Argus, august 1936 (Anul 26, nr. 6991-7017)
1936-08-01 / nr. 6991
. ANUL XXV No. 6991 MODEL 8 CILINDRI m u iuli, PALATUL HGlflf TLMm 209.64 217.4« In lin an 6 luni 3 luni 3 iei M B fard 1000 Lei 550 . 300 i t» fare, NANENTE: In străinătate Un an 2200 Lei 6 luni 1.300 n 3 luni 800 H ii fei în străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și A. F. VALENTIN BIROURILE Bucureşti, Str. Constantin Mille No. 15 Et. IOT INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director GRIGORE GAFENCU TELEFON 3.05.44 Sâmbătă 1 August 1936 NOUL MODEL 8 CILINDRI Bucureşi, PALATUL RIGLOI 1 Telefon 209.64 217.45 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Încurajarea ţarismului O lege, votată anul acesta, a înfiinţat Oficiul naţional de turism cu secţii în diferite centre din ţară şi cu legăturile necesare în străinătate prin organizaţiunile asemănătoare. Desigur, dacă am ţine seamă de cum se procedează, la noi, cu toate creaţiunile oficiale, multe rezerve s’ar putea face în privinţa Oficiului de turism. Dar fiindcă el a luat fiinţă înainte de naşterea condiţiilor necesare şi naturale pentru desvoltarea turismului românesc, să sperăm că Oficiul va izbuti să provoace o mişcare, fie şi artificială, în favoarea turismului inexistent. Pofta de speculă şi graba de îmbogăţire, caracteristică de cele mai multe ori unei lumi comerciale improvizată, fără tradiţie şi fără pregătirea de specialitate, din staţiunile noastre balneare şi climaterice, nu sunt de natură să ajute desvoltarea turismului naţional. Lipsa de curăţenie şi de confort, alături cu pofta de speculă, gonesc clientela naţională în loc s-o atragă, dar cât despre clientela străină nici vorbă de cucerirea ei. Rolul Oficiului de turism poate fi foarte însemnat în privinţa propagandei pentru confort, curăţenie şi moderaţie în preţuri. Dar staţiunile noastre suferă şi din cauza timpului prea scurt cât ţine sezonul balnear-climateric la noi, în genere cam două luni pe an. Rentabilitatea redusă a investiţiilor din pricina timpului scurt de producţie, două luni din douăsprezece pe an, e într’o măsură pricina scumpetei relative şi a poftei de speculă. Oficiul de turism trebue să înceapă o propagandă temeinică pentru prelungirea sezonului de odihnă şi de cură peste cele două luni obişnuite (Iulie-August) şi, totodată, să facă demersuri la autorităţile de Stat pentru o nouă repartiţie a concediilor de vară. In Cehoslovacia de pildă, Statul şi marile întreprinderi particulare acordă aceste concedii mai de timpuriu şi le prelungeşte până târziu în toamnă spre a încuraja astfel cu participarea clientelei naţionale prelungirea sezonului în numeroasele staţiuni ale republicii vecine. E un fel foarte chibzuit de a pune staţiunile naţionale în stare de producţie prelungită, cu o rentabilitate mai potrivită pentru amortizarea capitalurilor şi, prin urmare, cu o capacitate sporită de scădere a preţurilor. Ce ar fi dacă, şi la noi, Statul ca şi marile întreprinderi pentru funcţionarii lor ar acorda concedii din Mai până în Septembrie prelungind astfel de la 2 la 5 luni anotimpul pentru cură balneară şi repaos? In sfârşit, Oficiul are un rol mare de îndeplinit în privinţa stabilităţii măsurilor pentru încurajarea turismului la noi, cum sunt reducerile pe căile ferate, uşurinţele de viză la paşapoarte înlesniri şi simplificări la maximum a formalităţilor de control vamal şi de valute pentru oaspeţii străini. Să înceteze, odată, jocul capricios, aproape zăpăcit, al măsurilor ce se iau în ultimul moment şi care, pe deasupra, se mai schimbă de câteva ori în cursul aceluiaş sezon. Să se stabilească odată pentru totdeauna care sunt reducerile de tarif şi înlesnirile făcute vizitatorilor şi să nu se mai revină asupra lor după capriciul biurourilor în fiecare lună, ba chiar în fiecare săptămână. Stabilitatea și continuitatea sunt necesare în toate materiile. t~~ A -- —■ s *.