Argus, iunie 1938 (Anul 28, nr. 7539-7561)

1938-06-11 / nr. 7546

ANUL XXVIII No. 7546 ii NOUL MODUL I­I !! »■ ■ s cilindri 1 Ford ----­Raf u£ București, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.45 ABONAMENTE In țară In străinătate Un an 2200 „ 6 luni 1300 M 3 luni 800 „ 3 lei In țară—6 lei In străinătate * a­­sQmâ­mit* ♦ ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin MiHe No. INDUSTRIEI SI FINANTE! Director: GRIGORE GAFENCU Telefon 3.05.44 Sâmbătă 11 Iunie 1938 NIOUL MODEL Ford 8 CILINDRI RafS­ A.K Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.45 «•HNMtm­mHIMHH PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Proprietar : „ARGUS“ S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov. Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 Aprovizionarea oraşelor mari Scumpetea vieţii în oraşele mari, dar în deosebi în Capitala ţării, este în strânsă legătură cu putinţa de aprovizionare a aces­tor centre de mare consum. Dacă în provincie producătorul îşi valorifică pe puţin munca sa pentru ca în schimb să plătească scump articolele manufacturate de care nu se poate scuti, cauza tre­­bue căutată în lipsa de organi­zare a aprovizionărilor cu arti­colele de care plugarul are ne­voie și unele deprinderi, mai vechi, ale negustorilor din centrele­­de desfacere, centre deseori prea depărtate de consumatori. Sunt negustori cari nici azi nu pricep principiul comercial ,,că vânzând ieftin vând mult,, iar de­verul fiind mare şi câştigul total este mare*’. Ei se mărginesc să vândă puţin, dar să câştige mai mult la fiecare vânzare în parte. Despre oraşul Bucureşti, unde se simte mai mult scumpetea, tre­­bue s'o spunem de la început că în mare măsură scumpetea traiu­lui se datoreşte şi aprovizionării defectuoase a acestui mare centru de consum. In primul rând pro­ducătorul nu poate veni în con­tact direct cu consumatorul decât în anumite împrejurări şi pientru anumite articole. In afară de lăptari cari aprovi­zionează direct pe consumatori la ei acasă, ceilalţi producători,, dacă pot ajunge până la piaţă, îşi des­fac acolo marfa, dacă nu o vând înainte de a intra în oraş. ..toată negustorilor, cu ridicata,, cari o vând, la rândul lor,, celor cu amă­nuntul. Aceştia o desfac apoi pe piaţă cu preţurile pe care ei le stabilesc, astfel că marfa trecând din mână în mână se scumpeşte. Chiar dacă producătorul ajunge cu produsul lui pe piaţă nu vinde ieftin, fiindcă în drum marfa s-a încărcat cu atâtea taxe, încât de multe ori ele întrec valoarea ei. In marile oraşe din apus apro­vizionarea cu articolele de p­rima necesitate se face prin hale cen­trale aşezate pe cartiere. Londra, cel mai mare oraş din Europa, care numără aproape zece mi­lioane locuitori, inclusiv subur­biile, este aprovizionată în modul cel mai raţional, fiindcă dispune de o organizare minunată. Se în­ţelege că acest imens oraş nu p­oate fi îndestulat, chiar numai cu articolele de prima necesitate, de către producţia internă din ime­diata apropiere a oraşului, ci în fiecare zi, dimineaţa* sosesc în portul Londrei vapoare încărcate ,cu lapte, unt, ouă,, brânză,­­pă­sări tăiate, chiar zarzavaturi şi le­gume, fructe, etc., din Danemarca, Olanda, Franţa, etc. Aceste enorme cantităţi de ali­mente se vând prin bursă la an­grosişti,­ aceştia le vând la de­­tailişti, care la rândul lor le dis­­tribue direct la domiciliul con­sumatorilor. Astfel, de la