Argus, noiembrie 1935 (Anul 25, nr. 6770-6795)

1935-11-01 / nr. 6770

ANUL XXV No. 6770 NOUL MODEL Bud­^sîi, PALATUL GICLOP Telefon 209.64 217.45 ABONAM In t^ră Un an . 1­100 Lei 6 luni . 550 w 3 luni 300 „ E N T E I In străinătate Un an 2200 Lei 6 luni . 1300 * 3 Luni . 800 « 3 lei în fără, 6 lei în străinătate. ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE Bucureşti Str. Constantin Miile Nr. 15 Et. 6 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: GRIGORE GAF£N€U TELEFON: 105­44 Vineri 1 Noembrie 1935 NOUL MODEL 8 CILINDRI Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64 217.45 PUBLICITATEA se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Un nou regim Experienţa cu regimul primelor de im­port şi export pare că nu e destul de favorabilă. Scopul princi­pal urmărit cu acest regim, aduna­rea devizelor la Banca Naţională — nu a fost atins. Se impune o revizuire a norme­lor dupe care se face azi comerţul cu străinătatea şi presa anunţă că guvernul a şi pregătit un nou re­gim-Nu ştim care sunt ideile condu­cătoare ale noului regim în prepa­rare. Am dori, însă, ca la fixarea regulelor noui, să se ţină socoteala de învăţămintele ce­­ se pot trage din neajunsurile regimurilor expe­rimentate până acum. Nu trebue să uităm, că întregul sistem de control al comerţului, are o origină monetară. Grija pen­tru stabilitatea leului a impus şi con­trolul devizelor şi controlul comer­ţului. Când controlul schimbului cu străinătatea a ajuns, după diferite faze, la sistemul primelor, s’a re­cunoscut implicit că bătălia mone­tară a fost, cel puţin în parte, pier­dută. Situaţia aceasta nu mai poate fi schimbată, decât printr-o înde­lungată evoluţie a economiei noa­stre, către perfecţionarea şi înmul­ţirea producţiei noastre de export şi prin reducerea datoriei publice externe. Dacă primele de export şi de im­port nu au dat rezultatele aştep­tate, apoi cauza este că s-au pus prea mari speranţe în acest regim. Deziluzia e datorită speranţelor e­­xa­gerate. Regimul primelor este o fatalita­te în situaţia economică în care ne aflăm azi- Exportul trebue încurajat şi importul trebue descurajat. întrebarea ce se pune acum este dacă sistemul primelor, aşa cum a fost aplicat la noi, corespunde ne­voilor pieţei noastre şi înlesneşte trecerea spre libertate. Răspunsul la această întrebare, ni se pare a fi evident negativ. S’a spus, că regimul primelor s’a reuşit să dea rezultatele aşteptate, fiindcă aplicaţiunea lui a fost împe­­dicată aplicaţiunea unor vechi au­­torizaţiuni de import prin compen­saţii. Explicaţia aceasta este cu to­tul nesatisfăcătoare. S’a exportat prin compensaţie zece mii de va­goane de grâu din recolta anului trecut, proprietatea Comisariatului grâului. Tot restul exportului de cereale, petrol şi lemn s-a făcut dupe regimul primelor. Compensa­ţiile chiar, în epoca lor de înflorire, nu reprezentau decât a zecea parte din totalul comerţului. Nevoia de a acorda producători­lor noştri pentru export o primă de export a făcut succesul sistemului compensaţiilor. Cercetând mecanis­mul şi rezultatele compensaţiilor, aşa cum s-au practicat ele, vedem că, de fapt, totul se sprijină pe o scumpire a importului. Exportato­rul, care a primit o primă de la im­portator pentru a-i­ ceda devizele li­bere, a realizat un supliment de be­neficiu din operaţia pe care impor­tatorul o făcea cu devizele astfel cumpărate Introducând mărfuri nesupuse contingentării, importatorul realiza un beneficiu destul de mare ca să poată