Argus, decembrie 1935 (Anul 25, nr. 6796-6817)

1935-12-01 / nr. 6796

București, PAIATE CICLOP Telefon 203.S4 217,45 SORAMEN In țară Un an . ICOJ Lei 6 luni . 550 In strâinătate lin an . 2200 Lei 6 luni . 1500 3 luni . 80­0 3 Iei în. ta**ă, 6 lei in str­ăinătate. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI landa­tori. 5. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE Bucuresti Str. coiftuth Mith fl. (1 Et.­­HEUSTEIEI şi FINANţEI Director: GRIGORE GAFENCI TELEFON: 30544 Duminică­­ Decembrie 1935 NOUL MODEL 8 CILINDRI TU£ Susursst!, PAIAŢE CÎEOF Telefon 289.64 217,45 PUBLICITATEA s® primesc la administraţia ziarului­­ la toate agenţiile de publicitate 3 luni - 300 reaba deplinele puteri, când nu e puternică De când există Direcţia închiso­rilor, sub orice formă, fie ca mai ÎRu ,,to la ministerul de interne, fie ca acuma la justiţie, ea a avut LM­­UL sau DOI inspectori. In decretul pentru „simplificarea“ administrata ministerului de justiţie, dat de d. preşedinte al consiliului şi de d. Vaier Pop, ministrul justiţiei, numărul inspectorilor s-a sporit la ŞAPTE şi anume : CINCI inspec­tori administrativi şi DOI inspec­tori medicali, dintre cari unul ANT­ROPOLOGIC, cât pe ce era să scriu „antropofag“. De unde până acum, la această direcţie erau numai „inspectori“ proectul de „simplificare“ prevede şi inspectori „generali“. Decretul creiază, adică putinţa de a trans­forma sau a încadra pe inspectorii de acuma, cu inspectori generali. Iată şi direcţia : Contenciosul general al­­ Statului. Ea se compune d­in Consiliu! superior a! avocaturii Statului, din directorul contenciosu­lui genera! al Statului, din secreta­­rii­ consiliului superior și are biroul avizelor și biroul adminis­trativ. Ce este acest contencios genera! cu un director, însă fără servicii, dar cu două birouri ? Contenciosul neavând­ nici un serviciu, nu poate fi direcţie, şi având două birouri, nu poate fi decât un simplu servi­ciu. Totuşi, decretul stabileşte atri­buţiile DIRECTORULUI. Aşa, strâmb judecă un ministru al dreptăţii ? Pe un asemenea decret îşi pune iscălitura de preşedinte a! consiliului ? La această direcţie descoperim şi AL TREILEA serviciu de personal la Ministerul de î­usfîţîe. ’ După „sîmpilifîcarea“ făcută de d. Vaier Pop, avem, dar, la ministerul de justiţie : 1. — Direcţia personalului minîs­­terului 2. — Serviciu! personalului închi­sorilor. 3. — Biroul personalului conten­ciosului. Fiecare ramură de funcționari i a ministerului, CU SERVICIUL EI DE PERSONAL!... Mai mare „sim­plificare“ nici că se poate. Tot la acest serviciu, sau la a­­ceasta direcție a contenciosului, gă­sim un fapt de neînchipuit. Decretul prevede că „Directorul“ contencio­sului general va primi pe lângă lea­fă și o DIURNA SPECIALA, care se va fixa la începutul fiecărui an bugetar, iar dacă într’un an se va găsi vreun ministru, care nu va voi să o fixeze, atunci în mod mecanic, directorul VA PRIMI DIURNA DIN ANUL TRECUT. Această prevedere, desigur per­sonală, — domnul ministru e ge­neros cu banul public — e în vă­dită contrazicere cu legea cumulu­lui. Legea spune categoric că sala­riul se stabilește pentru fiecare functionar prin buget și că în a­­fară de salariul prevăzut acolo, NU SE POATE IN NICI UN CHIP, şi PRIN NICI O DISPOZIŢIE, să se sporească într’un fel oarecare leafa unui funcţionar public. Cum să numim acest fel de a sim­plifica ? E dureros să vedem că am­ dans în aşa hal, încât asemenea fapte sunt inscălite de un prim mi­nistrul şi de un minis­tu al