orele 5 până la 9 dimineaţa toate gos­podăriile din Londra sunt apro­vizionate cu alimente. In Franţa sunt halele centrale care aprovizionează piaţa Parisu­lui cu tot ce trebue pentru ali­mentarea zilnică a populaţiei, pe când în Belgia, pe vremuri, a­­provizionarea capitalei se făcea di­rect de către producătorii din a­­propierea capitalei, cărora nu nu­mai că li se permitea ,a intra în oraş cu faietonul lor tras de un Măgar, dar erau chiar încurajaţi să vină la oraş, prin diferite în­lesniri ce li se dădeau de către co­mună. Aceşti simpatici producă­tori se înşirau nu numai prin pie­ţele publice, dar şi pe străzile centrale, iar după ce-şi vindeau marfa curăţau locul unde au stat de toate rămăşiţele şi plecau a­­casă, aşa că la orele când pie­tonii ieşau în oraş nu mai găseau nici o urmă din aspectul străzii pe care-l avea cu o oră sau două mai înainte. O singură neplăcere o aveau consumatorii de pe stră­zile acestea, din cauza muzicii pu­ţin armonioase şi prea ma­i laig pe care o fac bieţii măgăruşi, ne­răbdători să plece acasă. La noi­­aprovizionarea Capita­lei este în tot cazul o problemă de gospodărie comunală, care tre­bue bine studiată p­entru a în­frâna scumpetea, care merge cres­când. Pentru o îndestulătoare şi re­pede aprovizionare a Capitalei, trebue să se revină la sistemul halelor centrale, pe cartiere sau cel puţin pe sectoare municipale, _ înțelegem prin hale construc­tllini .qi'q! email cp Oiprml P1r»i»c+Î în­t--------------------------------------------------1 Its'-*“** * AIA zestrate cu subsoluri încăpătoare, cu frigorifere, cu multe compar­timente, pentru tot felul de ali­mente, cu apă curgătoare pentru spălat legumele, pentru curăţat, cu canale de scurgere, etc. Aprovizionarea să se facă din belşug, iar preţurile în aceste hale să fie uniforme pentru aceleaşi articole. Producătorii să aducă marfa direct la hala cea mai a­­propiată de intrarea lor în Capi­tală, pe care s'o vândă negusto­rilor la preţuri de engros, iar a­­ceştia s'o distribue la un preţ convenabil negustorilor. Iar în ca­zul când producătorul nu găseşte cumpărător cu ridicata, atunci săi aibă dreptul de a-şi vinde marfa direct consumatorului. Printr-un control sever şi con­tinuu al preţurilor şi prin afi­şarea lor zilnică,, credem că s’ar reuşi a înfrâna scumpetea şi a înlesni aprovizionarea locuitorilor Capitalei, cari azi în majoritatea lor nu pot vizita nici măcar odată pe săptămână piaţa mare, din cau­za depărtării şi a cheltuelilor cos­tisitoare de transport. Dr. I. Teodor­escu Situaţia sumara a Băncii Naţionale la 21 Mai 1938 Situaţia sumară a Băncii Naţio­nale la 21 Mai 1938, faţă de aceea din 14 Mai crt., este următoarea : Stocul de aur : 16.769.722.444 lei, faţă de 16.735.054.800 lei. Devize rezervate pentru plata im­portului şi alte plăţi: 749.501.582 lei, faţă de 715.824.934 lei. Devize în conturi de clearing de­­contate : 736.696.287 lei, faţă de 680 milioane 270.855 lei. Devize în conturi de clearing de decontat din depunerile importato­rilor : 901.179.274 lei, faţă de 958 milioane 958.365 lei. Bilete de Bancă în circulaţie: 29.855.743.495 lei, faţă de 29 miliarde 926.579.545 lei. Monedă divizionară : 522.904.484 lei faţă de 477.491.500 lei. Portofoliu comercial : 6.458.647.804 lei, faţă 6.510.246.909 lei. Portofoliu şi datorii agricole şi urbane: 1.953.838.869 lei, faţă de 1.955.836.761 lei. Bonuri de tezaur ale Statului Ro­mân