Argus, martie 1937 (Anul 27, nr. 7166-7191)

1937-03-01 / nr. 7166

Luni, 1 Martie 1937 ARGUS Săptămâna financiară de E. PATIN Sancţiuni inchizitoriale. Veniturile comunale. O carte folositoare* Învăţământ. Planuri* Tratam. Bursa Sancţiuni Inchizitoriale Pentru că edictele cu privire la comerţul exterior şi la administra­rea comerţului cu devize să fie res­pectate fără şovăire, pentru ca au­toritatea care administrează acest comerţ să dea dovada, unei ne­strămutate severităţi s’au in­stituit sancţiuni. Sancţiunile s® aplică comerciantului atunci când el a greşit faţă de cârmuire. Ele sunt fără apel. Desigur că între negustor şi ne­gustor, există deosebiri. Nu încape îndoială că vinovaţi sunt şi de par­tea lor. Să nu fim de aceea prea îngăduitori cu acei importatori care în detrimentul colegilor lor de breaslă, profită de pe urma faptului că nesocotesc legile şi ordinea sta­bilită. Sancţiunile ce se aplică ne­­gustorimei, sunt după noi, o sabie cu două tăişuri. Banca Naţională şi Ministerul de Industrie şi Comerţ au hotărât să excludă de la benefi­ciul autorizaţiei de import pe acel negustor importator, care ar fi con­­travenit dispoziţiunilor Băncii Na­ţionale. Lista negustorilor sancţio­naţi e destul de mare. Acest lucru dovedeşte că Ministerul de Indus­trie şi Comerţ n’a făcut exces de indulgenţă când a sancţionat pe ne­gustori. Acest fel de a înţelege lucrurile s­e poate greşit. In societatea noastră, justiţia nu se face fără ca intimatul să aibe şi el dreptul de a-şi spune cuvântul. Chiar paritidul care a con­travenit celor mai solemne legi ale societăţii noastre, are dreptul de apărare. Pe lista sancţiunilor însă, se găsesc mulţi negustori cari deşi caută să explice sau să jus­tifice oarecum cauza contravenţiei lor, sau cari încearcă în cadrul po­sibilităţilor negustoreşti să-şi ispă­şească greşala făcută, nu pot scăpa de povara sancţiunii. Această stare prelungită poate constitui pentru un negustor importator, condamnarea la inactivitate. Fără a lua apărarea negustorilor cari au contravenit cu ştire şi rea credinţă dispoziţiunilor privitoare la comerţul cu devize, credem că eco­nomia noastră e astăzi într’o astfel de conjunctură, încât Banca Naţio­nală ar trebui să procedeze la o re­vizuire a listei celor sancţionaţi. Ea ar trebui să stabilească culpele ev®n tuale şi atunci când buna credinţă a contravenientului e dovedită şi când negustorul se poate bizui pe o reputaţie şi pe un trecut cinstit — împrejurare care ori şi cum în viaţa negustorească îşi are însemnătatea ei — atunci mandatarul monopolu­lui comerţului cu devize, Banca Na­­ţională, ar face bine să păşească la o cât mai grabnică ridicare a sancţiunilor cari, să fim drepţi, nu păgubesc numai pe cel sancţionat dar sunt şi în detrimentul bunului mers al treburilor obşteşti. Veniturile comunale Tulcea nu este numai schela la Dunăre, dar e şi un oraş reprezen­tat in Parlament prin personalităţi cu greutate. Ce era mai firesc, de­cât o lege din iniţiativă parlamen­tară care să hotărască perceperea d­in favoarea oraşului Tulcea a unei taxe comunale de cinci, zece sau chiar 15 la sută asupra deverului întreg de mărfuri ce se face în a­­cest port. Am combătut totdeauna sistemul nenorocit al taxelor comunale am Scente fără un rost firesc şi prea trădătoare de interese mărunte locale. Am combătut la tim­­pul său taxele comunale exa­gerate cu cari s’au impus anumite mărfuri ce se