Argus, mai 1936 (Anul 26, nr. 6915-6939)

1936-05-01 / nr. 6915

ANUL XXV No. 6915 In curând „AR­O 11 S" va apare într’un număr Jubilar 25 de ani de apariție ABONANEN­TE: In străinătate Un an 2200 Lei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 3 lei in fără, 6 lei In străinătate, In țară tin an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 .. ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE Bucureşti, Str. Constantin Miile No. 15 Et. 6 PAGINI INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05.44 V­ineri 1 Mai 1936 In curând , A M e u se va apare Intr’un număr Jubilar 25 de ani de apariţie PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Controlul devizelor in Polonia , Polonia a introdus­ un sistem de­­control al devizelor foarte apro­piat de cel pe care l-au introdus la autorităţile noastre în 1932.­­ începând de la 25 Aprilie, comer­­­ţul de devize în Polonia este rezer­vat Băncii Nationale a Poloniei şi băncilor autorizate de ministerul de finanţe. Aurul nu poate fi nici cum­­­parat, nici vândut nici im­portat, alid exportat, decât cu autorizaţia ■Băncii Naţionale. Creanţele asupra Străinătăţii sunt supuse monopolu­lui de cumpărare al Băncii Naţio­nale.­­■ Cauza pentru care Polonia după Zece ani d­e stabilitate monetară şi­­de libertate de circulaţie a capita­lurilor, a introdus controlul devize­lor şi a oprit mişcarea capitaluri­lor, este de natură politică. Nu se­­poate deci trage nici o concluzie în favoarea sistemelor de control al­­devizelor şi a comerţului extern (practicat la noi din noua orânduire,­­asemănătoare cu a noastră, introdu­să în Polonia. ■ Atâta timp cât vecinii noştri Po­lonezi au avut o conducere fermă S moneda poloneză, a putut sta pe­­baze de aur, din cauza încrederii pe care o inspira şi în străinătate şi în ţară, înţelepciunea şi energia mareşalului Pilsudski. După moar­tea mareşalului era de aşteptat că şi în viaţa economică şi în viaţa politică vor apare semne de slăbi­ciune şi aşteptarea nu a fost de lungă­ durată.­­ Modul cum guvernul polonez­­justifică introducerea controlului­­devizelor nu lasă nici o îndoială asu­pra caracterului politic al acestei măsuri. Guvernul polonez mărturi­seşte că în Martie şi Aprilie s’a des­­lănţuit în Polonia o vagă nelinişte financiară, manifestată prin cum­părături masive de aur şi devize străine în scop de tezaurizare.­­ Fenomenul acesta al tezaurizării alarmante de aur şi devize străine l-am cunoscut şi noi în 1931 şi­­1932. Polonia întocmai ca şi noi s-a ocupat de efecte nu de cauza Care a produs aceste efecte şi vă­zând goana îngrijitoare a publicu­lui după aur şi devize, a introdus, întocmai ca şi conducătorii noştri, Controlul devizelor. • Cauza care a produs la noi alar­ma publicului era deficitul buge­­tatar pe care îl simţea toată ţara, fiin­­dcă funcţionarii erau neplătiţi cu lu­mile. In loc­­de a pune regulă în buget şi de a îndrepta finanţele Statului pentru a inspira din nou încredere publicului şi a pune ast­fel capăt goanei după aur şi devize, guvernele noastre au luat calea mai simplă a controlului devizelor. Rezultatul a fost că încrederea publicului nu a mai renăscut nici după patru ani de regim, iar Sta­tul care înainte găsea toate devi­zele de care avea nevoie, a ajuns cu regimul controlului în neputinţă ide aşi ţine obligaţiunile faţă de Străinătate. Exemplul României ar fi fost fie ajuns pentru a îndrepta guver­nul polonez pe calea sănătoasă a bugetului echilibrat şi a finanţelor publice ordonate cu leac împotriva alarmei publicului. Se vede însă că şi în viaţa de Stat, ca şi în­ viaţa individuală, experienţa altuia nu are nici o valoare. Pentru a pune capăt