*-*=- _ Construirea unui canal între Dunăre şi Marea Egee Un interesant proect şi posibilităţile lui de realizare Recentele declaraţii ale d-lui N. Titulescu, despre necesitatea suprimării comisiei europene a Dunării, dovedesc încă odată covârşitoarea importanţă economică şi politică a acestei mari căi de comunicaţie. In străinătate problemele în legătură cu Dunărea departe de a forma numai motivul unor romanţe sentimentale constitue un neîntrerupt prilej de discuţiuni cu vaste perspective pe tărâmul circulaţiei internaţionale şi în această privinţă stă mărturie un Interesant material bibliografic tratând uneori proecte cari ar merita să fie cunoscute şi de către opinia publică dela noi. Dintre acestea e deajuns să cităm planul canalului de navigaţiune Viena-Triest, cari să lege Austria de Italia fără participarea Iugoslaviei şi Ungariei apoi proectul canalului aşa numit „levantin” Belgrad-Salonic şi acum în urmă planul unui canal între Dunăre şi Marea Egee. La baza acestui proect, ca şi a tuturor celorlalte, este gândul de a remedia lipsa unei comunicaţii directe între Dunăre printr’o arteră de legătură directă cu traficul internaţional, cum e Marea Mediterană. Nemaifiind tributară Mărei Negre, cale închisă oarecum isolată de marile drumuri navale cari întretaie globul, Dunărea ar câştiga o covârşitoare importanţă pentru ţările din sud-estul Europei. Unul din proectele cari concretizează această idee, acel al d-rului Rudolf Lustig, prevede ca punct de plecare locul unde se varsă în Dunăre Timocul regiune unde la 80 de kilometri depărtare de Porţile de Fier se îmbină triunghiular hotarele Iuoslaviei, Bulgariei şi României d era revărsarea Timocului, linia de legătură ar duce mai departe în susul acestui fluviu la Zajencar şi apoi urcând dela Sviriig ar ajunge la Niş, respectiv la fluviul Nişavei şi apoi la vărsarea Moravei răsăritene. In jos punctele de sprijin ale canalului ar fi Vardarul, dela Skoplje până la mare. Aci un canal lateral, de multă vreme în studiu, ar putea face legătura cu Salonicul. Între Morava şi Vardar distanţa peste valea Kumanovo este de 60 de kilometri. Tot acest traseu ar urma să se desfăşoare pe o porţiune de 550 km. faţă de 1630 km, cât reprezintă drumul prin Dardanele către Marea Egee prin partea inferioară a Dunărei. Prin alinierea navigaţiunii dunărene la Marea Mediterană, s’ar deschide vaste orizonturi economice pentru toate ţările din Sud estul Europei. Posibilităţile comerciale ale Bulgariei şi României în Europa Centrală şi Levant ar fi susceptibile de o neîntâlnită expansiune nu mai puţin economia iugoslavă şi turcă dupe cum şi viaţa comercială a Greciei ar afla o desvoltare deosebită. Aducerea la îndeplinire a acestui proect ar necesita o investiţie de 500 milioane shillingi, capital amortizabil în 15 ani de către societatea care ar prelua exploatarea Canalului. Desigur, pentru moment ideea integrării Dunării în circuitul nautic mondial se află în aceiaşi fază de proect în care se află încă şi proectul d-lui ing. Leonida privind transformarea Bucureştilor în port la Dunăre, prin canalul Argeşului. Cine ştie încă ce ne rezervă viitorul ! S. Sn. Cronica agricolă la rRadio Se împlineşte un an de când cronica agricolă de la Radio a fost încredinţată d-lui ing. agronom Aurel Tălăşescu. Fericită idee, întrucât cu greu putea găsi societatea de radio-difuziune un cunoscător mai desăvârşit a tuturor problemelor agricole şi agrare. D. Tărăşescu care şi-a făcut studiile universitare agricole în Franţa, care şi-a