Argus, aprilie 1938 (Anul 28, nr. 7491-7513)

1938-04-01 / nr. 7491

ANUL XXVIII No. 7491 Raf S. A. R­o­smat București. PALATUL CICLOP Telefon 209.64 2.17.45 ABONAMENTE In străinătate Un an 2200 • 6 luni 1300 m 5 luni 800 ti 3 lei In țară—6 lei In străinătate ORGAN ZILNIC 6 PAGINI Fondatori­i S. PAUKER si H. F. VALENTIN BIROURILE: București, Str. Constantin Miile No. 15 3 Lei INDUSTRIEI $­ FINANŢE! Directors GRIGORE GAFENCU Telefon 5.05.44 Vineri 1 Aprilie 1938 Mai multă lumină! NOUL MODEL 8 CILINDRI Ford In ţară Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 Mai puţină cheltuială! PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului $î la toate agenţiile de publicitate NOUL BUGETUn comandament unic economic Coordonarea lucrărilor! State de diferitele ministere Măsuri unitare în politica noastră comercială Una din principalele preocu­pări ale guvernului este coordona­rea diferitelor lucrări economice, făcute de ministere şi administra­ţii publice. Experienţa trecutului a arătat că, prea adesea, o mă­sură luată de un departament este în contradicţie cu măsura altuia,, că ceia ce hotăreşte o administra­ţie publică, nu găseşte aprobarea celeilalte. Din cauza asta, sume­denie de nepotriviri şi încurcături Când, nu se întâmplă chiar mai mult,­­adică să isbucnească con­flicte de interese sau de atribu­ţii.Pentru a se înlătura a­­ceastă situaţie, suntem informaţi că se urmăre­şte crearea unui coman­dament unic în materie economică. Acest coman­d­ament va fi exercitat de ministrul industriei şi comerţului, care va prezida, pe viitor şi De­legaţia Economică a gu­vernului. Fireşte, acest comandament nu­­priveşte toate ramurile vieţii noa­stre economice. Finanţele publi­ce vor continua să cadă în sar­cina exclusivă a ministrului de finanţe, care va căpăta şi alte a­­tribuţii, întocmai cum agricultura şi munca, vor cădea în sarcina de­partamentelor respective. Comandamentul unic se va e­­xercita numai în domeniul comer­ţului şi al industriei. Va îmbrăţişa însă toate ramurile acestor două activităţi, începând cu producţia şi terminând cu valorificarea in afară. Astfel, după câte sun­tem informaţi] se va în­tocmi un plan general de activitate, repartizându­­se fiecărei administraţii rolul ei­ rămânând, însă ca direcţia generală să fie dată de o singură per­soană. Ce se urmăreşte prin a­ceastă inovaţie? In primul rând, înlătu­rarea măsurilor contra­dictorii din legislaţia no­astră economică. Apoi, un regim nou şi trainic al comerţului ex­terior , astfel încât să nu mai existe întârzieri, ne­potriviri sau conflicte de interese. Finanţarea exportului constitue deasemeni o preocupare a cercurilor oficiale, căci s‘a făcut do­vada că, până acum s‘a făcut mult prea puţin în această direcţie. In sfârşit, se va urmă­ri, cu toată stăruinţă, na­ţionalizarea diferitelor ramuri de producţie şi desfacere. Proiectele întocmite de d. Argetoianu vor fi re­examinate şi vor fi pu­se în concordanţă cu no­­uile principii. Fireşte, nu se va renunţa la proectul reorganizării profesiuni­lor, care e mai mult decât un pro­­ect personal, d e o obligaţie im­pusă de noua Constituţie. Toate arătările noastre de ••■îai sus formează obiectul unor preo­cupări mai vechi. Chiar dacă nu s‘ar fi produs schimbarea de gu­vern, încă s‘ar fi ajuns la coman­damentul unic. Numai că înainte era vorba de un soiu de directo­rat, format din mai multe persoa­ne, directorat ce urma să lucreze în afară de departaj­a­nte, în timp ce acum e vorba de o conducere mult mai restrânsă, conducere ce va fi exercitată, de d. Mitită