Argus, martie 1937 (Anul 27, nr. 7166-7191)

1937-03-01 / nr. 7166

Azi se deschide al Xlll-lea Congres agricol ANUL XXVII No. 7166 NOUL MODEL 8 CILINDRI București, PALATUL CICLQB Telefon 209.64. 215.48 Luni I Martie 1937 NOUL MODEL București, PALATUL CICLQB Telefon 209.64. 217.45 a­bonamente: In străinătate Un an 2201) Lei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 • 3 lei In țară. 6 lei in străinătate Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 500 „ ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE Bucureşti, Str. Constantin Miile No. 15 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director GRIGORE GA.FENICU1 TELEFON 3.05­44 PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate în ţară o strălucită manifestaţia de solidaritate agricolă de TH. MÂNDRU Preşedintele Asociaţiei Inginerilor Agronomi Congresul agricol de astăzi, după 9 ani (ultimul congres a fost la 1928) este cea mai strălucită ma­nifestaţie de solidaritate agricolă. In acest congres agricultorii ţării, întruniţi ală­turi de inginerii agronomi, vor cimenta pentru tot­deauna legăturile fireşti dintre agricultor şi îndru­mător. Această comunitate de vederi ,va contribui, neasemănat de mult, la desvoltarea unei conştiinţe agricole, care va spori şi încrederea in fiecare, dar şi entuziasmul pentru o agricultură mai bună şi mai spornică, decât cea de azi. Prin organizarea acestui congres, inginerii agro­nomi nu au înţeles decât să-şi facă datoria, cum şi-au făcut-o şi altădată, şi cum îşi vor face-o şi în viitor, oricâte piedici vor găsi în cale. Misiunea agronomilor de I. MANOLESCU-STRUNGA fost ministru Agronomii, au fost timp înde­lungat, o breaslă năpăstuită. Ni­meni aproape nu voia să le re­cunoască o înrâurire binefăcă­toare în treburile gospodăreşti. Se socotea că prin mentalitatea şi prin pregătirea ce li-a fost hărăzită, ei rămân neînţelegă­tori îndată ce sunt scoşi dintr’un birou şi trimişi să zămislească prin cunoştinţe şi hărnicie, braz­da. In fine, se face un început de dreptate. Agronomii sunt che­maţi să-şi dea din plin obolul de muncă. S’a alcătuit un cod al agricul­turii care se bizuie în primul rând şi aproape în întregime pe activitatea pe care agronomii sunt chemaţi s-o desfăşoare. Re­­cunosc d-lui ministru Sassu, din plin, meritul că a înţeles ace­­astă misiune a agronomilor deşi e departe de această îndeletni­cire. Sunt convins că ei vor co­respunde cu prisosinţă aşteptări­lor celor care le-au dat şi încre­dere şi putere. O muncă titani­că îi aşteaptă, ca să desţelene­ască plugărimea românească ce trăeşte încă vremuri patriar­hale. Nu mă îndoesc, că prin trud­­nicia acestui vrednic corp care se întruneşte azi ca să desbată şi să deslege problemele cele mai vitale ale agriculturii româ­neşti, pământul blagoslovit al ţării va rodi din belşug şi stator­nie, şi nu ca azi, la voia întâm­plării şi a norocului. După ani de îngrozitoare cri­ză care au doborât la pământ pe plugarii noştri, la orizont se întrezăresc zorile unor vremuri mai bune. Tot ce s’a pierdut în aceşti ultimi ani de cumplită sărăcie, trebue, ca printr’o sfor­ţare puternică să se recâştige şi deci să nu ne scape din vedere acest moment deosebit de priel­nic pentru începerea unei acti­vităţi cu adevărat binefăcăto­are. PIATA Remiterile de lei In străinătate prin mandat poştal.-Lich­idarea arieratelor din Franţa.-Devizele nenociab­­e.