Argus, iunie 1936 (Anul 26, nr. 6940-6963)

1936-06-01 / nr. 6940

iS*' .*v ! 6 FA 6IH 1 ANUL XXV No.6940 NOUL MODEL 8 CILINDRI iucuresti, PAlATUL BiBLOP TefefM 309.64 217.48 ABONAMENTE: in străinătate Un an 2200 Lei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 3 lei in țară, 6 lei in străinătate. in țară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 ^ ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director GRIGORE GAFENCU TELEFON: 3.05.44 Luni 1 iunie 1938 NOUL MODEL 8 CILINDRI cnem­eşti, PALATUL CIELOF Telefon 200.64 217.45 PUBLICITATEA se primesc la administraţia ziarului ?i la toate agenţiile de publicitate Tragedia porturilor dunărene O delegaţie de parlamentari gă­­laţeni şi brăileni, în frunte cu d. Vic­tor Slăvescu, fostul ministru de fi­nanţe­ a intervenit de curând la pri­mul ministru, ca să vină în ajutorul celor două mari şi înfloritoare, pe vremuri, oraşe ale României mici Galaţi şi Brăila. Problema celor două porturi du­nărene şi, în genere, a tuturor por­­turilor noastre fluviale, este fără în­doială una­ dintre cele mai caracte­ristice înfăţişări ale economiei na­ţionale române, după răsboiul de în­tregire, împotriva tuturor aşteptărilor, fi­­reşti când se înfăptuise unitatea naţională, viaţa porturilor dunărene, şi to special viaţa Galaţilor şi a Brăilei, în loc să se desvolte mai mult, s’a ruinat. Sărăcia şi mizeria s’au întins a­tot-stăpânitoare în cele două porturi, unde câştigarea pâi­­nei zilnice nu fusese, niciodată, o problemă greu de deslegat pentru omul harnic. Centre orăşeneşti desvoltate în­­tr’un ritm ameţitor după pacea dela Adrianopole (1829), când, prin des­chiderea navigaţiei internaţionale a strâmtorilor Mării Negre, se valo­rifica, în sfârşit, drumul de apă al Dunării, Brăila şi Galaţii au însem­nat, până la marele răsboi, linia de nivel care arăta necontenita pros­peritate a ţării. Deşi cu o populaţie foarte amestecată, atrasă de putin­ţa afacerilor comerciale de tot fe­lul (Greci, Evrei, Armeni, Bulgari, etc.), atât Galaţii, cât şi Brăila au fost, totuşi, centre de minunată e­­­nergie românească în toate direc­ţiile de activitate, adevărate cup­toare pentru călirea însuşirilor na­ţionale prin atingerea cu elementele streine. Răsboiul şi întregirea naţională în loc să sporească activitatea celor două porturi, odată cu bucuria nea­mului ajuns în graniţele lui fireşti, a scăzut-o până aproape de distru­gere, împrăştiind jalea şi suferinţa în toată această parte de ţară, odi­nioară aşa de fericită. Căci nu tre­buie să pierdem din vedere fapt­ că bună­starea oraşelor-porturi se resimţea până departe, în regiunile învecinate din interior (hinterland­ul, cum­­ se spune). Populaţia ţărănească se folosea în egala măsură cu muncitorii ma­nuali şi căruţaşii din port, de ma­rea activitate a Brăilei, a Galaţilor, ca şi a tuturor celorlalte porturi din susul Dunării. Pricina, mai bine spus pricinile decăderii, sunt multe şi destul de bine cunoscute, dar măsurile de în­dreptare se încearcă tot pe dela­tori, cu cârpeli cari amintesc pove­stea anteriului lui Arvinte sau cu inovaţii menite să distragă atenţia şi să potolească o clipă durerile, fără lecuire. Reforma agrară, în condiţiile uşu­­ratece în care a fost făcută, a scă­zut disponibilul de export prin re­ducerea cantitativă şi, mai ales, calitativă a agriculturii noastre, o­­dată cu sporul consumaţiei directe a producătorilor înşişi. Adăugaţi la acestea apariţia ţărilor agricole noui, din afară de Europa, desvol­tate şi organizate pentru o produc­ţie superioară în timpul răsboiului, pentru a înţelege neputinţa agricul­turii noastre decăzute, de a se men­ţine în lupta de concurenţă. Apoi, politica generală de economie diri­jată şi de autarhie, care a desorga­­nizat până la paralizie