Argus, ianuarie 1937 (Anul 27, nr. 7118-7141)

1937-01-01 / nr. 7118

ANUL XXVII No. 7118 NOUL MODEL 6 CILINDRI Bucureşti. PALATUL CICLOR Telefon 200.64. 217.45 a­bonamente: In ţară lin an 1­100 Iei 6 luni 550 * 3 luni 300 „ In străinătate Un an 2200 Lei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 „ 24 PAGHI OTTMAR DE ANUL NOU 5 Lei ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE Bucureşti, Str. Constantin Miile No. 15 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director GRIGORE GAFENCU TEL­EFO­N 3.05.44 Vineri 1 ianuarie 1937 NOUL MODEL Bucureşti, PALATUL CICLOR Telefon 209.64. 217.45 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Pace sau război ? «le Grigore Gafencu Două războaie au însângerat anul 1936: războiul italo-abisi­­nian şi războiul civil din Spania. Amândouă au pus pacea ve­chiului nostru continent la grea încercare. Amândouă trebue să fie pentru noi prilej de recule­gere şi de învăţământ. Războiul italo-abisinian a ne­socotit legea Societăţii Naţiuni­lor. Societatea uimită, a discutat, a votat şi a sancţionat. Totuşi războiul a început, s-a desfăşu­rat, a luat sfârşit, nestânjenit de acţiunile şi de sancţiunile gene­­veze. Sunt fapte cari ne pot sluji pentru îndrumarea noastră. Să dăm Genevei ce e al Gene­vei. Colaborarea noastră sinceră şi reală la acţiunea pentru pace, respectarea literei şi m­ai cu seamă a spiritului pactului fun­damental şi al obligaţiilor inter­naţionale, înmulţirea garanţiilor de siguranţă, celor scrise, dar mai ales celor vii , care trăesc în bunele relaţii pe care le strân­gem cu Statele mici şi mari, cari urmăresc aceleaşi ţeluri ca şi noi .­iată politica prin care slu­jim şi idealul Societăţii Naţiu­nilor şi interesele ţărei noastre. Să urmărim, însă, cu ochi pre­veniţi şi înţelegători, tot ce se petrece în lume. Năzuinţele de viaţă, ambiţiile de mărire şi de putere ale po­poarelor mari şi mici, stăpânesc azi ca şi eri, istoria lumei. Nu e putere care să poată po­­toli valurile patimelor omeneşti când suflă furtuna. Cel mult dacă Societatea Naţiunilor izbuteşte să ridice, ici colo, câte un dig apărător sau să arunce unei ţări în primejdie un colac de salvare. Trebue să ne îngrijim noi înşine cum se îngrijesc toate statele pre­văzătoare, ca nava cu care ne avântăm în mare să fie solidă. Dacă nu o facem, nu e comitet, nu e comisie sau subcomisie ge­­neveză, care în caz de primejdie să ne poată salva de la înec. Politica noastră de pace şi de bună înţelegere, nu poate avea izvorul ei de putere şi sprijinul ei moral şi material, decât înăun­trul ţărei. Aci trebue să se poată sprijini pe garanţii de siguranţă pe care nimeni din afară nu ni le poate da, un stat bine înche- i gat, finanţe rânduite şi o­ armată puternică, bine pregătită, bine înzestrată. Războiul civil din Spania ne aşează în faţa unor probleme deopotrivă de însemnare. Se discută, azi, la lumina focu­lui care mistue biserici, sate, oraşe întregi, cine a început: „fasciştii’ sau comuniştii ? Ca şi cum un exces nu ar provoca pe cel­alt, — fascismul nu ar răsări ca o reacţiune împotriva nerân­­duelii ce să întinde într’o ţară, iar comunismul nu ar creşte sub înrâurirea violenţei şi a războiu­lui civil. Adevărul e că sub cârmuirile din urmă, — ori de ce culoare politică ar fi fost şi chiar dacă n'ar fi urmărit decât un ideal burghez, liberal şi moderat — statul perduse în Spania ori­ce autoritate. Iar când statul abdică sau apune, răsar ca ciupercile în zilele de ploae, facţiunile răz­vrătite, care fie sub cuvânt de idealism social, fie sub cuvânt de naţionalism răzbunător, opun prin foc şi sabie, interesului ge­neral şi ordinei de stat, interesele lor de facţiune. Şi a fost deajuns ca nebunia să se întindă în Spania, pentru ca, atraşi de flacăra războiului