Argus, decembrie 1935 (Anul 25, nr. 6796-6817)
1935-12-01 / nr. 6796
București, PAIATE CICLOP Telefon 203.S4 217,45 SORAMEN In țară Un an . ICOJ Lei 6 luni . 550 In strâinătate lin an . 2200 Lei 6 luni . 1500 3 luni . 800 3 Iei în. ta**ă, 6 lei in străinătate. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI landatori. 5. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE Bucuresti Str. coiftuth Mith fl. (1 Et.HEUSTEIEI şi FINANţEI Director: GRIGORE GAFENCI TELEFON: 30544 Duminică Decembrie 1935 NOUL MODEL 8 CILINDRI TU£ Susursst!, PAIAŢE CÎEOF Telefon 289.64 217,45 PUBLICITATEA s® primesc la administraţia ziarului la toate agenţiile de publicitate 3 luni - 300 reaba deplinele puteri, când nu e puternică De când există Direcţia închisorilor, sub orice formă, fie ca mai ÎRu ,,to la ministerul de interne, fie ca acuma la justiţie, ea a avut LMUL sau DOI inspectori. In decretul pentru „simplificarea“ administrata ministerului de justiţie, dat de d. preşedinte al consiliului şi de d. Vaier Pop, ministrul justiţiei, numărul inspectorilor s-a sporit la ŞAPTE şi anume : CINCI inspectori administrativi şi DOI inspectori medicali, dintre cari unul ANTROPOLOGIC, cât pe ce era să scriu „antropofag“. De unde până acum, la această direcţie erau numai „inspectori“ proectul de „simplificare“ prevede şi inspectori „generali“. Decretul creiază, adică putinţa de a transforma sau a încadra pe inspectorii de acuma, cu inspectori generali. Iată şi direcţia : Contenciosul general al Statului. Ea se compune din Consiliu! superior a! avocaturii Statului, din directorul contenciosului genera! al Statului, din secretarii consiliului superior și are biroul avizelor și biroul administrativ. Ce este acest contencios genera! cu un director, însă fără servicii, dar cu două birouri ? Contenciosul neavând nici un serviciu, nu poate fi direcţie, şi având două birouri, nu poate fi decât un simplu serviciu. Totuşi, decretul stabileşte atribuţiile DIRECTORULUI. Aşa, strâmb judecă un ministru al dreptăţii ? Pe un asemenea decret îşi pune iscălitura de preşedinte a! consiliului ? La această direcţie descoperim şi AL TREILEA serviciu de personal la Ministerul de îusfîţîe. ’ După „sîmpilifîcarea“ făcută de d. Vaier Pop, avem, dar, la ministerul de justiţie : 1. — Direcţia personalului minîsterului 2. — Serviciu! personalului închisorilor. 3. — Biroul personalului contenciosului. Fiecare ramură de funcționari i a ministerului, CU SERVICIUL EI DE PERSONAL!... Mai mare „simplificare“ nici că se poate. Tot la acest serviciu, sau la aceasta direcție a contenciosului, găsim un fapt de neînchipuit. Decretul prevede că „Directorul“ contenciosului general va primi pe lângă leafă și o DIURNA SPECIALA, care se va fixa la începutul fiecărui an bugetar, iar dacă într’un an se va găsi vreun ministru, care nu va voi să o fixeze, atunci în mod mecanic, directorul VA PRIMI DIURNA DIN ANUL TRECUT. Această prevedere, desigur personală, — domnul ministru e generos cu banul public — e în vădită contrazicere cu legea cumulului. Legea spune categoric că salariul se stabilește pentru fiecare functionar prin buget și că în afară de salariul prevăzut acolo, NU SE POATE IN NICI UN CHIP, şi PRIN NICI O DISPOZIŢIE, să se sporească într’un fel oarecare leafa unui funcţionar public. Cum să numim acest fel de a simplifica ? E dureros să vedem că am dans în aşa hal, încât asemenea fapte sunt inscălite de un prim ministrul şi de un ministu