Argus, iunie 1935 (Anul 25, nr. 6641-6664)

1935-06-01 / nr. 6641

ANUL XXV No. 6641 ' In tari Un an . 1000 Lei 6 luni • 550 „ 3 luni . 300 „ «hsuhndm prtm mm ABONAMENTEI In străinătate Un an . 2200 Lei 6 luni . 1300 , 3 luni . 800 . 3 lei In fără, 6 lei în străinătate. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER si.& F. VALENTIN BIROURILE: București Str. Constantin Milia No. 15, Et. INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05­44 Sâmbătă 1 iunie 8935 NOUL MODEL 8 CILINDRI Bucureşti, PALATUL GIOLGI XeterQD 299.84 217.45 PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate ANCHETA NOASTRA Intervenţia Statului in comerţul cu străinătatea Ce ne spun şi profesori: M. IORGA preşedintele partidului national democrat H BRATIAND şeful partidului national-liberal In treizeci de luni, am avut douăzeci şi patru de regimuri de im­port-export. Primul a ţinut cinci luni, al doilea trei luni, al treilea o lună şi jumătate. Celelalte au urmat cu iuţeala fulgerului. Noroc că, de la o vreme, Întocmirea unui regim cere săptămâni întregi, ba chiar luni, de confe­rinţe şi de consfătuiri. Cum pregătirea unui nou regim începe, mate­matic, a doua zi după aplicarea ultimului regim „definitiv”, cu sigu­ranţă că numărul regimurilor aplicate comerţului nostru exterior ar fi fost mult mai mare. Am crezut plin de interes să vedem cum judecă oamenii de răs­pundere ai ţării, situaţia actuală. De aceea, am rugat pe şefii diferitelor partide politice, să ne arate cum privesc ei regimul la care e supus comerţul nostru şi ce gândesc ei, că trebue să se facă in viitor. Vom publica, pe rând, aceste răspunsuri. Astăzi, publicănd, răs­punsurile d-lor prof. N. Iorga şi prof. Gh. Brătianu. •P! D. prof. N. Iorga împotriva „capriciilor teoretice de fabrică universitară“ D-na de Sevigné, dacă nu mă înşel, îşi a început cândva, scri­soarea cu următoarele cuvinte: Iţi scria o scrisoare lungă, fiindcă ţi am timp să­ fi scriu una scurtă”.­­Din această frază reese toată greu­tatea de a strânge întrun mănunchi gândurile resfirate prin toate ari­­pile mintei. Pentru fostul președinte de con­stau nu există această greutate. D.­­Iorga Pointe răspunde pe scurt, el dar atunci când, îndatoririle căr­turărești nari mai dau răgaz. Intre două slove ale unei noui pagini din istoria românilor, d. prof. IV. Ior­ga ne-a răspuns: — Cred că nu se poate da comerţul, care e ma­nifestarea naturală a u­­nui organism naţional, lu­crând organic, capriciilor teoretice, de fabrică uni­versitară, ale nimănui- Nu există nuanţe de om să-l poată domina în toa­te delicateţile şi comple­xitatea lui. D. prof. G. Brătianu recunoaşte: „falimentul, ruşinos al „dirijorilor“ D. prof. Gh. Brătianu e sef de partid în a treia generaţie. Are tra­diţia guvernării de la doi înaintaşi iluştri D. Gh. Brătianu ne-a făcut ur­mătoarele declaraţii, cu atât mai importante cu cât înfăţişează pro­gramat partidului pe care-l con­ducă. — Cred că am bătut toa­te recordurile ca incohe­­renţă şi anarhie, în ce pri­veşte intervenţia Statului in reglementarea comerţ fudul nostru exterior. Politica restrictivă din ultimii ani n-a adus nici un folos pozitiv economiei naţionale, dar luându-ne orice libertate de a ne adapta îm­prejurărilor pieţei europene, a ri­dicat o serie de stavile noui în ca­lea reluării legăturilor comerciale. De altă parte, în acest haos, înflo­resc, ca întotdeauna, frauda şi spe­Un comerţ exterior sănătos se întemeiază pe următoarele princi­­pii, care trebuesc amintite, oricât ar părea de banale : 1) Producere de mărfuri de bună calitate, cu preţ favorabil pentru cumpă­rător. 