pentru pierderi la datoriile a­­gricole și urbane : 4.874.340.670 lei, față de 4.875.201.981 lei. Datoria Statului : 3.607.015.380 lei la ambele date. Avansuri temporare acordate Te­zaurului : 2 miliarde lei. Totalul angajamentelor la vedere: 41.801.947.946 lei, faţă de 41 miliar­de 617.446.989 lei. Raportul între stocul de aur şi angajamente: 40,12 la sută, faţă de 40,21 la sute. Scontul 3% la sută. Dobânda XV, la sută. Coroana cehoslovacă I -------- ■ | Coroana cehă e în scădere la ne­gociere. Eri a fost oferită la 5.27— 5.30. Interzicerea exportului de mineral de fer australian După o corespondenţă particu­lară trimisă din Sydney lui „Jour­nal du Commerce’’, primul minis­tru al Australiei a anunţat în Parlament că începând de la 1 iulie este interzis exportul de mi­neral de fer. Această interdicţie e întinsă în special asupra Japoniei, care e principala cumpărătoare de mine­ral australian. Astfel, în 1935­— 1937, dintr'un export total de mi­nereu de fer australian de 687.000 tone, Japonia a cumpărat ea sin­gură 486.000 tone. Statele Unite erau și ele cumpărătoare pentru cantitatea de 170.000 tone. Cauza acestei interdicţii trebuie căutată în ultimele evaluări ofi­­ciale ale subsolului austral­an, ca­re nu mai conţine decât 20 de milioane de tone de mineral de fer. Cum merg negocierile economice româno­german© O importantă­­hotărâre de principiu. — Optimism în cercurile comer­ciale. — Când se va negocia o convenţie comercială definitivă La Berlin, se duc negocieri pen­tru modificarea acordului de plăţi dintre Germania şi România. Ace­ste negocieri, sunt urmărite, cu mult interes, în cercurile noastre e­­conomice. Căci, în ciuda volumului excepţional de mare de afaceri, în­tre cele două ţări sunt unele litigii cari se cer grabnic înlăturate. In primul rând, unele probleme născute de Anschluss. Dupe cum e uşor de priceput, Anschlussul n’a avut numai însemnate urmări de ordin politic, ci şi multe de ordin economic. Exportul nostru se află în faţa unei situaţii noui, şi, — de ce să n’o spunem? — mai puţin bune ca aceia dinainte. Căci, în ciuda greutăţilor exis­tente în calea încheerii unui nou a­­cord de plăţi între Austria şi Ro­mânia, in ciuda lipsei de înţelegere de care s’au lovit negociatorii noş­tri, produsele petrolifere, agricole şi animale se vindeau în condiţii mult mai bune decât acelea cari se vând astăzi. Deaceia, n’a fost exportator ca­re să nu aprobe buna măsură luată de ministerul economiei naţionale, cu privire la începerea negocieri­lor cu Germania. Problema care se punea de la în­ceput era următoarea: noul acord de plăţi trebue să fie unul special privind numai Germania sau, ţinând seama de situaţia ce ni s’a creiat trebuie să încheiem o nouă conven­ţie comercială, care să privească întregul teritoriu al nouei Germanii? Până la urmă, s’a ajuns la următoarea formulă: până la desfiinţarea ac­tualului regim vamal din­tre Germania şi Austria — căci, se ştie că vama există încă — să se păs­treze atât convenţia co­mercială româno-germa­­nă, cât şi cea româno-au­­striacă. Numai după ce acest regim va dispare, vom începe negocieri pen­tru încheerea unei con­venţii unice, de lungă du­rată, care să reglemente­ze schimbul de mărfuri cu teritoriul Reichului. Fireşte, că noua convenţie n’ar putea fi — ţinând seama de avan­­tagiile pe care Ie aveam în con­venţia cu Austria, — un compro­mis între cele două convenţii