Argus, noiembrie 1937 (Anul 27, nr. 7369-7393)

1937-11-01 / nr. 7369

ANUL XXVII No.7369 MKM NOUL MODUL i ! r I a ciLiMPRi Ford " ” Raf ^ | București, FALATUL C1CLOF Telefon 20S.M. 217.46 ABONAMENTE In țară In străinătate Un an 2200 Lei 6 luni 1300 „ 3 luni 800 » 3 lei In țară. 6 lei In străinătate Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 5 luni 300 M 6 PAGINI ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin MHII No. 1$ INDUSTRIEI fi FINANTEI Director GRIGORE GAFENCB­IE­LEF01 3.05.44 Inni 1 Noemerlfi 1937 8 CILINDRI , NOUL MODEL­­ Ford Raf SA..R Bucureşti, FALATUL CICLOF Telefon 209.64. 217.46 ♦8—————rpw PUBLICITATEA W primeşte la administraţia ziarului •I la toate agenţiile de publicitate „PRODUS ROMANESC“! D. ing. Christian Pennescu- Kertsch, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureş­ti, a hotărât ca pe viitor să nu mai înscrie mărcile de fabrică scrise în limbi străine, marfa fi­ind fabricată în ţară, dacă nu se face o menţiune specială că pro­dusul pus în vânzare este „pro­dus românesc“. Măsura Caperei de Comerţ este cât se poate de buna. I­ar a găsi un singur cusur: vine prea târziu. Şi poate încă unul: mă­sura nu e valabilă decât în re­giunea pusă sub oblăduirea Ca­merei din Bucureşti. Hotărârea aceasta, venită în­­tr’o vreme când spiritul na­ţional domină întreaga noastră legislaţie şi mai toate măsurile administrative, arată ce înseam­nă adevăratul naţionalism. Na­ţionalism înseamnă să produci marfă bună, să o vinzi cinstit şi la preţ normal, fără să te ruşi­nezi că ea este fabricată de în­treprinderi şi de energii româ­neşti. Naţionalism mai înseam­nă să consumi mărfurile ţării tale şi numai când cauţi ceva care nu se fabrică în ţară, să cumperi marfă străină. Desvoltarea economică a ţării îngădue acest naţionalism. Să nu uităm că de la încheerea ma­relui războiu, industria este în continuă desvoltare. Aportul de instalaţii şi de materii prime al noilor provincii a schimbat cu totul posibilităţile noastre indus­triale. Multe mărfuri noui au a­­părut în producţia ţării, iar cali­tatea lor, de cele mai multe ori, nu lasă nimica de dorit. De şase ani încoace, înfăptui­rile noastre industriale sunt şi mai învederate. Zeci de miliarde au fost investite în industria ţă­rii de când contingentarea a pus frâu importului. Au suferit co­mercianţii cari s-au văzut lipsiţi de mărfuri, au suferit importa­torii de pe urma cotelor drămui­te, au suferit industriaşii lipsiţi uneori de materii prime. Nu se poate însă tăgădui că contingen­­tarea, cu toate relele şi păcatele ei, cu toată nedreptatea şi con­­rupţia care­ a semănat-o a avut urmări fericite pentru industria naţională. Producţia a sporit. Preţurile de asemenea. Iar în fa­ţa unei rentabilităţi mulţumitoa­­re calitatea mărfurilor s’au îmbu­nătăţit şi ea. Din acest punct de vedere rea­lizările industriei textile ale in­dustriei metalurgice şi ale altora pot fi pilduitoare. Atunci de ce să ascundem pro­dusele naţionale sub etichete streine? De ce mărimile stofe­lor să fie ţesute cu denumiri en­glezeşti? De ce mai toate măr­cile de fabrică să fie scrise în limbi streine şi fără de menţiu­ne că ele apără marfa făcută în ţară? însuşi faptul că înregistrezi o marcă de fabrică, înseamnă că îţi preţueşti produsul şi vrei să-l fereşti de orice contrafaceri. A­­tunci de ce să nu mărturiseşti cinstit şi deschis că e al tău, fă­cut din strădania şi munca ta? E o veche prejudecată, răma­să din vremi când industria nu reprezenta