2) Corectitudine şi rea­litate în încheierea şi exe­cutarea transacţiilor. 3) Un comerţ făcut de comercianţi. 4) O monedă cu stabili­tate reală şi o politică ex­ternă menită să promove­ze interesele exportului şi ale economiei naţio­nale. 5. Devizele să nu fie sus­trase rostului lor de sus­ţinere a monedei şi a ne­goţului şi să nu fie între­buinţate de puternicii zi­lei, în mod abuziv, pentru a constitui în streinătate averi cu caracter purlicu­lar. • brl 6) In sfârşit, ordine şi siguranţă internă, dar mai ales, prestigiul mo­ral al cârmuire! şi o ge­stiune cinstită a finanţe­lor publice. S'ar putea conchide — şi aş fi lipitit să o fac ca liberal — la fali­mentul unei încercări de economie dirijată, dar acum, când prin con­­tingentări şi restricţiuni, cari s’au întins la toate ţările din jurul nos­­tm, lbertatea noastră , acţiune şi de iniţiativă este aproape anihi­lată, se poate în orice caz trage o concluzie, al cărei temei ţara În­treagă ii recunoaşte: falimentul ruşinos, la noi, al „dirijorilor” a­­cestei încercări. ★ Voiu urma în numărul de mâine şi cele viitoare. ii George Stroe Lipsa de oameni Faţă cu cele ce se petrec acum în Franţa, d. Lucien­ Romier scrie în Figaro, sub titlul de mai sus, un articol din care desprindem ur­mătoarele: „Nu vrem să jicnim nici unul din talentele şi caracterele ce pot fi la Cameră şi la Senat, constatând lipsa simţitoare, în regimul nostru a oamenilor destoinici de a guver­na, să cârmuiască naţiunea, inspi­­rându-i încredere şi cârmuind cu o reală autoritate. Nu zicem, fireşte, că ar fi secetă de candidaturi la cârmuire, de că ar fi vorba de un simplu portofo­liu, sau chiar de preşedinţia consi­liului. Unele însuşiri şi merite pot îndreptăţi aceste candidaturi până într-o măsură oarecare. Dar numă­rul acelora cărora naţiunea le-ar încredinţa, cu toată voia, soarta ţării în perioadele gravelor dificul­tăţi, pare din zi în zi mai redus. Aceasta e o trăsătură sigură de decădere, căci instituţiile nu se ţiu decât prin oameni, mai ales într’o democraţie; instituţiile democratice nu pot avea tărie şi permanentă decât prin valoarea acelora cari o reprezintă. D. Lucien Romier socoteşte că electoratul e pricina acestei decă­deri, întrucât „PARTIDELE NU MAI SUNT DECÂT SIMPLE A­­GENTII DE RECLAMA ELECTO­RALA”. * ........... Pe povârniş D. André Tardieu a publicat as­tăzi, la Paris, noua rea carte : PE POVÂRNIŞ. „...Nimeni nu vrea să în­ţeleagă, zice d. Tardieu, că origina a ceea ce se nu­meşte criză fiind intelec­tuală şi morală, numai printr'o acţiune politică şi morală poate fi stăpâ­nită Trebue să se reformeze Statul­­ ,c­are, făcându-se industriaş, antreprenor de transporturi, negustor, asigurător şi bancher, ab­soarbe două treimi din venitul naţional, istoveşte naţiunea”. In preajma incheerii acord financiar Se cunosc motivele pentru care nu s’au putut rezolva toate problemele interesând tara noastră in timpul vi­zitei d-lui ministru Victor Antonescu, la Paris.