alarmei pu­blicului guvernul polonez a intro­dus regimul controlului devizelor. E fatal ca acum să introduci şi contingentarea imperiului şi com­pensaţiile şi tot cortegiul de ur­­­mări nefaste pe care l-am expe­rimentat şi noi din cauza greşelii iniţiale a controlului. Rezultatul final va fi şi în Po­lonia, ca şi la noi, aceiaşi neputinţă a Statului de aşi ţine angajamen­tele faţă de străinătate şi acelaş amestec al biroacraţiei guvernamen­tale în afacerile private, până la asfixia vieţii economice. Motivele politice care dictează a­­semenea măsuri vor fi având valoa­rea lor. Un guvern pus în faţa alternativei de a lua măsuri dra­stice dar salvatoare însă cu sa­crificiul popularităţii şi poate chiar cu riscuri personale pe deoparte iar pe de altă parte de a introduce o măsură care în aparenţă nu jig­neşte decât pe negustori mai mulţi străini de neam­ fi uşor ispitit să aleagă din urmă soluţie. Rezultatul nu întârzie însă să-şi facă apariţia. Toată lumea nemul­ţumită ,şi afaceri scandaloase, cari indignează opinia publică. Controlul devizelor cu tot sis­temul de măsuri accesorii, cari în mod fatal complectează principiul admis nu poate sfârşi în ţări ca România şi ca Polonia decât cu ruine. A. Corteanu - poate această Simţitoare scăderi la Bursa din Paris PARIS, 29 (Rador).­­ Bursa, impresionată defa­vorab­il de tactica electo­­rală pentru alegerile de balotaj, a înregistrat azi scăderi simţitoare. Deşi vânzările nu au fost noi numeroase de­cât ca de obiceiu, nefiind cumpărători scăderile au fost simţitoare. Astfel, acţiunile Băncii Franţei au înregistrat pierderi de 675 puncte, Creditul Lyonnais 56 şi Credit Fortcier de France 645 puncte. De asemenea, Sisu înregistrat scăderi simţitoare la acţiunile in­dustriei chimce şi minie­re. Urcări la bursa din Varşovia VARŞOVIA. 29. (Rador).­­ A­­genţia Pat transmite: Progresul valorilor cu dobândă fixă şi al acţiunilor, progresi înre­gistrat imediat după introducerea noului regim de control al schim­burilor s-au accentuat foarte puter­nic. Titlurile tuturor împrumuturilor de stat şi aproape toate acţiunile au înregistrat urcări la Bursa de valori din Varşovia. T­A 29 Aprilie Bursa continuă să îl© lipsită de interes. Volumul de operaţiuni a fost foarte restrâns. Valorile cu dobândă fixă calme, au oscilat în jurul cursurilor din ajun. Hârtiile bancare au rămas nes­chimbate. Valorile industriale au suferit pe alocuri mici scăderi. Hârtiile de petrol neglijate. Banca Naţională a trimes sediilor şi filialelor ei o circulară cu instruc­­ţiuni amănunţite în legătură cu scadenţa de la 15 Mai a datoriilor de conversiune. In afară de aceasta a mai dat in­strucţiuni în ceea ce priveşte execu­tarea debitorilor cari nu-şî achită ratei© concordatare. ★ Azi expiră termenul până când Banca Naţională plăteşte prima de 38 la sută pentru exporturile efec­tuate înainte de 1 Decembrie 1935. Ministerul de finanţe a trimis vă­milor o circulară în care se arată că urmează să accepte timbrarea fac­turilor în raport cu cursul la care Banca Naţională a României achită devizele pentru mărfurile ce fac o­biectul facturilor la export majorate cu prima de 38 la sută, iar nu după cursul de stabilizare, majorat cu 38 la sută. In consecinţă, la perceperea im­pozitului de timbru de 2 la mie pre­văzut de art. 14 paragr. 