Argus, august 1936 (Anul 26, nr. 6991-7017)

1936-08-01 / nr. 6991

. ANUL XXV No. 6991 MODEL­­ 8 CILINDRI m u iu­­li, PALATUL HGlflf TLMm 209.64 217.4« In lin an 6 luni 3 luni 3 iei M B fard 1000 Lei 550 . 300 i­ t» fare, NANENTE: In străinătate Un an 2200 Lei 6 luni 1.300 n 3 luni 800 H ii fei în străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și A. F. VALENTIN BIROURILE Bucureşti, Str. Constantin Mille No. 15 Et. IOT INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director GRIGORE GAFENCU TELEFON 3.05.44 Sâmbătă 1 August 1936 NOUL MODEL 8 CILINDRI Bucureşi, PALATUL RIGLOI 1 Telefon 209.64 217.45 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Încurajarea ţarismului O lege, votată anul acesta, a înfiinţat Oficiul naţional de tu­rism cu secţii în diferite centre din ţară şi cu legăturile nece­sare în străinătate prin organi­­zaţiunile asemănătoare. Desigur, dacă am ţine seamă de cum se procedează, la noi, cu toate creaţiunile oficiale, mul­te rezerve s’ar putea face în pri­vinţa Oficiului de turism. Dar fiindcă el a luat fiinţă înainte de naşterea condiţiilor necesare şi naturale pentru desvoltarea tu­rismului românesc, să sperăm că Oficiul va izbuti să provoace o mişcare, fie şi artificială, în favoarea turismului inexistent. Pofta de speculă şi graba de îmbogăţire, caracteristică de ce­le mai multe ori unei lumi co­merciale improvizată, fără tradi­ţie şi fără pregătirea de specia­litate, din staţiunile noastre bal­neare şi climaterice, nu sunt de natură să ajute desvoltarea tu­rismului naţional. Lipsa de cu­răţenie şi de confort, alături cu pofta de speculă, gonesc clien­tela naţională în loc s-o atragă, dar cât despre clientela străină nici vorbă de cucerirea ei. Rolul Oficiului de turism poate fi foarte însemnat în privinţa propagandei pentru confort, cu­răţenie şi moderaţie în preţuri. Dar staţiunile noastre suferă şi din cauza timpului prea scurt cât ţine sezonul balnear-clima­­teric la noi, în genere cam două luni pe an. Rentabilitatea redu­să a investiţiilor din pricina tim­pului scurt de producţie, două luni din douăsprezece pe an, e într’o măsură pricina scumpetei relative şi a poftei de speculă. Oficiul de turism trebue să în­ceapă o propagandă temeinică pentru prelungirea sezonului de odihnă şi de cură peste cele două luni obişnuite (Iulie-Au­gust) şi, totodată, să facă de­mersuri la autorităţile de Stat pentru o nouă repartiţie a con­cediilor de vară. In Cehoslovacia de pildă, Statul şi marile între­prinderi particulare acordă a­­ceste concedii mai de timpuriu şi le prelungeşte până târziu în toamnă spre a încuraja astfel cu participarea clientelei naţionale prelungirea sezonului în nume­roasele staţiuni ale republicii ve­cine. E un fel foarte chibzuit de a pune staţiunile naţionale în stare de producţie prelungită, cu o rentabilitate mai potrivită pentru amortizarea capitalurilor şi, prin urmare, cu o capacitate sporită de scădere a preţurilor. Ce ar fi dacă, şi la noi, Statul ca şi marile întreprinderi pentru funcţionarii lor ar acorda con­cedii din Mai până în Septem­brie prelungind astfel de la 2 la 5 luni anotimpul pentru cură balneară şi repaos? In sfârşit, Oficiul are un rol mare de îndeplinit în privinţa stabilităţii măsurilor pentru în­curajarea turismului la noi, cum sunt reducerile pe căile ferate, uşurinţele de viză la paşapoarte înlesniri şi simplificări la maxi­mum a formalităţilor de control vamal şi de valute pentru oas­peţii străini. Să înceteze, odată, jocul capricios, aproape zăpăcit, al măsurilor ce se iau în ultimul moment şi care, pe deasupra, se mai schimbă de câteva ori în cursul aceluiaş sezon. Să se stabilească odată pentru totdea­una care sunt reducerile de ta­rif şi înlesnirile făcute vizitato­rilor şi să nu se mai revină asu­pra lor după capriciul biurouri­­lor în fiecare lună, ba chiar în fiecare săptămână. Stabilitatea și continuitatea sunt necesare în toate materiile. t­~~ A­ -- —■ s *.