exportă prin portu­rile Constanţa şi Giurgiu. Cu a­­tât mai îndreptăţit ne pare azi pro­testul acelora, cari sunt cu înver­şunare, contra regimului de taxe ce-i pretind edilii oraşului Tulcea. In af­ară de această apreciere principială, fie-ne îngăduit să facem şi anumite observaţii de ordin practic. Reprezentanţii municipiu­lui Tulcea cred că pot încărca via­ţa comercială şi circulaţia de măr­furi din portul lor cu taxe nemă­surate, fără ca să se producă vre­o reacţie. Sunt greşiţi edilii din Tulcea în această privinţă, introdu­cerea unor taxe asupra mărfurilor destinate consumului local, pro­voacă atunci când ele nu sunt de absolută și primă necesitate, o scă­dere a consumului. încărcarea cu taxe însă a mărfurilor de tranzit, adică a mărfurilor cari fac numai obiectul unor tranzacțiuni comer­ciale intermediare, poate avea pentru municipiul respectiv, un efect absolut păgubitor. Taxele, așa zise comunale, lovesc totdea­una aproape în mod exclusiv, ne­producător. Atunci când agreata­torul din judeţ va veni să-şi vân­dă marfa la Tulcea unde ea este impusă cu o taxă comunală şi când el va avea posibilitatea să se ducă cu ea în altă parte unde o astfel de taxă comunală nu se per­cepe, desigur că el va ocoli locul care îl încarcă cu taxe nesăbuite și se va duce acolo unde neavând de plată nu­ci­ o taxă, poate primi un preţ mai mare. Chiar dacă anumite cazuri specia­le infirmi teza noastră, noi cre­dem că sistemul taxelor comunale pe sprinceană, e abuziv și protiv­­nic atât intereselor locale cât şi intereselor statului. Aşezarea fis­cală aparţine statului care prin lege e dator să cedeze comunelor o parte din venituri. Când împre­jurări specifice fac ca gospodăria comunală să nu fie îndestulată din veniturile ei regulate, atunci înţe­legem iniţiativa locală. De exem­plu, edilii ar fi în drept să hotă­rască ca locuitorii oraşului respec­tiv, să plătească o dare suplimen­tară directă, pentru acoperirea ne­voilor locale. Ar fi mijlocul cel mai echitabil de contribuţie, pentru îndestularea nevoilor bugetare ale comunei. Cetăţeni înstăriţi vor con­tribui, mai mult, cei mai puţin in­­stăriţi, mai puţin, dar în nici un fel, împlinirea idealurilor edilitare, nu se poate face pe seama celor străini de comună­ In ultimul timp, prea se înmulţesc exemplele de ge­nerozitate şi mărinimie patriotico­­locală, făcute pe punga altora. Ar fi bine ca guvernul şi parlamentul să nu dea urmare unor astfel de iniţiative. O carte folositoare D. prof. Gh. N. Leon a dat pu­blicităţii o lucrare cu titlul : „Cum se scrie o carte". Temperamentul d-sale de econo­mist şi de dascăl în acelaş timp, se arată în plină frumuseţe nu numai prin felul cum fostul subsecretar de stat de la industrie a ştiut să-şi ex­prime gândirea, dar îndeosebi acolo unde profesorul Leon caută să limpezească şi să sistematizeze o cale care pentru foarte multi e, a fost dat să sperăm că nu va mai fî umbrită de neştire. „Politica economică este o ştiinţă şi o artă, zice profesorul Gh. N. Leon. O ştiinţă pentru că fiecare politică economică are şi o parte teoretică, care se ocupă cu faptele şi experienţele făcute în domeniul economiei practice... este o artă, întrucât ea îşi propune de a rezol­va problemele economice menite să ajungă la rezultate practice, nu teo­retice, întrucât ea ne descoperă legi, ce indică norme de conduită, pentru viaţa economică". Cine doreşte să exprime această noţiune