Argus, iunie 1938 (Anul 28, nr. 7539-7561)
1938-06-11 / nr. 7546
ANUL XXVIII No. 7546 ii NOUL MODUL II !! »■ ■ s cilindri 1 Ford ----Raf u£ București, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.45 ABONAMENTE In țară In străinătate Un an 2200 „ 6 luni 1300 M 3 luni 800 „ 3 lei In țară—6 lei In străinătate * asQmâmit* ♦ ORGAN ZILNIC AL COMERȚULUI Fondatori: S. PAUKER și H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin MiHe No. INDUSTRIEI SI FINANTE! Director: GRIGORE GAFENCU Telefon 3.05.44 Sâmbătă 11 Iunie 1938 NIOUL MODEL Ford 8 CILINDRI RafS A.K Bucureşti, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.45 «•HNMtmmHIMHH PUBLICITATEA se primeşte la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate Proprietar : „ARGUS“ S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov. Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 Aprovizionarea oraşelor mari Scumpetea vieţii în oraşele mari, dar în deosebi în Capitala ţării, este în strânsă legătură cu putinţa de aprovizionare a acestor centre de mare consum. Dacă în provincie producătorul îşi valorifică pe puţin munca sa pentru ca în schimb să plătească scump articolele manufacturate de care nu se poate scuti, cauza trebue căutată în lipsa de organizare a aprovizionărilor cu articolele de care plugarul are nevoie și unele deprinderi, mai vechi, ale negustorilor din centrelede desfacere, centre deseori prea depărtate de consumatori. Sunt negustori cari nici azi nu pricep principiul comercial ,,că vânzând ieftin vând mult,, iar deverul fiind mare şi câştigul total este mare*’. Ei se mărginesc să vândă puţin, dar să câştige mai mult la fiecare vânzare în parte. Despre oraşul Bucureşti, unde se simte mai mult scumpetea, trebue s'o spunem de la început că în mare măsură scumpetea traiului se datoreşte şi aprovizionării defectuoase a acestui mare centru de consum. In primul rând producătorul nu poate veni în contact direct cu consumatorul decât în anumite împrejurări şi pientru anumite articole. In afară de lăptari cari aprovizionează direct pe consumatori la ei acasă, ceilalţi producători,, dacă pot ajunge până la piaţă, îşi desfac acolo marfa, dacă nu o vând înainte de a intra în oraş. ..toată negustorilor, cu ridicata,, cari o vând, la rândul lor,, celor cu amănuntul. Aceştia o desfac apoi pe piaţă cu preţurile pe care ei le stabilesc, astfel că marfa trecând din mână în mână se scumpeşte. Chiar dacă producătorul ajunge cu produsul lui pe piaţă nu vinde ieftin, fiindcă în drum marfa s-a încărcat cu atâtea taxe, încât de multe ori ele întrec valoarea ei. In marile oraşe din apus aprovizionarea cu articolele de prima necesitate se face prin hale centrale aşezate pe cartiere. Londra, cel mai mare oraş din Europa, care numără aproape zece milioane locuitori, inclusiv suburbiile, este aprovizionată în modul cel mai raţional, fiindcă dispune de o organizare minunată. Se înţelege că acest imens oraş nu poate fi îndestulat, chiar numai cu articolele de prima necesitate, de către producţia internă din imediata apropiere a oraşului, ci în fiecare zi, dimineaţa* sosesc în portul Londrei vapoare încărcate ,cu lapte, unt, ouă,, brânză,păsări tăiate, chiar zarzavaturi şi legume, fructe, etc., din Danemarca, Olanda, Franţa, etc. Aceste enorme cantităţi de alimente se vând prin bursă la angrosişti, aceştia le vând la detailişti, care la rândul lor le distribue direct la domiciliul consumatorilor. Astfel, de la orele 5 până la 9 dimineaţa toate gospodăriile din Londra sunt aprovizionate cu alimente. In Franţa sunt halele centrale care aprovizionează piaţa Parisului cu tot ce trebue pentru alimentarea zilnică a populaţiei, pe când în Belgia, pe vremuri, aprovizionarea capitalei se făcea direct de către producătorii din apropierea capitalei, cărora nu numai că li se permitea ,a intra în oraş cu faietonul lor tras de un Măgar, dar erau chiar încurajaţi să vină la oraş, prin diferite