-Bursa Bursa a fost susţinută la valori cu dobândă fixă şi staţionară la ac­ţiuni. Volumul de tranzacţiuni a fost mai restrâns. Renta stabilizării s-a urcat de la 49% la 49%, renta desvoltării dela 46% la 47%. Hârtiile industriale staţionare. Acţiunile Mica s’au încheiat la 1460, Letea 780, Reşiţa 575. Valorile petroliere au oscilat în jurul cursurilor precedente. Acţiunile Astra Română s’au în­cheiat la 1530, Concordia 725, Steaua Română 735, Creditul Minier 365 Acţiunile Sospiro au fost obiectul unor tranzacţii numeroase. S’au urcat dela 65 la 78. Banca Naţionala a trimes o cir­­culară sediilor şi filialelor cu privire la remiterile în streinătate prin mandat poştal. Remiterile se fac cu prima de 38 la sută, în afară de Austria unde se socotesc în afară de cursul oficial numai spesele. Se pot trimite devize prin mandat poştal în următoarele ţări: America de Sud, Anglia Austria, Belgia, Ca­­nada, Danemarca Danzig, Franţa şi coloniile. (Algeria, Libia, Maroc şi Siria), Italia, Norvegia, Polonia, Statele­ Unite, Suedia Tunis Leto­nia, Mexic, Palestina, Peru,­­ Portu­galia şi Uruguay. Pentru Elveţia, Spania şi Olanda, remiterile sunt provizoriu suspen­­date. Se pot trimite lunar 2000 lei de către solicitator, iar beneficiarul din străinătate, nu poate să primească lunar, decât cel mult 1000 lei. Pentru abonamente de ziare şi reviste se pot remite de către par­ticulari cel mult 1000 lei. Librăriilor, li se permit 10.000 lei.­­ Referitor la cele apărute, cu pri­vire la plata arieratelor în Franţa, ni se comunică din sursă autoriza­­tă că din cele 40 milioane franci, la cât se ridică arieratele, sunt depuse în lei, circa 28 milioane. Restul de 12 milioane sunt în mare parte cre­­anţe neexigibile, mărfuri trimise în consignaţie şi nevândute încă, şi o parte creanţe dubioase. Suma de 28 milioane, care se află depusă va fi transferată în între­gime în cel mai scurt timp, dat fiind că sunt disponibilităţi sufi­ciente. Termenul pentru depunerea su­­melor în lei, a expirat la 10 Febru­arie crt Sumele ce se vor depune de aci înainte se vor transfera în limita disponibilului şi în ordinea cronologică. Pe baza înţelegerilor intervenite între noi şi Franţa, arieratele vor fi lichidate până la sfârşitul anu­lui. * Marca germană a scăzut la 36 30; celelalte devize au rămas neschis­­* Remiterile se fac cu pri­ma de 38 la sută, în afară de Austria, unde se soco­­tesc în afară de cursul o­­ficial, numai spesele. ★ luni, şedinţa delegaţiei economice Luni seara se va ţîne la Ministe­rul de Industrie şi Comerţ o şe­dinţă a delegaţiei economice a gu­vernului sub preşedinţia d-lui prim ministru Gh. Tătărescu. Se va exa­mina stadiul tratativelor economice cu diferite state, precum şi diferite probleme economice ce vor fi adu­se la ordinea zilei. Poate produce ţăranul mai mult şi mai bine? de ION CAMARAŞESCU fost ministru Al Xlll-lea congres agricol va fi pentru toţi un nou prilej de a spune hotărât adevăruri. Dacă nu se iau unele măsuri de in­­dreptare a stărilor organice din prezent, plugăria se va rosto­goli iarăşi pe un povârniş se­mănat cu primejdii ascuţite. Doctrina fundamentală a statu­lui nostru compus în majorita­te din producători agricoli, tre­bue să fie bazată cu precădere pe interesul acestora. Vom ce­re descătuşarea producătorului de la ţară înteodat şi astăzi inte­reselor consumatorului de la O­­raşe. Vom cere înfiinţarea unui sistem de preţuri minimale pen­­tru a se restabili echilibrul dis­trus în avuţia cetăţenească. Ceea ce solicită bunul simţ şi simţul practic de la stat, este ca să se creieze plugărim şi un me­diu prielnic, să-i îngădue a pro­duce şi să o ajute să vândă. Oamenii de stat autorizaţi o­­pinează că preţul grâului tre­bue să rămâie comprime l­­a 45 mii lei vagonul, sumă ce asigu­ră producătorului o rentabilitate suficientă. Noi ne mulţumim cu preţul de 45.000 lei, cu condiţia ca să-l avem in toţi anii. Căci, altfel, cum să compensăm pier­derile vagoanelor produse în ul­timii ani, pe care le-am vândut în pagubă, sau cheltuelile de exploatare din anii când muam făcut grâu deloc, dacă se opre­,­şte din principiu, tendinţele for­tuite de urcare? E locul desigur să regretăm şi cu acest prilej dogma naţională ciudată de a se nărui perspectivele de câştig de îndată ce surâd agricultoru­lui. Astăzi