al justiţiei. Titlul III al decretului se ocupă de administraţia exterioară a ministerului. Să luăm serviciul exterior al penitenciarelor. Dăm peste o născocire . Se înlocueşte titlul de director de penitenciar, cu acela de administrator, iar titlul de subdirector cu acela de subadministrator. Aceste două grade se echivalează cu gradele ierarhice din administraţia centrală. Astfel, art. 57 hotărăşte că administratorii penitenciarelor județene clasa I sunt egal, în grad cu şeful de secţie clasa II, iar în acelaş articol, la aliniatul următor, se spune că subadministratorii penitenciarelor clasa I şi clasa II sunt egali în grad cu şeful de secţie clasa I. Mai mare harababură nici că se poate. Decretul, în totcuprinsul lui a desfiinţat secţia ca celulă administrativă, adică nu pomeneşte nici de secţie, nici de şef de secţie. Uitând de la mână până la gură — dovadă cu cât uşurinţă a fost întocmit decretul, publicat în temeiul deplinelor puteri — tânărul ministru, echivalează pe administratorii penitenciarelor CU UN GRAD CARE NU EXISTA în administraţiacentrală a ministerului!... Să ne oprim, acum, la poziţiunea personalului din administraţia generală. Dar despre asta, mâine, că e mai lung şi mai frumos. Vorba aceea : astă seară fost cum fost, mâine seară mai frumos. Cu dobîroe de birnic care rabdă şi plăteşte PIAŢA 29 boemilor de Bursa a fost ceva mai slabă. Volumul de afaceri foarte restrâns. Valorile cu dobândă fixă calme, au înregistrat pe alocuri uşoare scăderi. Renta înzestrării a scăzut dela 56 la 55 şi un sfert. Renta desvoltării dela 39 la 38 şi juni. Bonurile de impozite dela 36 la 35 şi jum. Hârtiile Industriale staţionare. Acţiunile S. T. B. s’au urcat dela 2320 la 2360. Valorile de petrol calme, au suferit mici scăderi: Astra Română 1010, Steaua Română 455, Concordia 45, Creditul Minier 302. Piaţa cerealelor a fost cri mai slabă la porumb, care a scăzut cu circa o mie lei la vagon, valorând 23.000 lei schele Dunăre pus în şlep. Cumpărătorii sunt rezervaţi. Grâu de staţionar fiind lipsă de cumpărători, deoarece se aşteaptă hotărîrea guvernului în ceea ce priveşte preţul pâinii. Celelalte cereale lipsesc complect de pe piaţă. Exportatorii sunt dezorientaţi în ceea ce priveşte posibilităţile de export. Delegaţia băncilor ardelene se va prezenta în audienţă M. S. Regelui în ziua de 11 Decembrie crt. După aceea delegaţia se va prezenta d-lui prim-ministru Tătărescu!, d-lui ministru Antonescu şi d-lui M. Constantinescu guvernatorul Băncii Naţionale. Ministerul de finanţe şi-a luat asupra lui sumele depuse la băncii ei ardelene de bisericile şi institutine religioase din Ardeal. In urma înţelegerii intervenite între ministerul de finanţe şi Banca Naţională, bisericilorşi instituţiilor religioase din Ardeal, li se vor pune la dispoziţie 200 milioane lei, prin băncile ardelene. S’a mai hotărît să se revizuiască drepturile de comerţ de devize a©ordate băncilor, şi ca acest drept să se dea şi marilor bănci din Ardeal. In târgul liber francul francez a cotat 13.75 remitere și 13.50 efectiv. ★ Silingul austriac a cotat ori 31.42. 