comerţul in­ternaţional, a dat, la noi, printr’un intervenţionism de Stat exagerat, rezultatele care se văd, cu uşurin­ţă, la Galaţi şi, mai ales, la Brăila Afacerile scandaloase, care dau de lucru justiţiei, deoparte, şi de­magogia politică pe teme de natură economică, de alta, sunt urmările obişnuite de imoralitate şi de lene­­vire ce se nasc din economia „diri­jată“ de oamenii streini cu totul vieţii economice. Fără descătuşarea vieţii econo­mice a ţării, din lanţurile economiei dirijate, spre a reda avântul iniţia­tivelor individuale şi a trezi puterile fireşti în lupta de concurenţă, nu poate fi îndreptare pentru economia României întregite, şi nici speranţe de mai bine, pentru viaţa porturilor dunărene. Cu cârpeli de tarife C. F. R. în­tre Contsanta, Brăila şi Galaţi, cu povestea spărgătoarelor de ghiaţă pentru întreţinerea navigaţiei du­nărene pe timp de iarnă sau, în sfârşit, cu planuri de înlăturare a manipulărilor mecanice la încărca­­re-descărcare de mărfuri spre a da de lucru braţelor încrucişate ale muncitorilor flămânzi, nu se poate îndrepta o situaţie care este ur­marea stării economice generale şi a stării economiei româneşti în spe-Neavând marfă de export, chiar în vremea de plină activitate din toamnă, după recoltă, la ce ne-ar servi spărgătoarele de ghiaţă, pe sectorul fluvial de la Brăila până la Sulina? Ca să facem import în timpul iernei după ce n’am expor­tat aproape de loc toamna, ca şi în restul anului, fiindcă n’am avut marfă? Singurul export, care s’a menţi­nut în lupta de concurenţă cu pro­ducătorii streini, pe piaţa lumei, şi care însemnează postul cel mai mare în balanţa comerţului nostru extern, au fost şi au rămas pro­dusele petrolifere, întreprinderile capitaliste de petrol, în mare parte streine, au rămas singurele care au ştiut să se adapteze împrejurărilor pieţii internaţionale fiindcă sunt scutite de amestecul demagogiei e­­lectorale în procesul de producţie. Ele au îndurat şi poartă din grau sarcinele fiscale, sub diferite denu­miri, pe care Statul, în goană după fonduri, i­ le aruncă în spinare, fără menajamentul ce isvorăşte din so­coteli electorale în alte materii im­pozabile. Exportul de petrol prin Constanţa dă chiar iluzia bunei stări prin com­paraţie cu Galaţi-Brăila şi provoacă gelozii lesne de înţeles, după cum aceleaşi sarcini aruncate asupra in­dustriei de petrol şi la Giurgiu, ca la Constanţa, au înlesnit impunătoa­re lucrări edilitare, ce nu se pot nici închipui la Galaţi, Brăila sau în alte porturi dunărene. Transfor­mări civilizatorii de înfăţişare ex­terioară, pentru sezonul balnear­­climateric la Constanţa, dar care n’au nici o legătură cu turismul şi balneologia, ci sunt urmarea sarci­­nelor impuse industriei de petrol. Fireşte că asemenea înşelări a­­supra adevăratei realităţi, ca în conturile de contabilitate falsifica­te, sunt pricina zăpăcirii obşteşti în privinţa pricinilor de mizerie şi de sărăcie din porturile dunărene ale ţării întregite. Lipsa de prevedere a guveranţi­­lor dela reforma agrară, a mers aşa de departe încât n’am ştiut, la timpul potrivit, când ne copleşeau cererile Poloniei şi Cehoslovaciei pentru zone libere în porturile noa­stre, să îndrumăm comerţul lor de import-export în transit, pe la noi, spre a acoperi, cel puţin pentru via­ţa porturilor, sărăcia noastră în ac­tivitatea de export propriu. Vânzarea cerealelor iugoslave prin mijlocir­ea Brăilei a venit, un mo­ment, fără nici o încurajare oficială, să ne dea iluzia reluării de activi­tate, dar prăbuşirea unor firme ca a fraţilor Podimatopol ne-a readus la trista realitate, fără nici o cru­ţare şi fără vreo perspectivă nouă. Câţiva ani mai târziu, exact în 1931, când începuse exportul petro­lifer din R­usia sovietică spre Eu­ropa centrală, pe