Argus, martie 1936 (Anul 26, nr. 6866-6891)

1936-03-01 / nr. 6866

ANUL XXV No. 6866 noul model 8 CILINDRI București, PALATUL CICLOP Telefon 200.64 217.45­­—mm* * * g©3 N»®. ABONAMENTE­ In fără lin an 10o0 6 luni 550 3 luni 300 Lei In străinătate lin an 2200 Lei 6 luni 1300­­ 3 luni 800 .. ORGAN ZILNIC AL COM­ERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN 3 lei în ţară, 6 lei în străinătate! BIROURILE Bucureşti Str. Constantin Miile No. 15 Et. 8 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 30544 Duminică 1 Martie 1936 NOUL MODEL 1®^ 8 CILINDRI Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64 217.45 PUBLICITATEA se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Cearta Hire miniştri Regimul comerţului cu străinăta­tea a dat naştere unei noui şi lungi dezbateri parlamentare. D. Virgil Madgearu a desvoltat interpelarea sa în ziua de 20 Fe­bruarie trecut cu privire la politica economică a guvernului şi cu a­­ceastă ocazie s-a desbătut pro­blema răspunderilor pentru situa­ţia economică a ţării. S-au adus, natural, cu acest pri­lej învinuiri de o parte şi de alta. Această desbatere între foştii şi actualii guvernanţi, noi am numit-o cearta între miniştri. Există oare dreptate de o parte sau de alta ? Sigur e că există o greşală şi o greşală mare de tot în această pro­blemă. Greşala stă în însuşi siste­­mul ce s’a aplicat. Nu există control al comerţului de mărfuri şi de devize, care să nu dea rezultate dezastruoase. Dacă am presupune, că nu ar fi existat nici afacerea scandaloasă ..Vasilescu-Cantalup’’ nici „falsul Cagero“ am vrea să ştim dacă si­tuaţia economică a ţării, situaţia tezaurului şi situaţia Băncii Naţio­nale ar fi cu un fir de păr mai bună de cum este astăzi ? E destul de rău şi e ruşinos pen­­­tru moravurile noastre, că au apă­rut aceste afaceri scandaloase, dar ele nu sunt decât un epilog sau in­cidente, care distrag atenţia mulţi­mii în faţa unei nenorociri, pe care guvernanţii au aşezat-o deasupra ţării. Iluzia că birourile conduse de miniştri şi de guvernatori vor duce mai bine treburile economice ale ţării de cum le duc organele natu­rale, create de însăşi viaţa socială, este cauza tuturor nenorocirilor de astăzi. Această iluzie nu a intrat deloc în discuţia dintre actualii şi foştii miniştrii. Fiecare a luat ca un adevăr indiscutabil dreptul guver­nului de a se amesteca în afacerile particulare, de a declara Banca Naţională stăpână pe banii obţinuţi prin comerţul cu străinătatea, de a împiedeca importul supunându-l aprobării unor birouri şi comisiuni şi, în sfârşit, de a acorda conce­siuni de comerţ prin compensaţiuni, adică un drept limitat de a călca regulele de control, la care era su­pus restul lumii. Nimeni nu s’a ridicat în parla­ment, să protesteze contra acestei serii de măsuri absurde și ruină­toare, din care afaceri scandaloase e fatal să răsară, cum apar ciuper­cile otrăvite din gunoi. A. Corteanu Citit în pag. III-a­­­ifteerea Grosz Ba senat interpelarea d-lui Grigore Gafencu Amnistia devizelor Proectul de lege trebue întregit, ca să-şi atingă scopul Proiectul guvernului, pentru am­nistierea comercianţilor contrave­nienti la legea comerţului de devize, a deslănţuit o mişcare de opinie care nu poate fi trecută fără comen­tarii. Vom încerca să stabilim întâiu legitimitate a acestui proiect. Tre­buie să constatăm că proiectul d-lui ministru al comerţului s-a născut din nevoia absolută de a limpezi o si­tuaţie al cărei ponos îl ducea eco­nomia noastră şi implicit raporturile noastre cu Anglia. Trebuie să precizăm că proiectul amnistiei de azi e în directă legă­tură cu tratativele pentru încheie­rea unui acord de plăţi cu Anglia. Şi iată cum : Discutând cu reprezentanţii cre­ditorilor englezi coeficientul ce Ban­ca Naţională era dispusă să-l