4. Vas Citiţi în pag Taxa de import şi primele valutare Preţul aurului în Italia ROMA 29 (Rador). __ Croespondentul agenţiei Havas comandă: Cercurile franceze de aur observă că preţul de 15,50 lire fixat de Banca Italiei pentru gramul de aur nu trebue considerat ca un J , indiciu al unei viitoare devalorizări parţiale a lirei. Preţul de cumpărare sporit faţă de cel stabilit în săptămânile trecute, are drept scop să încurajeze persoanele particulare să vândă aur statului, tocmai acum când tezaurul are deosebită nevoie de el. care stau pe sec Cine trece prin Lipscani, Şelari, Gabroveni sau pe oricare din străduţele vecine cu aceste cunoscute cartiere comerciale, e zăpăcit de vălmăşagul de lume prin care numai cu greu îşi poate face drum şi e asurzit de ţipetele celor cari îşi strict marfa, ca să ispitească pe trecători. In sine tabloul nu are nimic atrăgător. înghesuiala şi harmalaia prin aceste străzi nu sunt înfăţişări ale mişcării comerciale bucureştene, nici sisteme specifice, particulare negustorilor din Lipscani pentru desfacerea mărfurilor. Ele nu pot fi socotite nici ca o nota pitorească a acestui cartier comercial, aşa cum e de pildă bazarul din Constansinopol, unde obiceiul negustorilor de a te trage de mânecă ori de a-ţi tăia drumul, ca sâ-ţi lămurească foloasele ce ai avea dacă ai cumpără marfa lor, e o tradiţie pen -i, localnici, şi o curiozitate pentru calatorii străini. . Negustorul din Lipscani nu ese in stradă ca să-şi caute muşterii. El e invaţat de decenii să aibă o prăvălie cuprinzătoare, cu vitrine frumos împodobite cu mărfuri de buna calitate. Reclama şi-o face civilisat prin publicaţii, prin firme şi vitrine. „Aşa s-au înfăţişat străzile comerciale până acum câtva timp. Iar clienţii intrau in prăvălia ce vroiau, fără să-şi ţie urechile de strigătele şi urletele vânzătorilor. De la o vreme cine intră în Lipscani, se crede în bazarul de la Istambul. Aceeaşi înghesuială, aceleaşi strigate, aceeaşi murdărie pe stradă. . Ce s-a petrecut? Şi-au schimbat negustorii obiceiurile? Sunt vremile atât de grele, încât comercianţii trebuie să aţie calea trecătorilor, să-i îmbie să cumpere? Nici una, nici alta, ci stradele comerciale au fost năpădite de negustoraşi ambulanţi» Aceasta ar însemna ca torfoleala şi înghesuiala vine !Un Pricină că aceşti negustoraşi umbla de colo până colo, îşi striga marfa şi încurcă mersul cetăţenilor. In realitate, însă, ambulanţii stau -ocuh». Ca la noi, la nimeni, comerţ ambulant static... Noi înţelegem că vremile sunt grele şi ca mulţi oameni trebuie să-şi câştige viaţa, fără să aleagă prea mult mijloacele. Cel cu negustoria ambulantă nu are o viaţă uşoară. Dar indivizii cari, sub pretextul nei autorizaţii de comerţ ambulant, îşi pun o tarabă in faţa, unui magazin din Lipscani şi încep să-şi vândă marfa, ce fel de ambulanţi sunt? Nu te mai poţi apropia de vitrina unei prăvălii, nu mai poţî intra în prăvălie, fără să nu te împiedici de un ambulant... stabil, care-ţî spune: — Găsiţi la mine aceeaşi marfă ca înăuntru, dar mai eftină. Şi ţi-o arată la repezeală, te zăpăceşte cu gura, ajunge să te convingă şi, ispitit de cutinătate, cumperi, când desfaci acasă pachetul îţi dai seama că te-ai păcălit. Marfa ambulantului e mai totdeauna stricată. Până la unia-alta însă, negustorii caii au cheltueli enorme, ca să fie prăvălii frumoase, marfă bună, funcţionari, negustori, cari plătesc impozite, lefuri şi au atâtea cheltueli, stau şi aşteaptă clienţii, cari nu vin de multe ori fiindcă îi agaţă „ambulanţii“. Toate plângerile făcute de comercianţi impotriva leprei ambulanţilor înfiptă în faţa uşilor şi vitrinelor lor, au rămas zadarnice. Nu fiindcă legea nu îngăduie isgonirea lor spre mahalale, unde le e locul, ci fiindcă ambulanţii ştiu că legea cea mai tare la noi e legea... bacşişului. Dar pentru