justiţiei. Titlul III al decretului se ocupă de administraţia exterioară a mi­nisterului. Să luăm serviciul exte­rior al penitenciarelor. Dăm peste o născocire . Se înlocueşte titlul de director de penitenciar, cu acela de administrator, iar titlul de subdi­rector cu acela de subadministrator. Aceste două grade se echivalează cu gradele ierarhice din adminis­traţia centrală. Astfel, art. 57 ho­tărăşte că administratorii peniten­ciarelor județene clasa I sunt egal, în grad cu şeful de secţie clasa II, iar în acelaş articol, la aliniatul ur­mător, se spune că subadministra­­torii penitenciarelor c­lasa I şi clasa II sunt egali în grad cu şeful de secţie clasa I. Mai mare harababură nici­­ că se poate. Decretul, în tot­­cuprinsul lui a desfiinţat secţia ca celulă admi­nistrativă, adică nu pomeneşte nici de secţie, nici de şef de secţie. Ui­tând de­ la mână până la gură — do­vadă cu cât uşurinţă a fost întoc­mit decretul, publicat în temeiul de­plinelor puteri — tânărul ministru, echivalează pe administratorii pe­nitenciarelor CU UN GRAD CARE NU EXISTA în administraţia­­cen­trală a ministerului!... Să ne oprim, acum, la poziţiunea personalului din administraţia ge­nerală. Dar despre asta,­­ mâine, că e mai lung şi mai frumos. Vorba a­­ceea : astă seară fost cum fost, mâine seară mai frumos. Cu­ dobîroe de birnic care rabdă şi plăteşte P­IAŢA 29 boemilor de Bursa a fost ceva mai slabă. Volumul de afaceri foarte res­trâns. Valorile cu dobândă fixă calme, au înregistrat pe alocuri uşoare scă­deri. Renta înzestrării a scăzut dela 56 la 55 şi un sfert. Renta desvol­­tării dela 39 la 38 şi juni.­ Bonurile de impozite dela 36 la 35 şi jum. Hârtiile Industriale staţionare. Acţiunile S. T. B. s’au urcat dela 2320 la 2360. Valorile de petrol calme, au su­ferit mici scăderi: Astra Română 1010, Steaua Ro­mână 455, Concordia 4­5, Creditul Minier 302. Piaţa cerealelor a fost cri mai slabă la porumb, care a scăzut cu circa o mie lei la vagon, valorând 23.000 lei schele Dunăre pus în şlep. Cumpărătorii sunt rezervaţi. Grâu d­e staţionar fiind lipsă de cumpărători, deoarece se aşteaptă hotărîrea guvernului în ceea ce pri­veşte preţul pâinii. Celelalte ce­reale lipsesc complect de pe pia­ţă. Exportatorii sunt dezorientaţi în ceea ce priveşte posibilităţile de export. Delegaţia băncilor ardelene se va prezenta în audienţă M. S. Re­gelui în ziua de 11 Decembrie crt. După aceea delegaţia se va pre­zenta d-lui prim-ministru Tătăre­scu!, d-lui ministru Antonescu şi d-lui M. Constantinescu guverna­torul Băncii Naţionale.­­ Ministerul de finanţe şi-a luat a­­supra lui sumele depuse la băncii ei ardelene de bisericile şi institutine religioase din Ardeal. In urma în­ţelegerii intervenite între ministe­rul de finanţe şi Banca Naţională, bisericilor­­şi instituţiilor religioa­se din Ardeal, li se vor pune la dispoziţie 200 milioane lei, prin băncile ardelene. S’a mai hotărît să se revizuiască drepturile de comerţ de devize a­­©ordate băncilor, şi ca acest drept să se dea şi marilor bănci din Ar­deal. In târgul liber francul francez a cotat 13.75 remitere și 13.50 efec­tiv. ★ Silingul austriac a cotat ori 31.42. 