Argus, iunie 1939 (Anul 29, nr. 7839-7863)

1939-06-11 / nr. 7847

ANUL XXVIII No. 7847 NOUL MODEL 8 CILINDRI Ford Dial bucurești, PALATUL CICLOP Telefon 209.64. 217.45 I M9N ABONAMENTE­NT * fi/SJ . /#■' ■ n ■ -sp f-J J *, ■ ; (A ’ & V O Jr-In străinătate Tariful în funcţiune de convenţiile poştale Internationale Un an 1000 Lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ 3 lei In tară — 6 lei In străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori : S. PAUKER şi H. F. VALENTIN BIROURILE: Bucureşti, Str. Constantin Miile No. 15 INDUSTRIEI Şl FINANTEl Telefon 3.05.44 Duminică 11 Iunie 1939 In tară PUBLICIT­ATEA se primeşte la administraţia ziarului Si la toate agențiile de publicitate Proprietar: „ARGUS” S. A. înscris sub No. 203 Trib. Ilfov Redactor responsabil: AL. PETROVICI N. Politica externă a României o politică de pace şi colaborare cu toate naţiunile Importantele declaraţii făcute de u. ministru Grigore Gafencu, la Cameră şi şedinţa de ori a Camerei d. Grigore Gafencu, ministrul Aface­rilor Străine a făcut următoarele importante declaraţiuni despre po­litica externă a României: D. GF■ GAFENCU, ministrul a­­facerilor străine. Domnule preşe­dinte, domnilor deputaţi, înainte de a vă face expunerea de politică ex­ternă, daţi-mi voe să felicit Ca­­mera pentru preşedintele pe care şi l-a ales (aplauze). NUMELE D-LUI AL. VAI­­DA VOEVOD RAMANE LEGAT DE UNITATEA DESAVARSITA A NEA­MULUI Numele lui Alexandru Vaida­ Voe­vod este şi rămâne legat de istoria ţării. El aminteşte un trecut de lup­tă, de luptă îndârjită şi o credinţă însufleţită în viitorul neamului; el aminteşte o biruinţă minunată, în­dreptăţită încoronare a unei cauze drepte şi el este legat, în sfârşit, de strângerea laolaltă, într’un chiag puternic şi plin de viaţă, a neamu­________------------------ 1----------* -1 -------­UU+ I LfinUU­'tfdL, K­OLV ligu*' UV UILUU~ tea desăvârşită şi definitivă a Ro­mânilor (aplauze prelungite). Camera, care înfăţişează şi ex­­primă această desăvârşită unani­mitate şi această desăvârşită uni­tate, nu putea să-şi aleagă un pre­şedinte mai nimerit. Să-mi fie îngăduit să amintesc că în timpul celei din urmă ale sale cârmuiri, am avut cinstea să fiu un­nul dintre cei mai apropiaţi cola­boratori ai d-lui Alexandru Vaid­a- Voevod şi mi-a fost dat să încep să lucrez la Ministerul de Externe su­b părinteasca, îndrăznesc să spun, sub părinteasca domniei-sale îndrumare. De aceea sunt fericit că pot face această expunere de politică ex­ternă, în faţa noului Parlament, sub n­eşedinţia dom­­niei-sale. DOMNILOR, Sunt fericit că pot împărtăşi noului Parlament unele impresii pe care le-am cules în lunga călătorie pe care am făc­ut-n oprim flata de­i săptămâni în străinătate Ţin cu acest prilej să arăt, odată mai mult, recunoştinţa mea pen­tru primirea atât de caldă şi de sinceră pe care am avut-o la Berlin unde am fost oaspetele guvernului german ca şi în Belgia, în Anglia în Franţa, în Italia, la Sfântul Scaun şi în Iugoslavia. De unele dintre aceste ţări ne leagă prietenii vechi şi încercate. Cu altele suntem bucuroşi să putem întări raporturi de rodnică şi reală colaborare. Pretutindeni am putut vedea cât de preţuite sunt legăturile politice şi economice cu ţara noastră şi câtă încredere se arată, în aceste zile de nelinişte şi de îngrijorare paşnicu­­lui GUVdîlu ne trecere: România. Mi-am dat seama, lămurind în toate locurile pe