*-*=- _ Construirea unui canal între Dunăre şi Marea Egee Un interesant proect şi posibilităţile lui de realizare Recentele declaraţii ale d-lui N. Titulescu, despre necesitatea suprimării comisiei europene a Dunării, dovedesc încă odată co­vârşitoarea importanţă economi­că şi politică a acestei mari căi de comunicaţie. In străinătate problemele în legătură cu Dunărea departe de a forma numai motivul unor ro­manţe sentimentale constitue un neîntrerupt prilej de discuţiuni­ cu vaste perspective pe tărâmul circulaţiei internaţionale şi în a­­ceastă privinţă stă mărturie un Interesant material bibliografic tratând uneori proecte cari ar merita să fie cunoscute şi de către opinia publică dela noi. Dintre acestea e deajuns să cităm planul canalului de navi­­gaţiune Viena-Triest, cari să le­ge Austria de Italia fără partici­parea Iugoslaviei şi Ungariei a­­poi proectul canalului aşa numit „levantin” Belgrad-Salonic şi a­­cum în urmă planul unui canal între Dunăre şi Marea Egee. La baza acestui proect, ca şi a tu­turor celorlalte, este gândul de­ a remedia lipsa unei comunicaţii directe între Dunăre printr’o ar­teră de legătură directă cu tra­ficul internaţional, cum e Marea Mediterană. Nemai­fiind tribu­tară Mărei Negre, cale închisă oarecum isolată de marile dru­muri navale cari întretaie glo­bul, Dunărea ar câştiga o covâr­şitoare importanţă pentru ţările din sud-estul Europei. Unul din proectele cari con­cretizează această idee, acel al d-rului Rudolf Lustig, prevede ca punct de plecare locul unde se varsă în Dunăre Timocul re­giune unde la 80 de kilometri depărtare de Porţile de Fier se îmbină triunghiular hotarele Iu­oslaviei, Bulgariei şi României d era revărsarea Timocului, linia de legătură ar duce mai departe în susul acestui fluviu la Za­jen­car şi apoi urcând dela Sviriig ar ajunge la Niş, respectiv la fluviul Nişavei şi apoi la vărsa­­rea Moravei răsăritene. In jos punctele de sprijin ale canalului ar fi Vardarul, dela Skoplje pâ­nă la mare. Aci un canal lateral, de multă vreme în studiu, ar pu­tea face legătura cu Salonicul. Între Morava şi Vardar distanţa peste valea Kumanovo este de 60 de kilometri. Tot acest traseu ar urma să se desfăşoare pe o porţiune de 550 km. faţă de 1630 km, cât repre­zintă drumul prin Dardanele că­tre Marea Egee prin partea in­ferioară a Dunărei. Prin alinierea navigaţiunii du­nărene la Marea Mediterană, s’ar deschide vaste orizonturi econo­mice pentru toate ţările din Sud estul Europei. Posibilităţile co­merciale ale Bulgariei şi Româ­niei în Europa Centrală şi Le­vant ar fi susceptibile de­ o neîn­tâlnită expansiune nu mai puţin economia iugoslavă şi turcă du­pe cum şi viaţa comercială a Greciei ar afla o desvoltare deo­sebită. Aducerea la îndeplinire a ace­­stui proect ar necesita o investi­ţie de 500 milioane shillingi, ca­pital amortizabil în 15 ani de către societatea care ar prelua exploatarea Canalului. Desigur, pentru moment ideea integrării Dunării în circuitul nautic mondial se află în aceiaşi fază de proect în care se află în­că şi proectul d-lui ing. Leonida privind transformarea Bucureş­tilor în port la Dunăre, prin ca­nalul Argeşului. Cine ştie încă ce ne rezervă viitorul !