sintetică, cine încearcă să aşterne pe hârtie preocupările de ordin teoretic şi deslegările cari pot fi norme de conduită pentru viaţa economică, nu va fi în stare să răspundă precum se cuvine a­­cestor îndeletniciri dacă nu va cu­noaşte perceptele pe cari profe­sorul Gh. N. Leon îi înlesneşte să şi le însuşească. Cum se scrie o carte, e o lucrare cu un scop bine definit şi limitat. D. prof. Leon îşi îngrădeşte subiectul tratat în manualul său, limitând proble­mele la cele ce au o privire spe­cială la economia politică. In ultimul timp tineretul nostru e chemat să contribue la opera ştiin­ţifică naţională prin lucrări de doc­torat şi altele al căror grad ştiin­ţific şi dispoziţie formală trebue să fie la un nivel compatibil cu titlu­rile şi pretenţiile autorului. Din nefericire, am putut să constatăm că acest minim de preparaţiune, lipseşte numeroşilor candidaţi la titluri şi gradaţii. In prefaţa la folositoarea d-sale lucrare, d. prof. Leon face câteva observaţii deosebit de judicioase cu privire la această stare. „Este o greşeală, spune profeso­rul Leon, a se acorda titlul de doc­tor acelora cari acumulează cunoş­tinţe, dar nu sunt în măsură să dea ceva de la ei. Titlul de doctor tre­buie decernat în primul rând ace­­lora cari ştiu să facă o lucrare ştiin­ţifică, pentru că el este cel mai înalt titlu academic. Dacă nici aceşti candidaţi nu ştiu să scrie, atunci nu mai ai cui cerea acest lucru”. Şi mai departe d-sa arată: „La Universitatea din Cluj, mi s’a prezentat o teză care era plină de erori... explicaţia se găseşte în faptul că doctorandul socotind teza ca o simplă formalitate, a coman­dat-o la un birou”... „Dela această întâmplare, s’au scurs 14 ani fără ca să mai fiu so­­lcitat de a prezida vre-o teză. A­­flaseră studenţii că nu înţeleg să socotesc teza de doctorat ca o sim­plă formalitate”. Cunoscător al lipsurilor de care suferă învăţământul nostru supe­rior, d. prof. Leon a scris un ma­nual de valoare pentru ori­cine se pregăteşte a scrie o carte. Servindu-se de indicaţiile şi de în­drumările d-lui prof. Leon, orice autor va fi bine sfătuit şi va fi sigur că pe lângă fondul probleme­lor tratate, va fi asigurat lucrări sale şi o formă potrivită, amănunt care nu trebue dispreţuit de nimeni când vrea să scrie o carte. învăţământ La Bucureşti au venit delegaţii guvernului austriac să trateze cu noi încheierea unei convenţii de plăţi. Am spus categoric şi limpe­de, solilor din republica prietena, pentru care de altfel cu toţi avem o simpatie deosebită, condiţiile peste cari nu vom trece. Negocia­torii noştri au fost neschimbaţi în tot timpul numeroaselor discuţii. Ei au indispus chiar delegaţia au­striacă, prin statornicia cu care au formulat şi au reformulat punctul de vedere românesc■ La un mo­ment dat unul din oaspeţii noştri, i-a explicat prieteneşte celui mai nestrămutat din apărătorii punc­tului de vedere românesc, că nu înţelege ca delegaţii români să nu-şi fi schimbat în cursul nego­cierilor punctul de vedere, apro­­piindu-l de cel austriac,­­dubite domn, zicea delegatul austriac, dumneata eşti tânăr, eu sunt bă­trân, eu am o lungă experienţă a negocierilor. Când negociezi, tor­nade­zi pretentă, mai cedezi din ele şi la urma urmei ajungi la în­ţelegere". Cum s’ar zice, mai di jupăne, mai lasă române! Delega­tul nostru, îi răspunde atunci poli­ticos oaspetelui austriac. Dacă tre­buia să negociez cu o ţară unde mai sunt