unde am trecut cu aceeaşi sinceritate, politica Româ­niei, cumpănită nu pe temei de te­meri sau de dibăcii deşarte ci potri­vit cu interesele ei reale şi cu în­­dreptăţitele ei răzuinţe, că cine în­­drăzneşte chiar pe vremi de furtu­nă să semene pace, pace culege. Şi am înţeles cu o mulţumire pe care aşi vrea să v-o împărtă­şesc că unitatea ţării noastre ca şi puterea şi neatârnarea deci sunt privite pretutindeni drept un prin­­cipiu de ordine şi de pace. Formulă noastră: unitatea şi indi­vizibilitatea ideii europene” Fireşte, Domnilor, că această u­­nitate, azi atât de puternic închegată, atârnă de noi şi de bărbăţia noastră Pentru a întări siguranţa ţării, e ne­voie în orice clipă de toată vlaga şi de toată voinţa noastră încordată. Prietenia însă ce ni se arată din toa­te părţile, ne înlesneşte ca în ciuda tuturor frământărilor să ne împlinim cu linişte sufletească, cu simţ de dreptate şi cu voinţă de pace toate îndatoririle. Aceste îndatoriri sunt cu atât mai numeroase cu cât prietenia ce ni se arată este mai generală. Printre vo­cile străine care au stăruit asupra a­­cestui fapt, este una care se întreabă: Ce vrea România?­tiu cumva nă­­zueşte în vremi când în politica in­ternaţională taberile stau acum faţă în faţă ocupând poziţii de luptă Şi când toate privirile se îndreaptă spre ea, să propună o formulă nouă?” Răspundem: de ce nu? Formula pe care o propunem nu este chiar atât de nouă. Numele ei mai are răsunet în toate conştiinţele: Europa. Pentru a descoperi această formu­lă nu e nevoe să faci prea multe so­coteli. Nu e nevoe nici să te pierzi în dibuiri ideologice. Simţul realită­ţii te duce spre ea. Nu e în adevăr realitate de care să ne izbim mai des în vremurile noastre, decât acea­stă Europă care nu poate trăi dacă nu găsim cu toţii mijlocul de a trăi laolaltă şi care dacă se prăbuşeşte ne va acoperi pe toţi sub dărâmăturile ei. Am simţit unitatea şi indivizibilita­­tea ideii europene în toate capitalele prin care am trecut, unde aceeaşi stră­lucită civilizaţie se sbate la marginea prăpastiei pentru a nu pieri. Mi-am dat seama mai ales de acea­stă unitate europeană ascultând gân­durile şi îngrijorările cârmuitorilor cu care am avut cinstea să stau de vorbă. Nu voi uita niciodată cuvinte­le prin care îndrumătorul unui pu­ternic Imperiu de pe continent, după ce mi-a desluşit ce ar putea fi răz­boiul de mâine, mi-a prorocit că la sfârşitul luptei, pe un pământ pus­tiit, biruitorii şi învinşii vor zace sub aceleaşi ruini. VREMURI DE FRAMAN­TARE Am purtat aceste cuvinte prin care se exprimă atât de precis şi atât de plastic o convingere bărbătească despre neputinţa de a privi războiul in împrejurările de azi, drept un ţel sau o deslegare, ca o solie de pace, din ţară în ţară. Şi pretutindeni am găsit ca un ecou înţelegător, mărtu­ria aceleiaşi convingeri. Fireşte, în­­frângerea ideii de război nu înseam­nă încă izbânda ideii de pace. Fiindcă despre război e peste tot locul ace­eaşi părere, pe când despre pace fie­­care are părerea lui. Trăim vremi de frământare, când nu e nici pace, nici război. Gândul de a pune capăt acestor frământări prin forţă nu a pierit încă. Vedem cum se înmulţesc înar­­mările, cum se adâncesc tranşeele, cum se întind deoparte şi de alta fronturile de luptă. Sunt vremi mili­tare şi eroice, cărora fiecare popor e dator să le facă faţă cu bărbăţie. Vremurile acestea eroice au adus însă mai pretutindeni