afec­teze pentru stingerea de arierate, câtimea creanţelor arierate stabilită de Banca Naţională şi aceea indi­cată de creditorii englezi, nu cores­pundea. Ne aducem aminte de acel pasaj din convenţia de plăţi din 3 August 1935, în care guvernul en­glez era obligat să pretindă de la fiecare creditor englez o declaraţie formală că nu a fost achitat de de­bitorul român, pentru creanţa înre­gistrată în tabloul de arierate. Se ştie că numeroase case engleze au refuzat aceste declaraţii, deoarece debitorii lor români plătiseră în răs­timp creanţele prin bursa neagră. Constatând astfel neexactitatea metodelor de înregistrare a crean­ţelor arierate, guvernul englez a semnalat guvernului român acest fapt şi în momentul când trebuia să se stabilească, la 31 ianuarie a. c„ nouă norme de lichidare a arierate­lor, între delegaţia engleză şi dele­gaţii noştri, exista o divergenţă, care împiedica părţile contractante să ajungă la un acord asupra coefi­cientului de lire sterline, disponibile,­ destinate stingerii de arierate. ^ Iată origina acestui proiect şi iată, de ce el era necesar din consideraţii­ de ordin pur practic. In ce priveşte desăvârşirea Inten­ţiilor legiuitorului, trebuie însă să-i­ atragem atenţia că a făcut treaba pe jumătate. Trebuie, mai întâiu, să lămurim precis dacă e sau nu în intenţia lui de a amnistia pe acei negustori da­tornici în străinătate, cari s’au ai chitat de obligațiile lor în străină^­tate, plătindu-ie^ cu ocolirea preve­­derilor legii devizelor în vigoare. Textul proiectului de amnistie ^ astfel redactat, încât amnistia să fie efectivă ? Atât proiectul de lege depus la Cameră, cât și amendamentul la art. 2, votat la 22 Februarie c., amnistia­­ză numai delictele prevăzute în le­gea comerţului de devize. Plata de datorii în străinătate, fără autorizaţia Băncii naţionale, cade însă implicit sub jurisdicţia u­­nui număr de legi uzuale, de care nici nu se pomeneşte în proiectul depus la Senat. Contravenirea la legea devizelor implică contravenienta la dreptul comun, anume : a) FALS IN ACTE COMERCIA­LE : comerciantul care a plătit da­torii în străinătate prin Bursa Nea­gră, n’a înregistrat operația. Dato­ria figurează prin urmare în regi­stru, cu toate că e achitată ; b) FALS INTELECTUAL : decla­raţia lui neexactă la Banca Naţio­nală nu e amnistiată prin lege ; c) CONTRABANDA : în confor­mitate cu legea pentru sancţionarea abaterilor la regimul importului şi al exportului, din Aprilie 1935, sunt sancţionaţi toţi cei cari vor importa marfa, declarând valoarea inexact. Cazurile, când astfel de declaraţii nu s’au făcut în acord cu realitatea, pentru a scăpa­ importatorul de ri­gorile regimului de import, sunt şi ele foarte numeroase; d) CONTRAVENŢIILE FISCALE, la cari vor fi implicaţi de organele fiscului, când se va lua cunoştinţă de declaraţiile comercianţilor la le­gea devizelor. Dacă guvernul urmăreşte, ca un instrument juridic real şi complect să fie pus la îndemâna justiţiei, pen­tru a amnistia delictul ce l-a comis debitorul român importator de măr­furi sau datornic efectiv al unei creanțe financiare, atunci e absolută nevoie ca proiectul, pus în desbate­­rea Senatului, să sufere amenda­mente susceptibile a împlini această lacună. E. Putin Devize care beneficiază de prime valutare UN COMUNICAT AL BĂNCII naţionale Banca Naţională ne trimite ur­mătorul comunicat: Banca iraţională atra­ge atenţiunea exportato­rilor şi băncilor autoriza­te, că devizele libere şi forte provenite din ex­porturile efectuate înain­te d­e 1 Decembrie 1935 — vor beneficia e de prime valutare numai în cazul­ dacă borderou­rile de ce­dare și prime vor fi­ pre­zentate Serviciului contro­lului exportului în Admi­nistraţia Centrală sau se­diilor din provincie cel mai târziu până la 31 Mar­tie 1936. Exportul