4. V­as Citiţi în pag Taxa de import şi primele valu­tare Preţul aurului în Italia ROMA 29 (Rador). __ Croespon­­dentul agenţiei Havas comand­ă: Cercurile franceze de aur obser­vă că preţul de 15,50 lire fixat de Banca Italiei pentru gramul de aur nu trebue considerat ca un J­­ , indiciu al unei viitoare devalori­zări parţiale a lirei. Preţul de cumpărare sporit faţă de cel stabilit în săptămânile tre­cute, are drept scop să încurajeze persoanele particulare să vândă aur statului, tocmai acum când tezaurul are deosebită nevoie de el. care stau pe sec Cine trece prin Lipscani, Şelari, Gabroveni sau pe oricare din stră­duţele vecine cu aceste cunoscute cartiere comerciale, e zăpăcit de vălmăşagul de lume prin care numai cu greu îşi poate face drum şi e asurzit de ţipetele celor cari îşi stri­c­t marfa, ca să ispitească pe tre­cători. In sine tabloul nu are ni­mic atrăgător. înghesuiala şi har­malaia prin aceste străzi nu sunt în­făţişări ale mişcării comerciale bu­­cureştene, nici sisteme specifice, par­ticulare negustorilor din Lipscani pentru desfacerea mărfurilor. Ele nu pot fi socotite nici ca o nota pi­torească a acestui cartier comercial, aşa cum e de pildă bazarul din Con­­stansinopol, unde obiceiul negusto­rilor de a te trage de mânecă ori de a-ţi tăia drumul, ca sâ-ţi lămu­rească foloasele ce ai avea dacă ai cumpără marfa lor, e o tradiţie pen -­i, localnici, şi o curiozitate pentru calatorii străini. . Negustorul din Lipscani nu ese in stradă ca să-şi caute muşterii. El e invaţat de decenii să aibă o prăvălie cuprinzătoare, cu vitrine frumos împodobite cu mărfuri de buna calitate. Reclama şi-o face ci­­vilisat prin publicaţii, prin firme şi vitrine. „Aşa s-au înfăţişat străzile comer­ciale până acum câtva timp. Iar clienţii intrau in prăvălia ce vroiau, fără să-şi ţie urechile de strigătele şi urletele vânzătorilor. De la o vreme cine intră în Lip­scani, se crede în bazarul de la Istam­bul. Aceeaşi înghesuială, aceleaşi s­trigate, aceeaşi murdărie pe stra­dă. . Ce s-a petrecut? Şi-au schimbat negustorii obiceiurile? Sunt vremile atât de grele, încât comercianţii tre­buie să aţie calea trecătorilor, să-i îmbie să cumpere? Nici una, nici alta, ci stradele co­merciale au fost năpădite de negus­toraşi ambulanţi» Aceasta ar însem­na ca torfoleala şi înghesuiala vine !Un Pricină că aceşti negustoraşi umbla de colo până colo, îşi stri­ga marfa şi încurcă mersul cetăţe­nilor. In realitate, însă, ambulanţii stau -ocuh». Ca la noi, la nimeni, comerţ ambulant static... Noi înţelegem că vremile sunt gre­le şi ca mulţi oameni trebuie să-şi câştige viaţa, fără să aleagă prea mult mijloacele. Cel cu negustoria ambulantă nu are o viaţă uşoară. Dar indivizii cari, sub pretextul nei autorizaţii de comerţ ambulant, îşi pun o tarabă in faţa, unui ma­gazin din Lipscani şi încep să-şi vândă marfa, ce fel de ambulanţi sunt? Nu te mai poţi apropia de vitrina unei prăvălii, nu mai poţî intra în prăvălie, fără să nu te îm­piedici de un ambulant... stabil, ca­­re-ţî spune: —­ Găsiţi la mine aceeaşi marfă ca înăuntru, dar mai eftin­ă. Şi ţi-o arată la repezeală, te ză­păceşte cu gura, ajunge să te con­vingă şi, ispitit de cutinătate, cum­peri, când desfaci acasă pachetul îţi dai seama că te-ai păcălit. Mar­fa ambulantului e mai totdeauna stricată. Până la unia-alta însă, negustorii caii au cheltueli enorme, ca să fie prăvălii frumoase, marfă bună, func­ţionari, negustori, cari plătesc im­pozite, lefuri şi au atâtea cheltueli, stau şi aşteaptă clienţii, cari nu vin de multe ori fiindcă îi agaţă „am­bulanţii“. Toate plângerile făcute de comer­cianţi impotriva leprei ambulanţi­lor înfiptă în faţa uşilor şi vitrine­lor lor, au rămas zadarnice. Nu fi­indcă legea nu îngăduie isgonirea lor spre mahalale, unde le e locul, ci fiindcă ambulanţii ştiu că legea cea mai tare la noi e legea... bacşi­şului. Dar