la cârma Sta­telor bărbaţi din generaţia războiu­lui trecut, pe care nu teama de lup­tă, dar priceperea vie a urmărilor nimicitoare a unui nou prăpăd îi o­­presc pe calea unor răspunderi fără eşire şi fără eroare. Numai o greşea­lă de psihologie, adică o preţuire greşită a forţelor ce stau faţă în faţă şi a hotărârii lor de rezistenţă, ar putea pricinui o deslegare război­nică. Pe măsură ce aceste forţe se strâng mai mult şi rezistenţa lor se organizează, se strânge de asemenea jocul diplomatic dintre Puteri şi este tot mai puţin loc pentru greşeli, pentru acte de surprindere. Şi cum totuşi lumea simte că aşa nu mai merge fiindcă în nesiguranţa zilei de azi nu mai sunt raporturi normale între popoare, nu mai e nici rânduială cu temei nici muncă productivă, se aşteaptă cu din ce în ce mai multă nerăbdare, i eşire din aceste frământări. Pentru o atmosferă de înţelegere şi voe bună Astfel apare din nou imagina chi­nuită a Europei, care dacă nu poate să piară, trebue să aibă putinţa de a trăi. Ea tinde să-şi sprijine de pe acum începuturile unei vieţi noi pe echi­librul de forţe care este pe cale să se statornicească. Atâta vreme însă cât vor sta faţă în faţă axe şi alianţe, închegate potrivit unor lozinci de apărare şi de rezistenţă, raporturile interna­ţionale vor rămâne şi ele înţepeni­te. Nu tăgăduim folosul unor ase­menea legături între popoare. Ele nu trebuesc nici slăbite nici înlătu. (Continuare în naua 3-a) „Nu există decât o singură vreme: aceea a credinţei şi a muncii fără preget pentru progres” a declarat m. S. Regele Carol St-iea La serbările tineretului străjeresc ţinute joi pe Stadionul A. N■ E. F.­­M. S- Regele Carol II a ţinut ur­mătoarea cuvântare: STRĂJERII Acest cuvânt se îndreaptă în pri­mul rând către voi şi către coman­danţii voştrii; vouă tuturor din „Straja Ţării“ trebue să vă aduc în această sărbătorească zi a tine­retului mulţumirile Mele cele mai calde pentru toată munca depusă Şi Şuin­tu ttlul În UUV toţi, cu un avânt atât de frumos aţi muncit pentru desvoltarea şi întărirea ge­neraţiilor tinere. Aţi arătat cu prisosinţă că devi­za , „Muncă şi Credinţă pentru Ţa­­ră şi Rege“, nu este numai o lo­zincă scrisă, ci este o poruncă vie ce trebue îndeplinită fără şovăire şi cu drag în folosul superior al Patriei. Când privesc această falnică ma­să a tineretului Român, inima Mi se umple de bucurie şi de emoţie văzând măreaţa cale de renaştere şi de progres pe care a apucat-o. Chemaţi la o şcoală de viaţă no­uă, la şcoala care nu-i şcoală, ci ... S-A«..— «i! n„ z i-a ya urou^i, r­­a mui uuiu ţi va v uqi tire de neînvins spre ţărmuri mai luminoase, spre vremuri mai sănă­toase, înălţarea şi întărirea noastră nu o putem face numai prin măsuri cu rezultate imediate, ci şi prin o temeinică pregătire a viitorului.Ac­est viitor este strâns legat de generaţiile cari vor veni, iată de ce am făcut acea chemare către copiii Ţării Mele, copiii de astăzi caii vor fi cetăţenii de mâine.