cerealelor in Austria şi Ungara Mâine se deschide oficial navi­gaţia pe Dunăre. In realitate Du­nărea a fost anul acesta în per­manenţă navigabilă. Cu deschide­rea oficială a navigaţiei exportato­rii de cereale au ridicat chestiunea angajamentelor a livrei de porumb ce au încheiat cu exportatorii un­guri şi austriaci. Ei au făcut anga­jamentele care însă nu pot fi exe­cutate deoarece Banca Naţională cere devize forte pentru acest po­rumb. întrebarea, este dacă p°ate fi in­vocat caz de forţă majoră de ex­portatori măsura luată de Banca Naţională, dacă nu atunci expor­tatorii vor fi condamnaţi la daune importante de către Camerele de Arbitraj din Budapesta şi Viena a căror competinţă e prevăzută în contractele încheiate. D. prof. Em. Brancovici, preşe­dintele Uniunea exportatorilor de cereale, trebuia să se prezinte ori în audienţă la d. guvernator Mi­­tită Constantinescu, pentru a lă­muri această chestiune. Cum însă d. guvernator a fost nevoit să ple­ce acasă din cauza unei crize de apendicită, audienta nu a mai pu­tut avea loc și s’a amânat pentru săptămâna viitoare. Depunerea devizelor pro­venite din exportinge în Ung.na A p relevat perturbarea ce s’a produs în schimbul nostru de co­­merţ cu Ungaria în legătură cu cota parte de pengoe ce trebuesc depuse de către importatorii un­guri la băncile din Budapesta în contul Băncii Naţionale a Româ­niei. La Bucureşti s'a încheiat un pro­tocol la sfârşitul lunei ianuarie, prin care Banca no­astră Naţio­nală a renunţat la cota parte ce i se cuvine rămânând ca toate pen­gpele să fie date la negociere. În urma schimbării ce s'a pro­dus în ultimele zile Banca Naţio­nală a reveni asupra acestei re­nunţări şi a dispus ca exportatorii să continue să depue cel® 41) la sută. Această revenire a provocat perturbarea de care vorbiam mai sus, căci Banca Naţională a Unga­riei n’a fost înştiinţată de această revenire. , Problema e pe calea să fie lămu­rită. Eri a fost o convorbire tele-* fonică între cele două Bănci Națio­nale pentru eliminarea greutăților ivite. Un nou proect al consiliului La ministerul de finan­țe s’a întocmit un nou pro­ect de lege al Consiliului Economic care e destinat să împlinească lacunele constatate în proectul d-lui dr. I. Costinescu. E probabil c­a până la un mu să se aducă proectului d-lui ministru al Industri­ei modificările socotite absolut necesare de mi­­­nisterul de finanțe. Ce ar trebui să fie „Institutul Naţional“ al petrolului Un organ pentru stăvilirea excesului de fiscalitate al Statului D. Ion Miclescu, inginer inspector general la Căile Ferate publică în „Analele economice şi statistice” un studiu deosebit de interesant în care ajunge la următoarele con­cluzii cu privire la noua structură economică a României şi locul in­dustriei de petrol în această eco­nomie: „In faţa importanţei pe care a­­ceasta industrie a căpătat-o pentru existenta ţării şi mai ales pentru viitorul ei, în faţa problemelor grele şi complicate cu caracter profund economic, care se pun, pe zi ce trece tot mai mult, se resimte ne­voia unui institut special care, cu toată competință și cu toată grija de interesele superioare ale țării să dea îndrumările necesare tuturor celor cari au de spus un cuvânt sau de luat vreo hotărâre în această vastă şi grea problemă”. D. Miclescu se declară astfel păr­taş al ideii ca România să fie do­tată cu un institut naţional al pe­trolului. Cu toate că nu putem ne­socoti sugestiile acestui vechi cu­noscător al problemelor petroliere la noi în ţară, recunoat­em că exis­tenţa sau lipsa unui astfel de insti­tut nu poate şi nu va schimba nimic în politica noastră de petrol, atât timp cât nu vom adopta o linie u­­nică şi continuă a economiei petro­lului. Pentru o ţară, al cărei produs principal de export e petrolul, orice acţiune de