pentru câţiva ipistaţi veroşi, nu se poate îngădui păgubirea unu­i atât de mare număr de negustori, din Lipscani, Gabroveni, Şelari, etc. Şi noi nu vom înceta lupta, pană când­ ambulanţii nu vor fi siliţi să mişte nu din... urechi, ci din picio­are, ducându-şi tărăbuţele spre stră­zile mărginaşe, acolo pe unde lu­mea aşteaptă trecerea lor. g. h. Protecţia l­e air in Rusia MOSCOVA, 29 (Rador). — Indu­stria aurului a terminat, înainte de termenul prevăzut, planul anual de extracţie auriferă. Minele de aur din Rusia au pro­dus în anul acesta cu 24 la sută mai mult decât în anul precedent, şi de trei ori mai mult ca în 1930. EUtorara auînrizalin­ofi din tarile cari au fost supuse la restrict! „Direcţia generală peate leu reglementarea com­er­ţii faci exterior“ a luat dis­poziţia de comun acord­are Banca iraţională ca in cursul săptămânii viitoa­re, să elibereze autoriza­ţiile de import de pe tri­mestrul al i­­ E-l ea din ţă­rile cari au fost supuse Ea restricţii Ea import. Au­torizaţiile se vor elibera tlsr­po ciîKî am mai aiiusi*­ţat, numai pentru mate­­riile prime .şi fabricat® indispensabile. Noul regim al devizelor nu schimbă nimic !»eae8*ae**e«*e»­e« .Nu s’a dat libertatea făgăduită comerţului cu devize Câtă deosebire intre ce s’a vestit şi ce s’a făcut. Săptămâni de zile guvernul a mobilizat negustorimea, băncile, marii industriaşi, pe importatori, pe exportatori aparatul administra­tiv, pe cine vrei şi pe cine nu vrei, pentru a culege din aşa zisele con­sultaţii” învăţăturile, cari trebuiau să ajute la noua aşezare a comer­ţului cu devize. Dacă s’ar aduna toate memoriile cari au fost prezentate de cei con­vocaţi, dacă s’ar face bilanţul mun­cii depuse de sute de cetăţeni, dori­tori să contribuie la lămurirea şi îndrumarea spinoasei probleme a devizelor, atunci cu siguranţă că sforţarea făcută şi aportul de com­petenţa dat de cei chemaţi, nu e în raport cu cele realizate. Din manifestările cari au prece­dat noul regim, putem sa ne aştep­tăm că regimul nou va însemna mai curt­ănită înţelegerii rosturi­lor statului in viaţa noastră econo­mică. Perspeciva descătuşării co­merţului cu devize de tutela sta­tului a deşteptat o astfel de sete de libertate, a mobilizat pe toţi dor­nicii de o afirmare liberă a rostu­rilor lor economice, încât se credea că ne apropiam de o nouă epocă de libertate economică. In ajunul publicării Jurnalului Consiliului de Miniştri d. dr. I. Co­­stinescu ministrul Comerţului a convocat trlamehtul ce-l conduce, un număr restrâns de mari industriaşi şi a ţinut să le ex­plice economia noului regim al de­vizelor­ D. ministru a început prin a de­clara că jurnalul Consiliului de miniştri, trebuie considerat ca pri­ma etapă a unei reforme mai am­ple şi că in definitiv el deschide calea spre LIBERTATEA CO­­MERŢULIU,CU DEVIZE, libertate care e singurul remediu pentru o asanare definitivă a ăcrommiei noa­stre. D. ministru a mai afirmat, pre­cum ne-au asigurat câţiva din cei prezenţi ca pentru a ajunge la a­­cest rezultat, s-a convenit ca mo­nopolul comerţului cu devize, ce-l exercita Banca Naţională, SA ÎN­CETEZE şi ca el să fie trecut asu­pra unui oficiu de devize proiectat independent. Cât de mare a fost nedumirirea ce­lor prezenţi la acea şedinţă când chitar articolul I al J. C. M» apărat două zile mai târziu, prevedea exact opusul celor afirmate de d. ministru. Iată textul acestui articol« 1.Cumpărarea şi vânzarea devi­zelor se va face în conformitate cu dispoziţiunile legii pentru co­merţul de devize publicată în