da şi prima exportatorului şi o remuneraţie îmbelşugată propriu­lui lui capital. Scumpetea, pe care au cunoscut-o mărfurile importate peste contin­gent, se datoreşte favoarei supra­­contingentului şi nevoilor pieţei de a complecta importul printrun su­pliment necontingentat. Se pune acum întrebarea dacă nu ar fi mult mai practic şi mai sănătos, atât pentru piaţă cât şi pentru Stat, ca să combine regimul compensaţiilor cu regimul primelor şi să ajungă a realiza părţile bune din aceste regimuri, fără toată bi­­­rocraţia de astăzi, ci printr’un chib­zuit joc de taxe vamale. Dacă s’ar desfiinţa contingenta­­rea importului şi s’ar lăsa liber ex­portul dispensându-l de obligaţia de a da devize la Banca Naţio­nală, menţinându-se numai dispen­sa Băncii Naţionale de a da aur, sau devize aur pentru lei de hârtie, efectul imediat ar fî o goană după articole de export pentru plata a­­f­eratehur­i5 a im­portului curent Este greşit să se creadă că pia­ţa noastră ar fi invadată de măr­furi străine fără nici o asigurare a pieţii. Dacă Banca Naţională nu ar lua nici o obligaţie de plată ex­ternă prin transfer sau prin clea­ring, importul ar fi foarte circum­spect. El nu s’ar putea face decât contra plată efectivă şi prealabilă, aşa cum se făcea în sistemul com­pensaţiilor. Exportatori ar fi asal­taţi de oferte din ce în ce mai a­­vantajoase pentru cedarea devize­lor. Concurenţa dintre importatori faţă de exportatori pe deo parte şi concurenţa dintre exportatori faţă de producători, pe de altă parte, ar face ca produsele noastre de ex­port să capete prime cu atât mai importante cu cât angajamentele vechi faţă de străinătate ca şi ne­voile importului curent ar fi mai mari. » Prima de export s’ar plăti deci de către piaţă, automat şi la în­cheierea transacţiei, fără birocra­ţie, fără obligaţia Statului şi fără nici o posibilitate de fraudă. Prima de import ar fi cuprinsă în prima de export întocmai cum este şi azi, aşa că importul ar fi stânjenit prin scumpete. Pentru a menţine un echilibru, cât mai asemănător cu o situaţie normală, Statul ar putea introduce taxe de export pentru articolele, care prin concurenţa importatori­lor ar ajunge la preţuri prea mari pe piaţa internă. Cu alte cuvinte, daes. pripia cap export ar Ipa pro Q- porţii exagerate din cauza arierate­lor şi a dorinţei de import, Statul ar veni să ia eă o parte din aceste prime pentru a tempera ritmul ex­portului destinat la plata arierate­lor şi a importului curent. Desfiinţând contigentarea, artico­lele, pe cari experienţa compensa­ţiilor arată că s’au introdus cu ris­cul plăţii unei prime de sută în su­i­tă, ar trebui supuse unui supliment de taxe de import în acelaş scop al temperării avântului de import. Produsul taxelor vamale de im­port şi export, după sistemul aci preconizat, ar fi îndestulător pentru ca Statul să poată cumpăra şi el, cu prima pieţei, devizele de care ar avea nevoie fără a mai impune obligaţia exportatorilor să-i cede­ze o cotă din devize,la un curs arti­ficial A. Corfeanui Aşa nu mai merge! Vorbele acestea se aud tot mai des. Cu ele se sfârşeşte orice jude­cată despre stările dela noi. Toată lumea le rosteşte, dând astfel ex­presie unei convingeri, eşită i­ntr’o lungă aşteptare. Aşa nu mai merge, nici în agricul­tură, nici în comerţ, nici în raportu­rile economice cu străinătatea nici în politica financiară. Pretutindeni, în orice parte a ţă­rii te afli, cu orice fel de oameni stai de vorbă, simplii cetăţeni sau oameni ai autorităţii. îngrijorarea