organizare a economiei lui trebue să se încadreze într-un sistem bine definit şi a cărui con­tinuitate să fie perfect garantată. Din acest punct de vedere acti­vitatea unui institut naţional al pe­trolului ar putea să fie folositoare. El ar trebui însă să fie învestit cu autoritate şi ferit de ingerinţe lă­turalnic®, în aşa fel încât riscul necontenitelor reforme şi al nesta­­bilităţi de regim să fie redus. Până mai deunăzi industria noastră pe­troliferă lupta în deosebi cu însăşi riscul meseriei. Puţini din publicul profan îşi dau seama cât de mari riscuri cuprinde activitatea de fo­raj şi cât de redus pentru anumite societăţi au fost rezultatele pe metru forat. In astfel de condiţii îndeletnicirea industrială, care are ca obiect scoa­terea din pământ a ţiţeiului, trebue socotită drept o îndeletnicire cu coeficient de riscuri destul de ridi­cat. Al doilea element de riscuri comerciale stă în însăşi condiţiile de desfacere a produselor petroli­fere, cari expuse jocului de forţe necontenit între producătorii orga­nizaţi şi producătorii liberi, deter­mină o neîncetată variaţiune a pre­ţului de desfacere a produselor pe piaţa mondială. In ultimul timp s’a mai adăugat la noi la aceste două elemente de risc un al treilea ele­ment: politica fiscală şi de trans­porturi a guvernelor­­ cari se succed. Industria noastră petroliferă a avut din Martie 1935 Până în Noembrie 1935 o conjunctură care în aparenţă i-a adus mari câşti­guri. Exportând produsele derivate, societăţile noastre petrolifere au obţinut în ţări cu cari aveam aran­jamente de „clearing“ preţuri în lei absolut disproporţionate cu preţul mondial calculat la cursul oficial. Preţul Golf-Mexic şi preţul fob Constanţa au arătat în Octombrie şi Noembrie 1935 diferenţe cum nu le-am cunoscut niciodată. Pentru benzină ni s’a plătit până la 70 shilingi aur per tonă când pa­ritatea preţului Golf-Mexic nu a fost decât de 43 şilingi aur, ceea ce corespunde cu o diferenţă de a­­proape 75 la sută în favoarea noas­tră. Azi când refuzăm să vindem petrol în ,,clearing“ nouă nu ni se plăteşte decât 43 şilingi aur pentru benzină uşoară, pe când paritatea Golf-Mexic e de 52 şilingi aur. Deşi trecătoare, această conjunc­tură a produs o scumpire generală a ţiţeiului, a costului de producţie, a hărăzit industriei noastre petro­­lifere vestita taxă de 12 la sută şi a lăsat să se împrăştie ideia că be­neficiile la petrol permit încărca­rea industriei petrolului cu sarcini de orice natură în favoarea fiscu­lui, a regiilor, in speţă calea ferată, etc. Exportul de produs© petrolifere a fost de la 1930 în continuă creş­tere. In 1934—1935 fel a depăşit 6,5 milioane tone. Cel mai mare profi­tor al activităţii de export a indus­triei de petrol a fost statul. Politica lui de devize i-a permis să înca­seze la cursul oficial devize pentru vreo 8 miliarde lei. La fel căile fe­rate au încasat din transporturi aproape 2 miliarde Iei. Se va spune că între natura ce­lor două beneficii nu există nici o legătură. Totuşi felul de contribu­ţie a industriei petrolifere în cele două cazuri, e aproape identic. Ea satisface nevoile statului şi nu îi face numai participant la prosperi­tatea acestei industrii, dar asigură statului o sursă de venituri care nu e totdeauna în raport cu venitu­rile ei proprii. Totalul de devize pus la dispoziţia statului de indus­tria petroliferă la cursul forţat, în vigoare până mai deunăzi, a lipsit această industrie de întregul bene­ficiu ce i s’ar fi cuvenit, dacă am fi trăit sub reimul comerțului Uber de devize. Pentru calea ferată încasările din traficul petrolifer reprezintă 36,6 la sută din încasările traficului de mărfuri. Implicit politica tarifara a căilor ferate față de industria pe­troliferă poate determina în mod hotărîtor bugetul căilor ferate. Orice