decât foarte puţin în economia naţională. Pe vremea aceea, industria era la începu­turile ei. Producţia cât se poate de slabă. Consumatorii cereau mărfuri streine. Numai la sate, sau cei foarte săraci, se mulţu­meau cu marfa fabricată în ţară. De atunci, situaţia s-a schimbat. Industria naţională sa­tisface mai toate nevoile. De la ministrul şi până la muncitorul din fabrică, de la doamna elegan­tă şi până la slujnicuţă, toată lumea se îmbracă cu produse româneşti. Şi celelalte industrii au făcut progrese uimitoare. Fabricăm maşini perfecţionate, aeroplane, locomotive, becuri e­­lectrice, şi câte şi mai câte,­­ toate de cea mai bună calitate. Atunci de ce să îngăduim men­ţinerea vechei prejudecăţi, când numai marfa străină era bună?­­De ce sa nu obişnuim pe consu­mator să preţuiască sforţările producătorilor, să contribue fă­ţiş, nu ascuns, la propăşirea e­­conomiei naţionale? Fireşte, noua educaţie nu poa­te fi făcută peste noapte. Dar, hotărârea Camerei de comerţ şi industrie din Bucureşti, dacă va fi generalizată, nu se poate să­ nu aibă cele mai bune urmări. Nu numai pentru economia na­ţională dar şi pentru morala ne­­guşorească, pe care cu toţii o dorim cât mai ridicată. A. Pi d­d Devizele negociabile Plata devizelor negociabile a fost ori destul de însufleţită. Marca germană a cotat 35.95—36; drahma 1.10—1.11; lira otomană 82 jum.—83; pengoe 25.50—25.60. Şilingul austriac, slab, s’a înche­iat la 26—26.35; coroana cehă 5.15- 5.16. Tendinţa pîeţii a rămas stațio­nară. Cerealei. Piața cerealelor a fost ori ne­schimbată.­­ Cursurile au oscilat în jurul ce­lor din ajun. Bugetul Poloniei - VARŞOVIA 30 (Rador).­­ Con­siliul de miniştri a adoptat proec­­tul de buget pe anul 1938-39. Cheltuelile prevăzute se ridică la 2.447 milioane zloţi cu un mic excedent. Suma totală este cu 131 milioa­ne în creştere faţă de exerciţiul trecut. Sporul principal priveşte apărarea naţională, instrucţia pu­blică şi construirea de şosele. Noul proect nu introduce nici un nou impozit. Ziua economiei Ne-am însuşit şi noi frumosul e­­xemplu de peste hotare. La 31 octombrie sărbătorim ziua economiei. Această zi, e folosită de organizaţiile şi instituţiile de credit mutual pentru a împrăştia cât mai larg şi cât mai temeinic, i­­deia economisirei, ideia strângerii banului. Propagandă e astăzi folosi­tă pentru orice. De aceea nu trebue să ne mire cu din ziua de 31 Octombrie s’a făcut o zi de propagandă pentru econo­mie. Danul economisit nu folosește numai aceluia ce l-a pus deoparte. Banul economisit și dat apoi mari­lor institute de depuneri, devine un factor social. Mânuit şi folosit de aceste case el serveşte economia na­ţională. De aceia cel ce nu cheltuieş­te citat cât câştigă, cel ce îşi mărgi­neşte nevoile în aşa fel ca o părti­cică să fie pusă la o parte şi ca ba­nul adunat la ban, să sporească pâ­nă când într’o zi din puţin, să se făcă mai mult şi acest mai mult să reprezinte un mic capital, o mică rezervă, îndeplineşte o datorie faţă de el însăşi şi de ai săi şi răspunde astfel unui înalt comandăment de conştiinţă colectivă. Iată cari sunt îndrumările, iată cari sunt sfaturile ce trebuie să le dea cetăţeanului muncitor, oricine urmăreşte cu dragoste buna stare şi propăşirea semenilor săi. In ziua economiei fie-ne însă în­găduit să■ arătăm şi cârmuirilor că şi ele au un rol întru stimularea e­­conomiei. El nu e mai prejos decât acel al cetăţeanului. Conducătorii popoarelor au neso­cotit de la război încoace să-şi însu­şească năzuinţele cetăţeanului care a urmat îndemnul lor de a econo­misi.