câţiva ipistaţi veroşi, nu se poate îngădui păgubirea unui atât de mare număr de negustori, din Lipscani, Gabroveni, Şelari, etc. Şi noi nu vom înceta lupta, pană când ambulanţii nu vor fi siliţi să mişte nu din... urechi, ci din picioare, ducându-şi tărăbuţele spre străzile mărginaşe, acolo pe unde lumea aşteaptă trecerea lor. g. h. Protecţia le air in Rusia MOSCOVA, 29 (Rador). — Industria aurului a terminat, înainte de termenul prevăzut, planul anual de extracţie auriferă. Minele de aur din Rusia au produs în anul acesta cu 24 la sută mai mult decât în anul precedent, şi de trei ori mai mult ca în 1930. EUtorara auînrizalinofi din tarile cari au fost supuse la restrict! „Direcţia generală peate leu reglementarea comerţii faci exterior“ a luat dispoziţia de comun acordare Banca iraţională ca in cursul săptămânii viitoare, să elibereze autorizaţiile de import de pe trimestrul al i E-l ea din ţările cari au fost supuse Ea restricţii Ea import. Autorizaţiile se vor elibera tlsrpo ciîKî am mai aiiusi*ţat, numai pentru materiile prime .şi fabricat® indispensabile. Noul regim al devizelor nu schimbă nimic !»eae8*ae**e«*e»e« .Nu s’a dat libertatea făgăduită comerţului cu devize Câtă deosebire intre ce s’a vestit şi ce s’a făcut. Săptămâni de zile guvernul a mobilizat negustorimea, băncile, marii industriaşi, pe importatori, pe exportatori aparatul administrativ, pe cine vrei şi pe cine nu vrei, pentru a culege din aşa zisele consultaţii” învăţăturile, cari trebuiau să ajute la noua aşezare a comerţului cu devize. Dacă s’ar aduna toate memoriile cari au fost prezentate de cei convocaţi, dacă s’ar face bilanţul muncii depuse de sute de cetăţeni, doritori să contribuie la lămurirea şi îndrumarea spinoasei probleme a devizelor, atunci cu siguranţă că sforţarea făcută şi aportul de competenţa dat de cei chemaţi, nu e în raport cu cele realizate. Din manifestările cari au precedat noul regim, putem sa ne aşteptăm că regimul nou va însemna mai curtănită înţelegerii rosturilor statului in viaţa noastră economică. Perspeciva descătuşării comerţului cu devize de tutela statului a deşteptat o astfel de sete de libertate, a mobilizat pe toţi dornicii de o afirmare liberă a rosturilor lor economice, încât se credea că ne apropiam de o nouă epocă de libertate economică. In ajunul publicării Jurnalului Consiliului de Miniştri d. dr. I. Costinescu ministrul Comerţului a convocat trlamehtul ce-l conduce, un număr restrâns de mari industriaşi şi a ţinut să le explice economia noului regim al devizelor D. ministru a început prin a declara că jurnalul Consiliului de miniştri, trebuie considerat ca prima etapă a unei reforme mai ample şi că in definitiv el deschide calea spre LIBERTATEA COMERŢULIU,CU DEVIZE, libertate care e singurul remediu pentru o asanare definitivă a ăcrommiei noastre. D. ministru a mai afirmat, precum ne-au asigurat câţiva din cei prezenţi ca pentru a ajunge la acest rezultat, s-a convenit ca monopolul comerţului cu devize, ce-l exercita Banca Naţională, SA ÎNCETEZE şi ca el să fie trecut asupra unui oficiu de devize proiectat independent. Cât de mare a fost nedumirirea celor prezenţi la acea şedinţă când chitar articolul I al J. C. M» apărat două zile mai târziu, prevedea exact opusul celor afirmate de d. ministru. Iată textul acestui articol« 1.Cumpărarea şi vânzarea devizelor se va face în conformitate cu dispoziţiunile legii pentru comerţul de devize publicată în Monitorul