înlesniri ce li se dădeau de către comună. Aceşti simpatici producători se înşirau nu numai prin pieţele publice, dar şi pe străzile centrale, iar după ce-şi vindeau marfa curăţau locul unde au stat de toate rămăşiţele şi plecau acasă, aşa că la orele când pietonii ieşau în oraş nu mai găseau nici o urmă din aspectul străzii pe care-l avea cu o oră sau două mai înainte. O singură neplăcere o aveau consumatorii de pe străzile acestea, din cauza muzicii puţin armonioase şi prea mai laig pe care o fac bieţii măgăruşi, nerăbdători să plece acasă. La noiaprovizionarea Capitalei este în tot cazul o problemă de gospodărie comunală, care trebue bine studiată pentru a înfrâna scumpetea, care merge crescând. Pentru o îndestulătoare şi repede aprovizionare a Capitalei, trebue să se revină la sistemul halelor centrale, pe cartiere sau cel puţin pe sectoare municipale, _ înțelegem prin hale constructllini .qi'q! email cp Oiprml P1r»i»c+Î înt--------------------------------------------------1 Its'-*“** * AIA zestrate cu subsoluri încăpătoare, cu frigorifere, cu multe compartimente, pentru tot felul de alimente, cu apă curgătoare pentru spălat legumele, pentru curăţat, cu canale de scurgere, etc. Aprovizionarea să se facă din belşug, iar preţurile în aceste hale să fie uniforme pentru aceleaşi articole. Producătorii să aducă marfa direct la hala cea mai apropiată de intrarea lor în Capitală, pe care s'o vândă negustorilor la preţuri de engros, iar aceştia s'o distribue la un preţ convenabil negustorilor. Iar în cazul când producătorul nu găseşte cumpărător cu ridicata, atunci săi aibă dreptul de a-şi vinde marfa direct consumatorului. Printr-un control sever şi continuu al preţurilor şi prin afişarea lor zilnică,, credem că s’ar reuşi a înfrâna scumpetea şi a înlesni aprovizionarea locuitorilor Capitalei, cari azi în majoritatea lor nu pot vizita nici măcar odată pe săptămână piaţa mare, din cauza depărtării şi a cheltuelilor costisitoare de transport. Dr. I. Teodorescu Situaţia sumara a Băncii Naţionale la 21 Mai 1938 Situaţia sumară a Băncii Naţionale la 21 Mai 1938, faţă de aceea din 14 Mai crt., este următoarea : Stocul de aur : 16.769.722.444 lei, faţă de 16.735.054.800 lei. Devize rezervate pentru plata importului şi alte plăţi: 749.501.582 lei, faţă de 715.824.934 lei. Devize în conturi de clearing decontate : 736.696.287 lei, faţă de 680 milioane 270.855 lei. Devize în conturi de clearing de decontat din depunerile importatorilor : 901.179.274 lei, faţă de 958 milioane 958.365 lei. Bilete de Bancă în circulaţie: 29.855.743.495 lei, faţă de 29 miliarde 926.579.545 lei. Monedă divizionară : 522.904.484 lei faţă de 477.491.500 lei. Portofoliu comercial : 6.458.647.804 lei, faţă 6.510.246.909 lei. Portofoliu şi datorii agricole şi urbane: 1.953.838.869 lei, faţă de 1.955.836.761 lei. Bonuri de tezaur ale Statului Român pentru pierderi la datoriile agricole și urbane : 4.874.340.670 lei, față de 4.875.201.981 lei. Datoria Statului : 3.607.015.380 lei la ambele date. Avansuri temporare acordate Tezaurului : 2 miliarde lei. Totalul angajamentelor la vedere: 41.801.947.946 lei, faţă de 41 miliarde 617.446.989 lei. Raportul între stocul de aur şi angajamente: 40,12 la sută, faţă de 40,21 la sute. Scontul 3% la sută. Dobânda XV, la sută. Coroana cehoslovacă I -------- ■ | Coroana cehă e în scădere la negociere. Eri a fost oferită la 5.27— 5.30. Interzicerea exportului de mineral de fer australian După o corespondenţă particulară trimisă din Sydney lui „Journal du Commerce’’, primul ministru al Australiei a anunţat în Parlament că începând de la 1 iulie este interzis exportul de mineral de fer. Această interdicţie e întinsă în special asupra Japoniei, care e principala cumpărătoare de mineral australian. Astfel, în 1935— 1937, dintr'un export total de minereu de fer australian de 687.000 tone, Japonia a cumpărat ea singură 486.000 tone. Statele Unite erau și