13 din le­gea timbrului, se va avea în vedere și dispozițiunile de față. Problemele schimbulu Comitetul internaţional al schim­bului va tine a doua sesiune anuală la Geneva între 4 şi 7 iunie. Cu acest prilej se vor­ examina următoarele probleme: Schimbul între Elve­ţia şi ţările reprezentate. Posibilităţile de apropiere econo­mică între naţiunile blocului-aur şi rolul eventual al acestuia în Euro­pa. Rolul provizoriu al compensaţii­lor private şi condiţiunile acestora. Problema revenirii progresive la libertatea schimbului. importul de mărfuri fără autorizaţie specială ministerul de finanţe a trimis vămilor o circula­ră prin car­e aduce la cu­noştinţă că mărfurile contingentate prin De­cretul Regal care au fost expediate din străi­nătate direct în România până la data de 23 Apri­lie 1936, inclusiv şi vor intra în ţară la 15 Mai 1936 inclusiv, sunt autori­zate la import, fără o au­tor­izaţie de import spe­cială, plătindu-se bine în­ţeles taxele de autoriza­ţie* Problema firelor şi a primelor din exporturile in italia O delegaţie de exportatori va fi primită az de d. ministru Costinescu O delgaţie compusă din d-nii: C. Osiceanu preşedintei© in­dustriaşilor de petrol, Em. Bran­covici preşedintele exportatori­lor de cereale şi N. Costinescu, preşedintele asociaţiei forestie­re va fi primită azi de d. minis­tru Costinescu, căruia îi va în­mâna un memoriu în legătură cu decontarea şi neplata de că­tre Banca Naţională a Româ­niei, a firelor italiene şi a prime­lor aferente, pentru exporturile efectuate sub regimul clearingu­lui cu Italia. Imobilizarea acestor sume de atâta vreme, spune memoriul, fără nici o motivare legitimă, constituie un izvor de mare ca­lamitate pentru comerţul naţio­­nei noi, aceşti bani lipsind din cir­culaţie. Se cere ca d. ministru Costinescu să intervină pentru ca această situaţie de strigătoa­re nedreptate să înceteze cu un moment mai curând. Ideia de a se da firele italiene la liberă negociabilitate, astăzi nu mai e practicabilă, deoarece nu se găseşte întrebuinţare pen­tru această valută, punerea pe piaţă a unei sume atât de mari, la o cerere ca şi inexistentă, ar produce un adevărat „crack” valutar, cu consecinţe incalcu­labile. Se speră că lucrurile nu vor fi împinse atât de departe ca ex­portatorii rămaşi în suferinţă să fie împinşi la o măsură extre­mă, aceea a unui demers în jus­tiţie. Iar se valorifică grâu!.. Ministerul de agricultură pregăteşte un nou regim de susţinere a preţurilor Spre un monopol al comerţului de grâu Apropierea verii pune, ca de obi­ceiu, problema valorificării grâului D. M. Negură, subsecretarul de stat al ministerului de agricultură, a hotărît ca în acest an, să se ocu­pe personal de problemă şi numai după ce îşi va fi întocmit proiec­tul, să convoace pe cei interesaţi, spre a le cere avizul. Din cercurile ministeru­lui de agricultură ni se a­nunţă că, docamdată, se înclină spre o concentra­re a comerţului intern şi extern de grâu, în mâinile instituţiilor de stat. Se vorbeşte chiar de mono­pol. O hotărâre definitivă, însă, nu s’a luat. D. Negură n’a terminat încă lucrarea la care s’a angajat. In schimb, din datele pe care le-a adunat a putut, desigur, să tragă concluzii edificatoare asupra roa­delor date de ultimul „regim de va­lorificare"4. Când, în vara anului trecut, s’a publicat decretul-rege pentru susţi­nerea preţului grâului, s’a prevăzut că acţiunea de susţinere se va face pe trei căi: stabilirea unui preţ minimal, prima de export, şi cumpărarea prin organizaţiile de stat. Preţul minim­,­ a fost stabilit la 34 mii lei vagonul franco staţie pro­ducător. Nu exista, prin urmare, de­cât limita minimă. Grâu­l putea să se urce oricât de mult. Prima de export fusese stabilită la zece mii lei vagonul. Acest fond trebuia alimentat printr’o taxă nouă asupra fainei, de 9000 lei la vagon. Socotelile oficiale erau, astfel, fă­cute încât din produsul taxei pe făină trebuia să se acopere prima de zece mii lei la toate vagoanele de grâu exportat şi să mai rămână un disponibil şi pentru