Oficial No 230 din 1 Octombrie 1832 şi legii pentru complectarea unor dispoziţiuni din legea pentru reglementarea comerţului de devize publicată în Monitorul Oficial Nr. 89 din5 Aprilie 1935. Exportatorii, precum şi toţi cei care dobândesc devize, su 0 orie® titlu, sunt obligaţi să se cedeze Băncii Naţionale a României, direct ori prin băncile autorizate, sau oricăreia din băncile autorizate, cu asentimentul, prealab al Băncii Naţionale a României* Prin urmare, Banca Naţională rămâne şi în viitor, singurul şi necontestatul stăpân în materie de devine şi ea va administra în mod suveran, mohoseaiul ceav cîteni ca devize- Ne întrebăm împreună cu toţi "cei cari din gura membrilor guvernului au auzit că se va da comerţului, libertatea de a vinde şi cumpăra devize, bine înţeles sub un regim controlat şi astfel aşezat ca abuzul şi frauda să fie imposibile, ce înţeles are aceasta flagrantă contrazicere între cele afirmate şi cele realizate. întrebăm biurourile, cari au alcătuit textul jurnalului consiliului de miniştri privitor la noul regim al comerţului de devize, dacă în adevăr au credinţa că acest regim pregăteşte măcar libertatea acea pe care a proclamat, o cu atâta convingere , dr. Costinescu ministrul comerţului şi însăşi şeful partidului, liberal, d. Const. I C- Brătianu? Am căutat să cunoaștem pulsul pieții, înainte de a ne exprima gândul nostru cu privire la noul regim. Nu am vrut să facem analiza regimului înainte de a nu fi cui din cercurile bancare, industriale, de la importatori și exportatori, opinii autorizate. Acolo se pot cunoaşte rosturile comerţului cu devize. De decenii aceşti negustori şi oameni de profesiune au învăţat să mânuiască şi să folosească disponibilul nostru de plăţi în străinătate. Rezultatul anchetelor noastre următorul: Comerţul a înţeles că in realitate non regim nu schimbă nimic. La import devizele se vor plăti cu prime, cari nu vor fi mai reduse decât cele de până acum* In schimb se scumpește importul cu o taxă unitară ad valorem, de 15 sau chiar mai mult la sută. Această taxă va lovi în mod uniform, articolele de lux ca și articolele de urgenţă necesitată. Se pune întrebarea dacă statul şi legile lui vor fi Impus© la plata acestei taxe ad Vg. lorem. Singura modificare mai esenţială : înlocuirea primei de export într-o primă valutară. Evident că această schimbare nu va schimba exportul şi nu va reuşi să împinsă exportul în spre tările feti4 valută forte. Difereala între cursu! la bursa neagră şi cursul ce-şi propune guvernul să-l plătească pentru devizele ierte, va fi încă atât de mare încât bursa neagră va prospera ca şî in trecut. Nou! regim a realizat ceva: a încurcat şi dezorientat atât de bine lumea, încât neputând fi înţeles, el dă înipresia superficială că schimbă vechiul regim al primelor valutare- In realitate insă nu s’a schimbat nimic şi rezultatele noului regim vor fi aceleaş ca şi cele ale regimului decedat-E. Patin Tratativele comerciale cu Rusia Acordul comercial a fost redactat, iar acordul de plăţi va fi încheiat în câteva zile sunt pe sfârşite Joi după amiază a avut loc o lungă conferinţă între d- M. Ostrowski, ministrul Sovietelor la Bucureşti şi d. ministru I. Ghristu, directorul diviziei economice din ministerul afacerilor străine. Această conferință a fost hotărîtoare pentru încheerea acordurilor, economice cu Rusia Sovietică. Acordul comercial româno-sovietic poate fi considerat ca încheiat. Toate greutățile din calea