exis­tente. Prin urmare, negocierile actuale de la Berlin se mărginesc numai la o reglementare a plăţilor, cu ten­dinţa de a se obţine o lichidare grabnică a sumelor blocate şi de a se căpăta un regim mai raţional, mai drept, la unele produse, cum ar fi animale şi petrolul. Deabia în toamnă se vor începe negocierile pen­tru încheerea unui re­gim comercial definitiv. La această hotărâre mai contri­­bue şi faptul că suntem încă la în­ceputul recoltei, când încă nu ştim ce disponibil vom avea pentru ex­port. Sorţii ne-au fost favorabili. Ultima ploaie a făcut minuni. Dar, socoteala adevărată deabia la toam­nă se cunoaşte. Aşa că, abia atunci vom putea, în deplină cunoştinţă de cauză, să negociem atât cu Ger­mania, cât şi cu alte state. Unele ştiri, sosite dela Berlin, vestesc că negocierile româno-ger­­mane­ se duc într’o atmosferă de­stul de favorabilă. D. I. Christu, şe­ful delegaţiei româneşti, a avut o serie de întrevederi hotărâtoare. Iar, d. Geormăneanu a ajuns la fi­nele analize de detalii. Cercurile comerciale germane sunt destul de optimiste. Cred că un rezultat favorabil va fi obținut într’un termen foarte scurt. Săptămâna cerealelor Stagnare pe piaţa internă a grâului. Porumbul românesc este foarte căutat în străinătate Greutăţi în calea valorificării oleaginoaselor. Târgul internaţional al grâului. Situaţia recoltelor mondiale Afacerile de grâu pe piaţa in­ternă au devenit foarte restrânse. In afară de Cehoslovacia şi Ger­mania, cari fac cumpărături pe baza vechilor autorizaţiuni, cele­lalte ţări se dezinteresează com­plect de marfa românească, pe motiv că e mai scumpă în raport cu paritatea mondială. Sosirile şi ofertele de grâu în toată ţara sunt cât se poate de limitate, chiar pentru acoperirea prevân­­zărilor făcute în Germania şi Ce­hoslovacia. Contrar obiceiului, in­dustria morăritului nu s’a apro­vizionat cu cantităţile de grâu suficiente până la ivirea nouei recolte, din care de altfel nu se va putea întrebuinţa la început decât o cotă destul de redusă, care va fi amestecată cu grâu vechi. Lipsa ofertelor şi sosirilor la noi în ţară lasă să se presupună că disponibilităţile s’au rărit, căci nu este de admis ca la preţurile de azi, cu 76-77 la sută greutate hectolitrică şi cu 6 la sută corpuri străine, plătit până la 60000 lei rob, şi când prima este aproape complect abrogată, să nu exist® un imbold spre vânzare. O cerere mai accentuată se simte pentru Cehoslovacia, care de altfel se pare că duce în ace­­laş timp tratative cu Iugoslavia în vederea acoperirei nevoilor ce le are pentru a complecta stocul de rezervă pe care acest stat îl face în fiecare an, înaintea recol­telor noui. Această rezervă, mai cu seamă de grâu şi secară se ri­dică la circa 50.000 vagoane, din care se exportă abia după ce se cunosc rezultatele nouilor recolte. Ştirile sosite din Statele Unite, Canada ca şi din Rusia europeană relativ la producţia record ce se aşteaptă, mai ales în ceea ce pri­veşte grâul, sunt cât se poate de favorabile, ceea ce apasă asupra pieţelor mondiale, care preferă să nu se angajeze în cumpărături de grâu şi secară de teama unei scă­deri mai simţitoare a preţurilor. Chestiunea prezintă o importanţă covârşitoare şi pentru România, deoarece dacă nu ne vom asigura din vreme debuşeurile mai accesi­bile decât Anglia şi ţările euro­pene, nu este exclus ca să intrăm în concurenţă cu America de Nord şi Rusia, concurentă nu