­ S. Sn. Cronica agricolă la rRadio Se împlineşte un an de când cro­nica agricolă de la Radio a fost în­credinţată d-lui ing. agronom Aurel Tălăşescu. Fericită idee, întrucât cu greu putea găsi societatea de radio-difu­­ziune un cunoscător mai desăvârşit a tuturor problemelor agricole şi agrare. D. Tărăşescu care şi-a făcut stu­diile universitare agricole în Fran­ţa, care şi-a desăvârşit practica la domeniile Statului din ţară, pe care în urmă le-a administrat cu un strălucit succes, şi-a complectat cu­noştinţele sale agricole prin practi­că îndelungată pe cont propriu fă­cută ca colonist în Argentina, timp de 12 ani. Voiajurile de studii fă­cute în Statele Unite, Chili, Brazi­lia, Mexico, Peru, parte din colonii­le Franceze, precum şi un intere­sant voiaj împrejurul lumii, dau plu­gărilor români un plăcut sfert de ceas, ascultându-i sfaturile, noută­ţile şi perseverenţa pe care o pune pentru ca aceste sfaturi să fie tra­duse în fapt. Numeroase felicitări primite din partea celor mai marcante Persona­lităţi agrare, printre cari şi foşti mi­niştri, complectate cu scrisori de la umili plugari, cari mulumesc pen­tru sfaturile date, a căror efect a fost o sporire a producţiunei, au culminat cu felicitarea personală făcută de către d. ministru al agri­­culturei Vasile Sasu. Felicităm şi noi la rândul nostru societatea de Radio-Difuziune, care, a avut buna inspiraţie de­ a încre­dinţa conducerea cronicei şi a po­ştei agricole aceluia care întruneşte atâtea calităţi. Ing. DELALETEA P­I­AŢ­A 30 Iulie Bursa a fost liniştită. S-au în­cheiat operaţiuni foarte reduse. Valorile cu dobândă fixă cal­me, au suferit mici diferenţe. Renta stabilizării a cedat dela 44 şi un sfert la 43 şi trei sferturi, renta exproprierii dela 43 la 42 şi jumătate. Valorile industriale susţinute. Acţiunile Mica s’ai­ urcat dela 1266 la 1270. Valorile de petrol au oscilat în jurul cursurilor precedente. ★ Prima revizuire a primelor de export la grâu se va face pe data de 1 Septembrie. ¥ D. G. Gheorghiu, secretar ge­neral a! ministerului de industrie şi comerţ a avut ori după amia­­o conferinţă cu d. Grunn, ataşa­tul comercial al Austriei la Bu­cureşti, cu care a discutat dife­­rite chestiuni în legătură cu im­portul în supra­fotă din Austria în contul sumei de 2 milioane 700 mii shilingi austriaci (90 mi­lioane lei) sumă rezultată din lichidarea obligaţiunilor şi cu­poanelor vechilor împrumuturi austro-ungare. * Ministerul agriculturei anunţă că alegerile pentru Cam­erile de a­­gricultură fixate pentru 30 Au­gust nu vor­ fi amânate. La oficiul de valorificare s-a în­registrat o cerere a firmei Louis Dreyfus pentru autorizaţia de a exporta 3.000 vagoane fără nici o restricţie afară de Grecia. Exportul se va face câte 6.001 vagoane în lunile Septembrie, Oc­tombrie şi Noembrie. Modificarea tarifelor vamale franceze prin decrete PARIS 30 (Rador).­­ Cu 495 voturi contra 36, Camera a a­­doptat azi proectul de lege prin care se acordă împuternicirea de a modifica prin decrete tariful vamal. Prevederile legii dau dreptul guvernului de a suprima majo­rările taxelor de import., 6 PAGINI Azi când recolta e în toi, când secerişul e terminat de mai bine de două săptămâni şi când tree­­tatul păioaselor se apropie de sfârşit ar fi îndreptăţită, credin­ţa că cel puţin la ministerul agri­culturii se cunoaşte situaţia rea­­lă a recoltei. Din nefericire nu există în administraţia noastră o organizare trainică şi de în­credere, care ar putea să împli­nească acest gol. Nu cunoaştem azi, şi probabil că nu vom cu­noaşte nici într-o lună sau două situaţia exactă a recoltei şi a stocurilor. Pentru moment, aceste date statistice , le cunoaştem cu a­­proximaţie. Cu toate că în anu­mite regiuni ale ţării, recolta grâului nu a fost prea bună, tre­bue însă să recunoaştem că în general ea se prezintă bine. In alţi ani media de producţie pe ţară cât şi producţia gir' :­lă de grâu au fost destul de scăzute. Anul acesta, ne găsim în situa­ţia favorabilă de a nu fi avut re­giuni complect secetoase, ceea ce va face ca media de producţie pe ţară, să fie mai favorabilă de­cât în alţi an. Acestui fapt se datoreşte răspândirea credinţei