Mo­nitorul Oficial No­ 230 din 1 Oc­tombrie 1­832 şi legii pentru com­­­plectarea unor dispoziţiuni din legea pentru reglementarea co­merţului de devize publicată în Monitorul Oficial Nr. 89 din­­5 Aprilie 1935. Exportatorii, precum şi toţi cei care dobândesc devize, su­ 0 orie® titlu, sunt obligaţi să se cedeze Băncii Naţionale a României, di­rect ori prin băncile autorizate, sau oricăreia din băncile autori­zate, cu asentimentul, prealab­ al Băncii Naţionale a României* Prin urmare, Banca Naţională ră­mâne şi în viitor, singurul şi neconte­statul stăpân în materie de devine şi ea va administra în mod suveran, mo­hoseaiul ceav cîteni ca devize- Ne întrebăm împreună cu toţi "cei cari din gura membrilor guvernului au auzit că se va da comerţului, li­bertatea de a vinde şi cumpăra devi­ze, bine înţeles sub un regim contro­lat şi astfel aşezat ca abuzul şi frau­da să fie imposibile, ce înţeles are a­­ceasta flagrantă contrazicere între cele afirmate şi cele realizate. întrebăm biurourile, cari au alcă­tuit textul jurnalului consiliului de miniştri privitor la noul regim al co­merţului de devize, dacă în adevăr au credinţa că acest regim pregăteşte măcar libertatea acea pe care a pro­clamat, o cu atâta convingere , dr. Costinescu ministrul comerţului şi în­săşi şeful partidului, liberal, d. Const. I C- Brătianu? Am căutat să cunoaștem pulsul pieții, înainte de a ne exprima gân­dul nostru cu privire la noul re­gim. Nu am vrut să facem analiza regimului înainte de a nu fi cui din cercurile bancare, industriale, de la importatori și exportatori, opi­nii autorizate. Acolo se pot cu­noaşte rosturile comerţului cu de­vize. De decenii aceşti negustori şi oameni de profesiune au învăţat să mânuiască şi să folosească dispo­nibilul nostru de plăţi în străină­tate. Rezultatul anchetelor noastre­­ următorul: Comerţul a înţeles că in realitate non­ regim nu schimbă nimic. La im­port devizele se vor plăti cu prime, cari nu vor fi mai reduse decât cele de până acum* In schimb se scum­pește importul cu o taxă unitară ad valorem, de 15 sau chiar mai mult la sută. Această taxă va lovi în mod uniform, articolele de lux ca și artico­lele de urgenţă necesitată. Se pune întrebarea dacă statul şi legile lui vor fi Impus© la plata acestei taxe ad Vg. lorem. Singura modificare mai esenţială : înlocuirea primei de export într-o pri­mă valutară. Evident că această sc­him­bare nu va schimba exportul şi nu va reuşi să împinsă exportul în spre tă­rile­ feti4 valută forte. Difereala între cursu! la bursa neagră şi cursul ce-şi propune guvernul să-l plătească pen­tru devizele ierte, va fi încă atât de mare încât bursa neagră va prospera ca şî in trecut. Nou! regim a realizat ceva: a în­curcat şi dezorientat atât de bine lu­mea, încât neputând fi înţeles, el dă înipresia superficială că schimbă ve­chiul regim al primelor valutare- In realitate insă nu s’a schimbat nimic şi rezultatele noului regim vor fi ace­­leaş ca şi cele ale regimului decedat-E. Patin Tratativele comerciale cu Rusia Acordul comercial a fost redactat, iar acordul de plăţi va fi încheiat în câteva zile sunt pe sfârşite Joi după amiază a avut loc o lungă conferinţă între d- M. Ostrowski, ministrul Sovietelor la Bucureşti şi d. ministru I. Ghristu, directorul diviziei economice din ministerul afacerilor străine. Acea­stă conferință a fost hotărîtoare pentru încheerea acordurilor, eco­nomice cu Rusia Sovietică. Acordul comercial ro­mâno-sovietic poate fi considerat ca încheiat. Toate greutățile din