­ Ei au trădat pretutindeni eco­nomia pentru a mulţumi interese trecătoare. Economia, e o însuşire naţională. Poporul în ai cărei tradiţie a intrat nevoie să nu nesocotească banul, să-şi mărginească nevoile şi să pu­nă banul la o parte, nu trebuie în­şelat. De aceia ziu­a economiei ar trebui să fie şi o zi de protest contra acelora cari nesocotind aceste co­mandamente, sădesc în lumea mun­citoare neîncredere şi îndoială. A­­cestea sunt cei m­ai mari vrăjmași ai economiei. E. P. La ministerul de finanţe s’a întocmit un decret le­ge pentru prelungirea cu o lună a valabilităţii legii de lichidare a arieratelor prin plata cu bonuri de impozite şi titluri de con­solidare a debitelor ante­rioare exerciţiului 1934— 1935. Textul decretului de mai sus care va apare Marţi în „Monitorul Oficial” pre­vede prelungirea valabili­tăţii până la 1 Decembrie criz a titlurilor de mai sus pentru lichidarea ariera­telor, in condiţiunile le­gii. Noul decrete legi Prelungirea termenului pentru plata cu bonuri a impozitelor vechi Ce modificări se aduc legii timbrului Printr'un alt decret-lege, deocam­­dată în studiu, se aduc unele modifi­cări art. 15 al­ 8 din legea timbrului. Aceste modificări care au caracte­rul unor precizări sunt următoarele: taxarea convențiilor de exploatări de păduri se va face cu­­7 la sută pe viitor şi nu cu 1,4­0 la sută ca până în prezent, nefiind vorba, cum se pretindea de către interesaţi, de vân­zări mobiliare. In ce priveşte conven­ţiile de exploatări de mi­ne se va prevedea impu­nerea la 7 la sută numai asupra r­edevenţei acor­date de Stat scoţându-se de la taxare punctele de redevenţe plătite drept preţ la contractele de concesiuni petrolifere in­tervenite între particu­lari, întrucât s-a constatat că se impunea la venit conform legii contribuţii­lor directe. O altă chestiune intere­santă în legătură cu modi­ficarea legii timbrului se referă la posibilitatea mă­rirei coeficienţilor de 8 Şi I0 ori valoarea locativă imobiliară întrucât valoa­rea terenurilor a crescut simţitor de la ultimul re­censământ până astăzi. Noua sursă fiscală pe care ar da-o mărirea coeficienţilor este aprecia­bilă şi în cercurile ministerului de finanţe se examinează dacă această operaţiune trebue făcută acum sau amânată pentru a®ul viitor când va avea loc şi recensământul terenurilor din întreaga ţară. Scăderea taxelor la importul peştelui sărat Un ultim dec­­et-lege prevede reducerea la art. 61 din tarif­­e­l-vamal a ta­xelor vamale la impertul peştelui sărat dela 21 lei la 6 Iei kgr. Hotărârea a fost luată intr'o re­centă delegaţie economică şi este in legătură cu dorinţa guvernului de a pune la îndemâna populației săraca un aliment necesar cu un preț eftin. me­sol* Comerţul nostru exterior de Dr. I.­h­­odorescu Exportul cantitativ al principalelor produse pe ţări în luna Septembrie 1937 După situaţia provizorie întoc­mită de către statistica Ministerului de finanţe dăm exportul cantitativ, pe ţări, al principalelor noastre pro­duse în luna Septembrie, compa­rativ cu lunile Iulie şi August a. c. Conjunctura favorabilă a preţu­rilor pe piaţa internaţională a con-Îulie Petrol si derivate 529.698 tone Cereale şi derivate 92.659 „ Lemn si derivate 115.383 „ Seminţe de plante 11.154 „ Animale vii 5.017 „ Prod. anim. alim. 1.415 „ Total . . . 