dintre idei pătimaşe şi fraţi în­vrăjbiţi, să se adune acolo, dor­nici de nimiciri, nebunii din lumea întreagă. Vor isbuti oare, în vâltoarea de azi, bunul simţ şi înţelepciunea popoarelor să închidă porţile în faţa prăpădului care din lume se scurge spre Spania şi răbufneşte din Spania în lume, împrăştiind pretutindeni scânteia războiului? Cine poate şti ? Noi trebue să veghem asupra păcei noastre dinăuntru şi asu­pra ordinei pe care se sprijină şi o apără, cu o autoritate pe care am dori-o desăvârşită, statul nostru. Autoritatea unui stat nu atârnă de măsuri şi de deprinderi auto­ritare. Măsurile excepţionale, hotărârile arbitrare nu întăresc ordinea. Dimpotrivă ele întreţin neliniştea, neîncrederea şi spo­resc, de sus în jos, nerânduiala. Iar nerânduiala cuprinde, în de­osebi în zilele noastre, germenii răsvrătirii, şi prilej — pilda Spa­niei e lămuritoare — de inter­venţii umilitoare şi primejdioase din afară. Dorim statului nostru ca înde­­plinindu-şi misiunea de a întări ordinea în ţară, să-şi desăvâr­şească autoritatea de care are nevoe şi înăuntru şi în afară, apărând cu o hotărâre neşovăi­toare legea, libertăţile publice şi drepturile individuale. Şi dorim ţărei noastre că la lu­mina unor învăţăminte hotărâ­toare, şi faţă de primejdii ce nu au trecut să dea pildă de seriozi­tate, de unire sufletească şi de disciplină naţională, pentru a ne îngădui să înfruntăm cu con­ştiinţa împăcată ameninţarea vremii. ►e „ARGUS“ urează cititorilor şi abonaţilor săi UN AN FERICIT de pace şi belşug P­iaţa D. Mitită Constantinescu, guver­natorul Băncei Naţionale a avut er,­ după amiază o lungă întrevedere cu d. Victor Antonescu, ministrul de externe. ■K Bursa a fost ori foarte susţinută. Volumul de afaceri mare. S’au pro­dus mişcări în toate compartimen­tele. Tendinţa Bursei a rămas bine dispusă. I. R. D. P. au fost cerute la 97 şi se apropie de cursul 100. Mica cerută la 1450, Astra Română 1010, Banca Naţională 4750.­­» Localul Bursei de Mărfuri e a­­proape să fie terminat. Instalaţia interiorului decoraţiile, mobilierul şi instalaţia telefonică sunt pe cale de a fi terminate în primele zile ale anului 1937. Astfel e probabil că noul local al Bursei de Mărfuri va fi predat scopului pentru care e des­tinat încă în luna ianuarie. Situaţia sumară a Băncii Naţionale Elveţiene Pe ziua de 15 Decembrie, Incasso-aur, 2.636.8.­­ Devize-aur 54.2. Circulaţia 1.382. Alte angajamente 1.376.5. Acoperirea-aur 95.68 la sută. Sumele se înţeleg în milioane d® franci elveţieni. Situația sumară a Băncii Reichului Pe ziua de 14 Decembrie, IHtft Stocul de aur 66.409. Devize pentru acoperire 5.200. Portofoliu 4.617.400. Valori mobiliare pentru acoperire 220400. kot Exportul cantitativ pe tari in 1936 comparativ cu anul 1935 «Ie Dr. I. Te­o­doresc« Politica noastră comercială din ul­tima vreme a făcut cele mai mari sforţări pentru încurajarea expor­tului produselor solului şi subsolu­lui nostru, de care este condiţio­nat, în ultima analiză, importul articolelor de care avem nevoie şi care nu se produc în ţară, sau se produc neîndestulător pentru consumul intern. Mulţumită aces­tor sforţări, de doi ani de zile a­­vem o balanţă comercială favora­bilă.In deosebi, în anul acesta, balan­ţa ne va fi extrem de favorabilă, dat fiind că numai primele 10 luni soldul ei trece de şase miliarde, iar după con­ificarea d-lui ministru al industriei şi comerţului în dele­gaţia economică a guvernului, în şedinţa din 21 Decembrie, rezultă că vom avea până la finele anului Exportul principalelor noastre produse în primele 10 luni din a­­nul în curs se cifrează la 8.352.787 tone, sau la peste 835 mii vagoane, faţă de 7.310.785 tone, sau 731 mii vagoane în perioada corespunză­toare din anul 1935, înregistrăm deci o creştere a