­­ In sufletul vostru venit să să­­dim acea credinţă nestrămutată în forţa vie a Românismului, voim a face ca prin munca fie­căruia să propăşească totalitatea Naţiunii. Fără o muncă stăruitoare indi­viduală şi fără o credinţă de ne­înfrânt în capacitatea şi destinele neamului, nici un progres nu se poate clădi pe o temelie solidă. Viaţă nouă, viaţă de avânt, via­ţă de încredere în viitorul Româ­niei. iată ce trebue dobândit de la tinerele vlăstare ale Ţării. Noi nu uităm şi nu dispreţuim tre­cutul, dar privim spre un viitor tot mai înălţat al României de mâine. Avem o singură dorinţă, un sin­gur avânt: „excelsior“ ! Şcoala „Străjii" este o şcoală de viaţă, este o şcoală care se adapă din isvoarele vii ale naturei, din învăţămintele de toate zilele. Noi nu suntem o Românie care a început astăzi, ci suntem urmarea valurilor de strămoşi care merg tot înainte, suntem trăsătura de legă­tură vie între eri şi mâine. Eri cu scăderile, dar mai ales cu virtuţile lui, mâine numai cu bi­nele. o jl ?—* —•„ --sz — ta cmnis-ni wiiA.li ui uw viaţa m/ua pia»­mădit din sinteza virtuţilor strămo­şeşti. Pentru străjer nu mai trebue să fie vremuri grele şi vremuri uşoa­re, nu există decât o singură vre­me : acea a credinţei şi a muncii fără preget pentru progres. Voia bună şi încrederea în des­tinul neamului, iată virtuţile de că­petenie ce trebuesc să fie totdeau­na vii în faţa ochilor minţii noa­stre, clipa în care fiecare străjer trebue să privească în conştiinţa sa şi să se asigure că într’adevăr a avut cre­dinţă şi a muncit pentru ţara lui. Daca „Straja“ s’a îndreptat că­tre copii, lozincele ei, şcoala ei de viaţă şi morala ei, formează un cod de purtare cetăţenească, care tre­bue urmat de tot», chiar când ne­voile vieţii l’au silit să desbrace u­­niforma tineretului. Străjer nu este numai acela care poartă ne umăr insigna noastră, ci este acela care are o clădire su­fletească deosebită, este acela care până în adânci bătrâneţe trăeşte activ morala străjerească. Ori şi unde să se recunoască u­­nii­ dintre noi, că e mai cinstit, mai­ voios, mai credincios, mai munci­tor decât altul. Sufletul Meu se umple de bucurie văzând calea pe care păşim şi a­­vântul cu care am pornit. Veşnic trebue să se păstreze tot aşa de vie credinţa care trebue să fie totdeauna puternică pentru bine-­­le iubitei noastre Patrii. Şi astăzi mândria noastră de Ro­mâni se mai poate făli că la ser-­ barea noastră a Străjii Ţării au­ venit­­ cp-i uz­tii acuim­­ m lum­­­ii străine şi prietene. Lor le aducem frăţeasca noastră­­ salutare şî le spunem din toată ini­ma : — BINE AŢI VENIT ! STRAJERI! In această zi să vă mai gândiţi la numele ce­l purtat!, căci voi sun­teţi straja viitorului, deci într’ade­văr „Straja Ţării“.­­ Sănătate ! Această serbare a tineretului este (Tirale si Qvaţiuni prelungite). înlesnirea navigaţiei pe Canalul Bega­ ­negocieri româno-iugoslave pentru utilarea tehnică a porturilor. Mrăsuri pentru grăbirea transporturilor,­­navigaţia de noapte Problema organizării căilor noa­stre de comunicaţie, preocupă în­deaproape cercurile conducătoare ale ţării. Acest fapt reese lămurit nu numai din investiţiile tot mai mari cari se fac în ţara noastră, tiu numai din declaraţiile încura­jatoare cari vin din cele mai înal­te locuri, nu numai din sublinie­rea sărbătorească adusă fiecării realizări, ci şi din primul Mesaj al Tronului către parlamentul rena­şterii şi concordiei naţionale Dealtfel, toate înfăptuirile ulti­­ocupări, milor ani, fără deosebire dacă sunt în domeniul căilor ferate, al căilor de comunicaţie, pe apă sau prin aer toate poartă pecetea aceloraşi pre­ocupări. Opera de desăvârşire a căilor de comunicaţie se desfăşoară pe toa­tă întinderea ţării, dorinţa nu nu­mai de a ne întări situaţia econo­mică, dar şi pentru a dovedi încă odată dorinţa de a înlesni traficul internaţional. Fără de căi de