la preţ aşa numitele o­­biceiuri orientale, atunci aşi fi ce­rut SO la sută devize libere, ca să obţin 30. Dar la Viena când intri într’un magzin, vezi tăbliţe, pre­ţuri fixe. Aşa am crezut că fac bine să vă comunic de la început ce pu­tem, şi ce nu putem. Am crezut să scurtez astfel negocierile şi să preţuiesc la justa lui valoare şi timpul dv. şi al nostru. Planuri Economia germană a fost supusă unei disciplini noui. Un plan con­ceput pe patru ani, va reglemema întreaga viaţă economică a Reichu­­lui. Până în 1940, totul e prevăzut. Problema ce stăpâneşte azi întrea­ga concepţie a Reichului, e dobân­direa independenţii economice. Mij­locul e auto-îndestularea consumu­lui şi a industriilor de export. In­­tervenţionismul dă totdeauna re­zultate. Nici­odată însă nu se pot prevedea reacţiunile provocate de aceste rezultate. Aşa de pildă, Ger­mania a făcut sforţări uriaşe pentru a stimula producţia de combustibil lichid şi fabricaţia lor sintetică, in ciuda rezultatelor pozitive, obţinute de altfel pe un preţ foarte ridicat, economia Reichului nu pare azi mai câştigată, ca în trecut. Dimpotrivă, nevoia de combustibile lichide, spo­rirea circulaţiei automobile, a pro­vocat o atât de importantă creştere a consumului, încât în ciuda pro­ducţiei interne sporite, nevoile de import de produse petrolifere, sunt în necontenită creştere. Iată cifre­le: Germania a importat următoa­rele cantităţi de ţiţei, păcură, ben­zină şi motorină : MiI de tone 1933 1733 1934 2035 1935 2534 1936 2927 Creşterea importului faţă de 1933, e impresionantă. Savanţii ger­mani au descoperit formula pentru fabricaţia cauciucului sintetic, in ciuda acestei invenţii, importul de cauciuc brut a sporit de la 54.949 tone în 1933 la 72.945 în 1936. L­a fel a sporit simţitor importul de minereu de zinc, dela 22.391 la 101.889 tone, de plumb dela 21.729 tone la 67.735. A sporit importul de aramă, m­an­­ganez, bauxită şi aşa mai departe. In schimb a dat înapoi importul de bumbac dela 416.558 tone la 236.798 tone si importul de lână dela 136.006 la 84.741 tone. Fibrele textile importate au fost înlocuite cu mătasea, lâna şi bumbacul arti­ficial. In timpul războiului mondial, în Germania se purta stofe de hâr­tie. Se găseau chiar patrioţi să le laude peste măsură Nu suntem în măsură să apreciem dacă mătasea artificială înlocuieşte în adevăr mă­tasea naturală şi dacă bumbacul articial e tot atât de bun ca si cel provenit din fermele de la New­ Orleans sau Luisiana, dar nu prea avem încredere în tot ceea ce e arti­ficial. Tratăm Ni se refuză devizele libere. Au dispărut aproape complect şi pretu­tindeni. Mare preţ trebue să aibe această libertate de circulaţie a de­vizelor, când toate popoarele sunt aşa de geloase de ele. Când cerem noi pentru grâu sau petrol sau pen­tru altă materie primă devize li­bere, ni se spune: N’av®m de unde. Imediat ni se serveşte un argument puternic. Cum ne cereţi nouă devize libere, pentru petrol sau grâu sau alt produs, când noi vă dăm fire de bumbac şi cărbuni şi maşini de specialitate şi vă putem da în sch­mb chiar avioane, dacă vreţi ? De ce ar fi insistând celelalte state să ne dea în schimb mărfurile lor, când noi nu le cerem. Dacă ar re­fuza şi ele să ni le dea altfel decât primind pentru ele devize libere, atunci desigur că dreptul ar fi de partea lor. Dar să ni se ceară nouă petrolul sau grâul în condiții de plată, cari pe noi nu ne satisfac, ne