că vom avea un excedent uriaş de grâu, peste nevoile consumu­lui intern. In realitate lucrurile trebuesc privite cu mai mult calm. Sunt greşiţi cei ce cred că se pot trage hotare precise în­tre producţia unui an şi cea din anul următor. In ciuda recoltei proaste din anul trecut şi cu toate că am ex­portat vre­o 15—20.000 vagoane grâu, tot se mai găsesc azi în ţară, stocuri din acea recoltă care dintr'o cauză sau alta, nu au fost vândute. Am făcut acea­stă constatare pentru a da un argument în plus acelora, ce e­­valuează excedentul nostru ex­portabil la 50—60.000 vagoan© grâu. Această cantitate reprezin­tă ori şi cum o cincime din în­tregul disponibil şi desigur că condiţiunile de valorificare ale acestei părţi trebuesc să aibe o oarecare înrâurire şi asupra pre­ţului grânelor în ţară. In momen­tul de faţă, grâul nostru valo­rează în străinătate între 105 şi 110 shilingi fob Constanţa. Spre o mai bună exem­nificare a împrejurărilor cari pot deter­mina formaţiunea preţului, sun­tem obligaţi să adoptăm metoda de calcul, proprie fiecărui agri­cultor. Lira sterlină la bursa neagră, valorează 830 lei ceea ce face lei 41,50 pentru un shiling. Echiva­lentul în lei al preţului mondial pentru grâu, ar fi prin urmare, intre 44 şi 46.000 lei. Azi, expor­tatorii plătesc pentru grâu după calitate, între 41 şi 43.000 lei fob Brăila. Prin urmare preţul in­tern pentru grâu, e azi numai cu 3000 lei mai scăzut decât ar fi preţul dacă devizele din grâu, s’ar negocia prin bursa neagră. Excedentul de grâu care va trebui să fie exportat, e o reali­tate. Preţul intern al grâului, e aproape la limita celui extern, chiar dacă socotim devizele la preţul ce-l au în bursa neagră. In astfel de condiţii, preţul grâu­lui la noi se poate urca numai dacă creşte preţul mondial, sau dacă creşte preţul devizelor la bursa neagră. In orice caz e ris­cant a face pronosticuri asupra preţului în viitor. S’a sfârşit luna Iulie şi suntem in preajma lunei August, când exportul de oarze şi grâu ar tre­bui să fie în toi. Sosirile de cereale în porturi, nu sunt neobişnuit de mari. La Brăila vin zilnic între 150 şi 180 vagoane, la Constanţa sosirile sunt mai mici. Cu toate acestea, încărcările nu se fac în ritmul unui an cu recoltă îmbelşugată. Până în prezent, autorităţile administrative şi Banca Naţio­nală nu au reuşit să coordoneze politica lor de sprijinire a expor­tului, cu nevoile comerţului. Aşa de pildă casele exporta­toare au predat Băncii Naţionale de Vinerea trecută devize în an­ticipaţie pentru acoperirea unor exporturi de grâu şi orz. Până ori, adică după cinci zile, casele nu primiseră contravaloarea de­vizelor în lei. Dacă ne dăm seamă că una din case a remis Băncii Naţio­nale 52.000 lire sterline, alta 18 mii lire sterline, alta 10.000 lire sterline şi aşa mai departe, a­­tunci vom înţelege cât de mare e neliniştea în sânul exportato­rilor de cereale. Înainte de mo­nopolul devizelor, era destul ca pe cale telefonică, să fi vândut devizele şi zece minute mai târ­ziu, puteai să încasezi la banca respectivă contravaloarea în lei. Comerţul de cereale, nici nu este altfel posibil. O aşteptare de cinci zile înseamnă pentru a­­cest comerţ, cinci zile de fizic şi cinci zile de pericol de pierdere. *■ In străinătate parzele sunt ce­­rute. La Londra preţul a crescut ("continuat din­ pagina III-a)"" Săptămâna cerealelor Depunerea anticipată a devizelor. Piaţa externă. Piaţa internă Scumpirea navlurilor maritime Noul greutăţi în C­alea ex­pertuluî­ ­Navlurile maritime au înregistrat în ultimul timp importante urcări, ceea ce ne-a determinat să între­prindem­ o anchetă pentru cunoaş­terea cauzelor acestor scumpiri în târgul afretărilor. Iată constatările făcute cu prilejul acestei anchete. SPORIREA TONAJULUI MARI­NEI