ele cumpărătoare pentru cantitatea de 170.000 tone. Cauza acestei interdicţii trebuie căutată în ultimele evaluări oficiale ale subsolului australan, care nu mai conţine decât 20 de milioane de tone de mineral de fer. Cum merg negocierile economice românogerman© O importantăhotărâre de principiu. — Optimism în cercurile comerciale. — Când se va negocia o convenţie comercială definitivă La Berlin, se duc negocieri pentru modificarea acordului de plăţi dintre Germania şi România. Aceste negocieri, sunt urmărite, cu mult interes, în cercurile noastre economice. Căci, în ciuda volumului excepţional de mare de afaceri, între cele două ţări sunt unele litigii cari se cer grabnic înlăturate. In primul rând, unele probleme născute de Anschluss. Dupe cum e uşor de priceput, Anschlussul n’a avut numai însemnate urmări de ordin politic, ci şi multe de ordin economic. Exportul nostru se află în faţa unei situaţii noui, şi, — de ce să n’o spunem? — mai puţin bune ca aceia dinainte. Căci, în ciuda greutăţilor existente în calea încheerii unui nou acord de plăţi între Austria şi România, in ciuda lipsei de înţelegere de care s’au lovit negociatorii noştri, produsele petrolifere, agricole şi animale se vindeau în condiţii mult mai bune decât acelea cari se vând astăzi. Deaceia, n’a fost exportator care să nu aprobe buna măsură luată de ministerul economiei naţionale, cu privire la începerea negocierilor cu Germania. Problema care se punea de la început era următoarea: noul acord de plăţi trebue să fie unul special privind numai Germania sau, ţinând seama de situaţia ce ni s’a creiat trebuie să încheiem o nouă convenţie comercială, care să privească întregul teritoriu al nouei Germanii? Până la urmă, s’a ajuns la următoarea formulă: până la desfiinţarea actualului regim vamal dintre Germania şi Austria — căci, se ştie că vama există încă — să se păstreze atât convenţia comercială româno-germană, cât şi cea româno-austriacă. Numai după ce acest regim va dispare, vom începe negocieri pentru încheerea unei convenţii unice, de lungă durată, care să reglementeze schimbul de mărfuri cu teritoriul Reichului. Fireşte, că noua convenţie n’ar putea fi — ţinând seama de avantagiile pe care Ie aveam în convenţia cu Austria, — un compromis între cele două convenţii existente. Prin urmare, negocierile actuale de la Berlin se mărginesc numai la o reglementare a plăţilor, cu tendinţa de a se obţine o lichidare grabnică a sumelor blocate şi de a se căpăta un regim mai raţional, mai drept, la unele produse, cum ar fi animale şi petrolul. Deabia în toamnă se vor începe negocierile pentru încheerea unui regim comercial definitiv. La această hotărâre mai contribue şi faptul că suntem încă la începutul recoltei, când încă nu ştim ce disponibil vom avea pentru export. Sorţii ne-au fost favorabili. Ultima ploaie a făcut minuni. Dar, socoteala adevărată deabia la toamnă se cunoaşte. Aşa că, abia atunci vom putea, în deplină cunoştinţă de cauză, să negociem atât cu Germania, cât şi cu alte state. Unele ştiri, sosite dela Berlin, vestesc că negocierile româno-germane se duc într’o atmosferă destul de favorabilă. D. I. Christu, şeful delegaţiei româneşti, a avut o serie de întrevederi hotărâtoare. Iar, d. Geormăneanu a ajuns la finele analize de detalii. Cercurile comerciale germane sunt destul de optimiste. Cred că un rezultat favorabil va fi obținut într’un termen foarte scurt. Săptămâna cerealelor Stagnare pe piaţa internă a grâului. Porumbul românesc este foarte căutat în străinătate Greutăţi în calea valorificării oleaginoaselor. Târgul internaţional al grâului. Situaţia recoltelor mondiale Afacerile de grâu pe piaţa internă au devenit foarte restrânse. In afară de Cehoslovacia şi Germania, cari fac cumpărături pe baza vechilor autorizaţiuni, celelalte ţări se dezinteresează complect de marfa românească, pe motiv că e mai scumpă în raport cu paritatea mondială. Sosirile şi ofertele