pare a fi ori și cum o metodă so­fistică, care nu face decât să întă­rească mai mult dreptatea punctului nostru de vedere. Trebue să declarăm răspicat și să aplicăm c­u nestrămutată hotărâre un principiu unic asupra căruia să nu se mai poată reveni. Materiile prime care constitue baza exportului nostru și anume, petrolul, grâul și porumbul, să nu mai fie vândute în străinătate decât în devize !ib®re. De un timp Încoace se adună in con­turile colectoare ce le avem pre­tutindeni, sume atât de importante, încât ele nu mai constitue o rezervă pentru viitor, dar au devenit o pie­dică pentru circulaţia noastră mo­netară. Ar fi de dorit ca să ţinem seamă de această lipsă atunci când ne li­berăm de convenţiile de plată în vigoare şi să nu pierdem din vedere principiul, că suntem mai câştigat­ într'imn regim de libertate, decât îm­povăraţi de convenţii nepotrivite nevoilor noastre actuale. Bursa Săptămâna s’a încheiat la noi cu o nouă tendinţă de urcare, venită în urma unor şedinţe inegale şi pli­ne de nelinişte. Neliniştea aceasta venită de afară şi reflectată­­în cursul şedinţelor, ne pare însă fără o temeinică bază. E mai mult o fi­rească reacţiune a purtătorilor de titluri doritori să profite din vreme de beneficiile realizate, evitând îm­bulzeala finelui de lună. Financial News din 23 Februarie crt. anunţă: Bad Slump in Mar­kets, — scăderi grave pe piață. La Bursa din Londra a fost ori pentru industriile mari cea mai proastă zi de la repriză încoace. Această scădere a fost provocată mai curând de o conjunctură extra­­ordinară în compartimentul meta­lelor, decât de o lipsă de încredere a purtătorilor în aceste valori. E­­vocând această desfăşurare a pieţii londoneze, ne putem scuti de re­producerea evenimentelor la Paris şi New York, unde mişcarea era în perfectă simpatie cu piaţa kui­doneză. La noi cursurile au înregistrat în compartimentul rentelor fluctuaţii cari s’au soldat la mai toate valo­rile cu un plus, iar în compartimen­tul valorior cu venit fluctuant, p­l­surile sunt aproape generale. RENTELE Apropiata semnare a convenţiei financiare cu purtătorii străini a rentelor externe, n’a avut pe piaţa noastră răsunetul meritat şi ren­tele noastre externe au înregistrat mimai plusuri neînsemnate. Stabili­zările s’au ridicat totuşi la 49%, după ce în cursul săptămânii ajun­­sese la aproape 50, iar Desvoltările sau urcat la 47% încheind cu ten­dinţă neprecisă. Exproprierile sunt cerute la 50%, înzestrările i­iei la 67%-68, iar Consolidările se menţin în jurul cursului 28 'A conformân­­du-se astfel tendinţei generale de fermitate- împrumutul Unirii se ridică la 55, renta 1933 e cerută la 49 %, iar Comunalele Bucureşti 7 la sută sunt cerute la 60. Bonurile de Impozite se negociază şi ele în mici pachete la 33. ACŢIUNILE Reşiţa şi Creditul Minier au fost de data aceasta, vedetele săptămâ­nii, acţiunile marei noastre indus­trii metalurgice au ajuns la 580. Mişcarea lor a fost secondată de apariţia în bursă a acţiunilor Titan. Nadrag. Calan cari sunt cotate la cursul 1500. Mica negociată în târgul liber la 1480 încheie la 1465. S. T. B.-urile optate sunt cerute ceva mai activ şi se încheie la 1600­ iar Letea cam absentă de pe p­iaţă, participă cu un mic beneficiu de cinci puncte la mişcarea generală încheind ex. cu­pon la 780. In compartimentul petroliferelor, mişcarea persistă, profitorii princi­pali aî conjuctureî, sunt Creditul­­Minier şi Steaua Română. Creditul Minier ajunge la 370 şi e chiar ce­rut la cursuri superioare în târgul liber, iar Steaua Română încheie la 720 la egalitate-cri Concordia-Pe­trolul Românesc avansează la 480 Petrol Blok la 160. I. R. D. P.