se ţese o nouă catas­trofă. Exponenţii aleşi ai consu­matorilor de la oraşe, fixează preţurile produselor agricole. Consiliile comunale rurale nu fixează nici preţurile fabricate, lor din târguri, nici preţurile ar­ticolelor manufacturate care se vând în bâlciuri. Producătorii rurali, veşnic în pierdere, muncesc numai pen­tru a produce strictul necesar traiului lor. Sunt săraci pentru că nu pot câştiga, în situaţia de astăzi, nu pentru că nu voiesc. DE ACEIA A DISPĂRUT CRE­DITUL AGRICOL. ACEST CRE­DIT NU SE VA ÎNFĂPTUI PRIN LEGE, ORICARE AR FI FORMULA CE S’AR ADOPTA, CI PRIN EXISTENŢA DE VE­NITURI POZITIVE. Chiar ţările industriale nu pot fi puternice şi prospere, decât atunci când plugarii lor posedă putere de c?.,apărare. La noi, deşi unanimitatea glasurilor de­clară contrariul în toate împre­­jurările, parcă se urmăreşte di­nadins un echilibru economic bazat pe sărăcia plugarului. Suntem ultima ţară civilizată în care dăinuieşte sistemul de a se fixa preţuri arbitrare de vânzare, fără a se ţine seamă de de preţul de cost. Organele puterii executive dau impresia că sunt chinuite de teama ca plugarul să nu se îmbogăţească prea re­pede. De îndată ce, pentru o ca­uză oarecare, vine o cerere din străinătate şi se urcă preţul u­­nui produs agricol, în loc de a se bucura, lumea oficială se a­­larmează. Se convoacă consili­ul de miniştri, se convoacă con­siliile comunale şi se iau măsuri curajoase pentru apărarea cetă­ţenească. In loc ca tot aparatul de stat să se solidarizeze cu avânt pen­tru a conlucra la îmbunătăţirea situaţiei agriculturei­ naţionale, sunt servicii publice care fac a­­pel la toate resursele ingeniozi­tăţii lor pentru a creia procedu­ri greoaie şi costisitoare care păgubesc şi descu­rajează pe plugari. Aceasta este situaţia. Atâta vreme cât nu se vor îndrepta, prin revizuirea şi coordonarea măsurilor, stările răsturnate de astăzi, nu poate fi vorba nici de încurajare, nici de i­ntroduce­­rea noţiunilor ştiinţifice in ma­­rea masă a agricultorilor. Pro­blema, care domină deocamda­tă agricultura românească,­ este ridicarea materială a producţiei prin organizarea ei chibzuită, in aceasă direcţie, nu se face ni­mic. Eu voi pune congresului o primă întrebare comună tutu­ror problemelor relative la mun­­ca câmpului: ARE PLUGARUL ROMAN PREGĂTIREA SUFLE­TEASCA NECESARA DISPU­NE DE MEDIUL FAVORABIL SI SIMTE SPRIJINUL CON­ŞTIINŢEI NATIONALE PEN­TRU A PRODUCE MAI MULT SI MAI BINE? In pan. V-a PROGRAMUL AMANUNTIT al celui de al Xlll-lea Congres agricol si extrase din principalele referate De ce s’a schimbat legea Casei de? Depunerii Declaraţiilo­r Llui director general I. Banciu Am publicat proectul de lege pen­tru modificarea unora din dispozi­­ţiunile actualei legi a Casei de De­puneri şi Consemnaţiuni. _ Dată fiind importanţa modifică­rilor ce se aduc uneia din cele mai de seamă instituţii de credit a ţării, ne-am adresat d-lui I. Banciu, di­rectorul general al Casei de Depu­neri şi Consemnaţiuni care a bine­voit să ne dea următoarele rela­ţi­uni despre rostul profetului de lege în chestiune: ,,Casa de depuneri şi consem­ne (vuni prin însăşi actul ei organic a fost destinată să colecteze mar­e depuneri atăt ale entităţilor admi­nistrative (Stat, comună, judeţ, instituţii de interes obştesc, etc) cât şi marile rezerve de numerar ale particularilor. Concomitent cu colectarea de­punerilor Cassa de depuneri şe consemnaţiuni a aplicat şi o poli­tică de împrumuturi destinate aşe­zămintelor de interes general, co­munelor şi judeţelor a cărei Pruden­ţa a dat rezultatele dorite. In ultimii doi ani, de când am preluat conducerea instituţiei am observat mecanismul depunerilor si al împrumuturilor şi am ajuns la concluzia că împrumuturile trebu­­esc să fie acordate numai pentru investiţ­­i şi a­lte prefaceri cu ca­racter general şi nu cu scopuri bu­getare, ca