comu­nicaţie îndestulătoare, desvoltarea economică a ţării, nu poate urma ritmul pe care factorii de răspun­dere îl doresc şi pe care posibilită­ţile noastre ni-l îngăduie. Sunt re­giuni cari depind în mare măsură de căile de comunicaţie cari le deservesc. Astfel, sunt regiuni de aleasă însemnătate economică din Banat cari au de suferit de pe urma felului cum se face navigaţia pe canalul Bega. ROLUL CANALULUI BEGA Problema a fost ridicată cu pri­lejul celei de a opta sesiuni a Co­m­i­te­tului economic al înţelegerii Balcanice. Delegaţia română a în­făţişat delegaţiei iugoslave, deopo­trivă de interesată în navigaţia pe acest canal, unele sugestii menite să­­ îmbunătăţească randamentul şi să sporească însemnătatea lui eco­nomică. Astfel, prin memorandumul înain­tat de secţia română a comitetului, în urma propunerilor făcute de Ca­mera de comerţ şi industrie din Bu­cureşti, se arată că o marfă desti­nată României şi călătorind pe Du­năre, face trei zile dela Viena la Titel şi două zile dela Budapesta până în acelaş port. In schimb, a­­ceiaşi marfă are nevoie să străba­tă distanţa dela Titel la Timişoara, adică numai 114 km., trei până la patru zile­ DESAVARŞIREA UTI­LAJULUI Această întârziere foarte păgu­bitoare se datoreşte faptului că porturile aşezate dealungul Cana­lului Regal nu sunt îndestul de u­­tilate. In special, le lipsesc insta­laţiile destul de simple si de puţin costisitoare cari să permită navi­gaţia de noapte. Cum Iugoslavia e tot atât­ de in­teresată ca şi România la bunul mers al navigaţiei pe acest canal delegaţia română în consiliul înţe­legerii Balcanice, a propus un sis­tem de amenajare a acestui canal, menit să înlesnească mult traficul şi să satisfacă interesele economice ale regiunii. Sistemul a fost întoc­mit de cele mai competente organe din ţara noastră şi a fost transmis prin mijlocirea delegaţiei iugosla­vei autorităţilor respective din Iu­goslavia. NAVIGAŢIA DE NOAPTE Până una alta, dele­gaţia română a propus au­torităţilor iugoslave să facă tot posibilul ca por­turile Kileik, Idei ca şi lie­fea să fie astfel utilate în­cât încă din această vară, să permită ecluzelor să lucreze şi noaptea. In schimb, noi ne luăm anga­jamentul de a făcea ace­laş lucru în porturile ro-­ mâneşti San­ Mar­tin şi San Mihai. ECONOMIE PE TIMP ŞI BANI In felul acesta navigaţia prin ca­nal ar fi mult uşurată iar drumul ar fi străbătut aproape în jumătate timp. Avantagiile economice ale u­­nui asemenea progres apar mari, faţă de sacrificiile băneşti pe cari le cere. Mai ales, dacă s’ar ajunge la o conlucrare şi în domeniul teh­nic, atunci cheltuiala necesitată ar fi foarte repede amortizată graţie veniturilor canalului şi a contribu­ţiilor diferitelor companii de navi­gaţie interesate în grăbirea trans­porturilor. După câte suntem informaţi, de­legaţia iugoslavă a transmis propu­nerile noastre, autorităţilor compe­tente şi se poate nădăjdui într’o des­legare cât mai grabnică. Dealtfel, preocupările organelor noastre flanale nu se mărginesc la canalul Bega- Se fac studii, se întocmesc planuri, se calculează devize. Mai ales după ce gurile Dunării sunt iar ale noastre iar stindardul naţional flutură din nou la Salina, tendinţa este de a se de­săvârşii organizaţia noastră de na­vigaţie fluvială şi de a se desvolta atât flota naţională cât şi traficul internaţional. t D. ministru Cornăţeanu despre valorificarea grâului întrebat