Con­­stantinescu, în dubla sa calitate de ministru al Industriei și de gu­vernator al Băncii Nationale. Proiectul de buget pentru exer­ciţiul 1938—39 a fost întocmit şi va fi pus în aplicare pe ziua de 1 Aprilie. Acest proiect reflectează întru totul persoana autorului lui, a d-lui ministru Cancicov. Este clar, sincer şi sever. Din punct de vedere technic, nu se poate a­­duce nici o critică viitorului buget. El nu are pretenţiunea de a fi o operă desăvârşită fiindcă însuşi ministrul de finanţe nu îi atribuie alt rol, decât acela al unui plan de lucru, rămânând ca în cursul anului să se facă modificările, pe care le-ar impune experienţa şi împrejurările. Dat fiind spiritul de economie şi echilibru în parc d. Cancicov conduce finanţele statu­lui, putem primi de pe acum ca a­­sigurat principiul că modificările pe care ministrul îşi rezervă drep­tul să le aducă bugetului în cursul anului, nu vor fi în sensul sporu­lui de cheltueli, ci în sensul e­­conomiilor posibile, şi necesare. Problema bugetară la noi este în suspensie şi nerezolvată ca prin­cipii generale încă din timpul răs­­boiului. Echilibrul pe care îl caută anual miniştrii de finanţe între ve­nituri şi cheltueli, nu rezolvă pro­blema aşezării bugetare a statu­lui, chiar atunci când echilibrul a fost realizat de fapt între venituri şi cheltueli. Repartiţia cheltuelilor, ca şi repartiţia sarcinilor fiscale, nu este normală, şi de aceea echi­librul accidental dintr'un an sau chiar dintr'un şir de ani nu în­seamnă încă deslegarea problemei bugetare. Dela 1922—23 când­ răposatul Vintilă Brătianu a făcut bugetul de zece miliarde lei, şi până la 1929, când s'a făcut stabilizarea monetară, miniştrii noştri de fi­nanţe au făcut necontenit sforţări, de a echiliba bugetele anuale, fără să-şi dea seama că fiind într'o epocă de inflaţie monetară, venitu­rile creşteau artificial şi împingeau şi la creşterea cheltuelilor, dând chiar uneori impresia unei înfloriri economice şi financiare, prin reali­zarea unor excedente bugetare im­portante. Când la 1928 ideea stabilizării monetare s’a impus ca bază a vie­ţii economice şi a finanţelor pu­blice şi private, atunci a început o nouă epocă în istoria finanţe­lor statului nostru şi o nouă serie de bugete desechilibrate de astă dată însă în sens invers cu im­portante deficite anuale. Moneda stabilă a coincidat la noi cu marea criză economică provocată de căde­rea preţurilor la cereale şi la ma­terii prime. Până când guvernele noastre să observe efectele finan­ciare ale crizei eco­nomice, ele au continuat a face bugetul cu spo­ruri importante de cheltueli ur­mând seria începută la 1923. De­ficitele erau însă aşa de mari, încât în 1931 a fost nevoie de o rectificare a bugetului în cursul anului. De la 1932 am intrat iar în seria ascendentă, şi acum con­tinuăm scara în sus către nivelul atins în 1929—30. Avem noi oare elemente în viaţa economică a ţării, care să justifice această nouă urcare a bugetului? Dacă ne-am mărgini strict la canti­tatea şi valoarea producţiei noa­stre, ar trebui să mărturisim că perspectivele economice ale anului în curs nu îngăduiesc optimismu necesar la sporirea sarcinilor sta­tului şi ale particularilor. Recolta slabă de porumb din anul trecut se resimte în primăvara acestui an prin lipsa banilor străini, care in­trau în ţară pentru cumpărare de porumb. Producţia de petrol este în mare descreştere, iar conjunc­tura pentru lemn este foarte slabă anul acesta. Aşa fiind, creşterea cifrei bu­getare se sprijină mai mult pe de­precierea monedei şi pe scumperea generală