Argus, martie 1936 (Anul 26, nr. 6866-6891)
1936-03-01 / nr. 6866
ANUL XXV No. 6866 noul model 8 CILINDRI București, PALATUL CICLOP Telefon 200.64 217.45—mm* * * g©3 N»®. ABONAMENTE In fără lin an 10o0 6 luni 550 3 luni 300 Lei In străinătate lin an 2200 Lei 6 luni 1300 3 luni 800 .. ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN 3 lei în ţară, 6 lei în străinătate! BIROURILE Bucureşti Str. Constantin Miile No. 15 Et. 8 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: GRIGORE GAFENCU TELEFON: 30544 Duminică 1 Martie 1936 NOUL MODEL 1®^ 8 CILINDRI Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64 217.45 PUBLICITATEA se primesc la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Cearta Hire miniştri Regimul comerţului cu străinătatea a dat naştere unei noui şi lungi dezbateri parlamentare. D. Virgil Madgearu a desvoltat interpelarea sa în ziua de 20 Februarie trecut cu privire la politica economică a guvernului şi cu această ocazie s-a desbătut problema răspunderilor pentru situaţia economică a ţării. S-au adus, natural, cu acest prilej învinuiri de o parte şi de alta. Această desbatere între foştii şi actualii guvernanţi, noi am numit-o cearta între miniştri. Există oare dreptate de o parte sau de alta ? Sigur e că există o greşală şi o greşală mare de tot în această problemă. Greşala stă în însuşi sistemul ce s’a aplicat. Nu există control al comerţului de mărfuri şi de devize, care să nu dea rezultate dezastruoase. Dacă am presupune, că nu ar fi existat nici afacerea scandaloasă ..Vasilescu-Cantalup’’ nici „falsul Cagero“ am vrea să ştim dacă situaţia economică a ţării, situaţia tezaurului şi situaţia Băncii Naţionale ar fi cu un fir de păr mai bună de cum este astăzi ? E destul de rău şi e ruşinos pentru moravurile noastre, că au apărut aceste afaceri scandaloase, dar ele nu sunt decât un epilog sau incidente, care distrag atenţia mulţimii în faţa unei nenorociri, pe care guvernanţii au aşezat-o deasupra ţării. Iluzia că birourile conduse de miniştri şi de guvernatori vor duce mai bine treburile economice ale ţării de cum le duc organele naturale, create de însăşi viaţa socială, este cauza tuturor nenorocirilor de astăzi. Această iluzie nu a intrat deloc în discuţia dintre actualii şi foştii miniştrii. Fiecare a luat ca un adevăr indiscutabil dreptul guvernului de a se amesteca în afacerile particulare, de a declara Banca Naţională stăpână pe banii obţinuţi prin comerţul cu străinătatea, de a împiedeca importul supunându-l aprobării unor birouri şi comisiuni şi, în sfârşit, de a acorda concesiuni de comerţ prin compensaţiuni, adică un drept limitat de a călca regulele de control, la care era supus restul lumii. Nimeni nu s’a ridicat în parlament, să protesteze contra acestei serii de măsuri absurde și ruinătoare, din care afaceri scandaloase e fatal să răsară, cum apar ciupercile otrăvite din gunoi. A. Corteanu Citit în pag. III-aifteerea Grosz Ba senat interpelarea d-lui Grigore Gafencu Amnistia devizelor Proectul de lege trebue întregit, ca să-şi atingă scopul Proiectul guvernului, pentru amnistierea comercianţilor contravenienti la legea comerţului de devize, a deslănţuit o mişcare de opinie care nu poate fi trecută fără comentarii. Vom încerca să stabilim întâiu legitimitate a acestui proiect. Trebuie să constatăm că proiectul d-lui ministru al comerţului s-a născut din nevoia absolută de a limpezi o situaţie al cărei ponos îl ducea economia noastră şi implicit raporturile noastre cu Anglia. Trebuie să precizăm că proiectul amnistiei de azi e în directă legătură cu tratativele pentru încheierea unui acord de plăţi cu Anglia. Şi iată cum : Discutând cu reprezentanţii creditorilor englezi coeficientul ce Banca Naţională