despre felul cum va fi rezolvată problema valorificărei grâului, d. N. Cornăţeanu, ministrul Agriculturei ne-a declarat ori: — Consider problema va­lorificărei grâului ca cea mai importantă dintre problemele actuale ale agriculturei. Un proect de lege refe­ritor la această chestiu­ne a şi fost întocmit. Urmează să fie discutat cât mai curând cu d. Armand Călinescu pre­şedintele consiliului de miniştri şi d. Bujjoi, mini­strul Economiei Naţiona­le. Proectul de lege va fi adus apoi în discuţia par­lamentului. ­ D. ministru Grigore Gafencu a plecat la Atena şi Ankara Aseară la orele 10,30 d-na şi d. Grigore Gafen­cu, Ministru al Afacerilor Străine, au plecat la An­kara şi Atena, însoţiţi de ««■ ’%^‘b ura wiuc­ a««M| n hih■eb 9stu â­b plenipotenţiar, Director­­ul Afacerilor Politice, de d. Ion Dragu, Directorul Presei şi de că­nii: I. Puşcă director de Cabinet şi Li­­viu Ştefan Cicio Pop, şef de cabinet. ______________­_ înviorarea comerţului britanic Inse «instates acordurilor economice încheiate de Anglia cu Statele Unite şi România Declaraţiile d-lui ministru Oliver Stanley r r»\ir»n A r\ /n_ TA/i—,. yiVdUUi/. ------­ tatul liberal, major Lloyd George (fiul fostului prim ministru) a des­­voltat. Vineri după amiază, în Ca­mera Comunelor o interpelare a­­supra comerţului britanic, ’A Oratorul a afirmat că ro­lul pe care-l joacă Marea Britanie în po­litica internaţională depinde, într’o mare măsură, de forţa financiară şi industrială a ţării. D-sa a analizat apoi situaţia ac­tuală a comerţului britanic şi a şomajului în Anglia şi a subliniat necesitatea recuceririi pieţelor transoceanice pierdute precum şi aceea a unor măsuri luate din vreme pentru ca industria normală să poată absorbi pe salariaţii care sunt actualmente angajaţi în in­dustriile de înarmare. Interpelato­­rul a mai cerut sa se comunice Camerei Comunelor care sunt re­zultatele concrete ale recentei vi­zite făcute de d. Hudson, ministrul comerţului exterior, în Polonia Uniunea Sovietelor, Letonia şi în ţările scandinave, precum şi re­zultatele ce se aşteaptă de pe ur­ma negocierilor cu România şi Turcia. RĂSPUNSUL D-LUI OLIVER STANLEY D. Oliver Stanley, ministrul Co­merţului, a subliniat în răspunsul său că în ultimele luni s’a obser­vat o reînviorare apreciabilă a co­m­erţului britanic, după cum rezultă şi din ultimele cifre publicate asu­pra situaţiei şomajului. In compa­raţie cu situaţia din 1929, Marea Britanie ocupă astăzi mai bine de un milion şi jumătate de sala­riaţi. Oratorul a făcut apoi o amă­nunţită expunere a Industriei căr­bunelui. Cu privire la reînviorarea co­merţului cu străinătatea, care se manifestă de la începutul lunii a­­prilie,­­d Stanley a declarat că tre­bue să se examineze măsura in care această înviorare este prici­nuită de sporirea tensiunii inter­naţionale sau de dorinţa ţărilor străine de a crea stocuri cât mai mari pentru orice eventualitate. Trecând apoi la situaţia con­strucţiilor de vapoare, d. Stanley a arătat că în urma ultimelor mă­suri luate de guvern spre a stimu­la această ramură, au fost coman­date în şantierele engleze 145 va­poare de comerţ cu un tonaj total de 704.000. D. Stanley a subliniat apoi în­semnătatea tratatului de comerţ anglo-american. S’a afirmat, a de­clarat d-sa, că două ţări, într’o competiţiune atât de aprigă ca Anglia şi Statele Unite, nu vor pu­tea niciodată ajunge la un acord comercial. De aceea, considerăm