784.780 tone O primă constatare pe care o facem din compararea acestor ci­fre este că exportul total pe Sep­tembrie, faţă de August este­ în, scădere, dar în uşoară creştere faţă de luna Iulie, apoi că exportul produselor petrolifere a scăzut sim­­ţitor pe Septembrie, atât faţă de luna August cât şi faţă de luna Iu­lie. Numai exportul cerealelor a înregistrat o creştere­ progresivă în aceste ultime trei luni. Exportul lemnului şi derivatelor lui în Sep­tembrie este în creştere faţă de Au­gust, dar în uşoară descreştere faţă de luna Iulie. In acelaş raport ca şi lemnul se găseşte şi exportul se­minţelor de plante pe luna Septem­brie, faţă de Iulie şi August. Exportul animalelor vii a oscilat între 5.000 tone în Iulie şi 5.900 tone în August, pe când în Septem­brie el înregistrează 5.700 tone, deci cu o uşoară scădere faţă de luna precedentă. Exportul produ­selor animale alimentare este în uşoară creştere în aceste luni în­să faţă de posibilităţile noastre de export, cantităţile lunare vândute străinătăţii sunt foarte mici Exportul pe ţări In luna Septembrie numai GER­MANIA păstrează locul pe care l-a avut şi în luna August în exportul nostru, adică primul loc, cu peste 96 mii tone diverse produse, faţă de 107 mii tone din August. Printre articolele exportate în Septembrie avem 50 la sută cerea­le, 32 la sută petrol şi derivate, iar restul lemne, seminţe, apoi în can­tităţi mai mici animale vii şi pro­­duse animale alimentare. Locul al doilea pe care-l avea Anglia în exportul nostru îl ocupă pe Septembrie AUSTRIA, cu 65.071 tone, din care 55 la sută cereale 38 la sută petrol, iar restul seminţe tribuit ca exportul produselor noas­tre să se menţină aproape în fieca­re lună din anul în curs la acelaş nivel ridicat. Iată pe produse şi luni exportul nostru în al treilea trimestru din a­­cest an : animale vii, foarte puţin lemn şi produse animale. BELGIA ocupă în Septembrie al treilea loc în exportul nostru, cu 64.055 tone, din care 97 la sută ce­­lalte produse. CEHOSLOVACIA cu 63141 tone ocupă al patrulea loc in exportul nostru pe luna Septembrie. Dintre produsele ce am exportat in Ce­hoslovacia 85 la sută sunt petrol şi cereale, iar restul lemn, animale vii, precum şi în cantităţi mai mici seminţe şi produse animale. ANGLIA care ocupa un loc de frunte in exportul nostru vine a­­cum în al cincilea rând, cu 62.553 tone, din care circa 70 la sută re­prezintă produsele petrolifere, iar restul cereale, lemn și produse a­nimale alimentare. UNGARIA rămâne cel mai im­portant client al nostru pentru lemn, fiind singurul produs ce se exportă permanent în mari canti­tăţi în această ţară. ITALIA importă de la noi în spe­cial petrol şi derivate, după care urmează seminţele, cerealele, lem­nul şi animalele vii. GRECIA: Exportul în această ţară a scăzut faţă de lana prece­dentă cu 20 la sută Se remarcă scăderea importului de produse pe­trolifere din România. In luna Sep­tembrie cerealele au hiat locul pe­trolului, după care urmează lemnul. Ca încheere observăm că FRAN­ŢA care în luna August ocupa al doilea Ioc în exportul nostru, în Septembrie are un import de pro­duse româneşti aproape neînsem­nat. Exportul nostru pe Septembrie, în celelalte ţări, se poate urmări din tabelul de mai jos : August 539.847 tone 204.022 ,. 81.673 „ 10.702 „ 5.945 „ 1.742 „ 872.947 tone Septembrie 402.114 tone 240.425 „ 108.871 „ 15.018 ,. 