ca­lea încheerii acordului pot fi considerate ca în­lăturate. Textul a fost re­dactat. Parafarea şi sem­narea sunt o simplă for­malitate care va fi în­pli­nită într’un termen cât mai apropiat. Mai puţin avansate sunt negocie­rile în ce priveşte acordul de plăţi, încă de acum o lună s-a publicat în ziare un proect de acord, anunţân­­du-se că el ar fi fost încheiat. A­­devărul este că acel proect nu a for­mat nici măcar o bază de discuţie. D-nii miniştri Ostrowski şi Chri­­stu au dus negocierile potrivit in­strucţiunilor date de cele două gu­verne şi au satisfacţia de a fi în­lăturat unele greutăţi care, până a­cum, păreau de neînvins. Totuşi nu se poate spune că înţelegerea este deplină. Mai sunt unele chestiuni de precizat Şi, după cât ni se spu­ne, ajunge o singură întrevedere în­tre cei doi negociatori, pentru ca acordul să poată fi considerat ca încheiat. Această întrevedere se va ţine la începutul săp­tămânii viitoare, aşa că peste vreo zece­rile celor două acorduri vor putea fi semnate. Principalele dispoziţii ale acor­dului de comerţ româno-sovietic* sunt: Cele doua ţări îşi acordă regi­mul clauzei naţiunei celei mai fa­vorizate atât in ceia ce priveşte ta­rifele vamale cât şi în ceia ce pri­veşte nonsalităţile P® cari trebue să se facă în legăturile comercial© dintre ele. Cele două ţări se angajează să­­şi aplice cu maximum de largheţe îngrădirile comerciale în vigoare. Se admite, totuş, o excepţie dela clauza naţiunei celei mai favori­zate pentru tarile cari au făcut vre­odată part® din fostul imperiu rus. O parte specială a acordului se ocupă cu felul în care trustul de stat al sovietelor îşi va vinde măr­furile pe piaţa Capitalei. In ceiace priveşte acordul de plăţi, până acum s’a stabilit ca o­poraţiile de plată să se facă prin intermediul Băncii Naţionale. Ca bază de calcul pentru ambele ţări se va lua dolarul aur. Prin acord se stabileşte cum va fi folosită contravaloarea­­spor­tului în Rusia Sovietică. Cea mai mare parte va servi la cumpărarea de mărfuri iar restul la efectuarea unor anumite plăţi particulare-Mai sunt unele probleme de re­zolvat. Ele nu pot primejdui, însă, soarta acordului. Dupe cum spus mai sus până la 15 Decembrie cel mai târziu, se va proceda la semnarea celor două acorduri. Ne­oreril8­m Egiptul D. Cutzarida, ministrul nostru­­ Cairo, a comunicat telegrafic Mi­nisterului de externe, că negocie­rile comerciale romăno-egiptene, au făcut noul progrese. Semnarea acordului e o chestie de zile. francului francez , asigurată Camera franceză a aprobat politica fiaaaciatid a pftnutiai laVii PARIS 29 (Rador! — La Cameră a continuat azi discuţia interpelărilor financiare. Deputatul comunist Thorez a decla­rat că partidul comunist este gata sa susţină un guvern­ al stângii şi să con­tribue la succesul Frontului popular. Deputatei Thellier, repblican dit stânga, a exps apoi agitaţia politică din ultimul timp, arătând că din a­­ceastă cauză s’a propus fuga aurului din Franţa. Dacă guvernul Laval ar fi răsturnat acum, orice speranţă tip înviorare economică ar fi zadarnică. O criză politică în momentul de faţă ar însemna că Franţa, fără a fi fol­­osit in urma aplicării decretelor legii să fi suferit numai neajunsurile lorio B. Paul Reynaud acuză part­­­dele politice că n’au avut curajul să susţină cu fermitate o politică a preţurilor» De Leon Blum declara că parti­­dul socialist e gata să ia pui©?