-urile neregulate nu depăşesc plafonul de 100, iar Redevenţa e staţionară în jurul cursului 211—213. De CB s’a schimbat legea Casei de Depuneri (Continuare din pag- l­ ttj ),Casa de Depuneri şi Consemna­­ţiuni este singura instituţie care neprimind nimic în schimb de anu al statului ,o redevenţă însemnată. Pentru exereitiuil 1397-38 rede­venea statului a fost majorată dela 80 la 90 milioane lei Majorarea fonduul de rezervă „Alocarea unui fond de 15 la sută din beneficiul net pentru creiarea unui fond de rezervă este o măsu­ră de prudenţă dictată de impor­tantele operaţiuni de împrumuturi pe gaj făcute de Casa de Depu­neri. Deşi cursul la care vor fi primite în gaj efectele nu va putea depăşi 60 la sută din cursul bursei de efec­te Bucureşti,, totuşi pentru a se e­­vita fluctuaţiunile posibile ale cursu­rilor în bursă s-a prevăzut majora­rea fondului de rezervă ceiace este interesul însăşi al deponentelor. Construcţia unor imobile bloc pentru funcţionarii Casei de Depuneri „Spre deosebire de predeceso­rii mei cari au prevăzut construi­rea de imobile pentru funcţionarii Casei în proprietate definitivă, eu voi veghea la construirea unor i­­mobile bloc pe terenurile Casei de Depuneri din H­cul Elsilbeta şi din turcul Cotroceni, carii vor a­­vea tot confortul modern iar la par­ter prăvălii al căror randament le va permite să închiriem aparta­mente funcţionarilor casei fără nici cel mai mic spor faţă de indem­nizaţia de chirie pe care o primesc de la Stat“. • Acestea sunnt lămuririle pe cari ni­ le-a împărtăşit d.­­director ge­neral I. Bandit cu privire la proec­­tul modificator al legii Casei de depuneri şi consemnaţiuni. Mihail Solomon 3 „Societatea naţională de gaz metan” Societate Anonimi Română CONVOCARE Se convoacă adunarea generală ordinară a acţionarilor pe ziua de Joi 18 Martie, 1937, ora 17, la sediul societăţii în Bucureşti, strada Gh. Gr. Cantacuzino (fostă Frumoasă), No. 31. Vor avea dreptul să ia parte toţi acţionarii înscrişi în registrele de acţionari până la 18 Ianuarie 1937 şi cari vor depune titlurile provi­zorii la sediul societăţii, precum şi la Banca Românească, Bucureşti, sau sucursalele sale: Banca Albina Si­biu sau sucursalele sale, cel mai târ­ziu până la 8 Martie 1937, inclusiv, iar procurile până la 14 Martie 1937 inclusiv. . Dacă adunarea generală nu va întruni majoritatea cerută de sta­tute, pentru a putea delibera şi ho­tărî se amână pentru Joi, 25 Martie 1937, când se va ţine la aceeaşi oră şi loc, fără altă convocare, oricare ar fi capitalul prezent sau repre­zentat. ORDINEA DE ZI . »­. 1) Darea de seamă a Consiliului de administraţie şi raportul comi­tetului de cenzori asupra exerciţiu­lui 1936. 2) Aprobarea bilanţului, contului de profit şi pierdere, încheiate la 31 Decembrie 1936. 3) Descărcarea consiliului de ad­ministraţie şi a comitetului de cen­­sori de gestiunea 1936. 4) Distribuirea beneficiului. 5) Ratificarea cooptării în Con­siliul de administraţie a d-lui ing. Virgil Alimănişteanu. 6) Alegerea a 2 censori şi 2 censo­­ri supleanţi din partea capitalului. ACTIV BILANȚ încheiat la 31 Decembrie 1936 PASIV DEBIT Contul de profit și pierdere încheiat la 31 Decembrie 1936 CREDIT Verificat și găsit conform cu registrele Cenzori: ss. Al. Colf­escu, ss. I. Diamandu­, ss. I. Gancevici, ss. I. Pilidi, ss. Gh. M. Leonte 93.122.674Fond de explorare............... 