importului de pes­te un milion tone. Această însem­nată creştere se datoreşte plusului de export a cerealelor cu aproape 700 mii tone, a petrolului cu circa 200 m­ii tone şi a lemnului cu 100 mii tone. Din acest tablou vedem care sunt cei mai buni clienţi ai noştri şi pentru ce anume produse. In primul rând observăm că în cursul anului 1936 exportul nostru în ANGLIA şi FRANŢA a cres­cut în mod simţitor faţă de anul 1935. BELGIA care ne-a rămas cre­dincioasă pentru grâul nostru pe care îl preferă, din momentul ce am avut o recoltă bună de grâu, ex­portul nostru acolo reprezintă o creștere de aproape patru ori mai mare ca în anul 1935. Cantitativ însă rămâne tot GERMANIA cel mai mare cumpărător al produse­lor noastre­ Cu toate acestea însă Germania este şi cel mai mare al nostru furnizor, iar balanţa com­er­cială cu această ţară ne-a fost a­­proape în permanenţă defavorabilă In anul 1935 ITALIA a fost cel mai bun client al nostru în deosebi pentru produsele noastre petrolife­re, ocupând în acel an primul loc în exportul ţării noastre. In acest an însă din cauza restricţiunilor impuse comerţului cu această ţară exportul nostru repezintă mai pu­ţin de jumătate faţă de anul trecut l­a AUSTRIA şi cu UNGARIA exportul se menţine în aceşti doi o balanţă favorabilă de circa 8 mi­liarde lei. Faptul este îmbucură­tor, fiindcă dispunând de devize importul va fi şi el mai însufle­ţit, satisfăcând într-o mai largă mă­sură nevoile industriei şi com­er­ţului. , Dacă nu ne ocupăm în studiul de faţă şi de import, aceasta o facem cu atât mai mult cu cât exportul, în împrejurările de faţă, formează cheia de boltă a întregului nostru regim de comerţ exterior. După cifrele provizorii pe care le deţinem de la statistica comerţu­lui exterior din ministerul finan­ţelor exportul nostru cantitativ pe timpul dela Ianuarie — octom­­brie 1836, în comparaţie cu aceiaş perioadă din anul 1835 se prezintă astfel: _ * Dacă înainte de răsboiu baza ex­portului nostru o formau cerealele cu circa 80 la sută din total, azi lo­cul lor l-a luat PETROLUL CU DERIVATELE LUI. Intradivăr, în cursul anului 1935 petrolul ocupă primul loc cu 69 la sută, iar în anul trecut când pro­­ducţiunea grâului în­ special a fost inferioară celei din acest an, expor­tul petrolului reprezintă 76 la sută din total, ani la aproape acelaş nivel. In schimb cu PALESTINA exportul nostru în această ţară înregistrea­ză în 1936 o scădere simţitoare. In POLONIA exportul este foarte li­mitat şi anume la mici cantităţi de lemne şi seminţe de plante. Dease­­menea schimbul nostru de mărfuri cu EGIPTUL s-a redus pentru ex­port numai la petrol şi lemne, pe când produsele petrolifere nu se ex­portă aproape de loc în această ţară­ Cu vecinii noştri SERBIA, BUL­GARIA apoi cu TURCIA schim­bul de produse este limitat şi redus aşa că aceste ţări din cauza traficu­lui scăzut nici nu figurează prin­tre principalii noştri clienţi. «• In încheiere accentuăm că în ul­timii doi ani comerţul nostru cu streinătatea se caracterizează prin intensitatea exportului, care ne-a dat putinţa să realizăm o îmbucură­toare balanţă comercială. Dar pentru ca această frumoasă realizare să continue va trebui să tindem către o mai mare libertate a comerţului cu restricţiunile de azi, cu desele schimbări ale regi­mu rând cu 19 la sută în 1936 şi cu 12 la sută în 1935 din total. LEMNUL ŞI DERIVATELE LUI vin în al treilea rând la export cu acelaş pro­cent de 9,7 la sută în aceşti din ur­mă doi ani. SEMINŢELE DE PLANTE, A­­NIMALELE VII ŞI PRODUSE­LE ANIMALE ALIMENTARE, cu un procent de circa 2 la sută din total aproape că nu contează la export. România, care era poreclită îna­inte vreme ,,grânarul Europei" azi cu producțiunea ei de cereale numai în ani de abundență mai poate dispune de un excedent