calea Dunării in­ternaţionale, cu vădit scop de dum­ping,­­ ne-am pomenit chiar ca din capete înfierbântate şi lipsită de logică, porniseră idei duşmănoa­se contra unui vecin concurent cu care nu aveam raporturi diploma­tice. Se uitase prea uşor permanen­tul nostru interes la libertatea na­vigaţiei dunărene, indiferent de simpatii sau antipatii politice ori de concurenţa economică. Tragedia porturilor noastre du­nărene nu e decât tragedia econo­miei noastre. Leacul nu poate veni, însă, din cârpeli sau din descântece băbești. N. Daşcovici Conferinţa strâmto­rilor ANKARA 30 (Rador). — Agenţia Anatolia anunţă: Credem a şti că d. Rus­­tu Arras, ministrul afa­cerilor străine a trimis invitaţii miniştrilor de a­­faceri străine ai statelor interesate rugându-i să tri­mită delegaţii la confe­rinţa „strâmtorilor” ce se va ţine la Montreux în ziua de 26 iunie. Ne­orocire minieră BERLIN, 30 (Rador). — In mi­nele Delbrück Hindenburg, din Si­­lezia de Sus, s’a dărâmat­­ tele­mei galerii în timpul lucrului. Un miner a fost omorât și un altul s’a ales cu răni grava. un O noua sporire a preţurilor la aur D. ing. Cerchez direc­torul general al soc. R. I. M. M. A. a fost primit ori în audienţă de tf. guver­nator Mitiţă Constantines­cu. S-a discutat chestiu­nea sporirii preţului au­rului în vederea intensi­ficării producţiei. Principial Banca Naţio­nală a căzut de acord să se sporească prețul auru­lui. PIAŢA 30 Mai Sporirea disponibilului de import pentru trimes­trial II, hotărâtă de Dele­gaţia economică a guver­nului va fi comunicată de către Banca Naţională Direcţiunea Reglemen­tării a comerţului exte­rior abia Miercuri. Eliberarea autorizaţii­lor de import va începe după toate probabilităţile peste 10 zile. Bursa a fost bine dispusa. S’au încheiat transacţiuni nume­roase. Rentele româneşti cotate în stră­inătate au fost ferme, cele interne au cedat mici diferenţe- Renta stabilizării s’a urcat dela 44 şi un sfert la 45 şi trei sferturi, renta desvoltării dela 32 şi trei sferturi la 33 şi jumătate. Valorile industriale susţinute. Acţiunile Letea s’au urcat dela 640 la 655, Reşiţa dela 445 la 455 T. B. dela 1350 la 1390. Valorile de petrol au înregistrat pe alocuri mici plusuri. Acţiunile Creditului­­minier s’au urcat dela 245 la 255, I. R. D. P. dein 45 la 50. Redeventa de la 140 la 150 ■k Acordul technic pentru executarea convenţiei de plăţi încheiată cs® Anglia a fost semnat ori la ora I d. a. în cabinetul de lui M. Constantinescu guver­natorul Băncii Naţionale, in prezenţa delegaţiei en­gleze în frunte cu d. R. Moare ministrul plenipo­tenţiar al Angliei din Bu­cureşti. Acordul nu va fi publi­cat fiindcă deşi nu are caracter secret, conţine numai condiţiunile tech­­nice ale acordului sem­nat de d. dr. Costinescu. Partea cea mai impor­tantă a acordului technic este acea care se referă la rezervarea unei cote de devize din valoarea ex­portului de petrol pentru plata importului făcut de societăţile petrolifere din Anglia sau America. Se mai rezervă societăților de petrol, in afară de 10 la sută prevăzute în legea devizelor din 15 Aprilie 1935 o cotă de 20 la sută* Cota aceasta se depune pe un cont special şi va fi întrebuinţată cu aproba­rea prealabilă a băncii Naţionale. ★ Mâine Luni fiind sărbătoare Ban­ca Naţională şi bursa vor fi închise ★ Cursul mărcii germane a rămas ori la 35.70. Cursul coroanelor cehe s’a urcat la 6­6.10. Şilingul austriac s’a ur­cat deasemenea cu câte­va puncte, fiind cotat la 38.95—32.05. Celelalte devize nego­ciabile au rămas neschim­bate. D. guvernator Mitiţă Constanti­nescu va relua audienţele Marţi Pe viitor însă d-sa nu va mai pri­mi în audienţă decât pentru ches­tiuni cari nu pot îi rezolvate de serviciile respective. Solicitatorii de audienţe vor fi în­dreptaţi de către cabinetul guver­natorului, serviciilor respective. 