acoperirea chel­tuielilor necesitate de operaţia valo­rificării. Prima de zece mii lei n’a finut decât două luni, căci după aceia, a fost scăzută la şapte mii lei, pentru ca, în sfârşit, după alte câteva luni, să fie scăzută din nou la DOUA MII lei vagonul. Deşi, precum, am spus taxa pe făină a fost pusă pe baza unei prime de export de zece mii lei, deşi încasările pentru fon­dul primelor au fost mai mult de­cât mulţumitoare de vreme ce NU NUMAI ŞASE LUNI S’A ÎNCA­SAT TREI SUTE ŞAIZECI DE MILIOANE LEI. O cifră impresionantă care, până acum, nu se ştie în ce măsură a ser­vit la plata primelor de export. Dar să lăsăm, deoparte, această problemă atât de usturătoare la noi, a primelor de export. Să ve­dem cum a mers acţiunea de valo­rificare. Cel mai simplu mijloc ar fi să comparăm preţul de azi al grâu­lui cu acela din momentul aplicării regimului. Am vedea, atunci, că de la 34 mii lei vag., grâul a trecut la ceva peste 40 mii. In felul acesta s’ar putea trage concluzia că ac­ţiunea de valorificare a reuşit. Nu­mai că o asemenea concluzie ar fi prea pripită, pentru că preţul de azi nu are nici o legătură cu acţiu­nea de susţinere. Când s’a aplicat noul regim, pre­ţurile erau foarte ferme. „Economia de războiu“ a făcut să vindem grâul la preţuri foarte mari. Deosebit de asta, diferitele contracte încheiate şi tendinţa fermă a valutelor străi­ne, a făcut ca preţul grâului să se menţină la un nivel cu totul deose­bit decât cel normal. S-au făcut în­cheieri însemnate la preţul de 50 mii Iei vagonul. Producătorii au vrut să vândă. Au fost sfătuiţi, de factorii oficiali, să nu se grăbească, căci graba lor ar fi stânjenit acţiunea de valorifi­care. Producătorii au ascultat şi au aş­teptat, ca să se trezească astăzi cu cantităţi disponibile, în preajma u­­nei noui recolte, — pe care ne pre­gătim s’o „valorificăm“ şi pe ea, — şi nu le pot vinde decât la un preţ mult mai jos. Iată cum dorinţa de a mulţumi pe producători, mai mult îi nemulţu­meşte. Căci, la sfârşitul unei acţiuni de valorificare, suntem în următoarea situaţie : plătim taxe mari pe făină, prima de export, pur nominală, a fost scăzută la o cincime, iar pro­ducătorii îşi blestemă zilele că au ascultat de sfaturi şi n’au vândut grâul când li se oferea preţ bun. Trh. Arieratele Cota de 5 la sută. Renunţarea la prima de 44 la sută la arierate’ Plata arieratelor cu mărfuri . In momentul când se tratează la Bucureşti convenţiile de plăţi cu Anglia, Germania, Olanda, — când în suspensie sunt convenţii de Plaţi cu Austria şi cu Polonia — o pro­blemă foarte importantă, cea a a­­rieratelor, impune o lămurire. A­­ceastă lămurire e cu atât mai ne­­cesară, cu cât problema arieratelor nu poate sub nici un cuvânt să fie eliminată din ansamblul realităților economice, iar politica noastră co­mercială nu va fi niciodată reală și corespunzătoare nevoilor noas­tre, cât timp vom refuza a o privi clar în faţă. Nici ideea că lichidarea Proble­mei arieratelor s’ar putea face fără o îndrumare conştientă, nici lăsarea acestei probleme în voia soartei nu pot fi soluţiile cele bune. CINCI LA SUTA PENTRU ARIE­RATE Guvernul nostru s’a oprit la for­mula cunosută a repartizării» p®ntru arierat©, a unui coeficient de 5 la sută din totalul devizelor produse de export. Această formula a fost consacra­­tă prin diferit© acorduri de plăţi în­cheiate în ultimul timp şi prin ur­mare ea se integrează azi în siste­mul convenţional ce-l aplicăm în raporturile noastre de plăţi cu străinătatea. Trebue însă să recunoaştem că această formă de lichidare« a arie­ratelor, impusă comerţului, funcţio­nează şchiopătând­ şi nu rezolvă problema în sensul realităţilor co­­merciale. Pentru