ex­portabil de grâu, pe când în anii mediocri sau sub mediocri deabia mai poate satisface consumul in­tern-Grâul, din cauza consumului cres­când, se exportă din ce în ce mai puţin. Numai porumbul şi orzul se exportă în fiecare an în cantităţi mai însemnate. ANIMALELE VII şi PRODU­SELE ANIMALE ALIMENTARE se exportă în cantităţi foarte re­duse. Deasemenea VINUL şi FRU­CTELE NOASTRE, cari se produc din belşug. Ar fi timpul, credem, să dăm mai multă atenţiune aces­tor produse, cari vor trebui într-un viitor apropiat să înlocuiască ex­portul petrolului, a cărei e­re este limitată în viitor la epui­zarea zăcămintelor. Pe tari exportul cantitativ al prin­cipalelor noastre produse în prime­le 10 luni ale anului în curs, com­parativ cu aceiaş perioadă de timp din anul 1935 se repartizează ast­fel: lui comerţului exterior şi mai ales cu nenumăratele formalităţi, pe cari industriaşii şi comercianţii sunt datori să le îndeplinească, nu se pot promova interesele aces­tora nici desvolta în viitor legătu­rile noastre cu streinătatea. CEREALELE vin în al doilea Exportul cantitativ pe fori în 1936 comparativ cu anul 1933 Felul produselor 1936 Ci?/O 193' Petrol și derivate 5.771129 tone 69 5.546.889 tone 76 Cereale și derivate 1.584.174tone 1­ 88 1.003 tone 12 Lemne și derivate 807.273tone 9,7 707.802tone 9,7 Semințe de plante 90.788tone 1,4 105070tone 1,4 Animale vii 56.273tone 0,7 60.193 tone 0,8 Produse anim. anm. 15.648tone 0,2 9.898 tone 6,1 Total 8­352.787tone 100 7.310785 tone 100 55 35 „­RG1IS” va publica în numerele viitoare­­ PROGRAMUL PENTRU LUCRĂRI PUBLICE de C. Buşila ANUL INDUSTRIAL de I. Radu ANUL PETROLIFER de M. Pisante precum şi numeroase alte articole rezumative des­pre înfăţişarea economi­­că a anului 1936 Siguranţă şi speranţă !­ ele N. Daşcovici I Un an nou începe, plin de făgă­­dueli ca toţi anii cari au trecut de când e lumea asta, veşnic nemul­ţumită cu prezentul. Ce are să ne aducă 1937? Iată întrebarea chinuitoare, ce străbate toate gândurile acum, du­pă experienţa puţin încurajatoare a celor din urmă ani. Freamătul neastâmpărului de pretutindeni şi, mai ales, sgomotul asurzitor al uzinelor pregătitoare de arme noi, tot mai perfecţionate şi mai puternice, pentru opera de distrugere ce ar fi să se deslănţue într’o zi, ne tulbură liniştea sufle­tească şi ne răpeşte speranţa de mai bine, cu care eram deprinşi să întâmpinăm venirea anului nou. La toate cauzele vechi de criză economică universală, cu lipsuri şî suferinţe, a venit să se adauge încă una, dar cu înşelătoare înfăţişări de vindecare. E vorba de întrece­rea înarmărilor, de cursa nebună in care s’au aruncat toate ţările mari sau mici, şi, în care ţările in­dustriale, mai ales, par să simtă o trecătoare îmbunătăţire a suferin­ţelor, născute din lipsa de lucru pentru braţele încrucişate. Dacă a fost grea şi nesuferită criza economică, de până acuma, născută dintr’o sporire prea mare a producţiei şi o scădere cores­punzătoare a consumaţiei, — cum va trebui să fie aceeaşi suferinţă, isvorâtă din criză, după risipa ne­bunească a înarmărilor neproduc­tive ? Şi oare leacul, singurul leac în stare să înlăture tulburările socia­le lăuntrice din fiecare ţară, nu va fi numai aventura răsboinică în afară ? Dar să nu ne adâncim prea mult gândurile în scrutarea viitorului pe temeiuri de concluzii logice, pentru că ar însemna să ne depăr­tăm, cu totul, de la buna tradiţie a speranţelor de mai bine din aju­nul anului cel nou ! Aşteptăm şi dorim ca 1937 să ne aducă mai multă siguranţă ex­ternă şî internă, iar prin aceasta să ne redeştepte speranţa de mai bine pentru viitor şî încrederea pentru prezent. Siguranţa din afară, prin înde­părtarea primejdiilor de răsboi,­ e cea dintâi condiţie pentru renaş­terea speranţei şi a încrederii. E