­­ După reîntoarcerea d-sale în ţară convorbirile au continuat cu cercurile economice, financiare şi militare ale Franţei, ele fiind conduse de d. Zău­­ceanu, ministrul plenipotenţiar. Rezultatele convorbirilor şi nego­cierilor purtate de d. Zăuceanu in numele guvernului român îndreptă­ţesc optimismul cercurilor noastre o­­ficiale. Intr’adevăr d. V. Antonescu, minis­trul finanţelor, se află in posesia unui raport amănunţit al legaţiei noastre la Paris prin care se arată că s-au obţinut rezolvarea favorabilă a prin­cipalelor cereri ale guvernului ro­mân. Raportul cuprinde două proecte de întrebuinţare a redevenţelor de petrol ale Statului, pe termen de 10 ani în Franţa şi ob­ţinerea în schimbul vân­zării lor a unui reglement de plăţi privind plăţile de armament comandat în Franţa în valoare de 460 milioane franci fran­cezi, plata arieratelor co­merciale 150 milioane şi un fond disponibil sub formă de credite de de­vize la dispoziţia Statului pentru a uşura plata cu­ponului în Franţa. In acelaş timp raportul cuprinde o amănunţită din­e de seamă a negocie­rilor duse cu cercurile e­­conomice ale Franţei şi cu guvernul francez pen­tru mărirea exportului nostru actual în Franţa. Principial această cere­re a fost admisă şi ea va face obiectul tratativelor directe între ministerele de industrie şi comerţ, ro­mân şi francez. PLECAREA D-LUI V. ANTONES­­CU LA PARIS Veştile primite din Paris, fac nece­­sară prezenţa d-lui ministru V. Anto­­nescu în capitala Franţei. D sa aş­teaptă numai limpezirea situaţiei po­litice în Franţa pentru a putea lua contact cu cercurile oficiale ale repu­blicei franceze. In tot cazul plecarea d-sale nu va Întârzia. ............... Tratativele de la Pie­m­ui important cu Franţa Vânzarea redevențelor Statului pe timp de 10 ani Citiţi în pag. 3^as Demisia guvernului francez »wsfdiv­ . Preţul aurului 1 ! M ' -----------— Nu se încurajează sporirea producţiei Nu e de astăzi şi nici de ori. Dela război încoace munca şi producţia n’au fost încurajate de factorii noştri de guvern. De aceia nici nu se mai munceşte în ţara noastră aşa cum trebuie şi nici nu se produce ca în alte ţări. Guvernele s-au întrebat totdea­una, cât câştigă muncitorul, func­ţionarul, producătorul,­­ nu pen­tru a le îmbunătăţi situaţia, ci pen­tru a-i nivela în mizerie. înainte de război, funcţionarul public era foarte bine plătit. De aceia îşi făcea datoria conştiincios şi presta statului o muncă îndes­tulătoare şi cinstită. După răsboi, statul s’a gândit că funcţionarii publici câştigă prea urnit. De aceia le-a redus lefurile me­reu fără a avea măcar meritul de a fi realizat economii, căci cu dife­renţele din micşorarea salariilor, a angajat şi plătit noui funcţionari, de cari nu era nevoie, dar cari erau ceruţi de anumite interes© şi in­fluenţe politice. Rezultatele acestei politici le ve­dem azi cu toţii. Şi-am ajuns acolo că nu mai putem face un pas spre mai bine, Hind prea târziu. Pe acelaş temei statul, respectiv conducătorii cari s’au perindat la cârma sa, a aranjat şi situaţia pro­ducătorului. Statul s’a întrebat mereu, cât câştigă fecare categorie de produ­cători: agricultori, industriaşi, ne­gustori, bancheri şi pe ţârul a cr­­tat pe toate căile câştigul acestora, ca şi cum „beneficiul” în viaţa e­­conomică ar fi un act nedrept, ne­cinstit şi nelegal. Tot din această cauză, agricul­tura, industria, negoţul