toc­mai uşor de suportat. Deşi recoltele din Anglia, Franţa, Italia şi Germania, ca şi din ţă­rile nordice se anunţă destul de slabe, totuşi recoltele din Statele Unite şi Canada par a depăşi toate aşteptările, aşa că Statele Unite care în ultimii ani au fost nevoite să se aprovizioneze cu grâu străin, anunţă un prisos din recolta viitoare de aproape 10 mi­lioane tone. Din această canti­tate, guvernul american se stră­Lipsa de ploaie din ultimile zile era pe cale să producă unele pa­gube semănăturilor de primăvară­ Recoltele se prezintă bine însă în multe regiuni chiar grâul avea ne­voie de ploaie, dar mai cu sea­mă porumbul, verzele, oleaginoa­sele şi leguminoasele, cari în ca­zul când seceta ar fi continuat puteau fi considerate compromise. Exportatorii din ţara noastră nu vor putea desfăşura o activitate mai intensă decât atunci când vor cunoaşte de aproape regimul ce se va institui privitor la co­merţul nostru extern­ şi în deo­sebi a celui de grâu, care proba­bil va prezintă posibilităţi de ex­port mai mari prin încurajări şi uşurări în calea lui­ In această pri­vinţă expunerea d-lui C­ Garoflid, fost ministru, făcută în ziarul no­stru, este destul de explicativă și trasează drumul pe care ar trebui să meargă cei în drept pentru înlesnirea exportului nostru de grâu și al celorlalte produse agri­cole.Ele ar trebui să beneficieze de o politică valutară mai potrivită, prin care să se poată evita regi­mul primelor de export în schim­Exportul nostru a putut să mai activeze în ultimul timp cu cele 10 mii vagoane de porumb, auto­rizate la export. Din cauza lipsei de pe piaţă a ofertelor de grâu argentinian, care s’a prezintat a­­tât calitativ cât şi cantitativ în condiţiuni destul de proaste, po­rumbul românesc s’a bucurat de o conjunctură foarte favorabilă, aşa că a putut fî plasat la pre­ţuri foarte avantajoase. In ultimile zile se remarcă pe pieţele străine o scădere simţi­toare pentru porumb din cauza cineşte a stoca aproape 5 mili­oane tone pentru că ofertele şi ex­pediţiile restului ar constitui un excedent covârşitor în acoperirea nevoilor pe cari le au ţările im­portatoare. In cazul când nu s’ar putea realiza acest stocaj, preţu­rile ar înregistra o scădere im­portantă, ceace ar fi extrem de dăunător pentru producătorii A­­mericei de Nord. bul unor cursuri mai rezonabile a­­cordate de B. N. R. pentru devi­zele rezultate din exportul acestor produse­ Dacă intri adevăr producţia noa­stră de grâu va fi aşa după cum apare ea din rapoartele sosite de pe tot cuprinsul ţării, credem că ar fi indicat ca exportul acestui articol ca şi al celorlalte articole ce vom putea exporta din noua recoltă, să fie lăsat absolut liber, adaptându-se valorificarea numai în valută forte, din care 30 la su­tă să fie pusă la dispoziţia Băncii Naţionale, iar restului de 70 la sută să i se acorde libera negocia­­bilitate- Bineînţeles că aceste de­vize vor trebui să fie vândute nu­mai prin băncile autorizate, case­lor de import prevăzute cu auto­­rizaţiuni pentru asemenea opera­ţii- Prin acest sistem de plată vor dispare fără îndoială interesaţii din bursa neagră şi se va creia un echilibru potrivit cerinţelor de pe pieţele interne şi externe, iar pro­ducătorii vor fi cei dintâi care să profite, pe lângă că s’ar uşura in­troducerea creditelor din afară pentru mărfurile noastre destinate la export. Ofertelor presante din Statele Unite care au recoltat