de grâu în toată ţara sunt cât se poate de limitate, chiar pentru acoperirea prevânzărilor făcute în Germania şi Cehoslovacia. Contrar obiceiului, industria morăritului nu s’a aprovizionat cu cantităţile de grâu suficiente până la ivirea nouei recolte, din care de altfel nu se va putea întrebuinţa la început decât o cotă destul de redusă, care va fi amestecată cu grâu vechi. Lipsa ofertelor şi sosirilor la noi în ţară lasă să se presupună că disponibilităţile s’au rărit, căci nu este de admis ca la preţurile de azi, cu 76-77 la sută greutate hectolitrică şi cu 6 la sută corpuri străine, plătit până la 60000 lei rob, şi când prima este aproape complect abrogată, să nu exist® un imbold spre vânzare. O cerere mai accentuată se simte pentru Cehoslovacia, care de altfel se pare că duce în acelaş timp tratative cu Iugoslavia în vederea acoperirei nevoilor ce le are pentru a complecta stocul de rezervă pe care acest stat îl face în fiecare an, înaintea recoltelor noui. Această rezervă, mai cu seamă de grâu şi secară se ridică la circa 50.000 vagoane, din care se exportă abia după ce se cunosc rezultatele nouilor recolte. Ştirile sosite din Statele Unite, Canada ca şi din Rusia europeană relativ la producţia record ce se aşteaptă, mai ales în ceea ce priveşte grâul, sunt cât se poate de favorabile, ceea ce apasă asupra pieţelor mondiale, care preferă să nu se angajeze în cumpărături de grâu şi secară de teama unei scăderi mai simţitoare a preţurilor. Chestiunea prezintă o importanţă covârşitoare şi pentru România, deoarece dacă nu ne vom asigura din vreme debuşeurile mai accesibile decât Anglia şi ţările europene, nu este exclus ca să intrăm în concurenţă cu America de Nord şi Rusia, concurentă nu tocmai uşor de suportat. Deşi recoltele din Anglia, Franţa, Italia şi Germania, ca şi din ţările nordice se anunţă destul de slabe, totuşi recoltele din Statele Unite şi Canada par a depăşi toate aşteptările, aşa că Statele Unite care în ultimii ani au fost nevoite să se aprovizioneze cu grâu străin, anunţă un prisos din recolta viitoare de aproape 10 milioane tone. Din această cantitate, guvernul american se străLipsa de ploaie din ultimile zile era pe cale să producă unele pagube semănăturilor de primăvară Recoltele se prezintă bine însă în multe regiuni chiar grâul avea nevoie de ploaie, dar mai cu seamă porumbul, verzele, oleaginoasele şi leguminoasele, cari în cazul când seceta ar fi continuat puteau fi considerate compromise. Exportatorii din ţara noastră nu vor putea desfăşura o activitate mai intensă decât atunci când vor cunoaşte de aproape regimul ce se va institui privitor la comerţul nostru extern şi în deosebi a celui de grâu, care probabil va prezintă posibilităţi de export mai mari prin încurajări şi uşurări în calea lui In această privinţă expunerea d-lui C Garoflid, fost ministru, făcută în ziarul nostru, este destul de explicativă și trasează drumul pe care ar trebui să meargă cei în drept pentru înlesnirea exportului nostru de grâu și al celorlalte produse agricole.Ele ar trebui să beneficieze de o politică valutară mai potrivită, prin care să se poată evita regimul primelor de export în schimExportul nostru a putut să mai activeze în ultimul timp cu cele 10 mii vagoane de porumb, autorizate la export. Din cauza lipsei de pe piaţă a ofertelor de grâu argentinian, care s’a prezintat atât calitativ cât şi cantitativ în condiţiuni destul de proaste, porumbul românesc s’a bucurat de o conjunctură foarte favorabilă, aşa că a putut fî plasat la preţuri foarte avantajoase. In ultimile zile se remarcă pe pieţele străine o scădere simţitoare pentru porumb din cauza cineşte a stoca aproape 5 milioane tone pentru că ofertele şi expediţiile restului ar constitui un excedent covârşitor în acoperirea nevoilor pe cari le au ţările importatoare. In cazul când nu s’ar putea realiza acest stocaj, preţurile ar înregistra o scădere importantă, ceace ar