debitorul român proble­ma arieratelor nu se pune numai prin prisma protecţiei, de care el s© bucură, datorită legilor excepţiona­le şi regimurilor de plăţi ce le poa­­te opune creditorului străin. Da,­­ sunt debitori cari se pot pune la a­­dăpostul acestor protecţii. Legături­le comerciale ce le au foart© mulţi importatori şi în deosebi industria­­şii noştri cu străinătatea, sunt însă adesea de aşa natură, încât, mai pu­ternice decât protecţia ,,de jure“, d® care ei pot profita, sunt anglaja­­mente morale şi obligaţiile, rezul­tând dintr-o stare de fapt, care nu-i scutesc pe aceşti datornici de a plăti arierate, chiar peste coeficien­tul impus de convenţiile de plăţi în­cheiate.­­ “ Acest caz e destul de frecvent în practica noastră comercială, şi în special, firmele mari şi prin urmare marii debitori» sunt tocmai acei, cari suferă în prima linie. Iată deci cum reglementarea, de­cretată de autoritatea de stat, nu e îndestulătoare ca să rezolve o pro­blemă atât de arzătoare. Nu trebue să nesocotim nici punctul de ve­dere al creditorului străin. E greu, şi aci nu încape îndoială, să te vop­seşti ani de zile de sume, ce-ţi sunt datorate şi să nu ai nici folosinţa acestor bani, nici cea mai mică do­D. Mitiţă Constantinescu, guver­natorul Băncii Naţionale, preocupat de această problemă a primit ori o delegaţie a industriaşilor din Ro­mânia, condusă de d. N. Teodore­­scu fost ministru şi cu această oca­zie d-sa a contribuit în mod hotărî­­tor la îndrumarea problemei arie­ratelor pe calea bună. Ca urmare l­a sugestiile făcute de industriaşi, d. M­iţă Constantinescu a făgăduit, că va cere delegaţiei E­­conomice a guvernului să se ocupe principial de problema arieratelor. În acest caz met©« E greşită concepţia că nu e nici o grabă să plătim aceste arierate. Această credinţă nu e negusto­rească. Intr’o formă sau alta ele vor trebui plătite şi cu cât vom găsi mai devreme o cale de înţele­gere, cu atât vom reuşi mai cu­rând să ne însănătoşim moneta şi să normalizăm schimburile noastre cu străinătatea. i­­­t . Plata arieratelor o putem face numai cu mărfuri. Precum Italia ne-a plătit mărfu­rile noastre cu preţuri, cari erau cu 100 la sută peste preţul mondial şi astfel a reuşit să lichideze în şase luni aproape un miliard de lei arie­bândă. In astfel de condiţii e clar că problema arieratelor, astfel cum e rezolvată de diferitele convenţii de plăţi, nu poate fi considerată ca aranjată pentru creditor. Creditorii străini îşi dau seama de acest lucru şi cei cu legături se­rioase în România, cei ce de dece­nii cunosc piaţa noastră, cei ce­ au câştigat şi au pierdut bani la noi, înţeleg foarte bine că e nevoie de căutarea unei formule, care peste li­tera convenţiilor să aibă consimţă­mântul părţilor interesate. Pentru ca acest lucru să se reali­­zeze, e nevoe de o colaborare con­certată a tuturor părţilor cari pot contribui la rezolvarea chestiunii a­­rier­atelor, ca da* romîl&Bâ efe aproape 500 milioane* adunat din prime valutare, să se a»­fecteze o sumă, care să facă posibilă scutirea tu»­tiuror arieratelor scaden­te înainte de 16 Iunie 1935, de prima valutară de 44 la sută. Această soluţii va fi primită cu multă mulţumire de debitorii intere­­satî, dar să nu uităm că fără o con­tribuţie directă a părţilor, nu se va ajuns© la o lichidare rapidă a a©e­­iinr datorii. ^ "• rate, astfel celelalte ţări creditoa­re, trebuie să ne înlesnească plata arieratelor prin cumpărări de măr­furi. Pe calea mărfurilor, credito­rul englez sau olandez, sau belgian va găsi singurul mijloc să primea­scă imediat sau în scurt timp dato­riile, ce par nelichidabile. Consimţind să-şi reducă o parte din creanţă, şi