Argus, iunie 1936 (Anul 26, nr. 6940-6963)
1936-06-01 / nr. 6940
iS*' .*v ! 6 FA 6IH 1 ANUL XXV No.6940 NOUL MODEL 8 CILINDRI iucuresti, PAlATUL BiBLOP TefefM 309.64 217.48 ABONAMENTE: in străinătate Un an 2200 Lei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 3 lei in țară, 6 lei in străinătate. in țară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 ^ ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05.44 Luni 1 iunie 1938 NOUL MODEL 8 CILINDRI cnemeşti, PALATUL CIELOF Telefon 200.64 217.45 PUBLICITATEA se primesc la administraţia ziarului ?i la toate agenţiile de publicitate Tragedia porturilor dunărene O delegaţie de parlamentari gălaţeni şi brăileni, în frunte cu d. Victor Slăvescu, fostul ministru de finanţe a intervenit de curând la primul ministru, ca să vină în ajutorul celor două mari şi înfloritoare, pe vremuri, oraşe ale României mici Galaţi şi Brăila. Problema celor două porturi dunărene şi, în genere, a tuturor porturilor noastre fluviale, este fără îndoială una dintre cele mai caracteristice înfăţişări ale economiei naţionale române, după răsboiul de întregire, împotriva tuturor aşteptărilor, fireşti când se înfăptuise unitatea naţională, viaţa porturilor dunărene, şi to special viaţa Galaţilor şi a Brăilei, în loc să se desvolte mai mult, s’a ruinat. Sărăcia şi mizeria s’au întins atot-stăpânitoare în cele două porturi, unde câştigarea pâinei zilnice nu fusese, niciodată, o problemă greu de deslegat pentru omul harnic. Centre orăşeneşti desvoltate într’un ritm ameţitor după pacea dela Adrianopole (1829), când, prin deschiderea navigaţiei internaţionale a strâmtorilor Mării Negre, se valorifica, în sfârşit, drumul de apă al Dunării, Brăila şi Galaţii au însemnat, până la marele răsboi, linia de nivel care arăta necontenita prosperitate a ţării. Deşi cu o populaţie foarte amestecată, atrasă de putinţa afacerilor comerciale de tot felul (Greci, Evrei, Armeni, Bulgari, etc.), atât Galaţii, cât şi Brăila au fost, totuşi, centre de minunată energie românească în toate direcţiile de activitate, adevărate cuptoare pentru călirea însuşirilor naţionale prin atingerea cu elementele streine. Răsboiul şi întregirea naţională în loc să sporească activitatea celor două porturi, odată cu bucuria neamului ajuns în graniţele lui fireşti, a scăzut-o până aproape de distrugere, împrăştiind jalea şi suferinţa în toată această parte de ţară, odinioară aşa de fericită. Căci nu trebuie să pierdem din vedere fapt că bunăstarea oraşelor-porturi se resimţea până departe, în regiunile învecinate din interior (hinterlandul, cum se spune). Populaţia ţărănească se folosea în egala măsură cu muncitorii manuali şi căruţaşii din port, de marea activitate a Brăilei, a Galaţilor, ca şi a tuturor celorlalte porturi din susul Dunării. Pricina, mai bine spus pricinile decăderii, sunt multe şi destul de bine cunoscute, dar măsurile de îndreptare se încearcă tot pe delatori, cu cârpeli cari amintesc povestea anteriului lui Arvinte sau cu inovaţii menite să distragă atenţia şi să potolească o clipă durerile, fără lecuire. Reforma agrară, în condiţiile uşuratece în care a fost făcută, a scăzut disponibilul de export prin reducerea cantitativă şi, mai ales, calitativă a agriculturii noastre, odată cu sporul consumaţiei directe a producătorilor înşişi. Adăugaţi la acestea apariţia ţărilor agricole noui, din afară de Europa, desvoltate şi organizate pentru o producţie superioară în timpul răsboiului, pentru a înţelege neputinţa agriculturii noastre decăzute, de a se menţine în lupta de concurenţă. Apoi, politica generală de economie dirijată şi de autarhie, care a desorganizat până la paralizie comerţul internaţional, a