se arată din ce în ce mai mare des­­amăgirea mai adâncă, amărăciunea mai întreagă. Incheerea totdeauna aceiaşi: — Aşa nu mai merge! Dar nimic nu se schimbă. Nu se vede nici o hotărâre, nici o sforţare pentru îndreptarea lucru­rilor. Simţim cu toţii că aşa nu mai merge, dar nu înţelegem că trebue să facem ceva, ca să nu mai mear­gă aşa. Nu mai merge aşa. — dar miniştrii cer mereu credite extraordinare, dintr’un buget, care nu poate aco­peri nici nevoile obişnuite. Nu mai merge aşa,­­ dar ţăranii sunt lăsaţi mai departe să lucreze pământul ca acum o mie de ani, deşi ministerul agriculturii chel­­tueşte zeci de milioane pe an cu lefurile agronomilor şi consilierilor tehnici pe care-i are. . Nu mai merre .—. c— - ---­tî.; si. minute mai de­parte sub apăsarea unor măsuri din ce în ce mai stânjenitoare. Nu mai merge. — dar ne când preţul valutelor creşte pe zi ce trece politica noastră monetară e tot mai desordonată. Nu mai merge aşa. — şi totuşi nicăeri nu se face vre-o mişcare de îndreptare. Nici în şcoală, nici în administraţie, nici în abuzul de fis­calitate, nici în risipa bugetară, ni­­caeri. Nu mai merge aşa, — fiindcă ne mulţumim cu vorbe şi Tacte.O. K. PIAŢA 30 Octombrie Bursa a rămas ceva mai susţi­nută la acţiuni şi calmă la efecte. S’au încheiat operaţiuni obiş­nuite. In compartimentul valorilor cu dobândă fixă s’au produs pe alocuri uşoare scăderi. Renta desvoltării a scăzut dela 40 la 39, renta înzestrării dela 56 la 55 şi un sfert. Renta 1933 dela 39 şi jumătate la 39. Acţiunile Banca Românească au fost obiectul unor transacţiuni nu­meroase şi au rămas cerute la cursul de 310—312. Acţiunile S- T. B. s’au urcat dela 2280 la 2350, Mica dela 1630 la 1660- Letca dela 70S la 715. Hârtiile de petrol staţionare au oscilat în juru­l cursurilor prece­dente. •­ Licitaţia ţinută la căile ferate în ziua de 17 Octombrie pentru pro­curarea traverselor necesare dru­murilor de fier, a fost anulată, direcţiunea generală c. f. r, conside­rând preţurile cerute de ofertanţi prea ridicate. In ziua de 19 Noembrie se va ţine o nouă licitaţie. Direcţiunea generală a căilor fe­rate a modificat costul d© sarcini pentru licitaţii. Articolul 8 prin care C. F. R. se obligă să plătească furniturii© fă­cute pe baza licitaţiilor în tim­­p de maximum 40 de zile de la data pre­dării mărfurilor, a fost suprimat. & D. dr­ I. Costinescu, ministrul ludattfier 1şV'*comp Fţifhîî a fost ori după amiază la Banca Naţională, unde a lucrat mult timp cu d. gu­vernator Mitiţă Constantinescu. S’a discutat problema devizelor pentru transfer din cauza cărora întârzie mult eliberarea autoriza­ţiilor de import. S’au discutat cu acest prilej şi modificările ce urmează a fi a­­duse regimului comerţului exterior.­­ Banca Naţională a modificat cursul marcei germane şi la plăţile de arierate pentru cari a perceput până acum o primă de cinci la sută peste cursul oficial. De azi încolo cursul mărcii ger­mane va fi pentru aceste plăti de 49 lei­ ie Silingul austriac a cotat ori 31.60 . Comisiunea superioară de con­­tingentare a fost complectată cu d. senator Mircea, director gene­ral al Uniunii generale a industria­şilor­★ In consiliul de azi al Băncii Na­tionale se va hotărâ dacă licitaţia ţinută Luni pentru cele 63.000 bu­căţi de acţiuni „Ţesătura­ Iaşi” va fi adjudecată asupra celui mai bun ofertant, sau dacă ea va fi anulată ţinându-se o nouă licitaţie. Comisiunea valutară de pe lân­gă Direcţiunea reglementării co­merţului exterior a cerut Băncii Naţionale