cu concursul debito­rului român, creditorul străin e în măsură să ÎNLESNEASCĂ PĂ­TRUNDEREA PE PIAŢA LUI NA­ŢIONALA de mărfuri româneşti, cari nau debuşeu, ori nu pot concu­­ra acolo cu alte mărfuri, ori n’au (Continuare în pag. 111-a) Renunţarea la prima de 44 la sută la arierate Plata arieratelor cu mărfuri Situaţie tulbure in Austria PARIS, 29 (Rador). — Teama de o lovitură de Stat In Austria prind© tot mai multă consistenţă în cercurile bine informate din Paris, unde se subliniază îndeosebi ştirile alarmante primite în cursul nopţii trecute de la Londra. Se crede că Germania se bizue atât pe neînţelegerile actuale din Europa, cât şi pe neînţelegerile in­terne din Austria, de care propa­gandiştii naţional-socialişti nu sunt străini, împrejurarea că Franţa este încă ocupată de rezolvarea chestiunii re­nane şi în plină perioadă de ale­geri, că Italia se află angajată în Africa şi că Anglia evită să ia an­gajamente precise în basinul du­nărean ar însemna un moment bi­ne ales. „L’Oeuvre” sub semnătura d-nei Genevieve Tabouis, scrie: „De la călătoria făcută de sir Au­sten Chamberlain la Viena, cercu­rile de la Foreign Office se arată tot mai pesimiste asupra situaţiei a­­cestei ţări. La Paris şi la Londra se aşteaptă dealtfel ca la primul semn de agitaţie internă în Austria, — probabil la Linz, — Germania să anunţe oficial toate guvernele că îşi închide frontierele şi că ni­meni nu mai poate trece în sau veni din Austria. In felul acesta Reichul va stabili că este în afară de cauză. „Parisul şi Londra, dacă ar dori să întreprindă ceva, şi-ar vedea ac­ţiunea lor în Austria foarte com­plicată, dat fiind că legile Socie­tăţii Naţiunilor nu s’ar putea aplica lesne într’un caz unde Reichul nu s’ar arăta şi în care numai poli­tica internă a Austriei ar putea fi încriminată”. Trupe austriace la frontiera Germaniei LONDRA 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei Reuter la Viena anunţă că Austria trimite conţin a­gente de trupe de la Vie­na şi din provinciile o­­rientale la Salsburg şi în Tirol. Cauza acestor miş­cări de trupe ar fi că s-au primit informaţii semna­lând o activitate militară germană la frontiera au­striacă. . * VIENA» 29 (Rador). __ Oraşul s’a deşteptat azi dimineaţă plin de svo­­nuri din cele mai alarmante. Se afirma că o parte din garnizoana Vienei ar fî plecat în spre Tirol, iar alte cari se pretindeau bine infor­maţi» anunţau chiar că frontiera TE­roiului ar fi fost închisă. Corespondentul Agenţiei Havas la Viena telegrafiază însă că toate aceste svonuri nu corespund situa­­ţiei reale care, dacă este dificilă, nu e întru nimic mai gravă decât pâna în prezent. Cât priveşte mişcării© de trup© fără a se da lămuriri despre întin­derea lor şi data când s’au făcut, de spun© că ele n’au nicio legătură cu situaţia internaţională actuală, in cercuril© oficiale se afirmă cu tărie că Austria est© pregătită pentru orice surpriză. Deasemenea pare sigur că pentru moment nu se aşteaptă la Viena nimic deosebit şi că niciun simptom care să îndreptăţească vreo îngri­jorare deosebită n’a fost înregis­trată în momentul de faţă. ic­­­i LONDRA, 29 (Rador). — Agen­ţia Reuter anunţă din Berlin: Ştirile despre mişcări de trupe austriace la frontiera germană sunt considerate aci ca mistificatoare, — s’a declarat de la Wilhelmstrasse corespondentului Agenţiei Reuter. Astfel de svonuri au circulat de câtva timp, iar întrucât priveş­te o activitate din partea Germaniei, svonurile sunt absolut lipsite de tem­eiu, — s’a declarat din aceeaşi sursă. Danzigl aderă la acor­dul comercial polono- M­lanic Orașul liber Danzig a aderat la acordul comercial dintre Polonia și Marea Britani®.

Next