împrumuturi de consu­maţie. De aceea am prevăzut în proec­tul de regulament ca aprobările de împrumuturi să se facă numai pe situaţii de lucrări şi treptat, cu a­­vansarea lucrărilor, iar ordonanţa­­rea sumelor să se facă pe numele antreprenorului care efectuează lu­crarea instituţiunei împrumutate. In consecinţă şi dobânda la îm­prumutul acordat nu se va percepe din momentul aprobărei ci numai din momentul livrărei sumelor, trep­tat, cu avansarea lucrărilor. Personal mă deplasez şi mă voiu deplasa în întreaga ţară pentru a cerceta bugetele instituţiilor care solicită împrumuuuri la Casa de De­puneri, asistat fiind de doi din con­silierii instituţiei. Numai acolo unde vom constata că gestiunle au fost bine administra­te, iar împrumuturile au un carac­ter de investiţie de imediată nece­sitate vom acorda sumele ce ni se cer“. „In ce priveşte dobânda împru­muturilor ea va fi cu 1 la sută pes­te scontul Băncii Naţionale. Fundaţiunile şi asociaţiunile cu caracter cultural, religios sau de bi­nefacere vor putea obţine împru­muturi fie pe gaj de acţiuni, fie de inscripţie ipotecară pe imobilele proprietatea lor“. Primirea in lombard a efectelor de Stat •,Cassa de Depuneri şi Consem­na­ţiuni a dat în trecut şi va­ da şi de acum înainte un deosebit con­curs Statului în ce priveşte primi­rea in lombard a tuturor efectelor de Stat (inclusiv bonuri de impozi­te, rentă de consolidare, etc.). Pe baza acestor lombardări s-a dat Cassei de Pensii 250 milioane lei de către Casa de Depuneri și C. E. C. Avantajul lombardului este deo­sebit de însemnat: pe deo parte nu se provoacă niciodată o prea ma­re ofertă de titluri în bursă ajun­­gându-se astfel la o depreciere a lor iar pe de altă parte titlurile pot fi oricând gajat de proprietari fără obligaţia de a te vinde, reintrănd d­upă achitarea gajului in proprie­tatea iniţială Pentru gajul efectelor de Stat s'a prevăzut un comision foarte mic tocmai pentru a se înlesni ne­voile de numerar ale deţinătorilor.­­Continuare in pag. lil­aj Profesorul N. Iorga Trăim într’o vreme ciudată, când te miri cine încearcă să ne clatine credinţa în tot ce nea­mul are mai scump şi mai de seamă. Miron Costin, Neculce, Timo­­tei Cipariu, nişte vechituri, Ma­­iorescu un surd, Alecsandri un biet poet, Eminescu un stri­cat. Nu se putea să nu vie şi rân­dul d-lui N. Iorga. S’a găsit şi cine să spună, ce? Că e un trădător acela care o viaţă întreagă a însufleţit nea­mul acesta şi, zi de zi, s’a tru­­dit şi se tot trudeşte pentru inăl­ţarea patriei, acela care întru­nind toate însuşirile: virtuţi, ta-­­ lent şi cunoştinţe, e bărbatul cîe autoritate de la care, în împre­jurările cele mai grele, aşteptăm povaţă şi cuvântul hotărâtor. E trădător acela ale cărui cuvinte de foc apără în faţa lumii în­­tregi drepturile ţării. Gluma e prea boacănă. Norocul lui Platon şi al lui Flomer că n’au fost români. S’ar fi găsit, în zilele noastre, şi cine să spună că Platon e un prost şi Fiomei o haimana fără talent. Lui Ovidiu, pe care soar­ta l’a adus să moară la noi, în Dobrogea, nu s’a găsit un „mare” stilist şi tot aşa de mare deştept să-i „conteste” arta ? T. Pisani­­ Lotul de împroprietărire trebue sa ajungă o adevărată grădină Am credinţa nestrămutată că a­­gricultura românească in plină evoluţie, nu poate atinge perfecţio­narea către care tindem şi pe care suntem obligaţi să o ajungem de­cât prin munca, priceperea şi de­votamentul specialiştilor agronomi. De la agricultura marilor suprafeţe am ajuns la aceea a loturilor mici; acestea trebuie să dea tra­iul şi buna stare a proprietarilor săteni care va avea ca urmare în­tărirea Statului. La aceasta nu vom putea ajunge insă decât dacă vom şti ca de pe mica suprafaţă de teren să scoatem produse cât mai multe, cât mai bune şi cât mai eu­­tine. Lotul de împroprietărire tre­bue să ajungă deci o adevărată grădină, insă aceasta nu va fi rea­litate decât atunci când ştiinţa a­­gricolă prin slujitorii ei, agrono­mii, va fî la îndemâna tuturor cul­tivatorilor de pământ. Avem ne­voie de c­ît mai mulţi cunoscători ale tainei culturei plantelor şi a pământului şi am convingerea că îi vom avea, ii vom vedea la lucru şi rezultatele vor fi bune pentru iu­bita noastră ţară. CICERO C. GORCIU Secretar g­rad al Min- Agr. (Continuare în pag. II-a!