era dispusă să-l afecteze pentru stingerea de arierate, câtimea creanţelor arierate stabilită de Banca Naţională şi aceea indicată de creditorii englezi, nu corespundea. Ne aducem aminte de acel pasaj din convenţia de plăţi din 3 August 1935, în care guvernul englez era obligat să pretindă de la fiecare creditor englez o declaraţie formală că nu a fost achitat de debitorul român, pentru creanţa înregistrată în tabloul de arierate. Se ştie că numeroase case engleze au refuzat aceste declaraţii, deoarece debitorii lor români plătiseră în răstimp creanţele prin bursa neagră. Constatând astfel neexactitatea metodelor de înregistrare a creanţelor arierate, guvernul englez a semnalat guvernului român acest fapt şi în momentul când trebuia să se stabilească, la 31 ianuarie a. c„ nouă norme de lichidare a arieratelor, între delegaţia engleză şi delegaţii noştri, exista o divergenţă, care împiedica părţile contractante să ajungă la un acord asupra coeficientului de lire sterline, disponibile, destinate stingerii de arierate. ^ Iată origina acestui proiect şi iată, de ce el era necesar din consideraţii de ordin pur practic. In ce priveşte desăvârşirea Intenţiilor legiuitorului, trebuie însă să-i atragem atenţia că a făcut treaba pe jumătate. Trebuie, mai întâiu, să lămurim precis dacă e sau nu în intenţia lui de a amnistia pe acei negustori datornici în străinătate, cari s’au ai chitat de obligațiile lor în străină^tate, plătindu-ie^ cu ocolirea prevederilor legii devizelor în vigoare. Textul proiectului de amnistie ^ astfel redactat, încât amnistia să fie efectivă ? Atât proiectul de lege depus la Cameră, cât și amendamentul la art. 2, votat la 22 Februarie c., amnistiază numai delictele prevăzute în legea comerţului de devize. Plata de datorii în străinătate, fără autorizaţia Băncii naţionale, cade însă implicit sub jurisdicţia unui număr de legi uzuale, de care nici nu se pomeneşte în proiectul depus la Senat. Contravenirea la legea devizelor implică contravenienta la dreptul comun, anume : a) FALS IN ACTE COMERCIALE : comerciantul care a plătit datorii în străinătate prin Bursa Neagră, n’a înregistrat operația. Datoria figurează prin urmare în registru, cu toate că e achitată ; b) FALS INTELECTUAL : declaraţia lui neexactă la Banca Naţională nu e amnistiată prin lege ; c) CONTRABANDA : în conformitate cu legea pentru sancţionarea abaterilor la regimul importului şi al exportului, din Aprilie 1935, sunt sancţionaţi toţi cei cari vor importa marfa, declarând valoarea inexact. Cazurile, când astfel de declaraţii nu s’au făcut în acord cu realitatea, pentru a scăpa importatorul de rigorile regimului de import, sunt şi ele foarte numeroase; d) CONTRAVENŢIILE FISCALE, la cari vor fi implicaţi de organele fiscului, când se va lua cunoştinţă de declaraţiile comercianţilor la legea devizelor. Dacă guvernul urmăreşte, ca un instrument juridic real şi complect să fie pus la îndemâna justiţiei, pentru a amnistia delictul ce l-a comis debitorul român importator de mărfuri sau datornic efectiv al unei creanțe financiare, atunci e absolută nevoie ca proiectul, pus în desbaterea Senatului, să sufere amendamente susceptibile a împlini această lacună. E. Putin Devize care beneficiază de prime valutare UN COMUNICAT AL BĂNCII naţionale Banca Naţională ne trimite următorul comunicat: Banca iraţională atrage atenţiunea exportatorilor şi băncilor autorizate, că devizele libere şi forte provenite din exporturile efectuate înainte de 1 Decembrie 1935 — vor beneficia e de prime valutare numai în cazul dacă borderourile de cedare și prime vor fi prezentate Serviciului controlului exportului în Administraţia Centrală sau sediilor din provincie cel mai târziu până la 31 Martie 