şi institu­ţiile financiare, au decăzut, pe rând neputând lucra niciodată din plin cu întreaga lor capacitate de pro­ducţie, neputând strânge rezerve masive cu cari să facă faţă crizei economice, ivită mai târziu. Un exemplu caracteristic, e acel al întreprinderilor aurifere. Când iniţiativa particulară a în­treprins exploatarea aurului în ţară şi a început să producă acest me­tal preţios, chemat să întregească stocul de aur al Institutului nostru de emisiune, pentru garantarea mo­nedei naţionale. — Statul nu s’a gândit nici un moment că ar fi bine să încurajeze această producţie. In schimb, s’a întrebat imediat dacă întreprinderile noastre auri­fere n’ar câştiga prea mult, plătim­du-li-se aurul, cum ar fi drept şi firesc la preţul mondial. Şi următor tradiţiei, fără a ţine seamă că pretutindeni în lume aur­­ul produs de întreprinderile parti­culare e cumpărat de statele res­pective la preţul lui real, a socotit că şi în această direcţie, ţara noas­tră poate face o excepţie. Intr’adevăr, deşi preţul mondial al kilogramului de aur a fost şi e continuarea în ­ 0PAQW1 ^gjjOTECA p­iaţa 30 MAI Bursa a fost bine dispusă. S’au în­cheiat transacţiuni numeroase. Valo­rile cu dobânda fixă au fost susţi­nute. _ ' tS®** Renta stabilizării s’a ureat dela 60 şi jumătate la 61 şi trei sferturi, renta înzestrării dela 60 la 60 şi jumătate. Hârtiile industriale susţinute. Ac-, iunile Mica­s au urcat dela 1700 la 1730, Reşiţa dela 570 la 580. Valorile de petrol au oscilat în jurul Cursuri­­cordia 510, Steaua Română 475, Gre­­cordia 510, Steaua Română 475, Cres­ditul Minier 368, L R. D. P. 84. -¥• In târgul neautorizat francul fran­cez, a înregistrat o scădere cotând 12 lei, lira sterlină a scăzut cu 30 de puncte. In aceeaşi proporţie, au scă­zut toate devizele. Şilingul austriac a fost negociat la 30,80—31. Cu celelalte devize nu s’au înche­iat tranzacţii. E o lipsă totală dă ac­tivitate. * Citim în „DIE WIRTSCHAFT” din 25 Mai 1935 : í Franz. Franc im Mittelpunkt dea Interesses. ;&><*< Das Disagio betrag- Effektensperr­­mark 73%, Registermark 48.5% Kre* ditspeirmark 70%. , >' Primele de compensaţie 1­03 la sula Regimul excepţiilor.­Contractul „Treaga Chestiune" întocmirii unui nou regim al importului şi exportului interesează toate ramurile de pro­ducţie şi întreaga noastră viaţă comercială. De rezolvarea cât mai fericită a acestei probleme, adică întocmirea grabnică a unui reginm definitiv, care să ţină seamă de necesităţile vieţii economice, depinde însănă­toşirea economiei româneşti. Cifrele statistice oficiale arată, e drept că nu mai e nevoe să aştep­tăm vreo înviorare a economiei noastre căci exportul — constată aceste cifre — merge straşnic şi deci trebu© să avem devize des­tule. Puţinul import ce se face — tot dupe cifrele statistice — aco­peră peste măsură necesităţile de producţie ale fabricilor. Aşa vor­besc cifrele oficiale. Cum însă mai niciodată relaţiile oficiale nu se po­trivesc cu realitatea, comercianţii, neîncrezători, se sbat să capete mărfurile absolut necesare, indus­tria suferă din lipsă de materii pri­me şi face sacrificii enorme, numai să poată funcţiona. Şedinţele delegaţiei economice continuă... ★ Azi comerţul întâmpină prea multe greutăţi: contingentare, viză de transfer şi un nou control la a­­probarea Băncii Naţionale. Mult