desăvârşit practica la domeniile Statului din ţară, pe care în urmă le-a administrat cu un strălucit succes, şi-a complectat cunoştinţele sale agricole prin practică îndelungată pe cont propriu făcută ca colonist în Argentina, timp de 12 ani. Voiajurile de studii făcute în Statele Unite, Chili, Brazilia, Mexico, Peru, parte din coloniile Franceze, precum şi un interesant voiaj împrejurul lumii, dau plugărilor români un plăcut sfert de ceas, ascultându-i sfaturile, noutăţile şi perseverenţa pe care o pune pentru ca aceste sfaturi să fie traduse în fapt. Numeroase felicitări primite din partea celor mai marcante Personalităţi agrare, printre cari şi foşti miniştri, complectate cu scrisori de la umili plugari, cari mulumesc pentru sfaturile date, a căror efect a fost o sporire a producţiunei, au culminat cu felicitarea personală făcută de către d. ministru al agriculturei Vasile Sasu. Felicităm şi noi la rândul nostru societatea de Radio-Difuziune, care, a avut buna inspiraţie de a încredinţa conducerea cronicei şi a poştei agricole aceluia care întruneşte atâtea calităţi. Ing. DELALETEA PIAŢA 30 Iulie Bursa a fost liniştită. S-au încheiat operaţiuni foarte reduse. Valorile cu dobândă fixă calme, au suferit mici diferenţe. Renta stabilizării a cedat dela 44 şi un sfert la 43 şi trei sferturi, renta exproprierii dela 43 la 42 şi jumătate. Valorile industriale susţinute. Acţiunile Mica s’ai urcat dela 1266 la 1270. Valorile de petrol au oscilat în jurul cursurilor precedente. ★ Prima revizuire a primelor de export la grâu se va face pe data de 1 Septembrie. ¥ D. G. Gheorghiu, secretar general a! ministerului de industrie şi comerţ a avut ori după amiao conferinţă cu d. Grunn, ataşatul comercial al Austriei la Bucureşti, cu care a discutat diferite chestiuni în legătură cu importul în suprafotă din Austria în contul sumei de 2 milioane 700 mii shilingi austriaci (90 milioane lei) sumă rezultată din lichidarea obligaţiunilor şi cupoanelor vechilor împrumuturi austro-ungare. * Ministerul agriculturei anunţă că alegerile pentru Camerile de agricultură fixate pentru 30 August nu vor fi amânate. La oficiul de valorificare s-a înregistrat o cerere a firmei Louis Dreyfus pentru autorizaţia de a exporta 3.000 vagoane fără nici o restricţie afară de Grecia. Exportul se va face câte 6.001 vagoane în lunile Septembrie, Octombrie şi Noembrie. Modificarea tarifelor vamale franceze prin decrete PARIS 30 (Rador). Cu 495 voturi contra 36, Camera a adoptat azi proectul de lege prin care se acordă împuternicirea de a modifica prin decrete tariful vamal. Prevederile legii dau dreptul guvernului de a suprima majorările taxelor de import., 6 PAGINI Azi când recolta e în toi, când secerişul e terminat de mai bine de două săptămâni şi când treetatul păioaselor se apropie de sfârşit ar fi îndreptăţită, credinţa că cel puţin la ministerul agriculturii se cunoaşte situaţia reală a recoltei. Din nefericire nu există în administraţia noastră o organizare trainică şi de încredere, care ar putea să împlinească acest gol. Nu cunoaştem azi, şi probabil că nu vom cunoaşte nici într-o lună sau două situaţia exactă a recoltei şi a stocurilor. Pentru moment, aceste date statistice , le cunoaştem cu aproximaţie. Cu toate că în anumite regiuni ale ţării, recolta grâului nu a fost prea bună, trebue însă să recunoaştem că în general ea se prezintă bine. In alţi ani media de producţie pe ţară cât şi producţia gir' :lă de grâu au fost destul de scăzute. Anul acesta, ne găsim în situaţia favorabilă de a nu fi avut regiuni complect secetoase, ceea ce va face ca media de producţie pe ţară, să fie mai favorabilă decât în alţi an. Acestui fapt se datoreşte răspândirea credinţei că