CONTROL CAT MAI SEVER pentru stăvilirea abuzurilor, DAR LIBERTATEA COMPLECTA, pentru ca importatorul să se poată înţelege cu exportatorul şi să-şi procure 1935. Din exporturile cumparate de societatea „Treaga“, — fiindcă ea nu face export — se depun la Banca Naţională 40 la sută din devize şi restul de 60 la sută, se întrebuinţează pentru orice import. Plata lui se poate face imediat, fără ca să treacă e de 90 de zile de la efectuarea importului, aşa cum se cere pentru celelalte importuri. Importurile făcute de societatea „Treaga” nu sunt importuri suplimentare. Ele sunt făcute in contul cotelor normale de import. Autorizaţia de import excetă, înseamnă că „Treaga” poate să facă import, chiar dacă importatorul nu are încă aprobarea contingentării pentru cotă, în mână. Dacă importul trece peste cota normală de import, diferenţa se înscrie pentru trimestrele viitoare. In aceste comisiuni, importatorii trebue să plătească societăţii „Treuga“ pentru un import, 103 la sută. ★ ’ Acestei situaţii privilegiate trebuie să i se pue capăt. Toată lumea să poată face operaţiile pe care le face azi societatea „Treuga“. Primele nu vor mai fi atunci de 103 la sută, ci vor fi din nou 25, 30 la sută, sau chiar mai puțin. Transferul pentrul Franţa UN COMUNICAT Ministerul de industrie şi comerţ ne trimite următorul comunicat: Ministerul industriei şi comerţului — direcţiunea reglementării comerţului exterior — (secţia transfer cu Franţa), aduce la cunoştinţa celor interesaţi că actualmente, comisiunea rezolvă, cereri înregistrate în luna Ianuarie 1935. In consecință solicitatorii cu cereri din anul 1934 ce nu au primit încă rezolvarea, sunt rugaţi a le complecta şi depune în termen de 5 zile spre a putea primi viza soliei!* tată. Situaţia sumară a Băncii Belgii Situaţia sumară a Băncii Naţionala belgiene arată pe ziua de 16 iunie o urcare a rezervei de atu la 15,5 miliarde franci. Această urcare e cea mai importantă ce s-a înregistrat de la deprecierea francului belgian. Navigaţia pe Dunăre Politica de încurajare a celorlalte ţări riverane. Ce a făcut Austria şi ce trebuie sa facem noi CE A FĂCUT AUSTRIA Politica transporturilor pe Dunăre a suferit de la război încoace transformări importante. Mişcările în raportul de forţe dintre diferitele societăţi de navigaţie pe Dunăre s-au făcut în defavoarea navigaţiei austriace. Precum e firesc, societatea de navigaţie pe Dunăre D. D. S. G. a trebuit să cedeze părţi importante din sfera ei de influenţă, societăţilor naţionale ale statelor succesorale. Urmarea imediată a acestei treceri pe al doilea plan a trebuit să fie schimbarea metodelor de exploatare a societăţii şi reorganizarea ei technică,şi financiară. Nevoia reorganizării in exploatarea societaiiior de navigaţie pe Dunăre nu e de altfel caracteristică societăţii austriace. . In toate, statele, riverane gofeferma transporturilor, pe Dunăre e de o deosebită actualitate. Dunărea e azi poată mai mult decât oricând drumul celortai important de expansiune economică, ce leagă Europa Centrală de sud-estul european. In ziua când canalul Main-Dunăre va fi dat circulaţiei atunci acest drum nu se va mai opri în Europa Centrală, ci Dunărea va face parte dintr’un sistem de comunicaţii fluviale care va străbate continentul nostru. Toate statele, riverane au înţeles această chestiune şi politica lor dă comunicaţie pe apă nu pierde nici un moment din vedere consolidarea societăţilor naţionale de navigaţie pe Dunăre şi apărarea lor, în jocul de intrăcere internaţională. Societatea D. D. S. G. e s’ar putea spune, pildă clasică a unei astfel de politici. Dela 1830 când a fost înfiinţată până azi această societate PARTICULARA nu a fost lipsită de sprijinul moral, politic și FINANCIAR al statului austriac. Să trecem cu vederea sacrificiile făcute de monarhia austro-ungară pentru această societate. Până în 1914 societatea D. D. S. G. a fost un instrument de expansiune a imperiului habsburgic. Această calitate explică, cu prisosinţă, generozitatea cu care s’au acordat subvenţii acestei societăţi. Deosebit de caracteristic e că dela 1920 încoace, Austria nu a încetat să sprijine societatea D. D. S. G. La (Tatii continuarwi et pag. II-*). Citiţi în pag. V-a: Se institue regimul primelor economice Nu mă priveşte! Bulevardul Elisabeta. Lumea for-; toteşte. E cinci după amiază. O trăsură se opreşte în dreptul Cişmigiului. Coboară o cucoană, plăteşte birjarului şi dă să plece. Birjarul sare de pe capră, se ia după cucoană şi începe să strige: — Mi-ai dat prea puţin __ Atât e cursa. — Nu-mi ajunge. Femeia nu mai răspunde și vrea să se depărteze. Birjarul o trage de mânecă, țipând să-i mai dea cinci lei. Cucoana refuză. Se strânge lumea, unii luând partea birjarului, alții partea Ismeiei. Pe când scandalul era în toi, iată și un sergent. Cum o vede, cucoana îi spune: __ D-le sergent, uite ce-mi face birjarul. Şi-i povesteşte întâmplarea. Sergentul ridică din umeri şi pleacă. Un cetăţean se ia după el şi-l întreabă : __Bine d-le, de ce nu pui capăt scandalului ăsta din stradă? Păi eu nu sunt din sectorul ăsta. Nu mă priveşte. Şi porneşte tacticos mai departe, în vreme ce birjarul ţipă, cucoana se apără, iar lumea se îngrămădeşte ca la urs. In Bucureşti, anul una mie nouă sute treizeci şi cinci, luna lui Fiorar. a« H«