1936. Exportul cerealelor in Austria şi Ungara Mâine se deschide oficial navigaţia pe Dunăre. In realitate Dunărea a fost anul acesta în permanenţă navigabilă. Cu deschiderea oficială a navigaţiei exportatorii de cereale au ridicat chestiunea angajamentelor a livrei de porumb ce au încheiat cu exportatorii unguri şi austriaci. Ei au făcut angajamentele care însă nu pot fi executate deoarece Banca Naţională cere devize forte pentru acest porumb. întrebarea, este dacă p°ate fi invocat caz de forţă majoră de exportatori măsura luată de Banca Naţională, dacă nu atunci exportatorii vor fi condamnaţi la daune importante de către Camerele de Arbitraj din Budapesta şi Viena a căror competinţă e prevăzută în contractele încheiate. D. prof. Em. Brancovici, preşedintele Uniunea exportatorilor de cereale, trebuia să se prezinte ori în audienţă la d. guvernator Mitită Constantinescu, pentru a lămuri această chestiune. Cum însă d. guvernator a fost nevoit să plece acasă din cauza unei crize de apendicită, audienta nu a mai putut avea loc și s’a amânat pentru săptămâna viitoare. Depunerea devizelor provenite din exportinge în Ung.na A p relevat perturbarea ce s’a produs în schimbul nostru de comerţ cu Ungaria în legătură cu cota parte de pengoe ce trebuesc depuse de către importatorii unguri la băncile din Budapesta în contul Băncii Naţionale a României. La Bucureşti s'a încheiat un protocol la sfârşitul lunei ianuarie, prin care Banca noastră Naţională a renunţat la cota parte ce i se cuvine rămânând ca toate pengpele să fie date la negociere. În urma schimbării ce s'a produs în ultimele zile Banca Naţională a reveni asupra acestei renunţări şi a dispus ca exportatorii să continue să depue cel® 41) la sută. Această revenire a provocat perturbarea de care vorbiam mai sus, căci Banca Naţională a Ungariei n’a fost înştiinţată de această revenire. , Problema e pe calea să fie lămurită. Eri a fost o convorbire tele-* fonică între cele două Bănci Naționale pentru eliminarea greutăților ivite. Un nou proect al consiliului La ministerul de finanțe s’a întocmit un nou proect de lege al Consiliului Economic care e destinat să împlinească lacunele constatate în proectul d-lui dr. I. Costinescu. E probabil ca până la un mu să se aducă proectului d-lui ministru al Industriei modificările socotite absolut necesare de ministerul de finanțe. Ce ar trebui să fie „Institutul Naţional“ al petrolului Un organ pentru stăvilirea excesului de fiscalitate al Statului D. Ion Miclescu, inginer inspector general la Căile Ferate publică în „Analele economice şi statistice” un studiu deosebit de interesant în care ajunge la următoarele concluzii cu privire la noua structură economică a României şi locul industriei de petrol în această economie: „In faţa importanţei pe care aceasta industrie a căpătat-o pentru existenta ţării şi mai ales pentru viitorul ei, în faţa problemelor grele şi complicate cu caracter profund economic, care se pun, pe zi ce trece tot mai mult, se resimte nevoia unui institut special care, cu toată competință și cu toată grija de interesele superioare ale țării să dea îndrumările necesare tuturor celor cari au de spus un cuvânt sau de luat vreo hotărâre în această vastă şi grea problemă”. D. Miclescu se declară astfel părtaş al ideii ca România să fie dotată cu un institut naţional al petrolului. Cu toate că nu putem nesocoti sugestiile acestui vechi cunoscător al problemelor petroliere la noi în ţară, recunoatem că existenţa sau lipsa unui astfel de institut nu poate şi nu va schimba nimic în politica noastră de petrol, atât timp cât nu vom adopta o linie unică şi continuă a economiei petrolului. Pentru o ţară, al cărei produs principal de export e petrolul, orice