care face ca şi statul să încaseze sume mai importante nu­­mericeşte, şi să aibă iluzia pros­perităţii .Ingreuiarea­­impozitelor era desigur necesară pentru a pu­tea face faţă sporului de cheltueli, impus mai ales de nevoile înarmă­rii ţării. Dar ceea ce nu s'a făcut până acum dela răsboiu încoace şi ceea ce trebuie neapărat făcut, este o avizuire a cheltuelilor statului pentru personal. Ministerul educa­ţiei naţionale, ministerul apărării naţionale şi ministerul justiţiei, ar putea da, numai ele trei, prin e­­conomii la personal suma de care a fost nevoie pentru sporirea fon­durilor armamentului. Trebuie să ne deprindem cu ideea, că ţara noastră este o ţară săracă şi că ea nu poate întreţine instituţiuni luxoase, ci este fortată să îşi re­ducă aparatul funcţionăresc la strictul necesar. P­ână când nu se va face acea­stă reformă a personalului, mai ales la aceste trei ministere, sus indicate, nu se va putea şti care sunt adevăratele disponibilităţi ale bugetului nostru şi în ce măsură este nevoie de a recurge la mij­loacele excepţionale cum au fost cele întrebuinţate în ultimii ani: sporul taxelor şi impozitelor pe de o parte, deprecierea monedei prin reevaluarea stocului metalic al Băncii Naţionale, pe de altă parte. A. Corteanu PIAŢA Bursa Bursa a rămas ceva mai bine dispusă. S’au încheiat operaţiuni nume­roase. Valorile cu dobândă fixă au câş­­tigat uşoare plusuri. Renta stabilizării s’a Încheiat la 447/s, renta desvoltării 46*/«, renta 1933 60, renta înzestrării 76’/«, ren­ta consolidării 39*/«. Valorile industriale neschimbate. Hârtiile petroliere ceva mai sus­ţinute, au oscilat în jurul cursuri­lor din ajun. Directorii sucursalelor Băncii Na­ţionale din regiunea Olteniei şi Munteniei au fost ori convocati la Bucureşti pentru a discuta situaţia­­ băncilor şi reesconturilor din a­­ceste regiuni. Devizele negocia­bile Silingul austriac a dispărut proape complect de pe piață, dar nu s’au găsit vânzători. Coroana cehă a cotat 4.75. Modificarea tarifului vamali mexican MEXICO, 30 (Rador). — Pre­şedintele Republică, d. Cardenas a cerut să se convoace Congresul Fe­deral într'o şedinţă extraordinară spre a examina în special proectul de lege prin care guvernul mexican este autorizat să contracteze un împrumut intern menit să acopere sumele ce urmează să fie plătite societăţilor petrolifere expropriate Congresul va avea deasemeni să examineze un proect de lege cu pri­vire la modificarea tarifului vamal pentru import şi export. Lucrările Consiliului eco­nomic al înţelegerii balcanice ISTANBUL, 30 (audor). — Con­siliul economic al înţelegerii Bal­canice îşi va începe lucrările în ziua de 6 Aprilie, în palatul Zyldia. Delegaţia României, Iugoslaviei şi Greciei vor sosi la Istanbul în zilele de 4 şi 5 Aprilie. Importanţa portului Hamburg pentru economia germană! HAMBURG, 30 (audor). — Fueh­rerul Cancelar a pronunţat aseară la Hanseatenhalle, în faţa unui foarte numeros public, un discurs în cursul căruia a expus principiile politicei economice a regimului şi a subliniat importanţa oraşului Hamburg fiind o importantă poar­tă de comunicaţie cu restul lumii. Atât asistenţa, cât şi populaţia oraşului, au făcut cancelarului Hit­ler mari manifestaţii de simpatie. Aplicarea nouilor legi financiare Impozitul pe salarii şi pe venitul mobiliar Sporul la directe du atinge adflfionalei© Instrucţiunile ministerului de finanţe începând de mâine intră în vigoa­re toate dispoziţiunile nouilor legi financiare în legătură cu bugetul general al statului pe exerciţiul 1938—1939. In consecinţă