să precizeze în ce fel trebue să fie rezolvate cererile pentru plata pensiunilor viagere a­­cordate de instanţele judiciare per­­soanelor cari sunt în străinătate. La comisiune se găsesc foarte multe cereri de asemenea natură. Pi In târgul liber devizele sunt mai slabe. Francul francez a cotat­eri 13.65. B, Osl• Exportul nostru în Portugalia Ataşatul nostru comercial din Portugalia, d. Henry Helfant, in­formează că direcţiunea generală a vămilor din Portugalia a trimis o circulară oficiilor vamale portughe­ze, prin care li se pune în vedere că nu se permite vămuirea măr­furilor originare sau de provenien­ță din România, decât dacă impor­tatorul prezintă documentul, eli­berat de Banca Portugaliei, în tri­plu exemplar, din care să rezulte că importatorul a efectuat sau și-a li­at obligațiunea sa efectueze plata integrală a mărfurilor în confor­mitate cu decretul în vigoare. Sancţiunile şi economia românescâ Italia se găseşte letr’un moment de supremă Încordare Declaraţiile d-lui log. Virgil Alimanişteanu, administrator delegat al soc, Creditul Minier Despre măsurile hotărâte la Ge­neva, iată ce, ne-a spus d. Virgil Alimănişteanu: — Sunt deabia douăzeci de ani de când războiul mondial a îndoliat omenirea întreagă. E oare cu pu­tinţă să ne găsim iar în preajma unei conflagraţiuni internaţionale, a cărei evoluţie nu o poate preve­dea nimeni? Declaraţiile lui Sir Samuel Hoa­­re în Camera Comunelor au avut un răsunet deosebit in opinia pu­blică mondială. Legământul de a na­tură prin vreo măsură nechib­zuită omenirea într’un nou război a mai calmat lumea. Dar marele discurs politic al lui Sir Samuel fioare n’a reuşit să îm­prăştie cu desăvârşire perspecti­vele unor complicaţii internaţionale, în cazul când Liga Naţiunilor ar cere membrilor săi, votarea sanc­ţiunilor economice. Credincioşi convenantului, noi nu putem, sta indiferenţi faţă de even­tualitatea acestor sancţiuni. E po­sibil, — şi avem chiar datoria să prevedem această posibilitate de la o zi la alta, — ca Geneva să ne ceară consimţământul pentru decretarea sancţiunilor economice contra Ita­liei şi atunci ne vom găsi în faţa obligaţiunii absolute de a le aplica. Aceiaşi problemă se pune aliaţilor noştri adică Marii­ înţelegeri şi In­­telesterei Ba­­foire, şi F­r,nţy, gaţmniie noastre interrnaţionale nu­ ne permit să avem o atitudine dife­rită de aliaţii noştri. E în interesul nostru să avem asupra acestei chestiuni o atitudine comună­. De aceia trebuie din vreme să luptăm alături de ei contra eventualităţii sancţiunilor economice. APLICAREA SANCŢIUNILOR SE VA SIMŢI IN LUMEA ÎN­­ TREAGA — Nu e îndoială că sancţiunile nu pot fi azi aplicate, fără ca re­percusiunile lor să se arate in lu­mea întreagă. Chiar dacă circu­laţia internaţională a bunurilor în lume a suferit de la război Încoace grave îngrădiri, chiar dacă prin­cipiile autarhice fac iluzorie, pen­tru anumite produse, interdepen­denţa diferitelor economii, să nu uităm că la baza economiei mon­diale e circulaţia materiilor pri­me, e circulaţia bunurilor care dictează viaţa şi activitatea pop­o­a­relor şi existenţa industriilor în lume. Pentru aceste materii pri­me principiul vaselor comunicante mai e în vigoare, închiderea unui debuşeu, se resimte imediat pe ce­lelalte pieţe. Reacţiile nu pot fi suspendate în târgul mondial al materiilor prime. întregul meca­nism de distribuţie şi întregul e­­chilibru de valori va fi din nou sdruncinat în cazul când Geneva ar cere statelor membre interzi­cerea importului