vom avea un excedent uriaş de grâu, peste nevoile consumului intern. In realitate lucrurile trebuesc privite cu mai mult calm. Sunt greşiţi cei ce cred că se pot trage hotare precise între producţia unui an şi cea din anul următor. In ciuda recoltei proaste din anul trecut şi cu toate că am exportat vreo 15—20.000 vagoane grâu, tot se mai găsesc azi în ţară, stocuri din acea recoltă care dintr'o cauză sau alta, nu au fost vândute. Am făcut această constatare pentru a da un argument în plus acelora, ce evaluează excedentul nostru exportabil la 50—60.000 vagoan© grâu. Această cantitate reprezintă ori şi cum o cincime din întregul disponibil şi desigur că condiţiunile de valorificare ale acestei părţi trebuesc să aibe o oarecare înrâurire şi asupra preţului grânelor în ţară. In momentul de faţă, grâul nostru valorează în străinătate între 105 şi 110 shilingi fob Constanţa. Spre o mai bună exemnificare a împrejurărilor cari pot determina formaţiunea preţului, suntem obligaţi să adoptăm metoda de calcul, proprie fiecărui agricultor. Lira sterlină la bursa neagră, valorează 830 lei ceea ce face lei 41,50 pentru un shiling. Echivalentul în lei al preţului mondial pentru grâu, ar fi prin urmare, intre 44 şi 46.000 lei. Azi, exportatorii plătesc pentru grâu după calitate, între 41 şi 43.000 lei fob Brăila. Prin urmare preţul intern pentru grâu, e azi numai cu 3000 lei mai scăzut decât ar fi preţul dacă devizele din grâu, s’ar negocia prin bursa neagră. Excedentul de grâu care va trebui să fie exportat, e o realitate. Preţul intern al grâului, e aproape la limita celui extern, chiar dacă socotim devizele la preţul ce-l au în bursa neagră. In astfel de condiţii, preţul grâului la noi se poate urca numai dacă creşte preţul mondial, sau dacă creşte preţul devizelor la bursa neagră. In orice caz e riscant a face pronosticuri asupra preţului în viitor. S’a sfârşit luna Iulie şi suntem in preajma lunei August, când exportul de oarze şi grâu ar trebui să fie în toi. Sosirile de cereale în porturi, nu sunt neobişnuit de mari. La Brăila vin zilnic între 150 şi 180 vagoane, la Constanţa sosirile sunt mai mici. Cu toate acestea, încărcările nu se fac în ritmul unui an cu recoltă îmbelşugată. Până în prezent, autorităţile administrative şi Banca Naţională nu au reuşit să coordoneze politica lor de sprijinire a exportului, cu nevoile comerţului. Aşa de pildă casele exportatoare au predat Băncii Naţionale de Vinerea trecută devize în anticipaţie pentru acoperirea unor exporturi de grâu şi orz. Până ori, adică după cinci zile, casele nu primiseră contravaloarea devizelor în lei. Dacă ne dăm seamă că una din case a remis Băncii Naţionale 52.000 lire sterline, alta 18 mii lire sterline, alta 10.000 lire sterline şi aşa mai departe, atunci vom înţelege cât de mare e neliniştea în sânul exportatorilor de cereale. Înainte de monopolul devizelor, era destul ca pe cale telefonică, să fi vândut devizele şi zece minute mai târziu, puteai să încasezi la banca respectivă contravaloarea în lei. Comerţul de cereale, nici nu este altfel posibil. O aşteptare de cinci zile înseamnă pentru acest comerţ, cinci zile de fizic şi cinci zile de pericol de pierdere. *■ In străinătate parzele sunt cerute. La Londra preţul a crescut ("continuat din pagina III-a)"" Săptămâna cerealelor Depunerea anticipată a devizelor. Piaţa externă. Piaţa internă Scumpirea navlurilor maritime Noul greutăţi în Calea expertuluî Navlurile maritime au înregistrat în ultimul timp importante urcări, ceea ce ne-a determinat să întreprindem o anchetă pentru cunoaşterea cauzelor acestor scumpiri în târgul afretărilor. Iată constatările făcute cu prilejul acestei anchete. SPORIREA TONAJULUI MARINEI