conjunctură favorabilă a cestei Industrii, cât de trecătoare ar fi ea, îndeamnă deci calea ferată la sporirea tarifelor. Sub presiunea faptelor fiscale şi a dorinţei necontenite a cărăuşului public, care e calea ferată» indus­tria petroliferă e constant expusă la riscul fiscalităţii excesive, care pentru dânsa poate­ fi mai pericu­los decât riscul forajului sau riscul valorificării. Dacă un institut naţional al pe­trolului ar fac© în adevăr nu o po­litică cu scopuri de fiscalitate, ci ar înţelege să facă o politică econo­mică a petrolului, atunci desigur că nimeni nu va fi adversarul unei astfel de autorităţi Tocmai în mo­mentul când s’a publicat noul pro©ct al legii minelor, trebue insă să mărturisim că din spiritul aces­tui proect nu reiese dorinţa ca ex­ploatarea acestei bogate industrii să se facă în condiţii absolut obiec­tive şi deci economice. De aceia credem că idea unui institut naţional al petrolului nu va servi economia petrolului, ci mai curând va urmări înăsprirea în fo­losul statului a fiscalităţii la petrol. Probus Ştiri particulare sosite din Berlin ne anunţă că propunerile noastre adu­se la Berlin de d. Rokka­ntei*, însărcinatul de afa­ceri al Germaniei la Bucu­reşti, n’au fost aprobate de Reicrsbank. Precum se ştie, noi am cerute devize libere sau forte pentru petrolul şi benzina ce o exportăm în Germania« * Greutăţile ivite în calea tratativelor economice cu Grecia, fiind înlăturate, semnarea nou lu acord co­mercial se va face azi sau cel mai târziu Luni. In­ legătură cu suspendarea vizei de transfer pentru importurile din Germania am primit, tan sursă o­­ficială, următoarea lămurire: Autorizaţiile eliberate de la 1 ia­nuarie încoace, însumează 600 mi­lioane lei. Ministerul de industrie şi comerţ a mai cerut de la Banca Naţională un disponibil de 6­10 mi­lioane lei şi motivează această ce­rere că în cele 600 milioane lei pentru care s-au eliberat autor­a­ţii sunt înglobate şi importurile făcute pentru autorităţi Dar pre­cum se ştie, pentru importurile au­torităţilor şi ale Statului, s’au pre­văzut în convenţie 20 la sută din totalul exportului. Deşi contul B, care a însumat aceste 20 la sută a f°st contopit cu con­tul A contopirea aceasta nu poate atinge situaţia importului particular. Direcţiunea reglementării com­er­ţului exterior speră că va putea să acopere, cu sumar nou cerută, ne­voile importului. Se crede că chestiunea va fi lă­murită, în aşa fel ca în cursul săp­tămânii viitoare se va putea începe eliberarea noilor autorizaţii pentru Germania. Cuponul Rentei de Stabilizare, a cărui scadenţă a fost la 1 Februa­rie, n’a fost însă achitat de către băncile plătitoare deoarece ele n’au primit încă dispoziţii în acest sens dela Banca Naţională şi ministe­rul de finanţe. E vorba de plata în lei a acestui cupon şi nu de un transfer. Deţinătorii de Rente de Stabilizare au început o acţiune ca să d«*'*achitarea canonului. Bursa a rămas calmă. Volumul de operaţiuni foarte foarte restrâns. In compartimentul valorilor cu dobândă fixă s'au produs uşoare scăderi. Acţiunile Mica ceva mai susţi­nute. S’au urcat dela 1745 la 1760. Acţiunile Reşiţa s’au ncheiati la 540, S- T- B, optate 1660. Valorile de petrol au oscilat n jurul cursurilor precedente. Asta Română 1090, Steaua Ro­mână 440, Concordia 450, Petrol Blok 75. * Mărcile germane au ajuns­eri la 37,02. in schimb sh­ingul austriac a atins cursul de 32,50 ce nu fu­sese nici­odată plătit pentru valu­ta austriacă. Drahmele au rămas la 90,91 lep Banca Naţională a dispus ca ex­porturile făcute înainte de 1 De­cembrie 1935, să beneficieze de pri­ma de export numai dacă devizele vor fi depuse până la 1 Martie 1936. B. Bei. B. Bd. ★ P­IAŢA Germania respinge propunerile României. Semnarea convenţiei comerciale cu Grecia. Eliberarea