155.448.834Speze de emisiune ....... 1.659.085Fondul sumelor impuse .... p. Președintele Director Consiliului de Administrație ss. Dr. Ing. ss. L. Mrazec Reportul anului precedent . . . . Venituri din vânzarea gazului, chirii etc. ........................... TOTA1 Lei . C.S. Contabilitatea Prof. Andrei I. Gheorghiu Che­tueli de producție .............. ll.440-186 Cheltueli generale...................... 9.581.1.47 Amortismente / fonduri .... 43.068.54­­ Fond de explorare ....... 5.000.000 Beneficiu net: Din exercitil anterior .... 2.022.135 Din exercipul curent ..... 31.497.070 33 519.205 TOTAL Lei . . . 102.6­8. 086 Atenţie Psotsiî ! Suntem informaţi că in­d­ividul CAROL TULCEA­­NU se prezintă în numele nostru la diverse firme din oraşul Ploeşti, cerând sume de bani pentru abo­namente şi publicaţii. Aducem la cunoştinţă că acest individ nu face parte din adiţia sau redac ia ziarului nostru şi ru­găm să fie dat imediat pe mâna poliției. ” 10 kgr. INUTILE constitue prisosul Dvs. de grăsime atât de mult vătămător sănătăţii. Singurul remediu, ce vă scapă de această, greutate este CEAIUL PENTRU SLĂBIT Dr. Ernst Richter Ip având darul de a copi grăsimile corpului de a-l face din nou svelt şi sprinten. Nu conţine corpuri chimice, săruri sau alte in­grediente vătămătoare organismului Cutia Lei 100 Extraconcentrat Lei 120 Se găsește și în tablete ___ Un institut naţional de credit aurifer şi metalifer Ce cuprinde proetul de ege întocmit de ministerul de finanţe Ministerul de finanţe de acord cu Banca Naţională a întocmit un proect de lege pentru înfiinţarea unui insti­tut naţional de credit aurifer şi me­­t­a­lifer. Utilitatea proectului isvorăşte din necesitatea ajutorării exploatării me­talelor preţioase — în special aurul — care servesc la acoperirea mone­­dei naţionale, conform legii stabili­zării ca şi din aceea de a se spori producţia de plumb, cupru şi zinc metale absolut trebuincioase pentru o bună organizare a apărării naţio­nale. Al doilea considerent al proectului este necesitatea apărării populaţiei din regiunile aurifere, care deşi are proprietate suprafeţe mici, nici nu are posibilitate de exploatare, din lipsa unor credite eftine ceea ce în esenţă păgubeşte tot Statul care nu-şi poate altfel aduce exploatările aurifere şi argintifere la producţie maximă aşa cum cer interesele naţionale şi mo­­netare. Din aceste motive statul a fost silit în exercitarea drepturilor lui de pre­­emţiune să schimbe preţul de cum­păra­re a aurului. CAPITALUL INSTITUTULUI Ministerul de finanţe pornind de la aceste consideraţiuni, a hotărât să în­fiinţeze sus zisul institut cu un ca­pital iniţial de 300 milioane lei la care vor participa ministerul de fi­­nanţe Banca Naţională şi particu­larii. OPERAŢIILE INSTITUTULUI Institutul de credit aurifer şi n­e­talifer va da exportatorilor avan­suri şi împrumuturi pentru inves­­tiţiuni şi exploatări. 1. Avansurile se vor acorda pe metale preţioase conţinute în pro­dusele miniere şi aliajele de aur ar­gintifer. 2. împrumuturile pe gaj de me­tale utile pentru buna funcționare și desvoltare a exloatărilor. 