acţiune de organizare a economiei lui trebue să se încadreze într-un sistem bine definit şi a cărui continuitate să fie perfect garantată. Din acest punct de vedere activitatea unui institut naţional al petrolului ar putea să fie folositoare. El ar trebui însă să fie învestit cu autoritate şi ferit de ingerinţe lăturalnic®, în aşa fel încât riscul necontenitelor reforme şi al nestabilităţi de regim să fie redus. Până mai deunăzi industria noastră petroliferă lupta în deosebi cu însăşi riscul meseriei. Puţini din publicul profan îşi dau seama cât de mari riscuri cuprinde activitatea de foraj şi cât de redus pentru anumite societăţi au fost rezultatele pe metru forat. In astfel de condiţii îndeletnicirea industrială, care are ca obiect scoaterea din pământ a ţiţeiului, trebue socotită drept o îndeletnicire cu coeficient de riscuri destul de ridicat. Al doilea element de riscuri comerciale stă în însăşi condiţiile de desfacere a produselor petrolifere, cari expuse jocului de forţe necontenit între producătorii organizaţi şi producătorii liberi, determină o neîncetată variaţiune a preţului de desfacere a produselor pe piaţa mondială. In ultimul timp s’a mai adăugat la noi la aceste două elemente de risc un al treilea element: politica fiscală şi de transporturi a guvernelor cari se succed. Industria noastră petroliferă a avut din Martie 1935 Până în Noembrie 1935 o conjunctură care în aparenţă i-a adus mari câştiguri. Exportând produsele derivate, societăţile noastre petrolifere au obţinut în ţări cu cari aveam aranjamente de „clearing“ preţuri în lei absolut disproporţionate cu preţul mondial calculat la cursul oficial. Preţul Golf-Mexic şi preţul fob Constanţa au arătat în Octombrie şi Noembrie 1935 diferenţe cum nu le-am cunoscut niciodată. Pentru benzină ni s’a plătit până la 70 shilingi aur per tonă când paritatea preţului Golf-Mexic nu a fost decât de 43 şilingi aur, ceea ce corespunde cu o diferenţă de aproape 75 la sută în favoarea noastră. Azi când refuzăm să vindem petrol în ,,clearing“ nouă nu ni se plăteşte decât 43 şilingi aur pentru benzină uşoară, pe când paritatea Golf-Mexic e de 52 şilingi aur. Deşi trecătoare, această conjunctură a produs o scumpire generală a ţiţeiului, a costului de producţie, a hărăzit industriei noastre petrolifere vestita taxă de 12 la sută şi a lăsat să se împrăştie ideia că beneficiile la petrol permit încărcarea industriei petrolului cu sarcini de orice natură în favoarea fiscului, a regiilor, in speţă calea ferată, etc. Exportul de produs© petrolifere a fost de la 1930 în continuă creştere. In 1934—1935 fel a depăşit 6,5 milioane tone. Cel mai mare profitor al activităţii de export a industriei de petrol a fost statul. Politica lui de devize i-a permis să încaseze la cursul oficial devize pentru vreo 8 miliarde lei. La fel căile ferate au încasat din transporturi aproape 2 miliarde Iei. Se va spune că între natura celor două beneficii nu există nici o legătură. Totuşi felul de contribuţie a industriei petrolifere în cele două cazuri, e aproape identic. Ea satisface nevoile statului şi nu îi face numai participant la prosperitatea acestei industrii, dar asigură statului o sursă de venituri care nu e totdeauna în raport cu veniturile ei proprii. Totalul de devize pus la dispoziţia statului de industria petroliferă la cursul forţat, în vigoare până mai deunăzi, a lipsit această industrie de întregul beneficiu ce i s’ar fi cuvenit, dacă am fi trăit sub reimul comerțului Uber de devize. Pentru calea ferată încasările din traficul petrolifer reprezintă 36,6 la sută din încasările traficului de mărfuri. Implicit politica tarifara a căilor ferate față de industria petroliferă poate determina în mod hotărîtor bugetul