încheerii acordului pot fi considerate ca înlăturate. Textul a fost redactat. Parafarea şi semnarea sunt o simplă formalitate care va fi înplinită într’un termen cât mai apropiat. Mai puţin avansate sunt negocierile în ce priveşte acordul de plăţi, încă de acum o lună s-a publicat în ziare un proect de acord, anunţându-se că el ar fi fost încheiat. Adevărul este că acel proect nu a format nici măcar o bază de discuţie. D-nii miniştri Ostrowski şi Christu au dus negocierile potrivit instrucţiunilor date de cele două guverne şi au satisfacţia de a fi înlăturat unele greutăţi care, până acum, păreau de neînvins. Totuşi nu se poate spune că înţelegerea este deplină. Mai sunt unele chestiuni de precizat Şi, după cât ni se spune, ajunge o singură întrevedere între cei doi negociatori, pentru ca acordul să poată fi considerat ca încheiat. Această întrevedere se va ţine la începutul săptămânii viitoare, aşa că peste vreo zecerile celor două acorduri vor putea fi semnate. Principalele dispoziţii ale acordului de comerţ româno-sovietic* sunt: Cele doua ţări îşi acordă regimul clauzei naţiunei celei mai favorizate atât in ceia ce priveşte tarifele vamale cât şi în ceia ce priveşte nonsalităţile P® cari trebue să se facă în legăturile comercial© dintre ele. Cele două ţări se angajează săşi aplice cu maximum de largheţe îngrădirile comerciale în vigoare. Se admite, totuş, o excepţie dela clauza naţiunei celei mai favorizate pentru tarile cari au făcut vreodată part® din fostul imperiu rus. O parte specială a acordului se ocupă cu felul în care trustul de stat al sovietelor îşi va vinde mărfurile pe piaţa Capitalei. In ceiace priveşte acordul de plăţi, până acum s’a stabilit ca oporaţiile de plată să se facă prin intermediul Băncii Naţionale. Ca bază de calcul pentru ambele ţări se va lua dolarul aur. Prin acord se stabileşte cum va fi folosită contravaloareasportului în Rusia Sovietică. Cea mai mare parte va servi la cumpărarea de mărfuri iar restul la efectuarea unor anumite plăţi particulare-Mai sunt unele probleme de rezolvat. Ele nu pot primejdui, însă, soarta acordului. Dupe cum spus mai sus până la 15 Decembrie cel mai târziu, se va proceda la semnarea celor două acorduri. Neoreril8m Egiptul D. Cutzarida, ministrul nostru Cairo, a comunicat telegrafic Ministerului de externe, că negocierile comerciale romăno-egiptene, au făcut noul progrese. Semnarea acordului e o chestie de zile. francului francez , asigurată Camera franceză a aprobat politica fiaaaciatid a pftnutiai laVii PARIS 29 (Rador! — La Cameră a continuat azi discuţia interpelărilor financiare. Deputatul comunist Thorez a declarat că partidul comunist este gata sa susţină un guvern al stângii şi să contribue la succesul Frontului popular. Deputatei Thellier, repblican dit stânga, a exps apoi agitaţia politică din ultimul timp, arătând că din această cauză s’a propus fuga aurului din Franţa. Dacă guvernul Laval ar fi răsturnat acum, orice speranţă tip înviorare economică ar fi zadarnică. O criză politică în momentul de faţă ar însemna că Franţa, fără a fi folosit in urma aplicării decretelor legii să fi suferit numai neajunsurile lorio B. Paul Reynaud acuză partdele politice că n’au avut curajul să susţină cu fermitate o politică a preţurilor» De Leon Blum declara că partidul socialist e gata să ia pui©?