dat, la noi, printr’un intervenţionism de Stat exagerat, rezultatele care se văd, cu uşurinţă, la Galaţi şi, mai ales, la Brăila Afacerile scandaloase, care dau de lucru justiţiei, deoparte, şi demagogia politică pe teme de natură economică, de alta, sunt urmările obişnuite de imoralitate şi de lenevire ce se nasc din economia „dirijată“ de oamenii streini cu totul vieţii economice. Fără descătuşarea vieţii economice a ţării, din lanţurile economiei dirijate, spre a reda avântul iniţiativelor individuale şi a trezi puterile fireşti în lupta de concurenţă, nu poate fi îndreptare pentru economia României întregite, şi nici speranţe de mai bine, pentru viaţa porturilor dunărene. Cu cârpeli de tarife C. F. R. între Contsanta, Brăila şi Galaţi, cu povestea spărgătoarelor de ghiaţă pentru întreţinerea navigaţiei dunărene pe timp de iarnă sau, în sfârşit, cu planuri de înlăturare a manipulărilor mecanice la încărcare-descărcare de mărfuri spre a da de lucru braţelor încrucişate ale muncitorilor flămânzi, nu se poate îndrepta o situaţie care este urmarea stării economice generale şi a stării economiei româneşti în spe-Neavând marfă de export, chiar în vremea de plină activitate din toamnă, după recoltă, la ce ne-ar servi spărgătoarele de ghiaţă, pe sectorul fluvial de la Brăila până la Sulina? Ca să facem import în timpul iernei după ce n’am exportat aproape de loc toamna, ca şi în restul anului, fiindcă n’am avut marfă? Singurul export, care s’a menţinut în lupta de concurenţă cu producătorii streini, pe piaţa lumei, şi care însemnează postul cel mai mare în balanţa comerţului nostru extern, au fost şi au rămas produsele petrolifere, întreprinderile capitaliste de petrol, în mare parte streine, au rămas singurele care au ştiut să se adapteze împrejurărilor pieţii internaţionale fiindcă sunt scutite de amestecul demagogiei electorale în procesul de producţie. Ele au îndurat şi poartă din grau sarcinele fiscale, sub diferite denumiri, pe care Statul, în goană după fonduri, i le aruncă în spinare, fără menajamentul ce isvorăşte din socoteli electorale în alte materii impozabile. Exportul de petrol prin Constanţa dă chiar iluzia bunei stări prin comparaţie cu Galaţi-Brăila şi provoacă gelozii lesne de înţeles, după cum aceleaşi sarcini aruncate asupra industriei de petrol şi la Giurgiu, ca la Constanţa, au înlesnit impunătoare lucrări edilitare, ce nu se pot nici închipui la Galaţi, Brăila sau în alte porturi dunărene. Transformări civilizatorii de înfăţişare exterioară, pentru sezonul balnearclimateric la Constanţa, dar care n’au nici o legătură cu turismul şi balneologia, ci sunt urmarea sarcinelor impuse industriei de petrol. Fireşte că asemenea înşelări asupra adevăratei realităţi, ca în conturile de contabilitate falsificate, sunt pricina zăpăcirii obşteşti în privinţa pricinilor de mizerie şi de sărăcie din porturile dunărene ale ţării întregite. Lipsa de prevedere a guveranţilor dela reforma agrară, a mers aşa de departe încât n’am ştiut, la timpul potrivit, când ne copleşeau cererile Poloniei şi Cehoslovaciei pentru zone libere în porturile noastre, să îndrumăm comerţul lor de import-export în transit, pe la noi, spre a acoperi, cel puţin pentru viaţa porturilor, sărăcia noastră în activitatea de export propriu. Vânzarea cerealelor iugoslave prin mijlocirea Brăilei a venit, un moment, fără nici o încurajare oficială, să ne dea iluzia reluării de activitate, dar prăbuşirea unor firme ca a fraţilor Podimatopol ne-a readus la trista realitate, fără nici o cruţare şi fără vreo perspectivă nouă. Câţiva ani mai târziu, exact în 1931, când începuse exportul petrolifer din Rusia sovietică spre Europa centrală, pe calea Dunării