căilor ferate. Orice conjunctură favorabilă a cestei Industrii, cât de trecătoare ar fi ea, îndeamnă deci calea ferată la sporirea tarifelor. Sub presiunea faptelor fiscale şi a dorinţei necontenite a cărăuşului public, care e calea ferată» industria petroliferă e constant expusă la riscul fiscalităţii excesive, care pentru dânsa poate fi mai periculos decât riscul forajului sau riscul valorificării. Dacă un institut naţional al petrolului ar fac© în adevăr nu o politică cu scopuri de fiscalitate, ci ar înţelege să facă o politică economică a petrolului, atunci desigur că nimeni nu va fi adversarul unei astfel de autorităţi Tocmai în momentul când s’a publicat noul pro©ct al legii minelor, trebue insă să mărturisim că din spiritul acestui proect nu reiese dorinţa ca exploatarea acestei bogate industrii să se facă în condiţii absolut obiective şi deci economice. De aceia credem că idea unui institut naţional al petrolului nu va servi economia petrolului, ci mai curând va urmări înăsprirea în folosul statului a fiscalităţii la petrol. Probus Ştiri particulare sosite din Berlin ne anunţă că propunerile noastre aduse la Berlin de d. Rokkantei*, însărcinatul de afaceri al Germaniei la Bucureşti, n’au fost aprobate de Reicrsbank. Precum se ştie, noi am cerute devize libere sau forte pentru petrolul şi benzina ce o exportăm în Germania« * Greutăţile ivite în calea tratativelor economice cu Grecia, fiind înlăturate, semnarea nou lu acord comercial se va face azi sau cel mai târziu Luni. In legătură cu suspendarea vizei de transfer pentru importurile din Germania am primit, tan sursă oficială, următoarea lămurire: Autorizaţiile eliberate de la 1 ianuarie încoace, însumează 600 milioane lei. Ministerul de industrie şi comerţ a mai cerut de la Banca Naţională un disponibil de 610 milioane lei şi motivează această cerere că în cele 600 milioane lei pentru care s-au eliberat autoraţii sunt înglobate şi importurile făcute pentru autorităţi Dar precum se ştie, pentru importurile autorităţilor şi ale Statului, s’au prevăzut în convenţie 20 la sută din totalul exportului. Deşi contul B, care a însumat aceste 20 la sută a f°st contopit cu contul A contopirea aceasta nu poate atinge situaţia importului particular. Direcţiunea reglementării comerţului exterior speră că va putea să acopere, cu sumar nou cerută, nevoile importului. Se crede că chestiunea va fi lămurită, în aşa fel ca în cursul săptămânii viitoare se va putea începe eliberarea noilor autorizaţii pentru Germania. Cuponul Rentei de Stabilizare, a cărui scadenţă a fost la 1 Februarie, n’a fost însă achitat de către băncile plătitoare deoarece ele n’au primit încă dispoziţii în acest sens dela Banca Naţională şi ministerul de finanţe. E vorba de plata în lei a acestui cupon şi nu de un transfer. Deţinătorii de Rente de Stabilizare au început o acţiune ca să d«*'*achitarea canonului. Bursa a rămas calmă. Volumul de operaţiuni foarte foarte restrâns. In compartimentul valorilor cu dobândă fixă s'au produs uşoare scăderi. Acţiunile Mica ceva mai susţinute. S’au urcat dela 1745 la 1760. Acţiunile Reşiţa s’au ncheiati la 540, S- T- B, optate 1660. Valorile de petrol au oscilat n jurul cursurilor precedente. Asta Română 1090, Steaua Română 440, Concordia 450, Petrol Blok 75. * Mărcile germane au ajunseri la 37,02. in schimb shingul austriac a atins cursul de 32,50 ce nu fusese niciodată plătit pentru valuta austriacă. Drahmele au rămas la 90,91 lep Banca Naţională a dispus ca exporturile făcute înainte de 1 Decembrie 1935, să beneficieze de prima de export numai dacă devizele vor fi depuse până la 1 Martie 1936. B. Bei. B. Bd. ★ PIAŢA Germania respinge propunerile României. Semnarea convenţiei comerciale cu