COMERCIALE Tonajul mondial al marinei co­merciale a evoluat în ultimii ani, precum urmează: La 1 Iulie 1914, 45.404 mii tone brutto. La 1 Iulie, 1925, 62.380 mii tone brutto. La 1 Iulie 1935, 63.727 mii tone brutto. La 1 Iulie 1936, 64.005 mii tone brutto. Din tabloul de mai sus putem constata că tonajul flotei comer­ciale, arată o sporire îmbucură­toare, dela 1925 încoace. Această sporire e cu atât mai remarcabilă, cu cât ţările a căror tonaj a fost conducător în lume, şi-au redus dela 1925 încoace, parcul navigabil. In această categorie intră în primul rând, Anglia și Statele Unite. Flota comercială engleză care a fost în 1914 de 18,9 milioane tone brutto, s-a ridicat până în 1925 la 19,3 milioane și a scăzut apoi succesiv, pentru a atinge în 1935 1793 milioane și în 1936 numai 17,2 milioane. Aceiaşi mişcare, o putem­ con­stata cât priveşte tonajul flotei co­merciale, a Statelor Unite. De la 4,3 milioane în 1914 flota americană s-a ridicat în 1925 la 14,2 milioane. Anii de criză însă, au impus dezarmarea a multor unităţi, şi în anii 1935 şi 1936, tonajul flotei comerciale sub pavilion american, scade la 12,1 respectiv 11,9 mili­oane tone brutto.­­­­ Desigur că scăderea tona­jului ba­stimentelor comerciale cari navi­ghează­ sub pavilionul englez şi a­­­mierican, e în contrazicere cu e­­voluţia volumului total de tonaj comercial în lume. In adevăr, politica autarhică a avut între alte forme de manife­stare, tendinţa de a rezerva pavilio­nului naţional, transporturile ma­ritime transoceanice. Dar nu nu­mai atât, afacerea de afretare fiind liberată, pretutindeni de înrâuririle politicei de devize, este o sursă Italia şi­ a sporit în ultimul an flota ei comercială, cu 219.000 tone brutto. Această sporire destul de importantă, a fost determinată de acţiunea militară întreprinsă de I­­talia în Africa Orientală. Italia nu a construit vapoare noui, ci a achiziţionat vase de clasă mai veche. Azi după ce s’a încheiat campa­nia din Abisinia, o parte din aceste bastimente, va fi probabil dezar­mată. Rusia şi-a sporit și ea tonajul comercial cu peste 100.000 tone brutto. Această sporire însă, e numai în legătură cu planul de organizare economică, ce Sovietele îl urmăresc de peste 10 ani, și care tinde spre o cât mai complectă autarhizare a e­­conomiei rusești. Un argument identic, îl putem folosi pentru Japonia, a cărei­­tonaj s’a urcat în ultimul an cu 130.000 tone brutto. Trebue remarcat că a­­ceastă sporire se referă numai la bastimente noui, deoarece Japonia refuză înscrierea sub pavilionul ja­ponez, a vaselor vechi, cari au circulat vreodată, sub alt pavilion, de mijloace de plăţi în străinătate, ce anumite ţări, sărace în devize libere, caută să exploateze cât mai bine. Iată una din principalele cau­ze, căreia , se datoresc în ciuda scă­derilor de tonaj în Anglia şi în U. S. A., sporul tonajului global în lume. Am subliniat acest amănunt pentru a nu lăsa să se producă confuziunea că târgul navlurilor influenţat de situaţia tonajului disponibil, ar putea să în­registre­ze fluctuaţiuni în scădere. Mişcarea tonajului prezintă precum am văzut, două aspecte diferite, to­najul marilor puteri maritime dă înapoi, şi urcările se produc în ţă­rile de a doua importanţă. La scăderea tonajului, a contri­buit în largă măsură dezarmările masive ce s’au făcut necontenit de la 1925 încoace. In ultimii 10 ani bastimentele dezarmate şi făcute fier vechi, reprezintă un tonaj de 11,4 milioane tone. La această cifră se mai adaugă pierderile suferite prin naufragii şi accidente, cam­ şi ele reprezintă 3,9 milioane tone. Aceasta este situaţia din târgul maritim. Ea lămureşte schimbările sau mai bine zis urcările la care asistăm­ de câtva timp, pe piaţa navlurilor maritime. Urcările de navluri Pentru Anvers