7* * Protocolul pentru asigurarea transferulu­i romanesc in Frama Furniturile de produse petrolifere Dăm mai jos protocolul care în­soţeşte acordurile semnate la Pa­ris şi prin care se reglementează a­­tât felul cum se va face transfe­­rul, cât şi livrările de produse pe­trolifere către guvernul francez. Ţinem să arătăm că, în ciuda op­timismului manifestat la începutul­ ­ exilat prof Guvernul Regal al României , cerut guvernului Republicei Fran­ceze să intre în negocieri pentru re­medierea dificultăţilor de transfer pe care le-a întâmpinat şi să caute, prin eforturi comune, mijloace me­nite a înlesni transferul angaja­mentelor României în Franţa. In acest scop, cele două guverne au început negocieri, cari au dus la: I. Incheerea unui acord privitor la plăţile comerciale; II. Atribuirea de contingente; III. Incheerea unui aranjament privitor la cesionarea redevenţelor de petrol ale Statului Român. I. Guvernul francez, doritor a în­lesni transferurile cari sunt în sar­­cina României, a acceptat să trea­că dela 40 la 50 la sută (cincizeci la sută) cota partii de devize libere, lăsată la dispozîțîa României, din importaţiunile române în Franţa şi Algeria. II. In acelaşi spirit, Guvernul francez, doritor de a asigura pro­duselor româneşti noul debuşee în Franţa, a acordat României conţin, genie suplimentare şi anumite în­lesniri comerciale, fără de a preju­dicia drepturile decurgând pentru România din Tratatul de comerţ franco-român din 27 August 1930 şi avonanţele sale-Guvernul francez s-a angajat de asemeni să importe din România, pentru nevoile aviaţiei militare, o cantitate de­ 25.000 (două­zeci şi cinci mii) tone de benzină de aviaţie, în cursul anului 1936, fără a prejudicia importurile de benzină de linii prezente, nu s’au­ făcut încă formalităţile de ratificare ale acor­durilor semnate la 7 Februarie a. c„ fapt din care se poate deduce că ELE NU VOR FI APLICATE PE ZIUA DE 1 IUNIE, aşa cum s’a anunţat­ aviaţie, cari ar fi eventual destinate altor servicii sau distribuite în Franța sau în Colonii, protecto­rate sau teritorii sub man­dat francez. III. Guvernul român se an­gajează, pe de altă parte, să efec­tueze, timp de douăsprezece ani, începând de la data punerii în vi­goare a acordurilor mai sus citate, sumele rezultând din vânzarea reg­­leventelor de petrol, până la con­curenţa unui maximum de 750.000 pe an, la reglementări de făcut In Franţa. Pentru executarea acestui anga­jament, guvernul francez va da toate directivele organismului sau societăţii care, cu agrementul său, va accepta sa semneze, cu minis­terul de comerț și de industrie al României, un contract pentru cum­părarea redeventelor Statului Ro­mân. Acest organism sau societate se va angaja să plătească în deviza libere contravaloarea exportului a­­cestor redeverite. Asupra acestei sume o anuitate de GO.OOO.OOQ (şase zeci milioane) de franci va fi afectată plăţii comenzilor de material de apărare cari au fost sau vor fi făcute de Statul român în Franţa. Solehil va trebui să ser­vească reglementarea to­talului angajamentelor României în Franţa. Acest contract va putea fi de­nunţat de către guvernul român, după trecerea unui termen de trei ani, începând cu intrarea în vigoare a acordurilor mai sus citate cu un preaviz de şase luni, cu condiţia ca contravaloarea furniturilor de material de apărare naţională a cărei plată treime asigurată prin anuitatea mai sus prevăzută, să fie în întregime plătite şi transfe­rate. Pentru înlesnirea executării a­­cestui contract, cele două guverne sunt de acord de a se însera în nu­mitul contract şi în condiţiile care îi vor fi precizate, următoarele dispoziţii: 1) Guvernul român con­simte să exporte în Fran­ţa până la 250.000 tone petrol brut anual. 