Grecia. Eliberarea autorizaţiilor de import din Germania, cuponul Cursul devizelor. Bursa Pregătirea acordului economic, al Micii Intregeri PARIS, 28 (Rador). — Primind pe corespondentul din Praga al ziarului ,,Le Temps", d. Hodza, primul ministru, a declarat ca a pus în curent in mod oficial pe delegaţii iugoslavi, români şi cehoslovaci din consiliul economic al Miqii înţelegeri, cu conversaţiile avute la Paris şi Belgrad. I La Paris — a spus d. Hodza —i *au căzut de acord cu d. Titulescu şi la Belgrad cu d. Stoiadinovici, ia ce priveşte pregătirea acordului economc al Micei înţelegeri cu semnatarii pactului de la Roma. K PRAGA 28 (Rador). — D- Benea preşedintele republicei, a primit astăzi în audienţă pe d. Teodorescu, preşedintele delegaţiei române din consiliul economic al Micei Inţelegeri, şi pe d. Tabacovici, vice-preşedintele delegaţiei. D-nii Teodorescu şi Tabacovici, au fost însoţiţi de d- Emandi, ministrul României la Praga. După audienţa delegaţilor români ,d. Beneş a primit pe d. Predic preşedintele delegaţiei iugoslave, care era însoţit de d. Protic, ministruliugoslaviei la Praga. In şedinţa plenară de astăzi, consiliul economic al Micei înţelegeri a discutat chestiunea modificării statutelor sale. Consiliul a hotărât ca numărul reuniunilor sale anuale să fie redus de la trei la două. ★ PRAGA 23 (Rador). — Cu prilejul conferinţei celor trei directori ai serviciilor de presă ai ţărilor Micei Inţelegeri, comitetul cahoslovac al Micei înţelegeri a Presei a oferit un dineu în onoarea d-lor Dragu, Lukovici şi Hajok, directorii Presei din Bucureşti, Belgrad şi Praga. După discursul de bun sosit al d-lui Svihovsky, preşedintele comitetului cehoslovac, d. Lukovici a subliniat indisolubilitatea Micei înţelegeri, a cărei solidaritate se extinde şi la presa din cele trei ţări. Hitler doreşte prietenia Franţei ROMA 28 (Rador). — Corespno*dentul agenției Ştefani semnalează un interview acordat de d. Hitler ziarului „Paris Midi’’. In acest interview, Fuehrerul de* clară între altele că vrea să arate poporului său cât de absurdă este inimiciţia dintre Franţa şi Germania. D. Hitler se întreabă dacă în Franţa se doreşte o revizuire a cărţii sale „Mein Kampf” şi adaugă că dacă s ar realiza o apropiere între cele două popoare, acestea ar fi cea mai bună rectificare. Fuehrerul şi-a exprimat convingerea că niciodată un conducător al Germaniei nu a făcut Franţei oferte de împăciuire atât de stăruitoare şi a îndemnat poporul francez să se gândească la aceasta: primejdia germană poate înceta pentru totdeauna. Sunt clipe în istorie care nu mai revin. ^ AMAJtUUTA'+l PARIS 28 (.Rador). — Agenţia Havas transmite: In cercurile diplomatice, s-a găsit în pledoaria cancelarului german un caracter mai curând sentimental şi lipsa unor propuneri pozitive, în stare de a sprijini pledoaria în mod concret. D. Hitler a mai făcut adeseori apel la încrederea şi prietena franceză. Nu se poate totuşi să nu se constate că pana acum a fost cu neputinţă ca Germania să fie convinsă aaccepta vreun act diplomatic prin care sa se fi putut traduce în fapt buna voinţă pe care a afirmato. Fără să fie nevoie să ne întoarcem prea în urmă şi fără să se mai amintească solicitările numeroase al căror obiect a fost Berlinul, este fără îndoială îngăduit să se sublinieze între altele modificările ce s-au adus proectului de pact oriental numai spre a se putea înlesni adeziunea Reichului. Oricât de interesant ar părea — prin urmare — pentru vitorul relaţiilor franco-germane, starea de spirit pe care pare să o oglindească declaraţiile d-lui Hitler, este sigur că Fuehrerul ar găsi un ecou mai adânc în Franţa, dacă şi-ar pune mai bine de acord diferitele manifestări verbale ale Germaniei, cu faptele sale