©* spre a salva franc«l. După o scurtă suspendare a şe­dinţei d* Marcel Regnîer ministrul finanţelor, arată că guvernul dor© e­ste o rezoluţie imediată a CamerS pentru a lua măsurile necesare psa­tru apărarea francului. Oratorul s’a ridicat cu energie Împotriva de­valorizării cerând un vot masiv pentru apărarea stabilităţii mone­tare. Un grup de deputaţi depun© © ordine de zi prin care luândus=© act de caracterul temporar a! masuri­lor excepţionale se acordă înereder© guvernului pentru continuarea operă­rii de apărare a francului. D. Laval luând cuvântul a de­clarat că azi se hotărăşte soarta francului. Guvernul a convins că şi-a îndeplinit mandatul. După rem­viorarea afacerilor se va paşi la îndulcirea măsuriior ex­cepţionale ce au trebuit să fie luate. S’au făcut, e drept, scăderi de salarii şi pensii, dar e preferabil să faci aşa decât să te trezeşti, prea târziu, în faţa falimentului­ MAI MULT FAC NOUA FRANCI SĂ­NĂTOŞI DECÂT ZECE FRANCI CARI SA NU AIBE NICI UN PREŢ. Pentru ca politica lui să fie folo­sitoare, guvernul are nevoie de in­­crederea totală a Camerei. ORDINEA DE ZI DE ÎNCREDE­RE FIIND PUSA LA VOT E A­­DOPTATA CU 324 VOTURI CON­TRA 244. Conducta Băicoi-Constanţa In ziarul nostru No. 6791 am publicat sub titlul de mai sus, un articol deste proectul construcţiei unei noi conducte de benzină de la Băicoi la Constanţa şi am arătat în linii generale avantagiile ce ar rezulta din executarea acestui pro­iect, atât pentru stat cât şi pentru industria peroliferă. Pentru a ne putea da mai bine seama despre situaţia efectivă a industriei noastre petrolifere în le­gătură cu problema transportului, vom da mai jos câteva date foarte elocvente: Actualele tarife de transport sunt faţă de tarifele din 1929 cu mult mai ridicate, cu singura excepţie la păcură. Astfel taxele de transport Piteşti-Constanţa au fost în 1929 pentru benzină uşoară şi grea de lei 340 pe tonă pentru petrolul mo­torină şi păcură lei 270­ Azi aceste tarife sunt pentru benzină uşoară şi grea lei 430, pentru petrol şi motorină lei 280, iar pentru păcu­ră lei 180. In acelaş timp, preţuri­le pentru produsele obţinute din destilarea unei tone de ţiţeiu româ­nesc, au scăzut întro măsură foar­te mare, şi anume de la lei 2.508 pet­ro în 1929, preţurile au scăzut în anii următori la lei 2.033, 1.118, 1.024, 1.061, pentru a ajunge în 1934 la 881 lei. Aceste preţuri se înţeleg pentru marfa predată sob Constanţa. Preţul obţinut la rafi­neria în total lei 425 per tonă, cu alte cuvinte costul transportului de la rafinerie la Constanţa a fost de lei 396 per tonă, adică faţă de suma realizată la rafinerie s-a cheltuit pentru transport o sumă ce repre­zenta 81,6 la sută din preţul net. Credem că singură această pro­porţie, atât de ridicată, a spezelor de transport faţă de preţul produ­selor e o indicaţie suficientă că ta­rifele pentru produsele petrolifere sunt cu mult prea mari şi nu stau în nici o relaţie cu situaţia efectivă a preţurilor mondiale. Este adevărat că în 1935 pre­ţurile obţinute de industria petroli­feră au fost mult mai favorabile. Aceste preţuri depăşeau preţurile mondiale. Motivul este următorul: două mari state importatoare în Europa şi anume Germania şi I­­talia nu dispun de devize libere pentru plata produselor petrolifere şi sunt deci obligate a cumpăra a­­ceste produse în ţări, cari le per­mite plata in mărfuri. Cum exportul Germaniei şi Italiei în Statele Uni­te şi Mexic nu este suficient de mare pentru a acoperi importul produselor petrolifere, aceste două state s’au văzut nevoite a se apro­viziona într’o măsură tot mai mare pe piața românească. (Continuare în

Next