mai practic ar­e ca toate acestea să se rezume la un singur control, care să se facă în mod eficace. Regimul să fie general, egal pen­tru toată lumea, fără excepţii. Cazul societăţii „Treaga” arată însă că la noi stăruie regimul ex­cepţiilor. D. Manolescu-Strunga, întrebat de ce s’au făcut excepţii pentru societatea „Treaga”, a răspuns: — „Aşi da la toată lumea şi cât mai multe asemenea autorizaţii căci astfel ar începe normal, o con­curenţă care ar duce la ostenirea importului. „Nu sunt deci eu de vină că a­­probarea dată societăţii „Treuga’ este o excepţie”. Banca Naţională se leapădă şi ea de aprobarea societăţii „Treuga” A respins-o dar a trebuit să revie. Nu e deci dreaptă observaţia noastră că prin excepţiile şi favo­rurile date se legalizează impor­turi pe cale nenormală ? Fiind aduse pe alte căi decât cele normale, e na­tural ca mărfurile impor­tate să coste mult. Aşa se nasc primele de sută la sută, şi de aci se trag con­cluziile greşite. Autorizaţia societăţii „Treaga" poartă numărul 182.012 935, dat de mi­ssfiel devizele necesare la plata nisterul de industrie şi mărfurilor importate, cu aproba- comerţ şi are autorizaţia rea contingentării. jjBăncii Naţionale 3262 din Ne-am spus clar şi precis, pă­rerea în această privinţă. UN CON­TROL CAT MAI SEVER pentru stăvilirea abuzurilor, DAR LIBER­TATEA COMPLECTA, pentru ca importatorul să se poată înţelege cu exportatorul şi să-şi procure 1935. Din exporturile cum­parate de societatea „Treaga“, — fiindcă ea nu face export — se depun la Banca Naţională 40 la sută din devize şi restul de 60 la sută, se întrebu­­inţează pentru orice im­port. Plata lui se poate face imediat, fără ca să treacă e de 90 de zile de la efectuarea importului, aşa cum se cere pentru celelalte importuri. Importurile făcute de societatea „Treaga” nu sunt importuri su­plimentare. Ele sunt făcute in con­tul cotelor normale de import. Au­torizaţia de import excetă, în­seamnă că „Treaga” poate să facă import, chiar dacă importatorul nu are încă aprobarea contingentării pentru cotă, în mână. Dacă impor­tul trece peste cota normală­ de import, diferenţa se înscrie pentru trimestrele viitoare. In aceste com­isiuni, im­portatorii trebue să plă­tească societăţii­ „Treu­ga“ pentru un import, 103 la sută. ★ ’ Acestei situaţii privile­giate trebuie să i se pue capăt. Toată lumea să poată face operaţiile pe care le face azi societatea „Treuga“. Primele nu vor mai fi atunci de 103 la sută, ci vor fi din nou 25, 30 la sută, sau chiar mai puțin. Transferul pentrul Franţa UN COMUNICAT Ministerul de industrie şi comerţ ne trimite următorul comunicat: Ministerul industriei şi comerţului — direcţiunea reglementării comerţului exterior — (secţia trans­fer cu Franţa), aduce la cunoştinţa celor intere­saţi că actualmente, com­i­si­unea rezolvă, cereri în­registrate în luna Ianua­rie 1935. In consecință solicitato­rii cu cereri din anul 1934 ce nu au primit încă re­zolvarea, sunt rugaţi a le complecta şi depune în termen de 5 zile spre a putea primi viza soliei!