fi extrem de dăunător pentru producătorii Americei de Nord. bul unor cursuri mai rezonabile acordate de B. N. R. pentru devizele rezultate din exportul acestor produse Dacă intri adevăr producţia noastră de grâu va fi aşa după cum apare ea din rapoartele sosite de pe tot cuprinsul ţării, credem că ar fi indicat ca exportul acestui articol ca şi al celorlalte articole ce vom putea exporta din noua recoltă, să fie lăsat absolut liber, adaptându-se valorificarea numai în valută forte, din care 30 la sută să fie pusă la dispoziţia Băncii Naţionale, iar restului de 70 la sută să i se acorde libera negociabilitate- Bineînţeles că aceste devize vor trebui să fie vândute numai prin băncile autorizate, caselor de import prevăzute cu autorizaţiuni pentru asemenea operaţii- Prin acest sistem de plată vor dispare fără îndoială interesaţii din bursa neagră şi se va creia un echilibru potrivit cerinţelor de pe pieţele interne şi externe, iar producătorii vor fi cei dintâi care să profite, pe lângă că s’ar uşura introducerea creditelor din afară pentru mărfurile noastre destinate la export. Ofertelor presante din Statele Unite care au recoltat o producţie record. , • Pentru parzele din noua recoltă se arată un interes deosebit din partea Germaniei, care caută să achiziţioneze, însă la preţuri mai reduse decât acele plăţi în prezent pentru puţinele disponibilităţi de orz vechi. Până în 15 zile va începe secerişul nouilor recolte din Statele Continuare» in pagina 3-a' Perspectivele nouei recolte Intensă activitate pe piaţa porumbului CRONICA LEMNULUI Relaţiunile României cu Germania, Elveţia, Ungaria şi Orientul apropiat Afacerile cele mai stabile se efectuează cu Germania. Germania cumpără în fiecare lună câte 10.000 până la 12.000 tone de lemne şi pe care le şi exportează. Şi preţurile sunt aproape neschimbate. Posibilităţi mai bune pentru exportul lemnului românesc, ne oferă piaţa elveţiană, mai cu seamă pentru scânduri geluite şi alte sorturi însemnate de lemn. EXPORTUL VIA MARE Exportul via mare care merge în primul rând spre ţările cu plata liberă va suferi in curând o îmbunătăţire. Pentru moment se resimte o reservă în statele de vest ale Europei, dar fiindcă aceste ţări au nevoie de mari cantităţi de lemne se speră că în a doua jumătate a anului 1938 afacerile să devie mai bune. In urma primelor acordate pentru export, va contribui şi aceasta ca să se plaseze mai uşor lemnul românesc. Plasamentele, relativ cele mai bune, sunt deocamdată in ţările Mediteranei, ca Egiptul, Siria şi Palestina LEMN PENTRU PARTI DE LĂZI ŞI KANTELII S’au făcut de curând afaceri însemnate cu Palestina, care cumpără mai mult lemn pentru părţi de lăzi- Cu Egiptul s’au făcut deasemenea afaceri, cu lemne de construcţie. Anglia se interesează iarăşi pentru lemnul de fag fasonat şi in special pentru Kanteri de mobilier Exportul spre Orientul apropiat Exportul lemnului spre ţările Orientului apropiat era slab în primul trimestru al acestui an, insă în decursul lunilor Aprilie şi Mai, exportul s’a mai îmbunătăţit. Cu piaţa grecească s’ar putea face afaceri mai mari de export, dar nu e posibil din cauza greutăţilor de plată. Afacerile interne sunt relativ mulţumitoare şi multe întreprinderi se străduesc să valorifice in interiorul ţarei, marfa neexportată. CONVENŢIA CU UNGARIA Convenţia cea nouă cu Ungaria s’a perfectat atât în privinţa totalului de plasament cât şi în privinţa socotelilor. In convenţia cea nouă s’a format un curs liber de schimbări de pengoe în lei şi s’a fixat o paritate fixă, adică pentm livrările din România spre Ungaria cu 2650 lei de pengoe Trebuie văzut cum se va desfăşura noua convenţie în practică căci până acum piaţa ungară nu a arătat un interes deosebit pentru lemnul românesc, astfel că în primul trimestru a anului curent exportul a suferit o scădere. EXPORTUL DIN ROMANIA Exportul general din România ne arată în primul trimestru 1938 o scădere considerabilă