2) E înţeles că în cazul că acest export de 250.000 tone de petrol, adăugate la cantitatea de petrol brut provenit din rede­­venţele cumpărate în con­diţiile numitului contract de către rafinăriile româ­neşti la organismul sau societatea menționată mai sus, va fi inferioară cantităţii livrate în virtu­tea aliniatului I, al para­grafului III, guvernul francez va lua măsuurile necesare pentru a cum­păra României, un supli­­ment de produse albe pro­venite din aceste rede­­venţe, putând atinge 200 de mii tone anual. Exporturile româneşti prevăzute la punctul 1 şi 2 se vor face in afară de clearing şi ca supliment al importurilor normale, şi a impor­­turilor de benzină de aviaţie pre­văzute la paragraful II, de mai sus. Făcut la Paris, în dublu exem­plar, la 7 Februarie 1936. Semnat: VICTOR ANTONESCU Semnat: MARCEL REGNIER GEORGES BONNET întocmirea decretului-lege pentru investiţiile la industria auriferă Am ţinut în curent pe cetitorii noştri cu proectul de decret­­lege al guvernului în legătură cu investiţiile de aur. In linii mari, proectul ministe­rului de industrie şi comerţ, a fost adoptat fără a se purcede însă la redactarea unui jurnal al consiliului de miniştri întru­cât Banca Naţională a făcut re­zerve asupra unor chestiuni de detaliu, dar de o deosebită im­portanţă. Printre aceste chestiuni de detaliu, două sunt în special acelea de a căror bună soluţionare depinde realizarea PRACTICA a noun­ei investiţii aurife­­re: fixarea preţului devi­zelor ce urmează a fi plă­tite pentru cota liberă d­e aur şi procentul de aur li­­ber la export­In ce priveşte prima chestiune Banca Naţională, care e cazul să arătăm, nu înţelege sub nici un chip să permită exportul pro­priu zis al aurului, vrea să plă­­tească cota liberă rezultată din nouile investiţiuni în devize for­te, dar nu la cursul mondial, ci la cursul Londrei şi fără prima de 38°/«. Ministerul de industrie s’a o­pus categoric acestei socoteli a institutului de emisiune şi a ce­rut ca Banca Naţională să-şi a­­sume responsabilitatea de a plăti deve­rin pentru cota liberă ce-i va fi dată de producători la cursul mondial, adică la preţul pe care l-ar putea realiza cei de mai sus dacă ar fi lăsaţi să-şi valorifice singuri producţia pe piaţa externă. Guvernul s-a solidarizat cu a­­cest punct de vedere al ministe­rului de industrie şi e probabil că şi Banca Naţională nu va mai continua să facă opoziţie. A doua chestiune, cea mai im­portantă, reprezintă o sensibilă divergenţă între ministerul de industrie şi societăţile străine cu intenţii serioase de a investi ca­pitaluri însemnate în industria auriferă din ţară. Reprezentanţii capitalu­rilor străine susţin că pro­centul de 10 la sută — co­ta liberă de export de aur — ce li s’a fixat de către delegaţia economică a gu­vernului pentru cantita­tea minimală de 200 kgr. aur — suprap­rodus —­ nu poate îngădui înves­tirea de capitaluri fiind­că in asemenea condiţiuni nu se poate avea nici un randament, necum un câş­tig pentru acei care vor să plaseze mari capitaluri într’o industrie de prim ordin a ţării. E drept că şi aceşti 10°/« au fost obţinuţi printr’o îndelungă persuasiune a ministerului de in­dustrie pe lângă Banca Naţio­nală dar, cum am arătat, nu co­respund intereselor producători­lor serioşi. De aceea, ministerul de indus­trie , care nu înţelege să dea la iveală un proect născut­ mort, ci un decret-lege, care să aibe rezultate practice în sensul pu­nerii în mişcare, graţie capitala­(Continuare în pag. II-a) D. Titulescu a comunica M. S. Regelui rezultata întrevederilor de la Belgrad BELGRAD,1­30 (Rador). —­g. Stoiadinovici, preşedintele consiliu­lui, a cinat aseară la legaţia Româ­niei, împreună cu d. Titulescu. Azi dimineaţă d- Ticulescu a fost