COMERCIALE Tonajul mondial al marinei comerciale a evoluat în ultimii ani, precum urmează: La 1 Iulie 1914, 45.404 mii tone brutto. La 1 Iulie, 1925, 62.380 mii tone brutto. La 1 Iulie 1935, 63.727 mii tone brutto. La 1 Iulie 1936, 64.005 mii tone brutto. Din tabloul de mai sus putem constata că tonajul flotei comerciale, arată o sporire îmbucurătoare, dela 1925 încoace. Această sporire e cu atât mai remarcabilă, cu cât ţările a căror tonaj a fost conducător în lume, şi-au redus dela 1925 încoace, parcul navigabil. In această categorie intră în primul rând, Anglia și Statele Unite. Flota comercială engleză care a fost în 1914 de 18,9 milioane tone brutto, s-a ridicat până în 1925 la 19,3 milioane și a scăzut apoi succesiv, pentru a atinge în 1935 1793 milioane și în 1936 numai 17,2 milioane. Aceiaşi mişcare, o putem constata cât priveşte tonajul flotei comerciale, a Statelor Unite. De la 4,3 milioane în 1914 flota americană s-a ridicat în 1925 la 14,2 milioane. Anii de criză însă, au impus dezarmarea a multor unităţi, şi în anii 1935 şi 1936, tonajul flotei comerciale sub pavilion american, scade la 12,1 respectiv 11,9 milioane tone brutto. Desigur că scăderea tonajului bastimentelor comerciale cari navighează sub pavilionul englez şi amierican, e în contrazicere cu evoluţia volumului total de tonaj comercial în lume. In adevăr, politica autarhică a avut între alte forme de manifestare, tendinţa de a rezerva pavilionului naţional, transporturile maritime transoceanice. Dar nu numai atât, afacerea de afretare fiind liberată, pretutindeni de înrâuririle politicei de devize, este o sursă Italia şi a sporit în ultimul an flota ei comercială, cu 219.000 tone brutto. Această sporire destul de importantă, a fost determinată de acţiunea militară întreprinsă de Italia în Africa Orientală. Italia nu a construit vapoare noui, ci a achiziţionat vase de clasă mai veche. Azi după ce s’a încheiat campania din Abisinia, o parte din aceste bastimente, va fi probabil dezarmată. Rusia şi-a sporit și ea tonajul comercial cu peste 100.000 tone brutto. Această sporire însă, e numai în legătură cu planul de organizare economică, ce Sovietele îl urmăresc de peste 10 ani, și care tinde spre o cât mai complectă autarhizare a economiei rusești. Un argument identic, îl putem folosi pentru Japonia, a căreitonaj s’a urcat în ultimul an cu 130.000 tone brutto. Trebue remarcat că această sporire se referă numai la bastimente noui, deoarece Japonia refuză înscrierea sub pavilionul japonez, a vaselor vechi, cari au circulat vreodată, sub alt pavilion, de mijloace de plăţi în străinătate, ce anumite ţări, sărace în devize libere, caută să exploateze cât mai bine. Iată una din principalele cauze, căreia , se datoresc în ciuda scăderilor de tonaj în Anglia şi în U. S. A., sporul tonajului global în lume. Am subliniat acest amănunt pentru a nu lăsa să se producă confuziunea că târgul navlurilor influenţat de situaţia tonajului disponibil, ar putea să înregistreze fluctuaţiuni în scădere. Mişcarea tonajului prezintă precum am văzut, două aspecte diferite, tonajul marilor puteri maritime dă înapoi, şi urcările se produc în ţările de a doua importanţă. La scăderea tonajului, a contribuit în largă măsură dezarmările masive ce s’au făcut necontenit de la 1925 încoace. In ultimii 10 ani bastimentele dezarmate şi făcute fier vechi, reprezintă un tonaj de 11,4 milioane tone. La această cifră se mai adaugă pierderile suferite prin naufragii şi accidente, cam şi ele reprezintă 3,9 milioane tone. Aceasta este situaţia din târgul maritim. Ea lămureşte schimbările sau mai bine zis urcările la care asistăm de câtva timp, pe piaţa navlurilor maritime. Urcările de navluri