internaţionale, cu vădit scop de dumping, ne-am pomenit chiar ca din capete înfierbântate şi lipsită de logică, porniseră idei duşmănoase contra unui vecin concurent cu care nu aveam raporturi diplomatice. Se uitase prea uşor permanentul nostru interes la libertatea navigaţiei dunărene, indiferent de simpatii sau antipatii politice ori de concurenţa economică. Tragedia porturilor noastre dunărene nu e decât tragedia economiei noastre. Leacul nu poate veni, însă, din cârpeli sau din descântece băbești. N. Daşcovici Conferinţa strâmtorilor ANKARA 30 (Rador). — Agenţia Anatolia anunţă: Credem a şti că d. Rustu Arras, ministrul afacerilor străine a trimis invitaţii miniştrilor de afaceri străine ai statelor interesate rugându-i să trimită delegaţii la conferinţa „strâmtorilor” ce se va ţine la Montreux în ziua de 26 iunie. Neorocire minieră BERLIN, 30 (Rador). — In minele Delbrück Hindenburg, din Silezia de Sus, s’a dărâmat telemei galerii în timpul lucrului. Un miner a fost omorât și un altul s’a ales cu răni grava. un O noua sporire a preţurilor la aur D. ing. Cerchez directorul general al soc. R. I. M. M. A. a fost primit ori în audienţă de tf. guvernator Mitiţă Constantinescu. S-a discutat chestiunea sporirii preţului aurului în vederea intensificării producţiei. Principial Banca Naţională a căzut de acord să se sporească prețul aurului. PIAŢA 30 Mai Sporirea disponibilului de import pentru trimestrial II, hotărâtă de Delegaţia economică a guvernului va fi comunicată de către Banca Naţională Direcţiunea Reglementării a comerţului exterior abia Miercuri. Eliberarea autorizaţiilor de import va începe după toate probabilităţile peste 10 zile. Bursa a fost bine dispusa. S’au încheiat transacţiuni numeroase. Rentele româneşti cotate în străinătate au fost ferme, cele interne au cedat mici diferenţe- Renta stabilizării s’a urcat dela 44 şi un sfert la 45 şi trei sferturi, renta desvoltării dela 32 şi trei sferturi la 33 şi jumătate. Valorile industriale susţinute. Acţiunile Letea s’au urcat dela 640 la 655, Reşiţa dela 445 la 455 T. B. dela 1350 la 1390. Valorile de petrol au înregistrat pe alocuri mici plusuri. Acţiunile Credituluiminier s’au urcat dela 245 la 255, I. R. D. P. dein 45 la 50. Redeventa de la 140 la 150 ■k Acordul technic pentru executarea convenţiei de plăţi încheiată cs® Anglia a fost semnat ori la ora I d. a. în cabinetul de lui M. Constantinescu guvernatorul Băncii Naţionale, in prezenţa delegaţiei engleze în frunte cu d. R. Moare ministrul plenipotenţiar al Angliei din Bucureşti. Acordul nu va fi publicat fiindcă deşi nu are caracter secret, conţine numai condiţiunile technice ale acordului semnat de d. dr. Costinescu. Partea cea mai importantă a acordului technic este acea care se referă la rezervarea unei cote de devize din valoarea exportului de petrol pentru plata importului făcut de societăţile petrolifere din Anglia sau America. Se mai rezervă societăților de petrol, in afară de 10 la sută prevăzute în legea devizelor din 15 Aprilie 1935 o cotă de 20 la sută* Cota aceasta se depune pe un cont special şi va fi întrebuinţată cu aprobarea prealabilă a băncii Naţionale. ★ Mâine Luni fiind sărbătoare Banca Naţională şi bursa vor fi închise ★ Cursul mărcii germane a rămas ori la 35.70. Cursul coroanelor cehe s’a urcat la 66.10. Şilingul austriac s’a urcat deasemenea cu câteva puncte, fiind cotat la 38.95—32.05. Celelalte devize negociabile au rămas neschimbate. D. guvernator Mitiţă Constantinescu va relua audienţele Marţi Pe viitor însă d-sa nu va mai primi în audienţă decât pentru chestiuni cari nu pot îi rezolvate de serviciile respective. Solicitatorii de audienţe vor fi îndreptaţi de către cabinetul guvernatorului, serviciilor respective. 