o produc­ţie record. , •­ Pentru parzele din noua recoltă se arată un interes deosebit din partea Germaniei, care caută să achiziţioneze, însă la preţuri mai reduse decât acele plăţi în pre­zent pentru puţinele disponibili­­tăţi de orz vechi. Până în 15 zile va începe sece­rişul nouilor recolte din Statele Continuare» in pagina 3-a' Perspectivele nouei recolte Intensă activitate pe piaţa porumbului CRONICA LEMNULUI Relaţiunile României cu Germania, Elveţia, Ungaria şi Orientul apropiat Afacerile cele mai stabile se e­­fectuează cu Germania. Germania cumpără în fiecare lună câte 10.000 până la 12.000 tone de lemne şi pe care le şi exportează. Şi preţurile sunt aproape neschim­bate. Posibilităţi mai bune pentru exportul lemnului românesc, ne o­­feră piaţa elveţiană, mai cu seamă pentru scânduri geluite şi alte sor­turi însemnate de lemn. EXPORTUL VIA MARE Exportul via mare care merge în primul rând spre ţările cu plata li­beră va suferi in curând o îmbună­tăţire. Pentru moment se resimte o reservă în statele de vest ale Eu­ropei, dar fiindcă aceste ţări au nevoie de mari cantităţi de lemne se speră că în a doua jumătate a anului 1938 afacerile să devie mai bune. In urma primelor acordate pen­tru export, va contribui şi aceasta ca să se plaseze mai uşor lemnul românesc. Plasamentele, relativ cele mai bune, sunt deocamdată in ţările Mediteranei, ca Egiptul, Si­­ria şi Palestina­ LEMN PENTRU PARTI DE LĂZI ŞI KANTELII S’au făcut de curând afaceri în­semnate cu Palestina, care cumpă­ră mai mult lemn pentru părţi de lăzi- Cu Egiptul s’au făcut dease­­menea afaceri, cu lemne de con­strucţie. Anglia se interesează ia­răşi pentru lemnul de fag fasonat şi in special pentru Kanteri de mo­­bilier­ Exportul spre Orientul apropiat Exportul lemnului spre ţările Orientului apropiat era slab în primul trimestru al acestui an, insă în decursul lunilor Aprilie şi Mai, exportul s’a mai îmbunătăţit. Cu piaţa grecească s’ar putea face afaceri mai mari de export, dar nu e posibil din cauza greutăţilor de plată. Afacerile interne sunt relativ mulţumitoare şi multe întreprinderi se străduesc să valorifice in inte­riorul ţarei, marfa neexportată. CONVENŢIA CU UNGARIA Convenţia cea nouă cu Ungaria s’a perfectat atât în privinţa tota­lului de plasament cât şi în privin­ţa socotelilor. In convenţia cea nouă s’a format un curs liber de schimbări de pengoe în lei şi s’a fixat o paritate fixă, adică pentm­ livrările din România spre Unga­ria cu 26­50 lei de pengoe­ Trebuie văzut cum se va desfăşura noua convenţie în practică căci până a­­cum piaţa ungară nu a arătat un in­teres deosebit pentru lemnul româ­nesc, astfel că în primul trimestru a anului curent exportul a suferit o scădere. EXPORTUL DIN ROMANIA Exportul general din România ne arată în primul trimestru 1938 o scădere considerabilă şi a ajuns la 297.000 metri cubi, faţă de 409.000 m. c. la aceeaşi epocă din anul tre­cut. Această scădere se datoreşte în primul rând împuţinărei expor­tului de lemn fasonat. Este de înregistrat o sporire în lemn rotund de ferestrău, lemn de mine şi lemn cioplit. EXPORTUL DE LEMN MOALE FASONAT Exportul de lemn moale fasonat a ajuns la 144-500 metri cubi faţă de 267.400 m. c. din anul trecut. A­­ceastă mare scădere se datoreşte în primul rând scăderea exportului spre Anglia de la 788-500 m­­c. la 9-400 m. c. în anul acesta. E posibil ca anul acesta exportul să sufere