* tată. Situaţia sumară a Băncii Belgii Situaţia su­mară a Băncii Naţionala belgiene arată pe ziua de 16 iunie o urcare a rezervei de atu la 15,5 mi­liarde franci. Această urcare e cea mai importantă ce s-a înregistrat de la deprecierea francului belgian. Navigaţia pe Dunăre Politica de încurajare a celorlalte ţări riverane. Ce a făcut Austria şi ce trebuie sa facem noi CE A FĂCUT AUSTRIA Politica­ transporturilor pe Du­năre a suferit de la război încoace transformări importante. Mişcările în raportul de forţe dintre diferi­tele societăţi de navigaţie pe Du­năre s-au făcut în defavoarea na­vigaţiei austriace. Precum e firesc, societatea de navigaţie pe Dunăre D. D. S. G. a trebuit să cedeze părţi importante din sfera ei de influenţă, societăţilor naţionale ale statelor succesorale. Urmarea imediată a acestei tre­ceri pe al doilea plan a trebuit să fie schimbarea metodelor de ex­ploatare a societăţii şi reorganiza­rea ei technică,şi financiară. Nev­oia reorganizării in exploata­rea societaiiior de navigaţie pe Du­năre nu e de altfel caracteristică societăţii austriace. . In toate, statele, riverane gofefer­ma transporturilor, pe Dunăre e de o deosebită actualitate. Dunărea e azi poată mai mult decât oricând drumul cel­ortai important de ex­pansiune economică, ce leagă Eu­ropa Centrală de sud-estul euro­pean. In ziua când canalul Main-Du­­năre va fi dat circulaţiei atunci a­­cest drum nu se va mai opri în Europa Centrală, ci Dunărea va face parte dintr’un sistem de comunica­ţii fluviale care va străbate con­tinentul nostru. Toate statele, riverane au înţeles această chestiune şi politica lor dă comunicaţie pe apă nu pierde nici un moment din vedere consolidarea societăţilor naţionale de navigaţie pe Dunăre şi apărarea lor, în jocul de intrăcere internaţională. Societatea D. D. S. G. e s’ar putea spune, pildă clasică a unei astfel de politici. Dela 1830 când a fost înfiinţată până azi această so­cietate PARTICULARA nu a fost lipsită de sprijinul moral, politic și FINANCIAR al statului austriac. Să trecem cu vederea sacrificiile făcute de monarhia austro-ungară pentru această societate. Până în 1914 societatea D. D. S. G. a fost un instrument de expansiune a im­periului habsburgic. Această cali­tate explică, cu prisosinţă, genero­zitatea cu care s’au acordat sub­venţii acestei societăţi. Deosebit de caracteristic e că dela 1920 încoace, Austria nu a încetat să sprijine societatea D. D. S. G. La (Tatii­ continuarwi et pag. II-*). Citiţi în pag. V-a: Se institue regimul primelor economice Nu mă priveşte! Bulevardul Elisabeta. Lumea for-; toteşte. E cinci după amiază. O trăsură se opreşte în dreptul Cişmigiului. Coboară o cucoană, plăteşte bir­­jarului şi dă să plece. Birjarul sare de pe capră, se ia după cucoană şi începe să strige: — Mi-ai dat prea puţin __ Atât e cursa. — Nu-mi ajunge. Femeia nu mai răspunde și vrea să se depărteze. Birjarul o trage de mânecă, ți­pând să-i mai dea cinci lei. Cu­coana refuză. Se strânge lumea, unii luând partea birjarului, alții partea Is­meiei. Pe când scandalul era în toi, iată și un sergent. Cum o vede, cucoana îi spune: __ D-le sergent, uite ce-mi face birjarul. Şi-i povesteşte întâmplarea. Sergentul ridică din umeri şi pleacă. Un cetăţean se ia după el şi-l întreabă : __Bine d-le, de ce nu pui capăt scandalului ăsta din stradă? Păi eu nu sunt din sectorul ăsta. Nu mă priveşte. Şi porneşte tacticos mai departe, în vreme ce birjarul ţipă, cucoana se apără, iar lumea se îngrămăde­şte ca la urs. In Bucureşti, anul una mie nouă sute treizeci şi cinci, luna lui Fio­­rar. a« H«

Next