7* * Protocolul pentru asigurarea transferului romanesc in Frama Furniturile de produse petrolifere Dăm mai jos protocolul care însoţeşte acordurile semnate la Paris şi prin care se reglementează atât felul cum se va face transferul, cât şi livrările de produse petrolifere către guvernul francez. Ţinem să arătăm că, în ciuda optimismului manifestat la începutul exilat prof Guvernul Regal al României , cerut guvernului Republicei Franceze să intre în negocieri pentru remedierea dificultăţilor de transfer pe care le-a întâmpinat şi să caute, prin eforturi comune, mijloace menite a înlesni transferul angajamentelor României în Franţa. In acest scop, cele două guverne au început negocieri, cari au dus la: I. Incheerea unui acord privitor la plăţile comerciale; II. Atribuirea de contingente; III. Incheerea unui aranjament privitor la cesionarea redevenţelor de petrol ale Statului Român. I. Guvernul francez, doritor a înlesni transferurile cari sunt în sarcina României, a acceptat să treacă dela 40 la 50 la sută (cincizeci la sută) cota partii de devize libere, lăsată la dispozîțîa României, din importaţiunile române în Franţa şi Algeria. II. In acelaşi spirit, Guvernul francez, doritor de a asigura produselor româneşti noul debuşee în Franţa, a acordat României conţin, genie suplimentare şi anumite înlesniri comerciale, fără de a prejudicia drepturile decurgând pentru România din Tratatul de comerţ franco-român din 27 August 1930 şi avonanţele sale-Guvernul francez s-a angajat de asemeni să importe din România, pentru nevoile aviaţiei militare, o cantitate de 25.000 (douăzeci şi cinci mii) tone de benzină de aviaţie, în cursul anului 1936, fără a prejudicia importurile de benzină de linii prezente, nu s’au făcut încă formalităţile de ratificare ale acordurilor semnate la 7 Februarie a. c„ fapt din care se poate deduce că ELE NU VOR FI APLICATE PE ZIUA DE 1 IUNIE, aşa cum s’a anunţat aviaţie, cari ar fi eventual destinate altor servicii sau distribuite în Franța sau în Colonii, protectorate sau teritorii sub mandat francez. III. Guvernul român se angajează, pe de altă parte, să efectueze, timp de douăsprezece ani, începând de la data punerii în vigoare a acordurilor mai sus citate, sumele rezultând din vânzarea regleventelor de petrol, până la concurenţa unui maximum de 750.000 pe an, la reglementări de făcut In Franţa. Pentru executarea acestui angajament, guvernul francez va da toate directivele organismului sau societăţii care, cu agrementul său, va accepta sa semneze, cu ministerul de comerț și de industrie al României, un contract pentru cumpărarea redeventelor Statului Român. Acest organism sau societate se va angaja să plătească în deviza libere contravaloarea exportului acestor redeverite. Asupra acestei sume o anuitate de GO.OOO.OOQ (şase zeci milioane) de franci va fi afectată plăţii comenzilor de material de apărare cari au fost sau vor fi făcute de Statul român în Franţa. Solehil va trebui să servească reglementarea totalului angajamentelor României în Franţa. Acest contract va putea fi denunţat de către guvernul român, după trecerea unui termen de trei ani, începând cu intrarea în vigoare a acordurilor mai sus citate cu un preaviz de şase luni, cu condiţia ca contravaloarea furniturilor de material de apărare naţională a cărei plată treime asigurată prin anuitatea mai sus prevăzută, să fie în întregime plătite şi transferate. Pentru înlesnirea executării acestui contract, cele două guverne sunt de acord de a se însera în numitul contract şi în condiţiile care îi vor fi precizate, următoarele dispoziţii: 1) Guvernul român consimte să exporte în Franţa până la 250.000 tone petrol brut anual. 