5.718 „ 2.094 „ 804.357 tone Exportul cantitativ pe tari In luna Septembrie 1937 Reforma taxei ad-valorem La congresul oraşelor s’a cerut desfiinţarea taxei ad­­valorem şi înlocuirea ei cu o adiţională la impozitul pe cifra de afaceri De ani de zile cerem desfiinţa­rea taxei ad-valorem percepută de comunele urbane la intrarea şi ie­şirea mărfurilor în­ raza lor. De ani de zile arătam că aceste vămi in­terioare stânjenesc comerţul, dau naştere la fraude şi scumpesc via­ţa. Tot de atâta timp ne ocupăm de detivitatea ,, oamenilor din ghe­rete"', agenţi de percepere şi de ,,sperf­­epere cari au băgat spaima in negustori. Totuşi, până acum nimic nu a a­­rătat că organele oficiale sunt dis­puse să facă dreptate. Cercurile negustorilor au rămas deșarte, plân gerile lor fără ecou. — Iată, însă, că problema apare In adevăr, încasarea impozitului ad-valorem nji se poate face decât stabilindu-se în prealabil valoarea mărfii. A lăsa­ însă, stabilirea ace­stei valori la bunul plac al tran­sportatorilor, perce­pând impozitul după facturi şi după declaraţiile a­­cestora, ar fi să dăm frâu liber tuturor evaziunilor. De aceea, co­munele se văd obligate să verifice, prin organele lor, transporturile stabilind valoarea lor după un ta­rif special. Această verificare cere însă timp, mai ales când e vorba de transportul de mărfuri diverse. Trebuie deschise caietele, verifi­­cat conţinutul pentru a-l încadra în articlolele tarifare, trebue cântărit în discuţie congresului oraşelor. E ridicată de un inspector financiar d. Radu COLORIAN, adică de ceva care urmăreşte zi de zi, sta­rea finanţelor comunale. El a ţinut să scoată un strigăt de alarmă in ceia ce priveşte felul de percepere a acestei taxe şi a cerut o refor­mă. Această reformă este după ele necesară nu atât din pricina cotei de 2 la mie, care se percepe asupra măr­fur­ilor, şi care nu ar aduce ni­ci o stiingherire comerţului din pri­cina cuantumului ei, ci mai mult pentru că perceperea impozitului ad-valorem dă naştere unei serii de inconveniente inerente naturii sale, stabili fiecare pachet, pentru a fe decât taxa de plată. Dacă la timpul pierdut, se adau­gă stricăciunile produse mărfurilor prin deschiderea coletelor, precum şi eventualele şicane făcute de a­­genţi conrupţi, vedem că acest im­In felul aceste, transporturile de mărfuri eftine şi de consum intens, se găsesc în inferioritate faţă de mărfurile de lux, lucru care a dat naştere multor pro­teste în lumea comercială. Tot la proteste a dat naştere şi faptul că impozitul se percepe la pentru comune, mai ales când e pozit, cu toate că are o cotă foarte redusă, aduce multe stânjeniri co­merţului şi îngreunează simţitor tranzacţiile, croind , între oraşele ţării adevărate vămi pentru a că­ror desfiinţare, au luptat generaţii întregi în trecut. Pentru înlăturarea acestor lacu­ne, cel puţin în privinţa transpor­turilor feroviare, multe oraşe au încheiat convenţii­*cu căile ferate pentru perceperea impozitului ad­­valorem de organele cft. pe baza documentelor de transport. Căile ferate însă pentru a com­bate concurenţa autocamioanelor nu au admis perceperea importu­­lui ad­ valorem la valorile fixate greutatea. Deseori timpul pierdut pentru verificarea conţinutului transpor­tului reprezintă o valoare mai ma­ri tarif, ci au cerut fixarea unui anumit plafon de la care impozi­tul în loc să fie proporţional este fix, orice intrare şi eşire din oraş, astfel că pentru o marfă care a fost transportată din oraş în o­­raș, impozitul nu mai este de 2 la sută, ci mult mai ridicat. Adaog că perceperea acestui impozit este foarte costisitoare (Continuare în pag. 4-a Stabilirea valorii mărfii Reforma taxei