primit în audienţă de A. S. R. Prin­cipele Paul, care l-a reţinut la de­jun. La acest dejun a luat parte deasemeni d. Stoiadinovici cu d-na şi d. Gurănescu cu d-na. La ora 17 d. Titulescu a părăsit cu avionul Belgradul, plecând di­rect la Constanţa, spre a raporta M-­S. Regelui Carol II asupra con­versaţiilor avute cu privire la vi­­zita Principelui Regent Paul la Bucureşti. D. Stoiadinovici a însoţit pe D. Tituiescu la aerodrom. * Avionul, pe bordul căruia a călăt­­orit d. Tituiescu, a sosit la Cons­tanţa după trei ore şi 5 minute de la plecare. Declaraţiile făcute presei D. Tituiescu a declarat ziarişti­lor : — „Scriţi că Marţi am fost la Paris, Miercuri la Viena, Joi la Bu­cureşti, Sâmbătă la Constanţa. Aşa a cerut serviciul şi am obţinut re­zultate admirabile. Nu pot spune mai mult socotind că vorbele mele au destul înţeles şi sunt destul de îmbucurătoare“. ^ \ -*î PN. Greva lucrătorilor meta­­lurgişti din Franţa PARIS, 30 (Rador). — Deşi gre­va lucrătorilor metalurgişti este pe cale de a fi soluţionată, în cursa zilei de azi a mai declarat grevă şi personalul de la alte fabrici me­talurgice. Astfel azi dimineaţă au încetat lucrul angajaţii întreprin­derilor Nithard şi Decoman din Ar­genteuil şi fabrica de autocamioa­ne Reande. Lucrătorii au părăsit uzinele Brandt din Chatillon şi uzinele Far­man. La întreprinderile Saurer şi Ci­,­troen negocierile lasă să se între­, vadă o soluţie repede a conflictu­lui dintre patroni şi lucrători. Se afirmă că la topitoriile Bassin­ore din Boulogne şi la uzinele La­­corne din Becon­tes Bruyeres, lu­crătorii grevişti instalaţi în atelie­re ar fi făcut prizonieri pe delega­ţii patronilor şi refuză să-i elibere­ze până ce revendicările muncito­rilor nu vor fi fost satisfăcute. Eri a circulat svonul că în cu­rând vor declara greva „braţelor încrucişate’’ şi lucrătorii din indus­tria alimentară precum şi chelnerii din cafenele şi restaurante. Se pa­re însă că o asemenea grevă nu va isbucni înainte de mijlocul săptă­mânii viitoare. (Continuare în pag. 111-a) Din refren descuiat Mofii şi Prima Societal© Română de Explosivi Împotriva Primei Societăţi Române de Explosivi din Făgă­raş, se aduc de câtva timp li­nele critici. E şi de astădată vorba de in­teresele Moţilor, de existenţa şi viitorul lor, de admirabili ostaşi ai lui Horia, Cloşca, Crişan şi ai marelui Avram Iancu... Ce, de vorbe mari! Nu ştim cum se face, dar ob­servăm de mult acest fenomen, că în Ardeal, ori de câte ori, anu­mite interese politice, economi­ce sau de altă natură, obligă pe unii să critice anumite între­prinderi, se invocă pe primul plan MOŢII. E un refren, care s’a deochiat un aşa hal, de o vreme încoace, în cât după ce a servit la săvâr­şirea şi justificarea unei crime inutile acum câţiva ani­ — e de­­ajuns să vezi pe Moţi invocaţi ca principal argument într’o dis­cuţie sau critică oarecare, pen­tru ca să ştii îndată şi dea drep­­tul că îndărătul cântecului, se, ascunde o cauză nedreaptă un anumit scop, adeseori străin şi de interesele şi de nevoile mari­lor ostaşi... ai lui Horia, Cloşca şi Crişan. Se face astfel un serviciu ab­solut negativ ţăranilor din munţii Apuseni, cari, atunci când vor avea să-şi apere cu adevărat in­teresele şi nevoile lor proprii nu vor mai fi crezuţi, presupunân­­du-se că şi în acea împrejurare se ascund îndărătul cererilor for­mulate de binevoitorii lor, cine ştie ce interese. In cazul primei soc. române de explosivi din Făgăraş, se a­duce acum tot o astfel de campanie în care leii motivul, sunt moţii- Moţii ar cumpăra scump mate­rialul explosibil de la fabrica de ex­­plosivi. De aceia „viaţa înfloritoare a dispărut şi mizeria a căzut pe ca­pul moţilor şi a întregii regiuni au­rifere din munţii apuseni”. Tot de aceia moţii au luat dru­

Next