2) E înţeles că în cazul că acest export de 250.000 tone de petrol, adăugate la cantitatea de petrol brut provenit din redevenţele cumpărate în condiţiile numitului contract de către rafinăriile româneşti la organismul sau societatea menționată mai sus, va fi inferioară cantităţii livrate în virtutea aliniatului I, al paragrafului III, guvernul francez va lua măsuurile necesare pentru a cumpăra României, un supliment de produse albe provenite din aceste redevenţe, putând atinge 200 de mii tone anual. Exporturile româneşti prevăzute la punctul 1 şi 2 se vor face in afară de clearing şi ca supliment al importurilor normale, şi a importurilor de benzină de aviaţie prevăzute la paragraful II, de mai sus. Făcut la Paris, în dublu exemplar, la 7 Februarie 1936. Semnat: VICTOR ANTONESCU Semnat: MARCEL REGNIER GEORGES BONNET întocmirea decretului-lege pentru investiţiile la industria auriferă Am ţinut în curent pe cetitorii noştri cu proectul de decretlege al guvernului în legătură cu investiţiile de aur. In linii mari, proectul ministerului de industrie şi comerţ, a fost adoptat fără a se purcede însă la redactarea unui jurnal al consiliului de miniştri întrucât Banca Naţională a făcut rezerve asupra unor chestiuni de detaliu, dar de o deosebită importanţă. Printre aceste chestiuni de detaliu, două sunt în special acelea de a căror bună soluţionare depinde realizarea PRACTICA a nounei investiţii aurifere: fixarea preţului devizelor ce urmează a fi plătite pentru cota liberă de aur şi procentul de aur liber la exportIn ce priveşte prima chestiune Banca Naţională, care e cazul să arătăm, nu înţelege sub nici un chip să permită exportul propriu zis al aurului, vrea să plătească cota liberă rezultată din nouile investiţiuni în devize forte, dar nu la cursul mondial, ci la cursul Londrei şi fără prima de 38°/«. Ministerul de industrie s’a opus categoric acestei socoteli a institutului de emisiune şi a cerut ca Banca Naţională să-şi asume responsabilitatea de a plăti deverin pentru cota liberă ce-i va fi dată de producători la cursul mondial, adică la preţul pe care l-ar putea realiza cei de mai sus dacă ar fi lăsaţi să-şi valorifice singuri producţia pe piaţa externă. Guvernul s-a solidarizat cu acest punct de vedere al ministerului de industrie şi e probabil că şi Banca Naţională nu va mai continua să facă opoziţie. A doua chestiune, cea mai importantă, reprezintă o sensibilă divergenţă între ministerul de industrie şi societăţile străine cu intenţii serioase de a investi capitaluri însemnate în industria auriferă din ţară. Reprezentanţii capitalurilor străine susţin că procentul de 10 la sută — cota liberă de export de aur — ce li s’a fixat de către delegaţia economică a guvernului pentru cantitatea minimală de 200 kgr. aur — supraprodus — nu poate îngădui învestirea de capitaluri fiindcă in asemenea condiţiuni nu se poate avea nici un randament, necum un câştig pentru acei care vor să plaseze mari capitaluri într’o industrie de prim ordin a ţării. E drept că şi aceşti 10°/« au fost obţinuţi printr’o îndelungă persuasiune a ministerului de industrie pe lângă Banca Naţională dar, cum am arătat, nu corespund intereselor producătorilor serioşi. De aceea, ministerul de industrie , care nu înţelege să dea la iveală un proect născut mort, ci un decret-lege, care să aibe rezultate practice în sensul punerii în mişcare, graţie capitala(Continuare în pag. II-a) D. Titulescu a comunica M. S. Regelui rezultata întrevederilor de la Belgrad BELGRAD,130 (Rador). —g. Stoiadinovici, preşedintele consiliului, a cinat aseară la legaţia României, împreună cu d. Titulescu. Azi dimineaţă d- Ticulescu a