chiar o condiţie neapărată şi pen­tru siguranţa lăuntrică a fiecărei ţări, după cum această din urmă siguranţă, decurgând din cumin­ţenia conducătorilor, ca şi din dis­ciplina şi puterea de muncă a po­porului, este, şi ea, una din con­diţiile de siguranţă pentru Statul respectiv. O ţară ai cărei cetăţeni sunt de­prinşi să trăiască în ordine, sub scutul legilor, chibzuit alcătuite şi în chip cinstit aplicate tuturor, fără nici o deosebire, — este un stâlp al siguranţei internaţionale, dar este în acelaş timp o ţară puternică şi încrezătoare în viitorul ei. Dimpotrivă, într’o ţară în care nu există respectul legei sau în care legile se schimbă dintr’o zi pe alta, fără nici o socoteală, acolo nu poate fi nici ordine şi nici siguranţă pentru cetăţeni. Acolo nu mai poate rămâne nimic din cheagul trebuitor de rezistenţă împotriva duşmanilor văzuţi sau as­cunşi, fie ei din lăuntru sau din afară. Siguranţa prezentului şi speranţa de mai bine a viitorului sunt strâns legate şi nu pot fi despărţite sub nici un motiv, cu nici un preţ. Ea începe cu siguranţa lăuntrică per­soanei şi avutului cetăţenilor, cum şi a raporturilor de tot felul dintre aceşti cetăţeni, prin garanţia pute­rilor publice, spre a se ridica la înălţimea siguranţei Statului, prin respectul ordinei juridice din lăun­­tru, de care atârnă în chip nemijlo­cit însuşi respectul acestui Stat din afară, prin puterea simţului de so­lidaritate naţională. Poate că niciodată în istoria noastră nu s’a simţit, mai puternic decât astăzi, nevoia de siguranţă şi de garanţie înăuntrul graniţelor ro­mâneşti, între cetăţenii egal în­dreptăţiţi ai acestei Românii mari, închegată pe un principiu sfânt de­ dreptate naţională, pe principiul na­ţionalităţilor,­­ după ce în decursul câtorva veacuri neamul nostru cu­noscuse nedreptatea şi duşmănia asupritorilor streini, întărind simţământul obştesc de siguranţă lăuntrică între cetăţenii Statului nostru şi lăsându-le ne­­sdruncinată speranţa unor zile mai bune în viitor, aceloraşi cetăţeni, sporim puterea de rezistenţă colec­tivă împotriva primejdiilor ame­ninţătoare din afară. Numai aşa va fi interesul tuturor, fără nici o deo­sebire de origină socială sau etnică să apere România în graniţele ei de astăzi, care sunt în stare să dea, fiecăruia, cele mai uşoare şi mai bune mijloace de viaţă, prin muncă şi prin cinste. Oricine ne-ar ataca din afară şi ar încerca să răpească vreo parte din pământul nostru, n’ar face-o pentru binele şî fericirea cetăţenilor de astăzi, ci pentru satisfacerea poftelor de stăpânire şi de exploa­tare ale agresorilor, cu reînvierea vremurilor de asuprire, încrezători, iarăşi, în noi înşine, cum pare că nu mai suntem de câţiva ani, criza economică şi criza mo­rală vor fi, cu uşurinţă, învinse, iar viitorul cel mai strălucit ne va fi asigurat. In acest număr ANUL FINANCIAR 1936 de E. Putin (pag. III) ANUL FEROVIAR de G. Mantia (pag. IV) LEGISLAŢIA MUNCII IN 1936 de Marco Barascu­ (pag. VI) LEGISLAŢIA COMER­CIALA IN 1936 de I. L. Georgescu (pag. IX) JURISPRUDENTELE COMERCIALE IN 1936 de Paul Bemetrescu (pag. IX) BURSA IN 1936 (pag. XIV) COMERTUL CU STRAI­­NATATEA de B. Buchwald (pag. XIV) ANUL AGRICOL de A. Comăt­eanut (pag. XV) EROISMUL DE A FI NEGUSTOR de Gr. Trancu-Iaşi şi G. Stroe (pag. XIX) PROSPERITATEA REVINE ? de Mihail Solomon (pag. XXI) Perspectivele pieţii franceze După cum arată „Le Capital“, sistemul francez de preţuri şi sa­larii nu-şi va putea găsi echili­brul decât peste câteva luni, chiar la o evoluţie normală a lucruri­lor. Ar fi deci prematur, scrie ziarul francez, să vrem să evaluăm de pe acum capacitatea de ab­sorbire a târgului intern şi mai ales să încercăm a determina fa­cultatea de concurenţă a întreprin­derilor franceze pe pieţele­­de ex­port.

Next