că acordul anglo-american constitue un mare învăţământ pentru lumea întreagă, căci el dovedeşte că prin folosirea unor metode sănătoase se poate ajunge la o înlăturare a tensiunii acute, care stăpâneşte a­­stăzi lumea. Ministrul Comerţului a expus a­­poi situaţia relaţiilor comerciale dintre Anglia şi diferite alte state. Cu privire la negocieri­le comerciale cu Româ­nia, d. Oliver Stanley a declarat că ele constitue un caz tipic al relaţiilor comerciale britanice cu ţările din sud-estul Euro­pei, relaţii care, în ultimii ani, au fost înmreuiate din cauza metodelor co­merciale germane în a­­cea regiune. Nu există însă din par­tea noastră, a adăugat d-sa, dorinţa de a exclu­de o mare ţară industria­lă ca Germania de pe pie-M ■ _ _ F JL---------------E —. j:» o«i_ |t;iU ci ■ sea lua emu*? cani. D. Stanley a recunoscut apoi necesitatea de a se crea o organizaţie specia­lă în România, care sa contribue la intensifica­rea comerțului între cele două state. Referîndu-se apoi la învinuirii© germane că Anglia ar urmări o politică de încercuire, d. Oliver Stanley a reamintit Camerei Co­munelor că, împreună cu d. Hud­son se pregătea să plece la Berlin in momentul când germanii ei în»­hiș» au închis poarta oricăror ne­­ rvr\ n */-»*«« nriH ’«ţrn **/-»>» In«* 4« ICI 111 l- M- VU IVI 111. X » U},U| In actuala stare de tensiune, a­­cele negocieri rămân suspendate, până în momentul când i’estaL'îL rea încrederii va permite ca ©1© să fie reluate. In concluzie, d. Stanley a făcut apel la toată lumea să nu se com­porte, oricare ar fi rolul fiecăruia lu mecanismul complicat al econo­miei, ca și cum o primejdie imi­nentă ar pluti deasupra capetelor și nici să nu ia o atitudine de re­zervă care ar putea primejdui in­­teresele comerciale ale ţării. Citiţi în pagina 5-a: PRIMELE de valorificare a grâului Situaţia sumară a Băncii Naţionale La 20 Mai Situaţia sumară a Băncii Naţio­nale la 20 Mai a fost următoarea, faţă de cea din 13 Mai: Stocul de aur 18 miliarde 577 mi­lioane 408.317 lei faţă de 18 miliar­de 447 milioane 372.502 lei. Devize rezervate pentru plata îm­prumutului şi alte plăţi 182 milioa­ne 880.983 lei faţă de 201 milioane 217.837 lei. Devize în conturi de clearing de­contate 639 milioane 970.369 lei faţă de 638.410.266 lei. Devize in conturi de clearing de decontat din depunerile importatori­lor 524 milioane 466.309 lei faţă da 523 milioane 872.118 lei. Bilete de bancă în circulaţie 39 miliarde 872 milioane 80-805 lei faţă de 39 miliarde 253 milioana 618.180 Iei.­­ Moneda divizionară 350 milioana 841-883 lei faţă de 327 milioana 380.266 lei Portofoliul comercial e de 11 mi­liarde 427 milioane 714.041 lei faţă de 1 miliarde 503 milioane 752.228 lei. Portofoliu şi datorii agricole şi urbane 1 miliard 582 milioane 182.528 lei faţă de 1 miliard 581 mi­lioane 468.655 lei-Bonuri de tezaur ale Statului român pentru pierderi la datoriile agricole şi urbane 4 miliarde 663 milioane 190.801 lei faţă de 4 mi­liarde 662 milioane 511.095 Iei. Datoria Statului a rămas ne­schimbată: 3 miliarde 583 milioane 402 mii 492 lei. Avansurile temporare acordate Statului 2 miliarde lei.­­ Totalul angajamentelor la vedere 49 miliarde 590.232-644 lei față de 49 miliarde 638 milioane 128.876 lei. Raportul între stocul de aur şi angajamente şi între stocul total şi angajamente e de 37.46 la sută faţă de 37.16 la sută. Scontul 3 1/2 la sută. Dobânda 4 1/2 la sută­

Next