de mărfuri ita­liene și implicit oprirea exportu­lui în Italia. In primele 8 luni din anul cu­rent, Italia a importat mărfuri pentru 4.982 milioane de ore sau 240 milioane aur. O astfel de pia-­ fă nu poate fi nesocotită. In rân­dul marilor puteri europene im­por­tatoare, Italia ocupă locul al pa­trulea. Opel in ea e următoarea: VaiorilC­on­îp'ortu­l’M' în" milioane de dolari aur a fost în anul 1934 în *) cifre cari conţin reexportul. O piaţă care absoarbe mărfuri pentru aproape 400 milioane do­lari aur, anual, poate determina formaţiunea preţurilor în târgul mondial. De aceea sancţiunile eco­nomice nu pot fi un mijloc prac­tic pentru a constrânge Italia să înceteze acţiunea-i colonială în Abisinia. Sancţiunile economice nu vor avea deci efectul dorit, vor deter­mina însă în toată lumea o criză economică, care nu se va deosebi de depresiunea catastrofală din 1929—1930, in contra sancţiunilor — In contra sancţiunilor vorbe­şte raţiunea. Contra lor e însă tot aşa şi sentimentul nostru. Ami­ciţia noastră pentru Italia, nu­ e o ficţiune, şi nu e de paradă. De această ţară ne leagă obârşia co­mună, de ea ne leagă o afinitate de limbă, de civilizaţie, de spirit pe care nimeni nu o poate nega. Sancţiuni de orice fel, contra, acestei ţări mari nu se poate pri­cepe mintea noastră. Cu atât mai mult acest lucru, cu cât majoritatea poporului român, e absolut con­vinsă de dreptatea cauzei italiene şi avem cu toţii credinţa că Italia ar putea să contribuie la coloniza­rea Abisiniei, a acestui ţinut de peste un milion kilometri pătraţi, în condiţii cari vor face onoare civilizaţiei latine. E destul să ve­dem halul de inferioritate a aces­tor populaţii primitive,­­excepţiile sunt aproape inexistente — ca să înţelegerii in de­m­u­l sunt Italia, ser­veşte cauza Europei întregi, servin­­du-se pe sine însăşi. URMĂRILE ASUPRA ECONO­MIEI NOASTRE Dar afară de consideraţiunile economice de ordin general, afa­ră de consideraţiile sentimentale să vedem care vor fi repercusiuni­le sancţiunilor economice asupra vieţii noastre. O mare parte din ex­portul nostru merge în Italia. Azi această ţară stă în fruntea dien­(Continuare în pagina IH-a) Anglia 2.047,5 *) Germania 1.046,4 *) Franța 904,0 Italia • 391 8 smTTmrru-ms, , . —sm W >-----nrin Săptămânii Industrii şi Plăţile C. F. R. pentru furnituri. — Industriile statului. Arieratele şi prima de 44 la sută. — Târgul petrolului Plăţile C. F. R. Din nou se plâng mai toate in­dustriile furnizoare ale C. F. R. de greutăţile ce întâmpină la plata furniturilor­ Nimic nu e mai peni­bil decât această reînviere a unui­ sistem, care se considera de multă vreme ca perimat la această admi­nistraţie de stat. Chiar în coloanele ziarului nos­tru am publicat în 1933 un articol elogios la adresa actualului director general d. Mereuţă, prin care ne exprimam mulţumirea pentru fap­tul că nu mai primiam plângeri din partea industriaşilor, pentru ne­plata neregulată a furniturilor, aşa cum eram deprinşi în anii pre­cedenţi. Constatăm acum că binele are la noi o durată foarte scurtă. Răul însă, odată încuibat, cu greu mai scăpăm de el. Se repetă acum la calea ferată mizeriile din anii de după război, când această administraţie îngră­mădind datorii de miliarde în con­tul furniturilor, a fost nevoe de un împrumut special al Statului pen­tru calea ferată, cu prilejul împru­mutului de stabilizare. Se afirmă că, greutăţile finan­ciare ale administraţiei noastre fe­roviare, se datoresc faptului ex­traordinar, că din nou