organelor de con­statare şi percepere ale ministeru­lui de finanţe le revine datoria sa intre în acţiune, cele dintâi proce­dând la stabilirea debitelor con­tribuabililor, aşa cum trebue să re­zulte din nouile impuneri iar cele de al doilea să înceapă încasările pe nouile baze de impunere, acolo unde încasările se pot face chiar de la 1 Aprilie. . Dacă sunt unele din nouite im­pozite care nu se vor putea inca­sa decât mai târziu, dupe ce se vor stabili debitele, cum sunt impozi­tul pe salarii și pe venitul mobiliar urmează să fie percepute chiar din primele zile ale lunei Aprilie. IMPUNEREA SALARIILOR ŞI MOBILIARULUI In vederea perceperei acestor două impozite ministerul de finanţe a întocmit aseară instrucţiunile ce se vor expedia astăzi tuturor ad­ministraţiilor financiare. Potrivit noului decret-lege, toate salariile atât ale funcţionarilor pu­blici cât şi particulari vor fi gre­vate cu aceleaşi cote de impune­re pe care le-am arătat în numă­rul nostru de ieri. Salariile până la 750 Iei lunar, singurele rămân neimpuse. CE SE ÎNŢELEGE PRIN SALARII După cum s-a văzut din expu­nerea la buget a d-lui ministru de finanţe Mircea Cancicov, noul im­pozit pe salarii, nu vizează­­ atât salariile funcţionarilor publici din care, cele până la 25 de mii de lei rămân impuse cu cotele din trecut, cât salariile care trec de această sumă şi care se găsesc mai mult la întreprinderile particulare decât la stat. Cum însă prin salarii, legea înţelege orice venit mobiliar pentru servicii prestate, urmează că vor fi impuse toate felurile de venituri conexe sala­riului fix: jetoane, tan­tieme, gratificaţii, in­demnizaţii, etc., etc. recte priveşte numai im­pozitul statului NU şi co­tele adiţionale cuvenite comunelor, judeţelor şi diferitelor instituţii sau administraţii publice, ca­re rămân să se perceapă în aceleaşi cuantum ca şi în trecut. Th. V. Măsuri pentru preîntâmpinarea evaziunilor Astfel fiind, rezultă că în ade­văr noul impozit progresiv pe sa­larii va atinge o vastă materie de impunere, pentru care se va căuta, cum se întâmplă în asemenea îm­prejurări, să fie sustrasă de la ri­gorile fiscului. Se va încerca de­sigur camuflarea acestor venituri schimbăndu-i-se caracterul şi tre­­căndu-le sub altă formă de venitur care sufăr impuneri mult mai mici. Fiscul însă avizat, cunoaşte mai toate aceste subterfugii şi de aceia ministerul de finanţe prin instruc­­ţiile ce le va da organelor sale le va pune în vedere măsurile ce vor trebui să ia pentru împiedecarea a­­cestor evaziuni și modul cum vor trebui să procedeze în cazurile când le vor constata. Reportarea din oficiu a impunerilor Totdeodată, ministerul de finan­­ţe va trimite astăzi administraţii­lor financiare toate instrucţiunile necesare de modul cum trebueşte făcută reportarea impunerilor. Reportarea se va face din oficiu. Cu alte cuvinte, organele fiscale vor proceda la trecerea în regis­tre a debitelor contribuabililor, aşa cum s’au prezentat în exerciţiul 1937—1938, majorându-le cu cota de 20 la sută. Aceasta atât pentru firmele in­dividuale cât şi pentru societăţile anonime. Debitele odată stabilite, ele ră­mân definitive neputând fi atacate pe cale de apel şi pe nici-o altfel de cale, chiar când s’ar putea do­vedi că în adevăr, veniturile contri­buabilului au fost în scădere sau întreprinderea a mers în pagubă în cursul exerciţiului 1937-1938- SPORUL LA DIRECTE NU ATIN­GE ADIŢIONALELE In instrucţiunile ce se vor da se va preciza că aplicarea sporului de 2 la sută la impozitele di­ Flota comercială britanică a scăzut LONDRA, 30 (Rador)­ — Came­ra armatorilor britanici a publicat un raport anual din care rezultă că procentul britanic la flota c­mercială mondială a scăzut de la 44 la sută în 1900 la 28 la sută în 1938. In 1914 flota britanică de 2000 unități mai mult ca azi. Etatizarea industriei de război in Ungaria Cererile unui deputat BUDAPESTA. 