Situaţia economică a Franţei, Angliei şi Germaniei PARIS Târgul financiar francez pare covârşit de nenumărate eveni-i mente, ce ţin afacerile în loc. Demisia cabinetului Van Zee­­land, discursurile politice inter-­­ne şi externe, perspectiva urcă­rii salariilor şi şovăiala comite­tului de neintervenţie, nu îngă­duie bursei din Paris răgazul li­nei orientări precise şi indepen­dente. Cu toată tendinţa optimistă a valorilor franceze în ultima vre­me nu se observă încă nici un semn de revenire a capitalurilor pe piaţa Parisului. Lipseşte încrederea şi chezăşia că banii repatriaţi n’ar fi supuşi unor oprelişti prea grele, aşa că refugiul atât de puţin economic al tezaurizării şi înstrăinării con­tinuă să deţie prioritatea. LONDRA Unul din cele mai autorizate glasuri ale economiei britanice, lordul Horne, preşedinte la Great Western Railiway, a declarat re­cent că tendinţa neprielnică a bursei americane, nu va putea cu nici un chip contagia prospe­ritatea Marei Britanii, care are o perspectivă de lungă durată. Aceste încurajări, ca şi altele pornite tot din înaltele sfere e­­conomice, tind să alunge ceea ce se chiamă „psihoza crizei“ care dealtfel n’ar avea nici un motiv real să se înrădăcineze şi la Lon­dra, după ravagiile făcuta în Wall Street Totuşi, foarte mulţi financiari britanici cred că o activitate in­dustrială care întrece cu 25 la sută pe aceea din 1929, nu e chiar atât de normală, temeliile ei putând slăbi din motive nepre­văzute. Cert e însă, după cum se afir­mă şi în mesagiul regal, că pen­tru moment comerţul şi indus­tria Marii Britanii trec printr’o fază din cele mai fericite. BERLIN Cercurile financiare din Ber­lie aşteaptă cu înfrigurare hotă­râri importante în domeniul eco­nomic și monetar. Demisiunea d-rului Schacht poate fi urmată de surprize deo­sebite, echivalând cu noui sacri­ficii pentru cetăţenii Reichului. Intre altele se crede că fiecare german — îndeosebi tineretul de ambele sexe — nu va mai putea beneficia de privilegiul situaţiei materiale moştenite, impunându-­ se tuturor fără deosebire obliga­tivitatea muncii. Dar această măsură nu pare să anunţe o acţiune izolată, ci face parte dintr’un întreg pro­gram economic încă nedat în vi­leag şi care ameninţă să răs­toarne politica dibace dar prea conservatoare a d-rului Schacht, dictatorul financiar căzut în dis­grație. S.SANIN. Demisia ţMni dr. Schacht BERLIN 30 (Rador.). _ Cores­pondentul Agenţiei Havas trans­mite: Chestiunea demisiei d-lui dr. Schacht din postul de ministru al Econom­ei Reichului continuă sa preocupe atât lumea germană cât şi opinia publică mondială. Cercurile autorizate declară că până acum nu a intervenit nici schimbare şi că d. dr. Schacht va continua să ocupe atât portofoliul Economiei Reichului, ca ministru interimar, cât şi preşedinţia Băn­cii Reichului. Acum trei zile aceleaşi cercuri afirmau că retragerea d-lui dr. Schacht de la ministerul Economiei Reichului este în domeniul proba­bilităţilor şi chiar d. dr. Schacht afirma în mod public că are in­tenţia să demisioneze. Din ultimul articol publicat de d. Goering în re-vista „Planul de patru ani”, ca şi din alte articole din presa germană, reieşea că e­­xistă o opoziţie între politica eco­nomică a d-lui dr. Schacht şi aceia a d-lui Goering. Dacă d .dr. Schacht continuă să ră­mână ca titular la Economia Reichului, se pare că aceasta s’ar datori intervenţiei personale a can­celarului Hitler, care ar fi refuzat să accepte demisia d-lui dr. Schacht

Next