şi a ajuns la 297.000 metri cubi, faţă de 409.000 m. c. la aceeaşi epocă din anul trecut. Această scădere se datoreşte în primul rând împuţinărei exportului de lemn fasonat. Este de înregistrat o sporire în lemn rotund de ferestrău, lemn de mine şi lemn cioplit. EXPORTUL DE LEMN MOALE FASONAT Exportul de lemn moale fasonat a ajuns la 144-500 metri cubi faţă de 267.400 m. c. din anul trecut. Această mare scădere se datoreşte în primul rând scăderea exportului spre Anglia de la 788-500 mc. la 9-400 m. c. în anul acesta. E posibil ca anul acesta exportul să sufere o scădere faţă de anul trecut, deoarece Anglia arată puţin interes pentru lemnul românesc şi preţurile obţinute pe aceasta piaţă, sunt foarte mici. Şi exportul spre Ungaria ne arată o scădere şi anume de la 43.000 mc. în primul trimestru 1937 la 31.300 m. c. în primul trimestru 1938, însă această scădere se crede că va fî trecătoare, deoarece Ungaria arată mult interes pentru lemnul românesc şi se aşteaptă o urcare a exportului-Palestina, Egiptul, şi Grecia au cumpărat deasemenea mai puţin lemn faţă de anul trecut, dar se speră că şi aceste pieţe vor deveni anul acesta consumatori buni ai lemnului românesc. Exportul spre Italia care în primul trimestru 1937 era numai de 100 m. c- a ajuns la 3100 mc. în aceeaşi epocă. In total exportul ne arată o scădere de 44 procente la lemnul moale fasonat faţă de anul trecut. Această scădere a exportului se datoreşte în special frachtului care e mai nefavorabil în România, faţă de alte ţări exportatoare de lemn, precum şi din cauza scăderei preţului pe piaţa lemnului fasonat, pe care exportatorii de lemn din România au resimţit-o foarte tare OPRIREA EXPORTULUI DE STEJAR E vorba să se oprească exportul din ţară a lemnului de stejar, ceeace a produs o oarecare nesiguranţă în rândurile producătorilor de lemn tare şi aceştia au făcut demersuri pe lângă stat ca să nu se oprească exportul menţionatului lemn şi se speră că vor reuşi în această intervenţie. H. Brauner Piaţa franceză împotriva cartelurilor naţionale Cu toate greutăţile impuse de situaţia economică precară a pieţii franceze, nu se vor semnala mari progrese în ce priveşte cartelurile industriale naţionale. Cauza acestei împotriviri, faţă de amestecul statului cu controlul producţiei trebue căutată în individualismul care caracterizează mentalitatea franceză şi care, cu excepţia branşei fierului, a împiedicat până acum cartelarea sub controlul statului. Faţă de această opoziţie ministerul economiei naţionale franceze s-a văzut nevoit să ia măsuri pentru determinarea de preţuri unice normale, pe bază de decret-lege. Legiferarea acestei imixtiuni a statului ivită pentru prima oară în istoria economică a Franţei a trezit o vie opoziţie în cercurile industriale. Desfiinţarea capitulaţiilor în Egipt PARIS, 9 (Rador). — Comisia de Afaceri Străine a Camerei a adoptat azi dimineaţă cu 17 voturi contra 3 un raport favorabil ratificării acordului prin care se desfiinţează capitulaţiile din Egipt. Scăderea importului de mărfuri în Italia Cea mai însemnată caracteristică a bilanţului comerţului extern italian în cursul lunei Aprilie e scăderea importurilor, care se cifrează la 917 milioane de lire faţă de 993 milioane în Martie şi 1.223 milioane de lire în cursul lunei corespunzătoare din 1937. Deci în 1e Aprilie 1938 şi Aprilie 1937 există o scădere a importurilor de cca. 25 la sută. Această scădere e provocată de către autorităţile italiene ca să diminueze pasivul balanţei comerciale. Astfel se realizează unul din punctele importante ale programului autarhic, care va constitui de acum înainte legea economică a Italiei în ceea ce priveşte cumpărările de produse străine In schimb, producţia a progresat de câteva luni încoace. Exportul în Aprilie se ridică la 450 milioane de lire faţă de 650 milioane în Aprilie 1937. Excedentul importului atinge 27 milioane de lire față de 343 milioane în în Martie.