fost primit în audienţă de A. S. R. Principele Paul, care l-a reţinut la dejun. La acest dejun a luat parte deasemeni d. Stoiadinovici cu d-na şi d. Gurănescu cu d-na. La ora 17 d. Titulescu a părăsit cu avionul Belgradul, plecând direct la Constanţa, spre a raporta M-S. Regelui Carol II asupra conversaţiilor avute cu privire la vizita Principelui Regent Paul la Bucureşti. D. Stoiadinovici a însoţit pe D. Tituiescu la aerodrom. * Avionul, pe bordul căruia a călătorit d. Tituiescu, a sosit la Constanţa după trei ore şi 5 minute de la plecare. Declaraţiile făcute presei D. Tituiescu a declarat ziariştilor : — „Scriţi că Marţi am fost la Paris, Miercuri la Viena, Joi la Bucureşti, Sâmbătă la Constanţa. Aşa a cerut serviciul şi am obţinut rezultate admirabile. Nu pot spune mai mult socotind că vorbele mele au destul înţeles şi sunt destul de îmbucurătoare“. ^ \ -*î PN. Greva lucrătorilor metalurgişti din Franţa PARIS, 30 (Rador). — Deşi greva lucrătorilor metalurgişti este pe cale de a fi soluţionată, în cursa zilei de azi a mai declarat grevă şi personalul de la alte fabrici metalurgice. Astfel azi dimineaţă au încetat lucrul angajaţii întreprinderilor Nithard şi Decoman din Argenteuil şi fabrica de autocamioane Reande. Lucrătorii au părăsit uzinele Brandt din Chatillon şi uzinele Farman. La întreprinderile Saurer şi Ci,troen negocierile lasă să se între, vadă o soluţie repede a conflictului dintre patroni şi lucrători. Se afirmă că la topitoriile Bassinore din Boulogne şi la uzinele Lacorne din Becontes Bruyeres, lucrătorii grevişti instalaţi în ateliere ar fi făcut prizonieri pe delegaţii patronilor şi refuză să-i elibereze până ce revendicările muncitorilor nu vor fi fost satisfăcute. Eri a circulat svonul că în curând vor declara greva „braţelor încrucişate’’ şi lucrătorii din industria alimentară precum şi chelnerii din cafenele şi restaurante. Se pare însă că o asemenea grevă nu va isbucni înainte de mijlocul săptămânii viitoare. (Continuare în pag. 111-a) Din refren descuiat Mofii şi Prima Societal© Română de Explosivi Împotriva Primei Societăţi Române de Explosivi din Făgăraş, se aduc de câtva timp linele critici. E şi de astădată vorba de interesele Moţilor, de existenţa şi viitorul lor, de admirabili ostaşi ai lui Horia, Cloşca, Crişan şi ai marelui Avram Iancu... Ce, de vorbe mari! Nu ştim cum se face, dar observăm de mult acest fenomen, că în Ardeal, ori de câte ori, anumite interese politice, economice sau de altă natură, obligă pe unii să critice anumite întreprinderi, se invocă pe primul plan MOŢII. E un refren, care s’a deochiat un aşa hal, de o vreme încoace, în cât după ce a servit la săvârşirea şi justificarea unei crime inutile acum câţiva ani — e deajuns să vezi pe Moţi invocaţi ca principal argument într’o discuţie sau critică oarecare, pentru ca să ştii îndată şi dea dreptul că îndărătul cântecului, se, ascunde o cauză nedreaptă un anumit scop, adeseori străin şi de interesele şi de nevoile marilor ostaşi... ai lui Horia, Cloşca şi Crişan. Se face astfel un serviciu absolut negativ ţăranilor din munţii Apuseni, cari, atunci când vor avea să-şi apere cu adevărat interesele şi nevoile lor proprii nu vor mai fi crezuţi, presupunându-se că şi în acea împrejurare se ascund îndărătul cererilor formulate de binevoitorii lor, cine ştie ce interese. In cazul primei soc. române de explosivi din Făgăraş, se aduce acum tot o astfel de campanie în care leii motivul, sunt moţii- Moţii ar cumpăra scump materialul explosibil de la fabrica de explosivi. De aceia „viaţa înfloritoare a dispărut şi mizeria a căzut pe capul moţilor şi a întregii regiuni aurifere din munţii apuseni”. Tot de aceia moţii au luat dru