o scădere faţă de anul trecut, deoarece Anglia arată pu­ţin interes pentru lemnul românesc şi preţurile obţinute pe aceasta piaţă, sunt foarte mici. Şi exportul spre Ungaria ne a­­rată o scădere şi anume de la 43.000 m­­c. în primul trimestru 1937 la 31.300 m. c. în primul trimestru 1938, însă această scădere se cre­de că va fî trecătoare, deoarece Ungaria arată mult interes pentru lemnul românesc şi se aşteaptă o urcare a exportului-Palestina, Egiptul, şi Grecia au cumpărat deasemenea mai puţin lemn faţă de anul trecut, dar se speră că şi aceste pieţe vor deveni anul acesta consumatori buni ai lemnului românesc. Exportul spre Italia care în pri­mul trimestru 1937 era numai de 100 m. c- a ajuns la 3100 m­­c. în aceeaşi epocă. In total exportul ne arată o scă­dere de 44 procente la lemnul moale fasonat faţă de anul trecut. Această scădere a exportului se datoreşte în special frachtului care e mai nefavorabil în România, faţă de alte ţări exportatoare de lemn, precum şi din cauza scăderei pre­ţului pe piaţa lemnului fasonat, pe care exportatorii de lemn din Ro­­mânia au resimţit-o foarte tare­ OPRIREA EXPORTULUI DE STEJAR E vorba să se oprească exportul din ţară a lemnului de stejar, ceea­ce a produs o oarecare nesiguranţă în rândurile producătorilor de lemn tare şi aceştia au făcut demersuri pe lângă stat ca să nu se oprească exportul menţionatului lemn şi se speră că vor reuşi în această in­tervenţie. H. Brauner Piaţa franceză împotriva cartelurilor naţionale Cu toate greutăţile impuse de si­tuaţia economică precară a pieţii franceze, nu se vor semnala mari progrese în ce priveşte cartelurile industriale naţionale. Cauza acestei împotriviri, faţă de amestecul statului cu controlul pro­ducţiei trebue căutată în individua­lismul care caracterizează mentali­tatea franceză şi care, cu excepţia branşei fierului, a împiedicat până acum cartelarea sub controlul sta­tului. Faţă de această opoziţie ministe­rul economiei naţionale franceze s-a văzut nevoit să ia măsuri pentru de­terminarea de preţuri unice normale, pe bază de decret-lege. Legiferarea acestei imixtiuni a statului ivită pentru prima oară în istoria econo­mică a Franţei a trezit o vie opozi­ţie în cercurile industriale. Desfiinţarea capitulaţiilor în Egipt PARIS, 9 (Rador). — Comisia de Afaceri Străine a Camerei a adop­tat azi dimineaţă cu 17 voturi con­tra 3 un raport favorabil ratificării acordului prin care se desfiinţează capitulaţiile din Egipt. Scăderea importului de mărfuri în Italia Cea mai însemnată caracteris­tică a bilanţului comerţului ex­tern italian în cursul lunei A­­prilie e scăderea importurilor, ca­re se cifrează la 917 milioane de lire faţă de 993 milioane în Martie şi 1.223 milioane de lire în cursul lunei corespunzătoare din 1937. Deci în 1e Aprilie 1938 şi Aprilie 1937 există o scădere a impor­turilor de cca. 25 la sută. Această scădere e provocată de către autorităţile italiene ca să diminueze pasivul balanţei comer­ciale.­­ Astfel se realizează unul din punctele importante ale progra­mului autarhic, care va constitui de acum înainte legea economică a Italiei în ceea ce priveşte cumpă­rările de produse străine In schimb, producţia a progre­sat de câteva luni încoace. Ex­portul în Aprilie se ridică la 450 milioane de lire faţă de 650 mi­lioane în Aprilie 1937. Exceden­tul importului atinge 27 milioane de lire față de 343 milioane în în Martie.

Next