30 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. R transmite: Deputatul Csillery, din partidul creştin economic, a depus pe bi­roul Camerei un amendament la legea electorală, cerând guvernului să numească un comisar special cu împuterniciri depline pentru solu­ţionarea problemei evreeşti-Deputatul Csobera a mai cerut ca industria de răsboi şi minele de cărbuni, ca şi alte ramuri importan­te ale industriei, să fie etatizate■ iar proprietăţile de pământ aflate în mâinile evreilor să fie afectate pentru împroprietărirea ţăranilor unguri. Când deputatul Csillery şi-a sus­ţinut şi motivat amendamentul, s-a produs tumult. Partidele opoziţiei liberali au încercat să-l împiedice de a vorbi, pe când pe băncile ma­­jorităţii guvernamentale răsunau vii aplauze. 128.000 la licitaţie 30.000 prin bună învoială De ce trebue scoase la licitaţie toate lucrările şi furniturile comunei Noile licitaţii temute la primăriile de sectoare ale Capitalei pentru închirierea bunurilor comunale au determinat interesante constatări. Sorocul închirierii compartimente­lor halei Obor a desvăluit acte grave de favoritism şi neglijenţă în sarcina celor ce au administrat în trecut Capitala. Licitaţiile ţinute în ziua de 23 Martie a. c. la primăria sect. II Ne­gru sunt concludente. In ziua de 23 Martie s’a scos la licitaţie publică închirierea com­partimentelor din curtea halei O­­bor. La această licitaţie s’a obţinut O CHIRIE ANUALA DE LEI 128.000 pentru compartimentul No. 23 pen­tru care s’a plătit până în prezent NUMAI 30.000 lei anual. Pentru compartimentul 51-52 cu destinaţie comerţ de seminterie s’a obtinut o chirie anuală de 125.000 lei, până In prezent fiind închiriat numai cu 50.000 lei. Compartimentul 54 închiriat în trecut cu 60.000 Iei anual, a fost închiriat astăzi cu 151.000 lei a­nual. De remarcat că aceste diferente se obţin la toate licitaţiile publice cari se tin la primării. D. Al. Pretorian primaru­ dele­gat al sect. II Negru sezizat de a­­ceste diferenţe, a înaintat un me­moriu cu date şi cifre comparative ale chiriilor din trecut şi cele de astăzi, atât ministerului de interne, cât şi primăriei municipiului. Domnul inspector gene­ral administrativ Al. Pre­torian, primar delegat al sectorului, a hotărât ca absolut, TOATE LUCRĂ­RILE ŞI FURNITURILE SA FIE SCOASE LA LI­CITAŢIE PUBLICA, de­terminând astfel o con­curenţă reală între fur­nizori şi antreprenori pri­măria reuşind să efectu­eze lucrările sale în con­­diţiuni mai bune şi mai avantajoase. Un aspect economic-­ al Anschlussului Un deputat din Camera Comu­nelor a pus d-lui Neville Cham­berlain următoarea chestiune: „Prin recunoaşterea anexării Au­striei, de către Germania, care e soarta aurului aparţinând statului austriac, dar deţinut, azi, de băn­cile engleze?”