şi Continent navlurile au înregistrat în ulti­mul timp urcări de un shilling şi chiar un shilling şase pence, per unit. In deosebi însă, transpor­turile de cherestea cari nu de mult se tratau la maximum zece (Continuare In pagina III-a) Cum se explica sporirea fonajului Lupta pentru petrol in Extremul Orient Evenimentele politice care au loc în Europa Centrală au sustras atenţia opiniei pubice europene de la cele ce se petrec în Extremul Orient. De aceea presa europeană nu comentează în nici un fel vizi­ta preşedintelui trustului petroli­fer din Japonia, Mazono Sakoni, făcută în capitala Rusiei. Lu­crul pare cu atât mai curios cu cât călătoria acestui mare finan­ciar la Moscova e în legătură cu­­soluţionarea uneia din cele mai importante probleme din raportu­rile dintre cele două ţări şi de so­luţionarea ei depinde în mare parte liniştea în Orientul îndepăr­tat. Cu doi ani în urmă guvernul, so­vietic a refuzat cererea de pre­lungire a exploatării petrolului pentru încă 15 ani, adresată de so­cietatea petroliferă japoneză din jurul Sachalinului. Concesiunea a­­cordată Japoniei expiră la finele acestui an. Cu toate sforţările Ja­poniei guvernul de la Moscova a rămas la prima sa hotărâre, acela de a nu mai prelungi concesiunea De astă dată preşedintele trustu­lui petrolifer japonez face o ulti­mă încercare pentru a schimba ho­târârea comisarilor moscoviţi. In cazul când demersul acestuia nu va avea nici un succes, sunt temeri că situaţia Extremului O­­rient se va complica, fiindcă izvoa­rele de petrol din jurul Sachali­nului de nord joacă un mare rol , aprovizionarea vapoarelor cu acest fel de materie primă. Pei­ de altă parte Japonia nu po­sedă alte izvoare importante de petrol. Cantitatea extrasă din For­mesa şi de la Fuciun la Manciu­ria, atinge apia 50.000 tone anual, şi nici nu poate fi mărită exploa­tarea acestor izvoare cu petrol. De asemenea nici izvoarele din sudul Sachalinului nu prezintă mare importanţă. In schimb regiunea nordică a acestui ţinut e foarte bo­gata în petrol, partea aceasta insă potrivit convenţiei de pace din 1905 a rămas în posesia ruşilor. în­că din 1926 Japonia a luat în ex­ploatare cele mai multe izvoare din această regiune şi a ajuns să extragă anual până la 300.000 tone petrol. Şi fiindcă Japonia cumpă­ră o parte din cantităţile trebu­­­tare de petrol din Sacharnul ru­sesc, a socotit că va ajunge la o producţie anuală de 1 milion tone şi în felul acesta nu va mai fi nevoită să cumpere din Statele El­ite şi Indiile olandeze. Japoniei nu-i convine să se spri­jine pe petrolul american.. De a­­semenea transportul petrolului din Indiile olandeze îi inspiră griji mari. In ultimul timp s’a răspândit­ ve­stea că petrolul din Borneo en­glezesc e pe cale să se epuizeze. Din izvoarele engleze de la Bor­neo se alimentau bastimentele din Singapur. In cazul când Anglia nu va reuşi să găsească alte iz­voare în Borneo va fi nevoită să­­şi acopere trebuinţele cu petrol din izvoarele olandeze din ostro­vul malaez. Aci însă interesele engleze se ciocnesc cu cele japoneze şi în le­gătură cu acest lucru presa nipo­nă manifestă temeri că pe piaţa petroluui oandez va apare un con­curent aşa de puternic cum e An­glia. În felul acesta ar fi ame­ninţată flota japoneză. De aceea problema petrolului e pentru îm­părăţia niponă o chestiune de via­ţă sau de moarte (Cops). Producţia de petrol a Austriei Producţia de petrol a Germa­niei a însumat pe luna iunie 36.000 tone. Recolta de struguri compromisă Din cauza căldurilor excesive din ultimul timp, varietăţile de struguri au copt rodul în mod prematur, rămânând cu boabele mărunte din cauza lipsei de apă. Dacă ploile nu intervin la timp, recolta struguri­­lor de masă n­şrepurii poa­te fi considerată în parte compromisă. II.

Next