Statul face apel la încasările C. F. R., atunci când intervin nevoi m­ai mari şi mai apăsătoare. In acest caz nici ţin e de mirare că Direcţia generală a drumului de fier, deşi arată rezultate financiare mulţumitoare, în raport cu cele deficitare din trecut, totuşi nu e în stare să lichideze la timp obliga­ţiunile financiare, pentru furnituri comandate Şi recepţionate Totuşi şi organele de conducere ale Statului , cele ale C. P R., ar trebui să-şi dea seama că această situaţie nu poate dura prea mult, fără să se restrângă din ce în ce mai nefavorabil pentru veniturile viitoare ale C. F. R., Şi ale Statu­lui. Greutăţile financiare ale între­prinderilor, cauzate de debitorii răi platnici, fără deosebire, dacă aceştia din urmă sunt instituţii de Stat sau particulari — se răspună prin micşorarea producţiei şi volu­mului de afaceri ale întreprinderi­lor, ceia ce influenţează indirect ve­niturile Statului şi mai cu seamă ale C. F. R In cazul special de care ne ocu­păm, suntem în măsură a şti, că în tot cursul anului curent calea fe­rată a fost foarte largă în acorda­rea comenzilor pentru acoperirea nevoilor sale tehnice, de întreţi­nere a liniilor şi materialului ru­lant, şi pentru noui investiţii. A avut probabil în vedere mer­sul încasărilor şi perspectiva unui spor al veniturilor. Dupe câte se afirmă, calea ferată nu s’a înşelat. Cum se face deci că industriaşii încasează cu atâta greutate plata furniturilor livrate pe baza con­tractelor şi a comenzilor noui ce li s’au acordat ? Industriile statului S’ar părea că între întreprinde­rile statului şi cele particulare, ri ar trebui să existe nici un fel de anta­gonism şi mai cu seamă nici un fel de concurenţă. Statul este doar păzitorul inte­reselor colectivităţii şi această co­lectivitate n’a consimţit să creeze şi să întreţină statul, de­cât pentru ca acesta să vină în ajutorul ei in toate domeniile vieţii publice. E rolul­ statului să înfiinţeze şi să păstreze numai acele instituţii de interes general, pe care nu le-ar p­tea crea particularii individual sau asociaţi. De aceia nu putem concepe o în­treprindere a statului care nu înde­plineşte această condiţie fundamen­tală şi intră în conflict de concu­renţă cu întreprinderile particulare din ţară. Cazul uzinelor statului de la Hu­nedoara e caracteristic. Sub regimul ungar, aceste uzine aveau un rol firesc. Ele fabricau fonta din minereurile extrase din minele statului, furnizând turnăto­riilor particulare, această materie primă. La noi aceste uzine ale statului şi-au denaturat rolul. Ele şi-au atribuit drepturi şi sar­cini pe care nu le au şi nu trebue să le aibă, anume de a produce o­­biecte fabricate din fontă. In acest scop, au recurs la spri­jinul statului şi la împrumuturi din străinătate, învestind capitalurile obţinute de la stat şi din străinăta­te, în maşini, instalaţii şi ateliere pentru fabricarea obiectelor de fontă. De astădată au venit însă în con­flict cu industria particulară, care cu drept cuvânt, nu poate admite să fie concurată de întreprinderile statului. Industriile particulare nu plătesc impozitele şi taxele excesive cu­noscute, pentru ca Statul să creieze şi să d­esvolte întreprinderi de con­curenţă împotriva lor. Ele plătesc contribuţii pentru întreţinerea şi desvoltarea instituţiilor de stat, de interes public general­ In aceste împrejurări am fost surprinşi văzând că zilele trecute, d- Costinescu, ministrul de industrie, a convocat la o consfătuire la mi­nister pe reprezentanţii industriilor