autorizaţiilor de import din Germania, cuponul Cursul devizelor. Bursa Pregătirea acordului eco­nomic, al Micii Intregeri PARIS, 28 (Rador). — Primind pe corespondentul din Praga al ziarului ,,Le Temps", d. Hodza, primul mi­­nistru, a declarat ca a pus în curent in mod oficial pe delegaţii iugoslavi, români şi cehoslovaci din consiliul economic al Miqii înţelegeri, cu con­versaţiile avute la Paris şi Bel­grad. I La Paris — a spus d. Hodza —i *au căzut de acord cu d. Titulescu şi la Belgrad cu d. Stoiadinovici, ia ce priveşte pregătirea acordului e­­conom­c al Micei înţelegeri cu sem­natarii pactului de la Roma. K PRAGA 28 (Rador). — D- Benea preşedintele republicei, a primit astăzi în audienţă pe d. Teodores­­cu, preşedintele delegaţiei române din consiliul economic al Micei Inţe­legeri, şi pe d. Tabacovici, vice-pre­şedintele delegaţiei. D-nii Teodorescu şi Tabacovici, au fost însoţiţi de d- Emandi, mi­nistrul României la Praga. După audienţa delegaţilor ro­mâni ,d. Beneş a primit pe d. Pre­dic preşedintele delegaţiei iugosla­ve, care era însoţit de d. Protic, ministrul­­iugoslaviei la Praga. In şedinţa plenară de astăzi, con­siliul economic al Micei înţelegeri a discutat chestiunea modificării statutelor sale. Consiliul a hotărât ca numărul reuniunilor sale anu­ale să fie redus de la trei la două. ★ PRAGA 23 (Rador). — Cu pri­­lejul conferinţei celor trei direc­tori ai serviciilor de presă ai ţă­rilor Micei Inţelegeri, comitetul ca­h­oslovac al Micei înţelegeri a Pre­sei a oferit un dineu în onoarea d-lor Dragu, Lukovici şi Hajok, directorii Presei din Bucureşti, Bel­grad şi Praga. După discursul de bun sosit al d-lui Svihovsky, preşedintele com­i­tetului cehoslovac, d. Lukovici a subliniat indisolubilitatea Micei înţelegeri, a cărei solidaritate se extinde şi la presa din cele trei ţări. Hitler doreşte prietenia Franţei ROMA 28 (Rador). — Corespno*­dentul agenției Ştefani semnalează un interview acordat de d. Hitler ziarului „Paris Midi’’. In acest interview, Fuehrerul de­* clară între altele că vrea să arate poporului său cât de absurdă este inimiciţia dintre Franţa şi Germa­nia. D. Hitler se întreabă dacă în Franţa se doreşte o revizuire a cărţii sale „Mein Kampf” şi adaugă că dacă s ar realiza o apropiere în­tre cele două popoare, acestea ar­ fi cea mai bună rectificare. Fuehrerul şi-a exprimat convin­­­gerea că niciodată un conducător al Germaniei nu a făcut Franţei oferte de împăciuire atât de stă­ruitoare şi a îndemnat poporul francez să se gândească la aceas­ta: primejdia germană poate înceta pentru totdeauna. Sunt clipe în is­torie care nu mai revin. ^ AMAJtUUTA'+l PARIS 28 (.Rador). — Agenţia Havas transmite: In cercurile diplomatice, s-a găsit în pledoaria cancelarului german un caracter mai curând sentimental şi lipsa unor propuneri pozitive, în stare de a sprijini pledoaria în mod concret. D. Hitler a mai făcut adeseori a­­pel la încrederea şi prietena fran­ceză. Nu se poate totuşi să nu se constate că pana acum a fost cu ne­putinţă ca Germania să fie convin­să a­­accepta vreun act diplomatic prin care sa se fi putut traduce în fapt buna voinţă pe care a afirmat­­o. Fără să fie nevoie să ne întoar­cem prea în urmă şi fără să se mai amintească solicitările numeroase al căror obiect a fost Berlinul, este fără îndoială îngăduit să se sublinie­ze între altele modificările ce s-au adus proectului de pact oriental nu­mai spre a se putea înlesni adeziu­nea Reichului. Oricât de interesant ar părea — prin urmare — pentru vi­torul rela­ţiilor franco-germane, starea de spi­­rit pe care pare să o oglindească de­claraţiile d-lui Hitler, este sigur că Fuehrerul ar găsi un ecou mai adânc în Franţa, dacă şi-ar pune mai bi­­ne de acord diferitele manifestări verbale ale Germaniei, cu faptele sale

Next