. Se ştie că aurul Băncii Naţio­nale a Austriei a luat drumul Ber­linului. Nu, însă tot aurul, deoa­rece o sumă, de aproape 5,6­ milioane lire sterline aur, se gă­seşte „din întâmplare” la Banca Angliei. Ce va face Banca Angliei cu a­­cest aur? Iată o întrebare, care pune o problemă foarte ginga­şă: cui îi aparţine acest aur? Ac­ţionarilor Băncii Naţionale a Au­striei sau guvernului austriac? E vorba să se ştie precis, dacă Ban­ca Reichului şi-a însuşit toate, drepturile Băncii Austriei şi, de a­­semenea, dacă absorbţiunea uneia de către cealaltă e rezultatul unui simplu decret al Cancelarului sau hotărârea, liber voită, a acţionari­lor organismului absorbit. Din punct de vedere practic şi cât priveşte stocul de aur de­ţinut mai înainte la Viena, e de la sine înţeles că nu prea îi pasă Berlinului de astfel de subtilităţi şi nici prin gând nu-i trece să intre în detalii fără nici o însemnă­tate. De aci urmează, că, succeso­rul guvernului austriac se va cre­de desigur îndreptăţit să se so­cotească şi proprietar al aurului depus în străinătate. Aceasta nu desleagă, însă, che­stiunea care, în adevăr, deschide o altă chestiune: de unde vi­ne aurul austriac, depozitat în Ma­rea Britan­ie? Se poate spune că acest aur provine, mai mult sau mai puţin direct, din împrumutul interna­ţional 5 şi jumătate la sută 1933- 1953, subscris de Franţa, Anglia şi Olanda. Ce devine acest împrumut? toc­mai întrebarea pusă, în Camera Comunelor, premierului englez. Dar chestiunea se pune deopotrivă în toate cele trei ţări subscrii­­toare. In Franţa, ea a fost ridicată de un deputat, care a întrebat pe Ministrul Bugetului „ce anume măsuri a luat sau crede că tre­bue să ia pentru a asigura ser­viciul împrumuturilor acordate A­u­­striei, cu garanţia guvernului fran­cez, şi dacă nu­ socoteşte că, în­locuirea unui debitor printr’un alt debitor, dă creditorilor dreptul să ceară plata imediată a capitalu­lui împrumutat”. In ceea ce priveşte cazul parti­cular al împrumutului 5 şi jumă­tate la sută 1933-1953, gravita­tea se măreşte prin aceea că nu numai deţinătorii francezi dar şi Statul francez sunt în cauză căci Statului francez în baza legii din 30 Decembrie 1932, a garantat serviciul dobânzilor şi rambursarea capitalului tranşei franceze, — a­­proape 410 milioane franci. , UN RĂSPUNS AŞTEPTAT Dacă d. Neville Chamberlain ho­tărăşte, ca aurul Băncii Naţio­nale a Austriei — stocat la Lon­dra — trebue să servească, la a­­sigurarea garanţiei Statului en­glez, atunci se poate pretinde, pe bună dreptate, că el trebue, de a­­semenea, să garanteze întregul îm­­­prumut internaţional. Creditorii a trei ţări aşteaptă 1 Situaţia culturilor în Statele Unite Institutul internaţional de agri­cultură a primit următoarele eva­luări transmise de ministerul a­­griculturei din Statele Unite. Cifrele reprezintă suprafeţele ce vor fi însămânţate în 1938 şi sunt bazate pe rapoartele trimise de cultivatori la data de 1 Martie. Se prevede pentru porumb o suprafaţă de 38.282.000 ha, faţă de 39.046.000 efectiv însămân­ţate în 1937 şi o medie de 42 milioane 036.000, însămânţată în perioada cincinală de la 1932— 1936 cu o reducere de respectiv 2,0 la sută şi 8,9 la sută. Suprafaţa ce se va însămânţa cu grâu de primăvară e evaluată la 9.017.000 ha., cu o reducere de 6,2 la sută faţă de cea din anul trecut (9.611.000), dar fără schimbări în raport cu media de la 1932—19366 (9.038.000 ha.). Pentru ovăz suprafaţa e de 14.704.000 ha. adică cu 2,1 la sută în minus faţă de suprafaţa însămânţată în 1937 (15.014.000 za.) şi 9,4 la sută în minus faţă de media 1932—1936 (16.236.000 za.). Pentru orz se prevede o supra­faţă însămânţată de 4.430.000 ha. faţă de 4.682.000 ha. însămânţate anul trecut. Şi o medie de 5 mili­oane 159.000 deci cu o reducere de respectiv 5,4 şi 14,1 la sută. Suprafaţa ce se va însămânţa cu in pentru fuier­e de 450.000 ha. Cifra e inferioară cu 14,6 la sut­ă evaluărei de anul trecut (527.000 ha.) şi inferioară cu 490 la sută mediei 1893.000 baJL. **

Next