3. împrumuturile de investiții și pentru exPl°atare­ Avansurile vor fi date fără dobânzi prin mijlocul oficiilor de schimb ale Băncii Naționale. împrumuturile pentru acoperi­rea rulmentului se vor acorda pe termen de 5 până la 16 ani, cu o dobândă de cel mult 2 la sută pes­te scontul Băncii Naţionale. CONDUCEREA INSTITUTULUI In ceea ce priveşte exercitarea con­trolului Statului la operaţiunile nou­lui intitutat, prin art. 51 al proectu­lui se prevede numirea unui comisar al guvernului pe lângă institut. Pentru eventualele divergenţe in­­tre comisarul guvernului şi consiliul de administraţie al institutului se­ stabileşte o procedură arbitrară. Se stabilesc de asemenea mijloace pen­tru o rapidă recuperare a creditelor acordate şi se prevăd anumite uşurăr­i fiscale pentru operaţiunile institu­tului. In ce priveşte mobilizarea fonduri­lor pentru acordarea împrumuturilor ea se realizează prin reescentul por­tofoliului comecial la Banca Naţio­­nală a României. Importul maşinilor necesare industrii apărării naţionale Un proect de lege al ministerului de finanţe Ministerul de finanţe a întocmit un proect de lege pentru scutirea unor drepturi de import pentru ma­şini ce se vor importa de întreprin­derile ce lucrează pentru apărarea naţională. CE CUPRINDE PROECTUL Proectul cuprinde următoarele două articole : Art. I — Se autoriză guvernul ca prin jurnale ale consiliului de mi­niștri să acorde scutiri de toate drepturile de import, ce se percep de vămi (afară de taxa de 2 la sută sta­­tistică și 1 la sută fond industrial)­ pentru maşinile, părţile şi accesoriile de maşini ce se vor importa de în­treprinderile industriale, care lucrea­ză pentru apărarea naţională, având contracte de furnituri de executat cu ministerul apărărei naţionale, ar­mamentului sau aerului şi marinei, maşini al căror import e indispensabil şi a căror procurare a fost impusă în mod expres prin contracte­ închia­­te cu aceste departamente pentru executarea comenzilor, impunându-i- se în acelaş timp, fie condiţia că a­­ceste maşini să intre după un anu­mit timp, în proprietatea departa­mentelor respective, fie condiţia ca aceste departamente să-şi rezerve un drept de control asupra întrebuin­ţării lor. ART. 2 — Jurnalele consiliu­lui de miniştri se vor întocmi de la caz la caz, de către ministerul de finanţe, în urm­a cererilor ministe­relor apărării naţionale, armamen­tului aerului şi marinei şi a prezen­tării clauzelor din contract, care să, cuprindă obligaţiunile de mai sus, certificate de departamentul res-S-A DAT AVIZ FAVORABIL Secţia IlI-a a Consiliului Legis­lativ, de sub preşedinţia d-lui G. Slătineanu, luând în cercetare proec­tul, i-a dat aviz favorabil, propunând doar eliminarea din textul proectului a cuvintelor ,ministerul armamen­tului’’, acest minister fiind azi des­ființat.­ Piaţa bumbacului American LIVERPOOL, 25 Febr- 1937 Febr. 7.08; Martie 7.08; Aprilie 7.08; Mai 7.07; Iunie 7.04; Iulie 7.01; Aug. 6.85; Oct. 6.65. SAKELLARIDIS Martie 8.20; Mai 8.24; Iulie 8.25; Sept. 8.18; Oct. 7.81; Noembrie 7-73. Preturile sunt în pence per livră ALEXANDRIA Martie 18.27; Aprilie 14.64; Mai 18.15; Iunie 14.39; Iulie 18.08. Preturile în talari per cantar (99.05 livre). Piața metalelor la Lonara 25 Februarie 1937 Cupru: prompt 68is ; pe termen 68 %. Cupru electrolitic: 74%. Cositor : prompt 24614 ; ps 3 luni 247%. Plumb: prompt 31%; pe termen 31%. Zinc : pe termen 30%. Preturile în lire per tonă. Argint: prompt 20% ; pe termen 20 1/16, pence per unce. Aur : 142/2%, sh. și pence per 1U1C6-

Next