©* spre a salva franc«l. După o scurtă suspendare a şedinţei d* Marcel Regnîer ministrul finanţelor, arată că guvernul dor© este o rezoluţie imediată a CamerS pentru a lua măsurile necesare psatru apărarea francului. Oratorul s’a ridicat cu energie Împotriva devalorizării cerând un vot masiv pentru apărarea stabilităţii monetare. Un grup de deputaţi depun© © ordine de zi prin care luândus=© act de caracterul temporar a! masurilor excepţionale se acordă înereder© guvernului pentru continuarea operării de apărare a francului. D. Laval luând cuvântul a declarat că azi se hotărăşte soarta francului. Guvernul a convins că şi-a îndeplinit mandatul. După remviorarea afacerilor se va paşi la îndulcirea măsuriior excepţionale ce au trebuit să fie luate. S’au făcut, e drept, scăderi de salarii şi pensii, dar e preferabil să faci aşa decât să te trezeşti, prea târziu, în faţa falimentului MAI MULT FAC NOUA FRANCI SĂNĂTOŞI DECÂT ZECE FRANCI CARI SA NU AIBE NICI UN PREŢ. Pentru ca politica lui să fie folositoare, guvernul are nevoie de increderea totală a Camerei. ORDINEA DE ZI DE ÎNCREDERE FIIND PUSA LA VOT E ADOPTATA CU 324 VOTURI CONTRA 244. Conducta Băicoi-Constanţa In ziarul nostru No. 6791 am publicat sub titlul de mai sus, un articol deste proectul construcţiei unei noi conducte de benzină de la Băicoi la Constanţa şi am arătat în linii generale avantagiile ce ar rezulta din executarea acestui proiect, atât pentru stat cât şi pentru industria peroliferă. Pentru a ne putea da mai bine seama despre situaţia efectivă a industriei noastre petrolifere în legătură cu problema transportului, vom da mai jos câteva date foarte elocvente: Actualele tarife de transport sunt faţă de tarifele din 1929 cu mult mai ridicate, cu singura excepţie la păcură. Astfel taxele de transport Piteşti-Constanţa au fost în 1929 pentru benzină uşoară şi grea de lei 340 pe tonă pentru petrolul motorină şi păcură lei 270 Azi aceste tarife sunt pentru benzină uşoară şi grea lei 430, pentru petrol şi motorină lei 280, iar pentru păcură lei 180. In acelaş timp, preţurile pentru produsele obţinute din destilarea unei tone de ţiţeiu românesc, au scăzut întro măsură foarte mare, şi anume de la lei 2.508 petro în 1929, preţurile au scăzut în anii următori la lei 2.033, 1.118, 1.024, 1.061, pentru a ajunge în 1934 la 881 lei. Aceste preţuri se înţeleg pentru marfa predată sob Constanţa. Preţul obţinut la rafineria în total lei 425 per tonă, cu alte cuvinte costul transportului de la rafinerie la Constanţa a fost de lei 396 per tonă, adică faţă de suma realizată la rafinerie s-a cheltuit pentru transport o sumă ce reprezenta 81,6 la sută din preţul net. Credem că singură această proporţie, atât de ridicată, a spezelor de transport faţă de preţul produselor e o indicaţie suficientă că tarifele pentru produsele petrolifere sunt cu mult prea mari şi nu stau în nici o relaţie cu situaţia efectivă a preţurilor mondiale. Este adevărat că în 1935 preţurile obţinute de industria petroliferă au fost mult mai favorabile. Aceste preţuri depăşeau preţurile mondiale. Motivul este următorul: două mari state importatoare în Europa şi anume Germania şi Italia nu dispun de devize libere pentru plata produselor petrolifere şi sunt deci obligate a cumpăra aceste produse în ţări, cari le permite plata in mărfuri. Cum exportul Germaniei şi Italiei în Statele Unite şi Mexic nu este suficient de mare pentru a acoperi importul produselor petrolifere, aceste două state s’au văzut nevoite a se aproviziona într’o măsură tot mai mare pe piața românească. (Continuare în