metalurgice, cerându-le să se pună de acord cu conducătorul între­prinderilor metalurgice ale Statu­­ lContinuare hi pagina IlI-a) cSe I. 1ÄDII SITUAŢIA EXTERNA Acordul asgb-fmooz Nt a fost uşor să se ajungă la în­ţelegerea anglo-franceză faţă de problema italiană şi faţă de proce­dura potrivită pentru a se ajunge la soluţia acelei probleme. La un moment dat, raporturile dintre Londra şi Paris erau foarte încor­date şi dacă d. Laval era învinuit de a fi provocat această încordare, trebue să i se recunoască şi meritul destinderii. Este vădit azi că dacă Anglia a renunţat­ la măsurile mi­litare şi dacă discursurile condu­cătorilor ei au adoptat un ton pa­l­­cific, aceasta se datoreşte atitudinii chibzuite a d-lui Laval, care a fixat limita până unde merge Franţa pe calea sancţiunilor şi a făcut să se ştie la Londra şi ce aşteaptă Fran­ţa ca asistenţă efectivă, atunci când ea însăşi va avea trebuinţă de spri­jinul britanic pe continent. Dar rolul d-lui Laval nu s-a oprit aci. Şeful guvernului francez este neobosit in căutarea unei ieşiri din impasul în care se află Italia şi raporturile acestei ţări cu Marea Britanie şi cu Societatea Naţiuni­lor Nici un moment d. Laval nu s’a descurajat în pregătirea terenului de conciliere. O telegramă anunţa aseară că experţii franco-britanici au lucrat în ultimele zile pentru definirea acestui teren şi că s’a ajuns la un acord deplin intre Quai d’Orsay şi Foreign Office■ Dacă ştirea este a­­devărată, ea prezintă deosebit de mare însemnătate. Intri adevăr, date fiind raporturile franco-italiene, o înţelegere intre Paris si Londra trebue privită ca un mijloc de a se da satisfacţie, până la extrema li­mită a posibilităţilor, revendicări­lor Italiei, fiindcă aceasta este sar­cina pe care şi-a impus-o d. Laval. Astăzi, propunerile agreate de cele două guverne, vor fi transmise la Roma. Dacă guvernul italian le va primi ca bază de discuţie, un pro­gres important se va fi făcut către restabilirea păcii în Abisinia şi ceea ce este mai de preţ, către restabi­lirea unor raporturi normale la Ge­neva. Citaţi in pag. W^as Deiun­fan a convenţiei comerciale şi de plăţi cu Mia ioolsfscarea­ regimului comerţului exterior. — DECLARAŢIILE D-LUI MINIS­TRU DR. I. COSTINESCU încep tratativele comer­ciale cu Gresia 0 primi mici pentru exporta­tori Stabilitatea monetară şi libertatea comerţului D. Charles Rist a ţinut la Socie­tatea de economie politică din Bel­gia, o conferinţă despre monedă şi comerţ. D-sa a arătat că moneda stabilă nu numai că nu paralizează comer­ţul internaţional, ci dimpotrivă nu poate exista un adevărat comerţ In­ternaţional» fără stabilitate mone­tară. Lira sterlină şi francul francez au rămas în practică neclintite timp de două secole, în cari s’au produs totuşi transformări economice radi­cale, ceea ce dovedeşte că moneda nu e o piedică în expansiunea co­merţului. Comerţul internaţional a avut de suferit de pe urma greşelilor făcute în adaptarea preţurilor. Ţările mari joacă un rol preponderent în acea­stă politică de adaptare, practicată din motive de ordin Intern, care însă desechilibrează comerţul inter­naţional. Trebuie să tindem spre stabilita­tea internaţională, — spune d. Charles Rist, — de­oarece nu e o piedică, ci principala condiţie a co­merţului internaţional. Ideile de libertate Internaţională, sunt singurele cari ne vor ajuta să revenim la normal. Dar stabilitatea şi libertatea aparţin mai mult de domeniul politic, decât de cel eco­nomic. —, 9 încheiat de Rist.

Next