# Cum se valorifica Pierdem din nou debuşeele din străinătate grâul nostru Exportul nostru de grâu este ia­răşi ameninţat. In 1936, România şi ţările agri­cole din Balcani au avut norocul un nei recolte excepţionale, care din întâmplare a coincis cu recolta definitivă a Canadei şi Americei de Nord şi cu recoltele deficitare din ţările consumatoare ale Europei. Datoriă acestei conjuncturi fa­vorabile ţării noastre toate tarile importatoare de grâu au trebuit să se resemneze a suporta dictatura preţului grâului fixat de Comisia noastră de valorificare. Situaţia s‘a schimbat însă a­­cum. S‘a ivit recolta uriaşă a Ar­gentinei, care are tendinţa de a invada iarăşi debuşeele cucerite de grâul nostru în străinătate. Dacă situaţia, s‘a schimbat radi­cal, după cum e cazul, mentalita­tea celor ce dirijează preţurile griului mi s-a schimbat de loc. Comisia noastră de valo­rificare a grâului, a con­tinuat totuși să fixeze pre­ţuri de vânzare prea mari pentru grâu, din ca­re cauză de mai bine aie două luni de zile, noi am încetat orice export de grâu în Europa, mulțu­­mindu-ne cu un export de­stul de redus în Grecia. Am lăsat astfel câmp des­chis exportului de grâu ar­gentinian, în toate ţările Europei unde grâul româ­nesc îşi găsise erebuşete în­semnate redobândite, da­torită conjuncturii noro­coase din 1936. Pentru o mai concludentă exemplificare, e destul să preci­zăm faptul că, d. Negură, în ca­litatea sa de conducător al Co­­misiunei de valorificare a grâu­lui, fără să ţină seama de ceia ce se petrece în Iunie, menţine şi fixează constant de câteva luni un preţ de export al grâului, de 170 sh. rob, astăzi când nu se poa­te obţine nici 160 sh. cif. în por­turile continentale. Acum, înfiinţându-se, noul re­gim de clearing cu Italia, Comi­sia de valorificare a fixat pentru această ţară un preţ şi mai fan­tezist de­ 185 sh. rob, preţ ce re­prezintă paritatea de 210 sh. cif, când Italia nu plăteşte nici 175 sh. cif. Dacă s’au putut face câteva ex­porturi de grâu în Grecia, la pre­ţurile fixate de d. Negură expor­turi cari au încetat acum — dat fiind că Grecia avea nevoie de grâu pe care să-l obţie repede din imediata apropiere; acest fapt nu e un motiv să se împiedice expor­tul grâului in alte ţări, prin fixa­rea unor preţuri cu neputinţă de obţinut azi pe pieţele străine în lupta cu concurenţe grâului argen­tinon. Imense cantităţi de grâu rămân astfel nevalorificate în timpul ter­nei. Că avem prisos de grâu, fap­tul se dovedeşte prin stocurile e­­norme de grâu rămase în silozurile din Constanţa şi nu o mulţime de şlepuri trimise la Sulina, dar cari trebuesc înapoiate la Brăila, din cauza neputinţei de a exporta grâul depos­tat in elev la preturile nepo­trivite, fixate de comisia de valo­rificare. Sunt încă imense cantităţi de grâu la tară, mult mai mari de­cât îşi inchipue d. Negură, ceia ce de asem­enea învederează preţul scă­zut de câteva zile al grâului, în interior, cu circa 4000 lei la vagon. Se oferă astăzi grâu de 78 kgr. cu 3 la sută corpuri străine, cu 46.000 iei faţă de 51.000 lei vagonul, preţ din Decembrie 1936 şi începutul lui Ianuarie 1937. E regretabil că având o con­junctură atât de favorabilă pen­tru exportul nostru de grâu, când eram aproape singurii exportatori de grâu pe piaţa mondială, să nu ştim să ne folosim de ea, din cauza îndrumării greşite a Co­misiei de valorificare, prezidată de d. Negură. | I*i­del.RADU

Next