Pentru Anvers şi Continent navlurile au înregistrat în ultimul timp urcări de un shilling şi chiar un shilling şase pence, per unit. In deosebi însă, transporturile de cherestea cari nu de mult se tratau la maximum zece (Continuare In pagina III-a) Cum se explica sporirea fonajului Lupta pentru petrol in Extremul Orient Evenimentele politice care au loc în Europa Centrală au sustras atenţia opiniei pubice europene de la cele ce se petrec în Extremul Orient. De aceea presa europeană nu comentează în nici un fel vizita preşedintelui trustului petrolifer din Japonia, Mazono Sakoni, făcută în capitala Rusiei. Lucrul pare cu atât mai curios cu cât călătoria acestui mare financiar la Moscova e în legătură cusoluţionarea uneia din cele mai importante probleme din raporturile dintre cele două ţări şi de soluţionarea ei depinde în mare parte liniştea în Orientul îndepărtat. Cu doi ani în urmă guvernul, sovietic a refuzat cererea de prelungire a exploatării petrolului pentru încă 15 ani, adresată de societatea petroliferă japoneză din jurul Sachalinului. Concesiunea acordată Japoniei expiră la finele acestui an. Cu toate sforţările Japoniei guvernul de la Moscova a rămas la prima sa hotărâre, acela de a nu mai prelungi concesiunea De astă dată preşedintele trustului petrolifer japonez face o ultimă încercare pentru a schimba hotârârea comisarilor moscoviţi. In cazul când demersul acestuia nu va avea nici un succes, sunt temeri că situaţia Extremului Orient se va complica, fiindcă izvoarele de petrol din jurul Sachalinului de nord joacă un mare rol , aprovizionarea vapoarelor cu acest fel de materie primă. Pei de altă parte Japonia nu posedă alte izvoare importante de petrol. Cantitatea extrasă din Formesa şi de la Fuciun la Manciuria, atinge apia 50.000 tone anual, şi nici nu poate fi mărită exploatarea acestor izvoare cu petrol. De asemenea nici izvoarele din sudul Sachalinului nu prezintă mare importanţă. In schimb regiunea nordică a acestui ţinut e foarte bogata în petrol, partea aceasta insă potrivit convenţiei de pace din 1905 a rămas în posesia ruşilor. încă din 1926 Japonia a luat în exploatare cele mai multe izvoare din această regiune şi a ajuns să extragă anual până la 300.000 tone petrol. Şi fiindcă Japonia cumpără o parte din cantităţile trebutare de petrol din Sacharnul rusesc, a socotit că va ajunge la o producţie anuală de 1 milion tone şi în felul acesta nu va mai fi nevoită să cumpere din Statele Elite şi Indiile olandeze. Japoniei nu-i convine să se sprijine pe petrolul american.. De asemenea transportul petrolului din Indiile olandeze îi inspiră griji mari. In ultimul timp s’a răspândit vestea că petrolul din Borneo englezesc e pe cale să se epuizeze. Din izvoarele engleze de la Borneo se alimentau bastimentele din Singapur. In cazul când Anglia nu va reuşi să găsească alte izvoare în Borneo va fi nevoită săşi acopere trebuinţele cu petrol din izvoarele olandeze din ostrovul malaez. Aci însă interesele engleze se ciocnesc cu cele japoneze şi în legătură cu acest lucru presa niponă manifestă temeri că pe piaţa petroluui oandez va apare un concurent aşa de puternic cum e Anglia. În felul acesta ar fi ameninţată flota japoneză. De aceea problema petrolului e pentru împărăţia niponă o chestiune de viaţă sau de moarte (Cops). Producţia de petrol a Austriei Producţia de petrol a Germaniei a însumat pe luna iunie 36.000 tone. Recolta de struguri compromisă Din cauza căldurilor excesive din ultimul timp, varietăţile de struguri au copt rodul în mod prematur, rămânând cu boabele mărunte din cauza lipsei de apă. Dacă ploile nu intervin la timp, recolta strugurilor de masă nşrepurii poate fi considerată în parte compromisă. II.